82 matches
-
are ochiul bleg și plângăreț, Gura strâmbă, Și din cot, și din cap, și din gât: Tărâțe, tărâțe, tărâțe. N-avea numai tărâțe în ea. Sângele s-a scurs și nu s-a văzut. Dar viata a rămas sugrumată Și vârâtă aici printre paie, Printre zdrențe, Printre lemne, Sub pupila de cârpă. Nu este pentru nimeni un păcat. Păpusa era o păpușă caraghioasă Și julită la nas. (Elegie pentru păpușa de tărâțe)192 Prezența obsesivă a thanatosului și nota elegiacă predominantă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în Toscana, își spuse stând pe marginea patului. Poate că până la urmă ăsta e visul meu. Capitolul 34tc Capitolul 34" S oarele lucea pe cer în Palo Alto când Nieve și Aidan sosiră acasă. Nieve stătea pe trotuar cu mâinile vârâte adânc în pantalonii ei albi și largi, așteptând ca Aidan să-l plătească pe șoferul de taxi. Când mașina se îndepărtă, Sienna Mendez îi făcu semn cu mâna din grădina casei de peste drum. Nieve înghiți în sec și îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
putea să fie de fapt o amintire-paravan pentru ceva și mai adânc, și mai îndepărtat, pentru o cameră și mai secretă din sinea mea, mai apăsată de interdicție. Mă gândesc că prea ușor revăd faptele de la Budila, -prea îmi sânt vârâte în ochi de acest subconștient pe care am învățat să-l suspectez mereu de o nesfârșită viclenie. Acolo în adânc sânt tuneluri secrete între clădirile minții mele, conducte și mănunchiuri de cabluri colorate, canale cu apă fetidă, plină de dejecțiile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ales agresiune. Recuperator pentru rechinii cămătari. Intrări prin efracție. Abia când Începuse să lucreze pentru Malk Cuțitul Încetase să mai fie arestat. Malk ținea ca angajații lui să nu ajungă la Închisoare. — Cum te descurci? Era inspectorul Steel, cu mâinile vârâte adânc În buzunarele pantalonilor de la costumul său cenușiu. Bluza murdară de scrum de ieri dispăruse, Înlocuită de ceva sclipitor, auriu. Pungile de sub ochi vineții atârnau. Nu prea bine. Logan se săltă pe colțul biroului și-i oferi un scaun inspectorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
șosea. Era În locul cu numărul doi. Umpluse deja o incintă. Insch deschise gura. Îl privi pe Logan. O privi pe Isobel. Apoi privi iar radiografiile așezate pe podea. — Ticălosul, spuse În cele din urmă. Isobel stătea În liniște, cu mâinile vârâte adânc În buzunarele hanoracului ei portocaliu, cu o expresie nefericită pe față. — Ei? Întrebă Logan. Se Îndreptă cu totul de spate și, cu o voce ca de clor Înghețat, fu de acord că leziunile corespundeau scenariului descris. Că era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
straturi cu izolare termică. Dacă nu mai aveți nevoie de mine, mă duc s-o ard Într-un loc mai călduros. Cum ar fi Siberia. O dată decesul declarat, echipa BI se apucă să adune tot ce-i pica În mâinile vârâte În mănuși. Ridicau fibre, pudrau ca să ia amprente. Fotograful făcea clic și fâșâia, operatorul video filma orice și pe oricine. Singurul lucru pe care nu-l făcură fu să mute cadavrul. Nici unul dintre ei nu voia să trezească mânia medicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să se miște. Logan se chinui să treacă prin parcarea alunecoasă. Agenta Watson fu prima care duse la capăt călătoria de la mașină la Turf ’n Track, lipindu-se lângă ușă, cu bastonul la-ndemână, exact ca-n filme. Cu mâinile vârâte adânc În buzunare, cu umerii Încovoiați, cu urechile ca para focului din cauza vântului Înghețat, Logan o urmă, cu doi Îngrijitori de câini mormăind și patinând pe lângă el. Când ajunseră la pariori, ambii Îngrijitori o imitară pe Watson, lipindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ambițioase a ieșit o varză plină de reptile mici, de dragul cărora volumul se citea cu voluptatea asupritului, cu un irezistibil comic involuntar avînd În vedere, mai ales, lipsa de priză la real a unei cărți ce se vroia, dimpotrivă, adînc vîrÎtă acolo. Miza romanului fiind descrierea realității cu dezvăluiri, cu uite adevărul, Într-un mod paralizant eroii făptuiesc niște chestii abradacabrante, ce justifică pînă azi accese acute de rîs la loc de cinste, de dat cu capul, În ușă. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
La intersecția a două alei late o luară spre nord; drumul le duse Înainte apoi În jos, printr-o pădure, iar după cîteva alte minute ieșiră la un lac. Apa era Înghețată pînă la malul celălalt. Vreo douăsprezece rațe stăteau vîrÎte una Într-alta, ca niște refugiați, pe o insuliță de nuiele. — Sărmanele ființe, zise Helen, strîngîndu-i brațul lui Kay. Regret că n-am adus niște pîine. Se apropiară de apă. Gheața era subțire acum, dar probabil că fusese groasă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e mai bine să existe orice reprezentare a ei decât nimic. Și totuși, În mare parte o asemenea reprezentare mi se pare că descinde direct din conceptul de menajerie, o altă selecție, tristă În Înstrăinarea ei, sau reducție, din realitate. Vârâtul umbrelelor printre gratiile de fier nu Încetează o dată cu trecerea de la grădina zoologică la ecran. Mult din știința și erudiția secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea reprezintă, În termeni științifici moderni, o absurditate demodată: prin interpolările sale personale, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Adelin e modest și circulă cu un Oltcit. Ceilalți nu știu ce mașini au, unul cred că are un Volvo, văzusem așa ceva parcat În fața clubului. Poate că-i ăsta În costum care trage primul, mai Întâi o linie, inspirată strașnic cu banii vârâți În nas, cu un deget apăsându-și o nară. Hai, așa, trage până la capăt! Ne privești apoi, preț de câteva clipe, cu ochii Înlăcrimați. Ești fericit? Se apleacă și aspiră și a doua linie, mai că stă acum să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
divină în frumusețea ei zace o cotoroanță urâtă și respingătoare. Că Matilda putea fi o cotoroanță îmi sugerase încă de la început Petrică, firește prin optica lui bizară, chiar și prin ceea ce omisese să-mi povestească, fuga lui alături de taică-său, vârâtul lui în dulap, deci o anumită groază de ea, apoi generozitatea ei exasperantă care umilea dragostea lui pentru ordine și mai ales pentru cărțile care îi dispăreau din bibliotecă și i se întorceau ferfenițite sau nu se mai întorceau deloc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lor roșie, se cățărau pe amandine, iar eclerele cădeau leșinate peste rulade. În orgia asta dulceagă și neprevăzută, nu mai știai dacă ai nimerit azi sau pe vremea lui nea’ Nicu. Vânzătoarele arătau la fel, dospite și mustăcioase, cu brațele vârâte energic în borcane cu dropsuri și biscuiți. Până și prăjiturile fugeau de ele. Degetele aranjau discret cremele răsturnate în tavă, echilibrând îmbrăcămintea victimei: nu era tartă sau „Diplomat“ care să n-aibă un șorț de frișcă pe cap. Uneori, întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ochii mici, înotând în grăsime și ironici, de parcă ar fi clipit mereu spre cineva. În ansamblu, toată înfățișarea îl arăta destul de impertinent. Era îmbrăcat cam murdar. Mai întâi deschise ușa exact atâta cât îi trebuia ca să-și bage capul. Capul vârât înăuntru cercetă camera vreo cinci secunde, apoi ușa începu să se dea încet în lături, întreaga siluetă se contură în prag, dar musafirul încă nu intra, ci, tot din prag, făcându-și ochii mici, continua să-l examineze pe prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de Sirețel-Bahlui, a oolitului de Hârlău și microruditelor de Dealul Mare, exploatate în diverse puncte (cariere) de locuitorii satelor învecinate (Petru Șt., 1989). La sud de pârâul Buhalnița se dezvoltă platoul structural “La Stâncă”, care domină satele Sbereni, Făgătu și Vârâți (azi Poiana Mărului). Are o lungime de circa 3 km și o lățime de 500-700 m, situat la 350 m altitudine. Placa de calcare oolitice și gresii calcaroase este înclinată spre sud-est, aplecarea fiind de 50 m pe 3 km
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
practica participativă a consiliilor de muncă constituie calea regală în urmărirea intereselor colective (vezi, de exemplu, Dachler, Wilpert, 1978). Există însă și suficiente rețineri față de ele. Se consideră astfel că poziția consiliilor de conducere în cadrul organizațiilor este incertă, ele fiind vârâte, înghesuite între conducere, angajați și sindicate, fapt care le scade eficiența datorită divergențelor de interese ce există între aceste trei segmente organizaționale (Wilpert, 1998, p. 57). Apoi, există tendința ca reprezentanții angajaților din aceste consilii să se transforme într-o
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și boccie care ocultează esența: "Și nu e globuleț, din câte vezi/În zboru-i să nu cânte ca un înger / Din corul heruvimilor cu ochi vii.../ Atare armonie dăinuiește / Și-n sufletele cele făr' de moarte,/ Dar noi - atâta timp cât stăm vârâți / În haina ast' de tină și boccie (s.m.)-/ Noi n-auzim această armonie" (Neguțătorul din Veneția). 295 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. II, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 176. 296 Ibidem, p. 174. 297 M. Eliade, Jurnal, vol
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
movila Răbâi împrejurul Râșeștilor”, arendate lui Costachi Cerchez pe cinci ani, începând cu 23 aprilie 1845 (venit de 3922, 90 lei); partea de moșie din Rânzești, ținutul Fălciu, arendată lui Atanasie Mihail (venit de 816, 60 lei); jumătate din moșia Vârâți, arendată vornicului Ilie Cogălniceanu (venit de 9025, 105 leiă; moșia Voloseni a rămas pentru pășunatul vitelor Episcopiei până la vânzarea prin mezat, de la care nu s-a beneficiat de nicu un venit din cauza secetei „care a ars iarba, fiind moșia fără
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
localităților, frigul îndurat, dar mai ales bombardamentele de care nu am scăpat nici după ce am trecut pe teritoriul României. Când am ajuns la destinație și anume la Craiova, a trebuit să așteptăm multe zile, până când am fost repartizați în comuna Vârâți, județul Dolj. Din gară am fost luați cu bagajele și duși cu niște căruțe trase de boi până la comuna repartizată unde am primit o casă goală și, din câte știu, o sumă de bani ca să ne descurcăm pe moment. Transportul
DE LA LĂPUŞNA LA CRAIOVA - REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Maria Petric () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1699]
-
vieții progresiste. Vezi, scumpo, cum se aranjează toate și cum evoluăm fără eforturi. Sanda, fără efort, și-a ales locul în fotoliul în care stăteai tu câteodată seara, când vorbeai la telefon; ea stătea într-o poziție modestă, dar bine vârâtă, până în fundul fotoliului; îmi aminteam prima ei apariție la „Sb[urătorul]“, acum vreo douăzeci de ani, și-mi ziceam că a rămas aceeași: o ființă de o mare cinste, incapabilă de înșelătorii și de slăbiciuni. Cu asemenea prieteni minunați ne
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Iulie 1877. Moșia Schitul Sgura, ca de 92 falce, din comuna Oltenești, pendinte de Schitul Sgura, vândută D-lui Vasile Popescu cu 27.150 lei și care datorește lei 2.172 sau ratele 1 Ianuarie și 1 Iulie 1877. Moșia Vârâții, comuna Lunca Banului, ca de 380 de fălci, pendinte de Episcopia Huși, vândută D-lui Căpitan C. Teleman cu 62.510 lei și care datorește 10.001 lei bani 60, sau ratele 1 Ianuarie-1 Iulie 1876 și 1 Ianuarie-1 Iulie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
să coboare și a plecat după două alte fete, mai puțin drăguțe, care o strigau. Le-am văzut imediat, dintr-un punct de observație de deasupra râului, traversând podul, țăcănind cu tocurile Înalte, În pas vioi, toate trei cu mâinile vârâte În buzunarele hainelor bleumarin și, dând din când În când din capetele pline de panglici și de flori, ca să alunge muștele. Foarte curând am dat de urmele Tamarei În modesta dașka (căsuța de vară) Închiriată de familia ei În sat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
chestii chiar cînd merg pe aici, prin parc!” în această privință, dezacordul nostru e net. *E aproape plină strada cu ei. Au ieșit „pe centru”. Poartă geci îmblănite, cumpărate de la polonezii aflați în trecere pe la noi. Merg, firește, cu mîinile vîrîte adînc în buzunare. Cei mai mulți sînt, nu încape îndoială, vagabonzi, bișnițari. Acești barbari iviți din socialismul nostru, inși crescuți în afara ideii de muncă („astă pleavă, ăst gunoi...”), vor fi, probabil, învingătorii lumii de mîine. Lucrul cel mai surprinzător aflat de la Matei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost pacient, mecanic acolo, care vine și-mi spune că se poate rezolva ușor dacă sunt drăguț cu șeful atelierului. Mi-l arată, mă duc la el, are loc o discuție de cinci minute, care sfârșește cu 300 de lei vârâți discret în buzunar la salopetă și mașina intră în revizie. Fostul pacient, om de treabă totuși, mă cheamă să văd ce are mașina și începe să mă ia groaza. Contactele electrice făcute de mântuială, șurubăria de dedesubt nestrânsă, piulițele jucau
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
-o vântul pe toată într-acolo. Un nor dansa deasupra ei. Coama dealului de nord și a celui de sud erau complet albe. Doar câte-un colț de stâncă mai altera puțin peisajul. Animalele dormeau sub turn, ca de obicei. Vârâte unele în altele, cu picioarele strânse sub ele. Doar coarnele albe erau îndreptate în sus. Pe spinările lor, zăpada apăsa greu, dar nu păreau să se sinchisească. Își vedeau de somn de parcă numai după așa ceva tânjeau. Norii au început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]