143 matches
-
vîrsta spirituală a copilăriei, voise să-și însușească prematur o știință pe care nu era încă în stare să o folosească pentru a dobîndi perfecțiunea. Ambii autori invocă imaginea paulină a laptelui cu care sînt hrăniți pruncii și a hranei vîrtoase, potrivite adultului. Exprimate în termenii alimentației, ai creșterii biologice, destinul și libertatea omului apar aici, ca și la autorii necreștini, ca o dezvoltare intelectuală, un traseu complet de cunoaștere. Prin vîrsta lui reală, Adam era doar un copil și de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
oprește la tine, tinerețea în două fete, s-au și întors, la vale, v-am dat o lume! balaurul de primăvară, Mihăileni biserică veche, de rit ortodox pe orientarea altarului, v-am dat o lume! balaur căzut pe luncă, pămîntul vîrtos în arătură, lîngă rambleu brumă, Ciceu lungimi de vagoane, albastrul celor de călători, magistrala 400. Ora 10,20, în sala de așteptare a gării Ciceu, sobă lipită cu lut și baligă, peretele afumat de cît a ars în iarnă, soba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a-l provoca la meditație și acte justițiare". Ion Adam admiră "tensiunea pamfletară, violența stilizată a verbului său vitriolant, dar și mai mult îi prețuiesc logica, puterea de a aduna într-un tablou întunecat, dar coerent, fețele haosului imediat, cu vârtoase rădăcini în trecut". A.D. Rachieru vede în cărțile Magdei Ursache apariții "salutare, chiar vital necesare". Const. Călin este și mai tranșant: "Probabil că am să produc mirare spunând că unul dintre cei mai curajoși și mai buni prozatori români de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
împerechere, iar oamenii beți, umplându-și trupurile de fierbințeala cea afară de fire, ca de o streche, se zădăresc spre înverșunări și spre împreunări se împing. Ci aicea (la mănăstire, n.n.) fiind vinul tare și iarba verde, fierbințeala e și mai vârtoasă, că vezi muierile chicotind în fața călugărilor care cască gura; apoi se duc și se împreunează în arhondărie sau prin chiliile părinților pofticioși de câștig nelegiuit" (1974, 178-179) . Nu e inutil să amintim că Damian Stănoiu, călugărul caterisit, notează în Amintiri
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
expresia unor convenții ale lumii civilizate, apare spiritul frust, apropiat de natură al românilor. Stereotipurile legate de înfățișarea fizică a românilor evidențiază robustețea, sănătatea, naturalețea necizelată de cultură: înfățișare aspră, neglijenți cu ei și cu casele lor, trupul înalt și vârtos (secolul al XVI-lea); chipeși, arătoși, aveau femei frumoase (secolul al XVII-lea); cu o constituție bună, zdraveni, răbdători la oboseală, femeile erau frumoase, iar bărbații bine făcuți, sănătoși, robuști (secolul al XVIII-lea) (apud Barbu, 2000, p. 15-34). Stereotipurile
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mai vechile grădini bucureștene (unele dăinuind până către 1870) se referă și Anton Pann în Îndreptătorul bețivilor (1832): „Bețivii tot strânși colac / Pe la grădini beții fac, / Pân’ mahala la Izvor, / Și la Breslea în pridvor, / Dar mai mult și mai vârtos / Pe la Tabacii de Jos, / Unde petrec la vin bând / Și împreună cântând“ (Anton Pann, Scrieri literare, ediție îngrijită de Radu Albala și I. Fischer, Ed. pentru Literatură, București, vol. I, 1963, pp. 72- 73). 248. Până în anul 1871 străzile Bucureștilor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
viță de vie la atacul de mană este diferită, remarcându-se că soiurile superioare de masă sunt mult mai sensibile la atac (tab.6.5.). Printre acestea se numără Afuz-ali, Perlă da Csaba, Chasselas, Cardinal, Regina viilor, în timp ce soiurile Negru vârtos, Pinot noir, Gamay și Crâmpoșie sunt rezistente. Cercetările efectuate în țara noastră de către C. Rafailă și col. (1968) au dus la obținerea unor soiuri și hibrizi rezistenți, care, folosiți ca portaltoi, imprimă altoiului o toleranță sporită față de mană, așa cum sunt
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
de mană, soiurile superioare de masă și de vin sunt mai sensibile la atac. Printre acestea cităm: AfuzAli, Muscat Hamburg, Perlă de Csaba, Chasselas, Cardinal, Regina viilor, Riesling italian, Italia, Fetească regală, Fetească albă, Băbească neagră etc. în timp ce soiurile Negru vârtos și Crâmpoșie sunt mai rezistente. Cercetările efectuate de către C. Rafailă și col. (1968) au dus la obținerea unor soiuri și hibrizi rezistenți care, folosiți ca portaltoi, imprimă altoiului o toleranță sporită față de mană, cum sunt: Vitis riparia, Vitis berlandieri, Berlandieri
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
în toată regula , cerând, spun, să se ocupe cineva de viitorul meu. Mai pe șleau spus, adică, cerând să fiu arestat sau cam așa ceva. Cum în ceea ce mă privește, denunțul lui Eugen Barbu era construit pe cel puțin două minciuni vârtoase, iar acuzațiile ce mi le aducea nu erau unele oarecare, am scris un răspuns în care, prin câteva argumente, respingeam nu doar minciunile ilustrului plagiator, ci însuși mecanismul mistificării folosit de el. încercam să dovedesc că, de am accepta metoda
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
încăpățânarea ei care parcă puneau sub semnul îndoielii calificarea lui de călău autorizat, s-a hotărât să-și manifeste în final abilitățile sale profesionale. Aruncându-și ochii împrejur, a zărit tocmai obiectul de care avea nevoie: o bucată de cărămidă vârtoasă. Apucând pisica de picioarele de dinapoi s-a așezat la umbra salcâmului așa cum fac țiganii cazangii atunci când repară vreun vas și a început s-o izbească-n cap cu cărămida, sistematic, centimetru cu centimetru până când frumosul ei cap a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
urmeze cursurile școlii postliceale de Securitate de 3 ani de la Băneasa, pentru a deveni copoi politic. Ce a făcut, cea a dres, iată-l În anul 1988 prezent În peisajul cenușiu al orașului Vaslui, unde s-a apucat de treabă vârtos. În primul rând, ca un „cumsecade” ofițeraș cu gradul de locotenent, și-a făcut o echipă de codoși, mai toți angajați ai fostei Întreprinderi de Prelucrare a Lemnului (IPL) Vaslui devenită după conspirația fesenistă din ’89 „Movas”. Dar, prima lovitură
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în acest contact: veselul volterian Pogor cu sistematicul politic Carp, melancolicul Teodor Rosetti cu (pe atunci) humoristul Iacob Negruzzi, scriitorul acestor rânduri cu militarul autodidact M. Cerchez, traducătorul lui Heine, N. Scheletti, cu franțuzitul M. Korne, închisul estetic Burghele cu vârtosul glumeț Creangă, juristul Mandrea cu hazliul Paicu, agerul și recele Buicliu cu sentimentalul Gane, spaniolul Vârgolici cu obscurul german Bodnărescu, horațianul Olănescu-Ascanio cu liricul ofițer Șerbănescu, tăcutul Tasu cu vorbărețul Ianov, viul cugetător Conta cu poligraful Xenopol, exactul Melic cu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
episcopul Daniil Vlahovici, revenea asupra patentei împăratului Iosif al II-lea, din 6 mai 1784, prin care se trecuse obligativitatea ținerii stării civile asupra preoților, accentuând faptul că toți protopopii și preoții trebuiau să o respecte "cu strășnicia cea mai vârtoasă spre deplină urmare"154. Un an mai târziu, deplina libertate a oricărui locuitor ajuns la maturitate de a se căsători era restrânsă, conform ordinului Administrației Bucovinei. În înștiințarea episcopului, ce făcea cunoscut clerului decizia autorității politice, se specifica, în mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și de a se văicăra parcă era pe moarte: Oi! Vei!, chicoane, din ce-am scapat!... Erau oameni răi aceia și, desighir, ne-ar fi ucis dacă n-aveai pușchi. Buni, răi, bine că am scăpat teferi; de-acuma mână vârtos și ia sama să nu ne sprăveli 158. Oi!... Vei! Noroc de chini că a hămăit. Altfel nu prindeam de veste de tălhăroi. Într-adevăr, Milordachi săracul, întocmai ca gâștile din Capitol parc-a avut duh sfânt; ne-a atras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de știut dacă Ravelstein Îl lua În serios În această privință. Eu nu mă simțeam dispus să mă măsor pe ring cu acest campion de lupte Sumo În ce privește metafizica platonică. O dată să se fi repezit În mine cu burta lui vârtoasă și m‑ar fi proiectat afară din ringul iluminat, Îndărăt În bezna vâjâitoare. Totuși, m‑a Întrebat cum Îmi imaginam eu moartea - și când i‑am replicat că prin sistarea imaginilor, a reflectat solemn asupra răspunsului meu, a tăcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lacrimile ei să ispășească Măcar că moartea-i ar urma, atît de multă milă cu durere-l copleși. 155 Dar cînd ajunseră la-ntunecata stîncă, la peșteră spectrala, Iată că tinerele mădulare în stîncă rădăcini prinseseră, și Din al Geloziei Lanț vîrtoase fibre se întrețesură în Iute-nmugurire-n jurul stîncii și în jurul Peșterii Și pește veșnicele mădulare ale grozavnicului prunc de foc: 160 Zadarnic se luptau acum ca să descătușeze, Zadarnic, cu amare lacrimi, Ca să topească lanțul Geloziei; nici dacă Enitharmon ar muri, Nici
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cap De stîncă cea Jilávă sprijinindu-și, înfășurat de-a' morții buruieni. 510 Ochii i se afundă-adînc în cap, carnea-i acoperită-i de noroi Și a ajuns pînă la os; vai, in ce hal ajuns-a Omul! Oasele-i vîrtoase bătute de zapezi și-ascunse-n peșterile nopții, Fără de măduvă, și fără sînge, căzînd în colb, de vînturi duse. O cum grozăvniciile Veșnicei Morți pe Om pun stăpînire! 515 Slabele-i gemete zdruncina peșterile și ies prin stîncile puștii, Si Acvila cea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
figură aparte este „haimanaua” din Articolul unsprezece, tinerelul ciudat și singuratic, iscusit în meștereli, inocent în fața relelor lumii, cărora, tocmai de aceea, le cade victimă. Romanul masiv și cam prolix Oameni în cătușe de aur (1945) contrapune, într-un schematism vârtos, două lumi: „surtucarii”, trăind în bunăstare și în indecente mondenități, și „plugarii”, cei care, nemaiputând îndura batjocura viețuirii de azi pe mâine, încep să-și manifeste revolta. Iscați dintre ruralii mai răsăriți, comuniștii, pasămite, dirijează fluxul crescând al nemulțumirii spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
în profunzimea terifiantă (fără ieșire: „Cine intră în această muncă n-are acela a vede lumină în veacu”), unde „muncile n-au număru”, face o cercetare minuțioasă, se cutremură, compătimește și „lacrămă”. Ea descoperă în acel loc cu „plângere mare, vârtoase” toate „semnele” infernale cu care ne-au obișnuit evangheliile sinoptice: „întunerecu și muncă mare”, „dzăcea smoală pre ei”, „unde era un râu de foc. Și ieșiia pară de focu și era într-îns multu nărod, bărbați și mieri”, „un om
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
devasta visele. Pînă la urmă își chemă învățătorul și-i porunci să citească și el rîndurile scrise în carte. Filosoful Li scrută îndelung tabloul. își plimbă în fugă unghiile lungi și încovoiate pe dinaintea pînzei în timp ce-și încreți fruntea vîrtos. Sprîncenele i se arcuiră și se zbăteau, ceea ce la el era semnul unei gîndiri concentrate. - Rîndurile vorbesc despre înțelepciune și frumusețe, stăpîne - spuse Li și se închină în fața împăratului. Maimuța îi fugi peste ceafă și i se cuibări pe celălalt
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
pe cititor. Foarte rar, dar atunci extrem de binevenite, apar scrisori în care recunoaștem umorul și spiritul parodic al lui Marin Sorescu din cărțile sale de literatură: 'Toamna asta n-are nici un fel de poezie, fir-ar să fie! E proză vîrtoasă, friguroasă, cu nimic în oală și cu burta goală. Vino și vei vedea' (într-o scrisoare din 1954 către George Sorescu) sau 'mi-a pus Dumnezeu mîna în cap și piciorul pe coadă', ' Marea e frumoasă ca o tingire uriașă
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]
-
aceasta nu știu. Iar cum mult mai varvari sunt acei de acolo, adevărat iaste și pentru starea și tăria locului aceluia, pentru că departe sunt de oamenii cei politici și mai iscusiți. Unde dară, precum sunt aceia, așa și limba mai vârtoasă (adică grosolană, n.n.) și mai varvară le va fi... (va urma)
Ungurește by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11073_a_12398]
-
-ți suspină la tîmplă, cu ochii umbriți, cu surîsul pe buze, cu pîntecul umed. prinde-o în brațe atuncea, desfă-i, cu gesturi parșive, lănțișorul de-argint de la gît, muș-că-i, cu dinții tăi lați ca vîslele pescarilor din jurilovca, sfîrcurile vîrtoase și calde, paște-i apoi sfîrcul urechii și lasă-ți limba s-alunece pe lobul ei străveziu, în palida lumină a zilei cenzurate. fă dragoste cu femeia din text, bea-i aburul gurii din diftongi și din sufixele dulci sau
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
Vladimir Streinu, erau suficienți, cu tot aerul lor suficient, superior, de oameni citiți și spilcuiți față de scriitorul popular, gurmand, țăran, grosier, instinctual. Mai ales Călinescu și Streinu. Anii de facultate aproape că l-au îngropat în memoria mea pe hâtrul, vârtosul povestitor moldovean care nu și-a găsit loc în niciunul din cursurile despre literatura veche. Dintre junimiști, îl studiam doar pe Eminescu timp de un an: trei ore pe săptămână pline de toate poncifele adunate din prefețe (Eminescu format la
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
Octavian Soviany 1 Sub rochia bogată de brocarte Cu pieptul pietroșat precum un stei Cules-am pentru dânsa păducei.../ Ea îmi trimite iar firman de moarte Și chiar așa, lipsită de temei, La dracu-n praznic bună să mă poarte, Vârtoasă ca rachiurile arde Pe gâtița-mi uscată ura ei. Că sunt de multă vreme mi se pare Călugăraș nevolnic într-un schit, Tot canonind pios la lumânare Și n-am ce face, o să-ndur spășit: Prietenul e dus la vânătoare
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]