903 matches
-
pe axa „Proiecte de transport în comun ce pot contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră”, trebuie doar ca să construim șanțurile cu apă în lungul liniilor de tramvai și să dotam tramvaiele cu vâsle...- Cine trage de vâsle!?- Călătorii!!!...și pentru că trebuie să existe un ritm al vâslirii, toba o va bate unul dintre foștii primari, ca să-i iert de toate păcatele!... Să continui; cu bani de la UE, voi monta „vârtelnițe” pe toate străzile, din metru în metru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
noastre ningea cu curcubee de frunze. Discutam fără noimă, discutam orice, pentru că fiecare, pe dinlăuntrul său, se gândea ce va simți când va păși pe acel petec de pământ ce colcăie de istorie. O barcă, cu veșnicul nea Grigore la vâslă, câteva clipociri de apă și iată-ne pășind dintr-o lume în alta, dintr-o istorie prezentă într-una ce-și așteaptă prezentul... Așa am fost tras într-o aventură pe care n-am s-o pot uita niciodată și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93752_a_95044]
-
Cântec > IUBIREA, O-MPĂRȚIM LA DOI Autor: Elenă Negulescu Publicat în: Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Noaptea cu penel de pâsla, Doar speranțe-mi zugrăvise. Ca să trec în lumi de vise Am facut din tine vâsla. Că de-atîta dor de viață Am citit ce nu am scris Semn închis, deschis în vis Într-un ochi de dimineață. Drept zălog de dor alegru Sorb cu palmele căuș Din odihnă ta de pluș. Doar inele de păr negru
IUBIREA, O-MPĂRŢIM LA DOI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377189_a_378518]
-
în fiecare chip, expresie. Nici ea nu știe că este IUBITA. La fel este și cu Dumnezeu. Nu greșea Idel când spunea că Dumnezeu poate fi și FEMEIA. Dacă buzele ar avea curajul să strige, mâinile să se lege de vâsle, aș fi putut să plec mai departe, dar nu pot. Sunt aici, acum, ador preotesele frumuseții. Ador copiii și femeile frumoase, toate femeile pot fi frumoase, numai să dorească, să nu renunțe. Este atâta liniște în jurul meu încât te pot
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
fiecare din ultimele șase versuri: Nici amintirea vântului nu bate Pe orizonturi de ocean deschis. Oprită-i nava de singurătate. Văzduhul stă ca-n pleoapa unui vis. Carne și lemn așteaptă galeș zorii. Sirenele de nicăieri nu vin. Adorm pe vâsle lungi navigatorii. Legat sunt de catarg ca de-un străin. În sonetul ŤHomo magicusť, fac un salt în preistorie, spre homo sapiens sapiens - strămoșul nostru direct de după omul din Neanderthal - asumându-mi identitatea de conducător magic al clanului meu, priceput
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
doar cu linii drepte la apropierea umbrei tale. Las de-o parte alte poeme demne de atenție, neavând răbdarea de a le prezenta. Iată, totuși, unul din aceeași perioadă, "Oră", cu versuri voluntar scandate : Veghe de tine, veghe de lună, vâslele galbene se despreună. Bate o oră atât de tare că se rup foile din calendare. Dacă orientarea narcisică m-a ajutat, cât de cât, în mai juvenilele mele celebrări de mineri și alți oameni ai muncii, asumarea ei nu-mi
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
prințese năzuroase. Douro, Tejo și Mondego despică Portugalia ca trei lame albastre, oferindu-se corăbiilor în care sunt lăsate la agitat butoaiele cu vin de Porto, transatlanticelor ieșite din Lisabona spre porturi de peste mări și țări, canotorilor plecați cu o vâslă în căutarea faimei. Și totuși, aici parcă mai mult ca oriunde, apa trece, pietrele rămân. Iar în fața lor trebuie să taci, să asculți și să-ți închipui. Așa a fost dintotdeauna. De departe, Coimbra seamănă cu o piramidă împănată cu
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
uriașă, sculptată de meșteri locali pentru a reprezenta „Capul lui Decebal“. Turiștii au aici acces la camping, drumeții spre Băile Herculane, Cheile Nerei, Peștera „Gaura cu Muscă“. Apoi, în zonă se pescuiește mult, turiștii pot face plimbări cu bărcile cu vâsle sau cu motor. Frumusețea sălbatică a zonei este dată și de relieful carstic, de peșterile din zonă. Cele șapte peșteri identificate au o lungime totală de 2 155 de metri, iar cea mai importantă, Peștera Ponicova (sau a Liliecilor), are
Agenda2006-33-06-01-senzational 4 () [Corola-journal/Journalistic/285129_a_286458]
-
amenzile înseamnă hoție, și nu numai alea care vrem să le dăm noi, ci toate. Și ăla, la greci, care-i trecea pe oameni apa morților, le lua numai un bănuț, nu-i escroca. Care nu plătea, le futea o vâslă-n cap, da’ tot îi trecea apa până la urmă. Când am prins odată doi fără bilet, Nea Nebunelea a zis să le dăm drumul. A făcut un gest larg spre toți amărâții din tramvai și a zis: — Uită-te la
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în album, da` ele nu se leagă și se amestecă, nici creieru` n-are ce să le facă, de-aia visezi tu gogoși cu gem și pe tac-tu descărnat și pe mă ta tot îndrăgostită... Baronu` apucă cele două vâsle și începe să vâslească încet, îndreptând barca înspre locul de unde se ridică, încă, un firicel de fum. Se luminează de ziuă, iar pe deasupra bălții încep să plutească văluri de ceață. Dintrun colț, soarele surâde ștrengărește, făcând cu ochiul lunii care
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în topul celor mai buni sportivi ai anului 1985. A mai participat la diverse concursuri interne și internaționale, la care s-a situat pe locurile I și II, dar din motive personale a fost nevoită să renunțe la sportul cu vâsle, pe cât de frumos, pe atât de greu. Ilie Gheorghică - născut la Dumbrava în 1950, a urmat Institutul de Educație Fizică și este directorul Liceului Sportiv din Iași. Este antrenor de atletism. Gorcioaia - născut la Lespezi. Joacă rugby în divizia A
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Blaga și cu referiri, poate mai multe decît se cade, la mai vechile-i scrieri pe temă. Totul asezonat cu nume dintr-o limbă definitiv străină, avînd, în sunetul ei, exotismul nostalgic al poveștilor copilăriei. Descoperirea trunchiului scobit, plutitor, descoperirea vîslei sînt capitole de istorie a tehnicii suprapuse peste o geografie la care nu avem acces, chiar dacă mai recunoaștem cîte ceva, și trebuie să credem călăuza pe cuvînt, cînd ne spune cine erau, unde trăiau corăbierii cei vechi: "Din ținuturile baltice
Trecerea Apelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8782_a_10107]
-
ploi cu seară stinse de mîna unei/ fete pierdute în azurul neștiutor de lume și/ alcooluri plecaților în iarna fără zăpezi și/ stele cu ochi încredințîndu-și lumina lor/ rotundă pămîntului nerecunoscător și-adîncă/ liniștea de oameni neștiută celor ce trag la vîsle/dincolo să ducă lumea de deasupra mai departe/ nu știe nimeni de ce/ încă și încă" (Către mări de zăpadă). Și o altă strună pe care bardul o atinge cu dexteritate e cea a unui ermetism folcloric care ni-l amintește
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
multă dezordine și murdărie. De mic, mărturisesc, m-au atras doar frumusețea monumentelor solitare, Îngenuncherea preaînalților de granit, strecurarea pe sub fustele de spumă ale cascadelor sau dezvirginarea neumblatelor păduri. Departe de teatrele de operațiuni, Îmi purtam campaniile solitare cu pioletul, vâsla și busola. Grație mijloacelor de transport din ce În ce mai rapide, de la avionul supersonic până la ascensorul cu reacție, distanța devenise aproape o constantă, ajungeai la fel de repede cu mașina În partea cealaltă a orașului sau cu naveta În Țara de Foc. Luni dimineață, așadar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tai tot. Aceasta este cea mai tristă poveste pe care-am auzit-o vreodată. Ca toate poveștile adevărate, nu se poate ști cu precizie unde Începe. Să cauți Începutul e ca și cum ai Încerca să descoperi izvorul unui fluviu. Dai la vîsle În susul apei luni de zile sub un soare arzător, printre zidurile verzi, mustind de apă, ale junglei, iar hărțile Îmbibate de umezeală ți se fac fărîmițe În mîini. Ești pe jumătate Înnebunit de speranțe deșarte, roiuri de insecte Înțepătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de farul pupa. Fusese Întotdeauna, Încă din prima tinerețe, primul harponier de pe vapor, cel mai puternic și mai precis În aruncări, cel mai Îndrăzneț și, de asemenea, cel mai inteligent cînd trebuia să facă Întoarcerea pe loc sau să ridice vîslele așteptînd ca fiara cea mare să țîșnească din adîncuri și era mîndru că nu-și pierduse puterea odată cu trecerea anilor. În fiecare zi, după plimbarea matinală pe coastele dinspre răsărit, cobora pe plajă și se străduia, exersînd mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bărbați săriră În ea și vîsliră fără grabă, printre rîsete și glume, salutîndu-le gălăgios pe primele foci care-și ițiseră capetele curioase lîngă prova, iar glasurile lor răgușite răsunau În zori de-a drepul magic, Însoțite de zgomotul ritmic al vîslelor care loveau traversul, de clipocitul apei, de tînguitorul scrîșnet scos de corpul șubrezit al hodorogitei baleniere. Ajunși la mal, cei cinci bărbați traseră barca pe nisipul moale, Își azvîrliră pe umăr cîteva butoiașe de lemn și puseră mîna pe cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În lacrimi, aproape idiotizat, În timp ce flăcările Începeau să cuprindă vechea structură de lemn, iar fumul punea stăpînire pe interiorul cabinei. Tot În șuturi Îl obligă să coboare În felucă, tăie frînghiile dintr-o singură lovitură seacă de macetă și apucă vîslele, Îndepărtîndu-se fără grabă de vaporul care se transforma Într-o adevărată torță plutitoare. La puțină vreme după aceea, Începură să se audă strigătele bărbaților Închiși sub punte, care Încercau să iasă prin chepengul de incendiu, lovind zadarnic tambuchiurile aflate deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să zărească din nou pămîntul. Ba chiar exista riscul să Încapă pe mîinile triburilor de sălbatici din Noua Guinee sau Melanezia, dacă, prin cine știe ce miracol, ar fi reușit să rămînă În viață pînă atunci. Avea nevoie de un vapor cu vîsle și velă pentru a ieși de pe Insula Hood, dar nu putea nici măcar să viseze la așa ceva, habar neavînd că propriul său călău, Iguana Oberlus, ascunsese barca de rezervă recuperată de pe María Alejandra Într-un golf mic și adăpostit de vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atîta vreme cît o tîrau după ei, Înaintau Împotriva curentului. CÎnd, dimpotrivă, s-ar fi ascuns sub pupa și ar fi rămas prinsă acolo, i-ar fi indicat că de data asta curentul era mai puternic decît impulsul dat de vîsle. Spre est, mereu cu prora spre est, mereu tîrÎnd după ei funia, ăsta era cuvîntul de ordine, și era hotărît să-l Îndeplinească, indiferent cît l-ar fi costat și cine ar fi murit. Sosi noaptea, Niña Carmen veni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
juru-le și se Întoarseră la cuiburi odată cu căderea Întunericului, iar În zorii zilei următoare avură În sfîrșit conștiința Înspăimîntătoarei lor singurătăți. Nici un val, nici un croncănit, nici măcar zgomotul apei care aluneca sub chilă; o liniște sfîșiată doar de monotona lovire a vîslelor, Într-un ritm unic, obsesiv, ca și cum, În loc de ființe omenești, prizonierii s-ar fi transformat În roboți, În mașini fără viață, condamnate să vîslească așa pînă la sfîrșitul veacurilor. Apa era raționalizată, mîncarea puțină și efortul controlat la maximum de către Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se spună că singura speranță de salvare era să vîslească spre est. Pentru ei nu mai exista speranță, nici un fel de speranță, căci nutreau convingerea că, orice-ar fi făcut, povestea lor avea să se sfîrșească acolo, legați de acele vîsle care le transformaseră mîinile În carne vie și le Îndoiseră spinarea. Trebuiau să vîslească și continuară s-o facă. Se dezbrăcă pînă la piele și intră În apă fără să se țină de margine, pentru că, deși nu era o Înotătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un vulcan pe care nimeni, niciodată, nu-l va mai stinge. Era atît de confuză! Atît de moleșită de soare, de sete și de zilele În care nu văzuse altceva decît linia orizontului și nu ascultase decît repetatele lovituri ale vîslelor, atingînd apa una cîte una. PÎnă cînd? De ce nu sufla măcar vîntul? De ce marea nu se ridica, agitîndu-se ca toate celelalte mări ale acestei planete? De ce trebuiau să se afle tocmai În mijlocul mării liniștite? PÎnă și Mediterana, acea băltoacă minusculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și tot pentru a treia oară Iguana Oberlus Îl refuză. - Trebuie drămuită, spuse. Începe să se Împuțineze. O oră mai tîrziu, portughezul Pinto Souza, un om mărunțel, din partea căruia părea un miracol că rezistase atît de mult, se prăbuși pe vîslă și eforturile Niñei Carmen de a-l face să se Întoarcă la realitate fură zadarnice. - Dă-i apă, Îl imploră ea de mai multe ori. Dă-i apă, altfel moare. Oberlus se aplecă deasupra omului inconștient, cercetă cu luare-aminte fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apele transparente, pentru a sfîrși dispărînd ca Înghițit de imensitatea albastră care părea mai degrabă un vis idilic decît realitatea unei morți. Iguana Oberlus se uită la el cum dispărea și se așeză apoi pe scaunul răposatului, punînd mîna pe vîsla care rămăsese liberă: - Pune mîna pe timonă, Îi porunci Niñei Carmen. Și adu-ți aminte: spre răsărit! Mereu spre răsărit... Dacă deviezi cu un singur grad, te las fără apă. Trebuie să ieșim din zona moartă, fără vînt și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]