83 matches
-
putea să fie de fapt o amintire-paravan pentru ceva și mai adânc, și mai îndepărtat, pentru o cameră și mai secretă din sinea mea, mai apăsată de interdicție. Mă gândesc că prea ușor revăd faptele de la Budila, -prea îmi sânt vârâte în ochi de acest subconștient pe care am învățat să-l suspectez mereu de o nesfârșită viclenie. Acolo în adânc sânt tuneluri secrete între clădirile minții mele, conducte și mănunchiuri de cabluri colorate, canale cu apă fetidă, plină de dejecțiile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
observă Aglae, cu reproș, uite ce-nseamnă săn-ai o femeie de ispravă în casă! Așa te îmbrăcai tu altădată? Otilia dibuise în dormitor și găsise o cămașă de noapte, de pânză țărănească grea, afară din cale de lungă, în care, vârât, chelul moș Costache semăna cu un faraon înfășurat în pânze de in. I se aduse și o plapumă, și Aglae ridicase perna s-o scuture și s-o umfle mai bine, când bătrânul scoase un țipăt: - Che... che-i-le! - Cheile, uite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
localităților, frigul îndurat, dar mai ales bombardamentele de care nu am scăpat nici după ce am trecut pe teritoriul României. Când am ajuns la destinație și anume la Craiova, a trebuit să așteptăm multe zile, până când am fost repartizați în comuna Vârâți, județul Dolj. Din gară am fost luați cu bagajele și duși cu niște căruțe trase de boi până la comuna repartizată unde am primit o casă goală și, din câte știu, o sumă de bani ca să ne descurcăm pe moment. Transportul
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Maria Petric () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1699]
-
un covor, și-acolo, peste covor, stătea madam Ioaniu. Era plină de covoare camera lu madam Ioaniu : covoare pe dormeză și pe pereți, tablouri și o oglindă mare până-n tavan. Oglindă venețiană, cu ramă de lemn negru, și-n ea vârât sidef. S-a-ngălbenit și sidefu, s-a izinit de praf, da mai acu v-o treizeci de ani, uite-așa făcea ape-ape. Și câte și mai câte nu era-n camera lu madam Ioaniu ! Scaune cu spătaru învelit în piele și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu știi să lupți altfel decât cu ochii fugind în lături, neliniștiți, cu zâmbetul pieziș. Apăsând ușor pe clanță, întredeschizând ușa. Și doar acum, când piciorul ți-a pășit în întunecosul antreu, poți să strecori o aluzie la bijuteriile vechi, vârâte laolaltă cu cocoșeii și cu argintăria în cufărul din pivniță - avem oare vreo garanție (o întrebi pe mama) că nu vor fi prăduite de hoți ? Asemenea valori, oricând posibil a fi jefuite, mai ales în vreme de război, nu-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Acum, că domnia voastră l-ați menționat, parcă numele Îmi sună oarecum familiar... Părintele Fernando ne privi bănuitor. — Băiatul acesta nu este fiul lui Julián Carax. Greșesc? — Fiul spiritual, eminență, ceea ce moralicește atîrnă mai greu. În ce soi de belea sînteți vîrÎți? Cine v-a trimis? Am avut atunci certitudinea că eram pe punctul de a fi alungați În șuturi din biroul preotului și am optat pentru a-l reduce la tăcere pe Fermín și, o dată și bună, pentru a juca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
unu și cinci, șeful gării făcu anunțul final pentru călătorii cu destinația Paris. Trenul Începuse deja să alunece pe șine cînd Julián se Întoarse pentru a-și lua rămas-bun de la prietenul său. Miquel Moliner Îl privea de pe peron, cu mîinile vîrÎte În buzunare. — Să scrii, zise el. — Am să-ți scriu de cum ajung, Îi răspunse Julián. Nu. Nu mie. Să scrii cărți. Nu scrisori. Să le scrii pentru mine. Pentru Penélope. Julián Încuviință, dîndu-și seama abia atunci cît de dor avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ochii mici, înotând în grăsime și ironici, de parcă ar fi clipit mereu spre cineva. În ansamblu, toată înfățișarea îl arăta destul de impertinent. Era îmbrăcat cam murdar. Mai întâi deschise ușa exact atâta cât îi trebuia ca să-și bage capul. Capul vârât înăuntru cercetă camera vreo cinci secunde, apoi ușa începu să se dea încet în lături, întreaga siluetă se contură în prag, dar musafirul încă nu intra, ci, tot din prag, făcându-și ochii mici, continua să-l examineze pe prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Sfârșesc în unghi, întocmai ca acoperișul caselor, nu vezi? Tânărul se codește. Coboară cu un picior pe pământ. — Ba da, dar în campania din Dalmația, Germanicus ne-a pus să facem țestoasa cu o baracă... ăă... de fapt cu două... vârâte una sub alta. Își lipește palmele. — Uite-așa. Pe roate. Doar capul berbecelui ieșea afară. Vrei să spui că pentru tine țestoasa este doar o mașină de război? hohotește evreul. Deschide ochii și-i zâmbește îngăduitor, ca unui copil. Ia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
La intersecția a două alei late o luară spre nord; drumul le duse Înainte apoi În jos, printr-o pădure, iar după cîteva alte minute ieșiră la un lac. Apa era Înghețată pînă la malul celălalt. Vreo douăsprezece rațe stăteau vîrÎte una Într-alta, ca niște refugiați, pe o insuliță de nuiele. — Sărmanele ființe, zise Helen, strîngîndu-i brațul lui Kay. Regret că n-am adus niște pîine. Se apropiară de apă. Gheața era subțire acum, dar probabil că fusese groasă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și o absență. De unde și ciudatele efigii ale lui Dionysos, pomenite ici și colo în unele texte. Statui reduse la un prosopon, statui din care nu se vede decât chipul, restul fiind ascuns privirilor sau chiar de-a dreptul îngropat, vârât adânc în pământ. Mască de piatră sau de lemn, uneori de bronz sau de pământ ars. Se întâmplă și ca efigia lui Dionysos să fie închisă într-un scrin, într-o „cutie neagră”. Zeul teatrului, zeul cu mască își are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ales agresiune. Recuperator pentru rechinii cămătari. Intrări prin efracție. Abia când Începuse să lucreze pentru Malk Cuțitul Încetase să mai fie arestat. Malk ținea ca angajații lui să nu ajungă la Închisoare. — Cum te descurci? Era inspectorul Steel, cu mâinile vârâte adânc În buzunarele pantalonilor de la costumul său cenușiu. Bluza murdară de scrum de ieri dispăruse, Înlocuită de ceva sclipitor, auriu. Pungile de sub ochi vineții atârnau. Nu prea bine. Logan se săltă pe colțul biroului și-i oferi un scaun inspectorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
șosea. Era În locul cu numărul doi. Umpluse deja o incintă. Insch deschise gura. Îl privi pe Logan. O privi pe Isobel. Apoi privi iar radiografiile așezate pe podea. — Ticălosul, spuse În cele din urmă. Isobel stătea În liniște, cu mâinile vârâte adânc În buzunarele hanoracului ei portocaliu, cu o expresie nefericită pe față. — Ei? Întrebă Logan. Se Îndreptă cu totul de spate și, cu o voce ca de clor Înghețat, fu de acord că leziunile corespundeau scenariului descris. Că era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
straturi cu izolare termică. Dacă nu mai aveți nevoie de mine, mă duc s-o ard Într-un loc mai călduros. Cum ar fi Siberia. O dată decesul declarat, echipa BI se apucă să adune tot ce-i pica În mâinile vârâte În mănuși. Ridicau fibre, pudrau ca să ia amprente. Fotograful făcea clic și fâșâia, operatorul video filma orice și pe oricine. Singurul lucru pe care nu-l făcură fu să mute cadavrul. Nici unul dintre ei nu voia să trezească mânia medicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să se miște. Logan se chinui să treacă prin parcarea alunecoasă. Agenta Watson fu prima care duse la capăt călătoria de la mașină la Turf ’n Track, lipindu-se lângă ușă, cu bastonul la-ndemână, exact ca-n filme. Cu mâinile vârâte adânc În buzunare, cu umerii Încovoiați, cu urechile ca para focului din cauza vântului Înghețat, Logan o urmă, cu doi Îngrijitori de câini mormăind și patinând pe lângă el. Când ajunseră la pariori, ambii Îngrijitori o imitară pe Watson, lipindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a eliberat pe unii care fuseseră în puterea demonilor, de față fiind Vespasian, fiii săi, tribunii și alți războinici. Vindecarea s-a făcut în felul următor. El a apropiat de nasul celui stăpânit de demoni un inel în care era vârâtă una din rădăcinile folosite de Solomon în acest scop, l-a pus pe bolnav s-o adulmece, silind duhurile rele să iasă pe nări. Posedatul s-a prăbușit la pământ și [Eleazar] a conjurat demonul să nu se mai întoarcă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mormintele? Iată atâtea lucruri care lipsesc, celui mai mare cimitir din Paris, cimitirul Pere Lachaise. Așezat aproape de mijlocul orașului zgomotos; înconjurat de case și fabrici mari; aliniat ca toate celelalte străzi ale orașului; lipsit de arbori și verdeață; cu morminte vârâte unul într-altul; seamănă mai degrabă cu un mic orășel, decât cu un cimitir de morți. Căutam să simt ceva din duhul liniștei de veci,să cuget, să visez... să visez mereu! Dar, vai! Lipsea repausul; lipsea liniștea și totul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ca să se poată hotărî că e Îndrăgostită. Asta o știe pentru că privise ceasul primit În dar anul acela de ziua ei, pe care nu putea să l sufere. (Era un ceas caraghios, cu Mickey Mouse care arăta orele cu mâinile vârâte În mănuși galbene. De ce oare aleseseră părinții ei așa ceva, n-o cunoșteau deloc?) și-a dat totodată seama că nu era vreun coup de foudre teatral, așa cum probabil că avea să i se Întâmple mai târziu, nici vreo izbucnire aprigă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
găsești fratele, a zis după o vreme. Trebuie să-ți regăsești trecutul, Adam. Îți promit că o să te ajut! Dar tu? l-a Întrebat Adam. Tu știi ce-i cu trecutul tău? Din a continuat să fluiere, cu mâinile bine vârâte În buzunare. — Da, Îl cunosc, a răspuns În cele din urmă și a zâmbit. Părea că se liniștise din nou. De-aia știu eu unde ne e viitorul. În fața unui șir de case scunde, erau așezați doi bătrâni pe o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să văd ce pot afla. Să-mi dați adresa dumneavoastră. I-am dictat-o și am adăugat numărul de telefon. După ce termină de scris, se ridică, se îndreptă greoi de spate și apoi se plimbă puțin prin cameră cu mâinile vârâte adânc în buzunare, ca un școlar speciat. Îmi dădusem până acum seama că nu putea să aibă mai mult de 40 de ani. — Mergeți acasă și așteptați un semn de la mine. Voi lua legătura cu dumneavoastră în câteva zile, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Regele alb Mamei mele Lalele Seara, miam vârât ceasul deșteptător sub pernă, ca să-l aud numai eu, iar mama să nu se trezească, dar ceasul nici nu apucase bine să sune și eu eram deja treaz, atât de bine mă pregătisem pentru surpriză. Mi-am luat de pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
e mai bine să existe orice reprezentare a ei decât nimic. Și totuși, În mare parte o asemenea reprezentare mi se pare că descinde direct din conceptul de menajerie, o altă selecție, tristă În Înstrăinarea ei, sau reducție, din realitate. Vârâtul umbrelelor printre gratiile de fier nu Încetează o dată cu trecerea de la grădina zoologică la ecran. Mult din știința și erudiția secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea reprezintă, În termeni științifici moderni, o absurditate demodată: prin interpolările sale personale, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
înger palid din cer s-a coborât Ca trupul meu să-nvie cu flacăra-i curată, De ce-un geniu coboară în corpul cel urât, {EminescuOpIV 159} De ce orice ființă din cer e condamnată O viață să petreacă în scutece vîrît? Cine prescrie legea la orice înger blând Ca-n viața-i să coboare odată pe pămînt? Și murii netezi, roșii, de marmură curată Lumina lunii blânde în sală o resfrîng. Și aeru-mprejuru-i, lumina-i colorată, Căci razele se-mbină, se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
că abatele Saunière fusese Ali-Baba timpurilor moderne și contemporane din districtul Aude, sectorul Rennes-le-Château, cum intri din dreapta, imediat pe stânga. Prin zonă Își mai făcea veacul un martor al Întâmplărilor declanșate de zelul gospodăresc al preotului, și anume clopotarul bisericii vârâte atunci În reparație capitală. Dar ce spun eu martor? Trăgătorul de funii pretindea că avusese un rol covârșitor În minunata aventură a tezaurului, respectiv că el descoperise și ascunzătoarea, și conținutul ei, dar, ca un subaltern devotat și cu simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să coboare și a plecat după două alte fete, mai puțin drăguțe, care o strigau. Le-am văzut imediat, dintr-un punct de observație de deasupra râului, traversând podul, țăcănind cu tocurile Înalte, În pas vioi, toate trei cu mâinile vârâte În buzunarele hainelor bleumarin și, dând din când În când din capetele pline de panglici și de flori, ca să alunge muștele. Foarte curând am dat de urmele Tamarei În modesta dașka (căsuța de vară) Închiriată de familia ei În sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]