146 matches
-
lui, Iubesc... Iubesc tot ce înseamnă artă, muzica și viața. Iubesc marea și vântul, Iubesc munții și cantul, Iubesc câmpia cu grânele ei, Iubesc pictură, sculptură și omenia, Iubesc ciocârlia cu farmecul ei, Iubesc și pe Fecioara Maria, Iubesc mămăligă vârtoasa pe masă, Iubesc pâinea cea copta pe vatra, Iubesc fantezia și chiar bucuria, Iubesc și pe tata Aglaia, Iubesc soarele și iubesc luna, Iubesc cu patimă toată natură, Iubesc copii ce sug de la mama, Iubesc tineri inteligenți și rebeli, Iubesc
IUBESC... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376430_a_377759]
-
măi băieți? Ce tot vorbiți aici? a întrebat mirat bunicul. - Hai, unchiule, ce ai de ascuns? insistă sărbătoritul. - Într-adevăr, sunt lucruri tainice, cărora puțini le înțeleg tâlcul. Bunicul Marin, avea 65 de ani, dar era un bătrân verde și vârtos, frumos și drept la stat ca un tufan secular; cu fața măslinie și senină, cu mustața argintie; păr des și nins de ani, ochii căprui aveau privirea blândă, iar când zâmbea i se vedeau dinții sănătoși, frumos ordonați. La vârsta
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
prin televiziuni și laude ce parvin de la acoliții lui, decât să facă un mic gest prin care să demonstreze măcar a acceptarea minimă a democrației. Știindu-se, de altfel, că acceptarea este primul pas al înțelegerii, domnul premier refuză tacticos, vârtos și vanitos, căci un astfel de procedeu nu i-ar aduce lui niciun avantaj (având altele foarte bine știute și arhicunoscute de el, încă de când soim al patriei fiind era drag „conducătorului ’iubit al epocii de aur”. Din prea multa
ŞI MULTE ALTE LIPSURI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369112_a_370441]
-
lacrimile ei să ispășească Măcar că moartea-i ar urma, atît de multă milă cu durere-l copleși. 155 Dar cînd ajunseră la-ntunecata stîncă, la peșteră spectrala, Iată că tinerele mădulare în stîncă rădăcini prinseseră, și Din al Geloziei Lanț vîrtoase fibre se întrețesură în Iute-nmugurire-n jurul stîncii și în jurul Peșterii Și pește veșnicele mădulare ale grozavnicului prunc de foc: 160 Zadarnic se luptau acum ca să descătușeze, Zadarnic, cu amare lacrimi, Ca să topească lanțul Geloziei; nici dacă Enitharmon ar muri, Nici
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cap De stîncă cea Jilávă sprijinindu-și, înfășurat de-a' morții buruieni. 510 Ochii i se afundă-adînc în cap, carnea-i acoperită-i de noroi Și a ajuns pînă la os; vai, in ce hal ajuns-a Omul! Oasele-i vîrtoase bătute de zapezi și-ascunse-n peșterile nopții, Fără de măduvă, și fără sînge, căzînd în colb, de vînturi duse. O cum grozăvniciile Veșnicei Morți pe Om pun stăpînire! 515 Slabele-i gemete zdruncina peșterile și ies prin stîncile puștii, Si Acvila cea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
arhaizant peste măsură. Povestiri istorice „din zilele revoluției din 1848”, din vremea răscoalei de la 1907 și mai de demult conțin volumele Stâlpi de foc (1967), Primăvară, focuri și gloanțe (1973), Volburi peste veacuri (1973). Lăsându-se în voia unui tendenționism vârtos, prozatorul strecoară sugestia că în revoltele năpăstuiților contra boierimii lacome și „îndobitocite” sălășluiește „acel duh al comunismului” ce va să vină. Istorisirile sunt incolore, figurile desprinse din file de letopiseț nu au contur, singurul merit al acestor evocări fiind acela
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
cale, Parcă auzeam vuindu-mi zvonul clopotelor tale. 2276 Unde razele-și revarsă, de la creștet la picioare, Candela neadormită, de mormânt luminătoare. [REPLICI RĂZLEȚE] 1 2276 Om nu mare la făptură, dar voinic nevoie mare. 2 2282 Dacă inima-i vârtoasă, fie zidul cât de slab, Căci în inimi e cetatea, bade Gruie Basarab. 3 2254 Între mâni împlătoșate răzimând a sale tîmple: "De-om muri - întreabă jalnic - oare ce-o să se întîmple? " 2276 - De-om muri, atâta rău. Iară platoșele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai rară concepțiunea ideală a caracterelor acelora prin cari omul e vătămat în participarea lui cea mai plină de entuziasm pentru eroii celor mai nobile simțăminte umane; a caracterelor acelora formate dintr-o materie mai ordinară și înconjurate de coaja vârtoasă a realității, de cari se sfarmă adesea fără de milă naturele cele mai escelente. Aceste tipuri ce par egoiste, cari pentru simțământul natural par a avea absolută nedreptate față cu tipurile ideale, pe când ele în realitate au și reprezintă un drept
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unei noțiuni cari ni e dată, totuși putem cunoaște legea combinărei cu alte lucruri cu desăvârșire apriori, e drept că numai referindu-mă la un al treilea, adică la experiența posibilă, dară totuși apriori. Daca dar o ceară ce fusese vârtoasă se topește, pot ști apriori că trebuie să se [fi] petrecut ceva (d. e. lumină de soare) în urmă căruia topirea a urmat după o lege constantă, deși fără experiență n-aș putea cunoaște apriori determinat nici din efect cauza nici
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tehnică a geților de la Tomis, descrisă de Ovidiu în Tristele și care a supraviețuit la țăranii români. Amfora/butoiul de vin se scotea iarna afară. Apa din vin îngheța, gheața se arunca și rămânea o băutură alcoolică foarte tare, mai vârtoasă. Poate că acesta era „vinul închegat”. Contemporan cu întemeietorul hasidismului, Israel Zamosc (mort în 1772) scria că Baal Șem Tov și discipolii săi „înotau în vin și se îmbătau cu rachiu”. Fiind vorba de un adept al Ilumi- nismului evreiesc
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Mithridate al VI-lea (112-63 î.e.n.). Andromachus a mărit proporția de opium și a adăugat carne de viperă la celelalte 64 de ingrediente care - pisate și amestecate cu miere - formau un electuar opiaceu (198). Sigur că afionul nu aducea numai „vârtoasă sănătate”, ci și moarte. Plinius cel Bătrân descria virtuțile farmaceutice ale opiumului (neconium) - este soporific, anestezic etc. -, dar atrăgea atenția și asupra faptului că, în exces, poate fi „otravă mortală” : „Dacă este înghițit în cantitate prea mare, [opiumul] poate fi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a trăit și s-a mișcat de la 1200 și până azi, în timpi pe când cele mai multe din mutrele confiscate ale acestei introlucări se aflau încă peste Dunăre, încinse cu tei și vânzând bragă. Nu poate țara aceasta, pururea liberă și pururea vârtoasă prin caracterul poporului ei, să îngăduie a fi cretinizată cu de-a sila prin legi inspirate bilateral de demagogia cosmopolită și de tendențele absolutismului personal. Nu discutăm libertatea noastră și a poporului nostru cu cârdul de ciori pe cari le-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
viță de vie la atacul de mană este diferită, remarcându-se că soiurile superioare de masă sunt mult mai sensibile la atac (tab.6.5.). Printre acestea se numără Afuz-ali, Perlă da Csaba, Chasselas, Cardinal, Regina viilor, în timp ce soiurile Negru vârtos, Pinot noir, Gamay și Crâmpoșie sunt rezistente. Cercetările efectuate în țara noastră de către C. Rafailă și col. (1968) au dus la obținerea unor soiuri și hibrizi rezistenți, care, folosiți ca portaltoi, imprimă altoiului o toleranță sporită față de mană, așa cum sunt
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
figură aparte este „haimanaua” din Articolul unsprezece, tinerelul ciudat și singuratic, iscusit în meștereli, inocent în fața relelor lumii, cărora, tocmai de aceea, le cade victimă. Romanul masiv și cam prolix Oameni în cătușe de aur (1945) contrapune, într-un schematism vârtos, două lumi: „surtucarii”, trăind în bunăstare și în indecente mondenități, și „plugarii”, cei care, nemaiputând îndura batjocura viețuirii de azi pe mâine, încep să-și manifeste revolta. Iscați dintre ruralii mai răsăriți, comuniștii, pasămite, dirijează fluxul crescând al nemulțumirii spre
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
împlinindu-se în confruntarea dintre „firea omenească” și „firea dobitocească”, într-o existență precară, presărată cu taine și ispite („Văzui pre spurcatul suindu-să buor, / S-agiungă ca chedrii tămâiei, la nuor”), cărora li se opune un ideal etic, drumul „pre căi vârtoase / pietri-ascuțâte și sâmceloase”. Tendințele moralizatoare caracterizează, de asemenea, alte două încercări originale în versuri ale lui D., incluse în Psaltirea din 1673: Apostroful (atribuit de unii cercetători lui Miron Costin), proslăvind agonisita sufletească în dauna averii de „pre lume”, strânsă
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
în profunzimea terifiantă (fără ieșire: „Cine intră în această muncă n-are acela a vede lumină în veacu”), unde „muncile n-au număru”, face o cercetare minuțioasă, se cutremură, compătimește și „lacrămă”. Ea descoperă în acel loc cu „plângere mare, vârtoase” toate „semnele” infernale cu care ne-au obișnuit evangheliile sinoptice: „întunerecu și muncă mare”, „dzăcea smoală pre ei”, „unde era un râu de foc. Și ieșiia pară de focu și era într-îns multu nărod, bărbați și mieri”, „un om
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un act de "reintegrare" în tradiția clasică a Portugaliei; pentru că, fără să cadă în prețiozitate, este o limbă pe care contemporanii nu o mai auziseră de mult, de când interveniseră în viața publică retorii și jurnaliștii. Salazar se reîntoarce la proza vârtoasă de la începutul secolului XIX, pe care o scriau și o vorbeau oamenii deprinși cu aspectul cuvântului, oameni care se trudesc întotdeauna să exprime ceea ce gândesc. Fără îndoială, proza lui Salazar a provocat la început nedumerire, așa cum provocaseră ideile lui, stilul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-l coboare din ștreang, oamenii au trebuit să-și lege ochii cu o năframă, ca să nu cadă pradă diavolului ce Încă sălășluia viu În trupul lui, ținând-i Îmbățoșată bărbăția ce continua să palpite lovindu-se ritmic de buricul gol... „Vârtoasă ca la armăsari“, au povestit cei ce s-au Încumetat să arunce noaptea o privirea pe geam. „Atunci de ce s-a mai spânzurat, dacă o avea așa de mare?“, s-au Întrebat femeile trecute de treizeci... „Tocmai asta-l chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
până’n primăvară...!” Sorbind o Înghițitură, Tony Pavone rămase stupefiat. „Mărturisesc, vin negru care să aibă un asemenea delicios parfum, nu am crezut În existența lui. Sănătate curată...!” Fermierul triumfa, satisfăcut. „Am Încrucișat câteva soiuri de tămîioasă albă cu negru vârtos. Totul e să ai răbdare și să te ocupi...” Nando, surprins de mireasma generatoare de viață, anunță la modul cel mai serios. „Dacă nu vinde-ți măcar un litru să-l ofer soției mele, ei bine...porția mea o voi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
maladie venerică...!” Amândoi râseră la amintirea pățăniei prin care trecuse Tony Pavone cu concursul portarului care mai primise și un bacșiși pe deasupra.Apoi, observând pe simpatecul interlocutor care se tot lingușea, reluă. „Ce fel de vin ai consumat, prietene...?” „Negru vârtos, domn’inginer, să trăiți...” „Nu-ți deranjează tensiunea...??” „Din contră domn’inginer. Toată viața mea am băut cisterne pline cu vin din toate podgoriile, acum Însă, către ultimii ani ai vieții, am predilecție către vinul negru. El nu poate fi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fiindcă dacă ar sparge broasca, vor fi pierduți cu toții; un sfat care-l puse pe gânduri și l-a făcut să-și spună că Puțini dintre aceia care o urmăresc Se pricep să umble cu cheile Fortunei. Ținând încă zâna vârtos de ciuf, Roland a pornit spre temniță, a răsucit cheia în broască fără s-o strice - și a dat drumul prizonierilor. Printre aceștia se aflau: Florismart, Rinaldo și mulți alți cavaleri de frunte ai Franței. Morgana s-a făcut întretimp
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ca să se răzbune, și-au bătut joc de el într-un mod barbar! Au plimbat mingea de peste treizeci de ori, făcîndu-l pe bietul Moscu să se-nvîrtească când spre unul, când spre celălalt, până l-au amețit. Matei, prinzând o dată mingea vârtos, l-a pocnit scurt în pulpă; Moscu a gemut și a trecut șchiopătând la loc, mormăind furios ca un urs și frecîndu-și piciorul de zor. După asta, Moscu, care era nepotul lui Barbă, a făcut rost de un certificat medical
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
porc cu vin care sfîrîie în ulcică. Dacă aș mînca banane ori ciuperci de China, cred că toate mi s-ar întoarce împotrivă. În acest arbore s-a rătăcit un străbun din Hios. Sîngele lui l-a subțiat pe cel vîrtos al țăranilor mei. Poate de aceea am cîteodată plăcere să stau în cerdac, la cafea, cu o țigară bună. Mă tem că grecul se vede doar în acest tabiet. - Domnule profesor, ați vorbit de claritate. Eu nu reușesc să vă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
acolo, nenorocitule?! Care ești, băă?! Care dai cu barosu'!?! Banggg...! Zbanggg...! Zdronccc...! Ieșiți la vedere, caraghioșilor, ieșiți, nemernicilor, ca să vă stâlcim mutrele, la toți! Hai...! Lepădăturilor! Porcilor! Bandiților! Muiștilor! Bum-mmm...! Bum-mmm...! Bum-mmm...! Alte pălituri sonore, în metal! Mai îndesate, mai vârtoase, mai sfruntate, decât primele. La egalitate cu reculul unui tun naval! Pleacă de lângă ușă, omule! Stingeți luminile, imediat! ordonă Îngerul. Trosccc...! Un nou și încă și mai acut zdrăngănit, în geamuri! A-aa! Tot nu vreți ca să vă potoliți?! Bagabonților
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se întinde ca pelteaua. ― Ce mai atâta vorbărie, măi oameni! strigă deodată Vasile Zidaru, care tăcuse toată vremea, fiindcă ar fi avut prea multe de spus și nu l-ar fi lăsat ceilalți, răcorindu-se acuma cu un glas mai vârtos ca al tuturor. Aidem să și plecăm la boierul cel bătrân, să-l rugăm frumos și să punem mâna pe moșie! Matei Dulmanu tocmai își isprăvise băutura și-și ștergea mustățile cafenii cu dosul palmei. Adăugă convins: ― Că doar dumnealui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]