784 matches
-
de ce stai! Frate-mi ești, ți se cuvine... Cât am eu și tu să ai. Bate palma, mergi cu mine, În guvern te pun să stai. Un transplant, pielea ți-o schimb: Alb te fa,... să mă ții minte! Hai, vâslește!...N-avem tip. Ține-o-așa, mergi înainte! Dracul, cât îi el de drac, Se lasă înșelat de politruc. Când la mal barca o trase, Un pumn zdravăn, la muștiuc, A primit... să țină minte!... De-a mai crede-n
NONE„JURĂMÂNT DE FACI, ÎŢI SPUN: NU UITA, DRACU-I BĂTRÂN!” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 by http://confluente.ro/None_juramant_de_faci_iti_spun_n_marin_voican_ghioroiu_1330811743.html [Corola-blog/BlogPost/366394_a_367723]
-
nr. 1321 din 13 august 2014 Toate Articolele Autorului Printre sfinți și flori de munte Cu amurg căzut din cer, Caut doruri risipite Și iubiri la care sper. Caut și chipul pitit Printre umbre tot bălaie, Gândul care ți-a vâslit Pe la mine, prin odaie. Ochii-mi fug în risipiri Poate te zăresc că ești; Mă răsfăț în amintiri Dorul să-l trimiți prin vești. M-am trezit. Nălucul vis E mai sterp ca altădată, Chipu-ți văd ca printr-un
PRINTRE SFINŢI ŞI FLORI DE MUNTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1407958463.html [Corola-blog/BlogPost/368086_a_369415]
-
toamnă tandru dansând pe vânt, Râs auriu și roșu pe frunzare În clipe-ndrăgite miracolul crescând. Ard culorile vremii-mpodobind lumina Prin metafore ce-mbracă totu-n vis Vocalele galbene hohotesc grădina Sclipind spre zări de-argint ca în paradis. O, gândurile vâslesc spre neuitare Și-n frumusețe lacrima lunecând, Tandru, va colora cu un cristal de sare Un arc, pe cerul de-alabastru, irizând ... Se dospesc iluzii în fiecare toamnă, În noi, un vals de gânduri lunecă-n delir ... Pe transparența orei
RÂS AURIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/lia_ruse_1409174397.html [Corola-blog/BlogPost/371564_a_372893]
-
derivă, Nu mai știu ce mă ține pe val! Nu sunt regina nici diva Și nu-mi văd niciun ideal! Cândva mă-mbăta răsăritul Și un cântec de ciocârlie Și-acum m-atrage-asfințitul Cu mantia lui sângerie... Plutesc, plutesc fără voie, Vâslisem cândva curajos: Eram o ,,arcă-a lui Noe’’ Cu gândul și trupul vânjos. Mai port porumbelul pe umăr, Nu vede nici el un liman. Ani buni pe degete-i număr Și mă topesc an de an. Plutesc, plutesc, inerție, Atâtea
PLUTESC, PLUTESC, INERTIE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 by http://confluente.ro/Plutesc_plutesc_inertie_ioana_voicila_dobre_1344282425.html [Corola-blog/BlogPost/340882_a_342211]
-
de care poate fi mândră și pe deplin satisfăcută. Ea face ceea ce-i place, cu toată nădejdea sufletească, iar acest lucru îi aduce o reală recompensă și o măiastră tămăduire. Camelia Ardelean scrie ca pentru un jurnal intim. Ochii săi vâslesc, plini de un neastâmpărat și curios nesaț. Scrie cu șarmul ei propriu. Fiecare frază parcă ascunde în ea o nestinsă poveste. Totul curge normal, ca o doină veche, haiducească. Firescul dăruit scrisului fascinează. Parcă-i văd frumusețea privirii și dragostea
DESTINE, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1474906052.html [Corola-blog/BlogPost/373817_a_375146]
-
care să poată căra mâncarea și apa necesară parcurgerii distanței dintre Europa și Japonia; al doilea, nu există vânt pe direcția est-vest de care să te folosești, să-l captezi în pânze ca să prinzi viteza - sau stai pe loc, sau vâslești cu un vânt care îți bate din fața (portughezii asta pățiseră și doar aveau școală de navigație nr.1). Columb ține cu dinții la propunerea sa. Pe ce se baza? 1. o vastă experiență de navigator, doar bătea marile în susul și
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 by http://confluente.ro/olivia_dumitru_1486480701.html [Corola-blog/BlogPost/367497_a_368826]
-
ce se baza? 1. o vastă experiență de navigator, doar bătea marile în susul și în josul Europei de la 10 ani 2. are ideea genială să se folosească de alizee (vânturi oblice) care să-l împingă rapid spre vest, căci nu puteai vâsli tot drumul spre America, cu un vânt care vine din fața 3. estimează greșit distanță Ins. Canare-Japonia, în loc de 20.000 km, el crede că sunt 3.700 km și prinde curaj; ceva, totuși, există pe acolo - America nebănuita 4. creștin dedicat
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 by http://confluente.ro/olivia_dumitru_1486480701.html [Corola-blog/BlogPost/367497_a_368826]
-
a doua rută nu mai era după plan, dar am reușit să urcăm pe plută și să străbatem distanța Barnar- Lunca -Poiana Teiului în cele mai bune condiții. Secretul de a ajunge cu pluta la destinație e să știi să vâslești pentru a putea duce pluta unde vrei. Plutașii au fost oameni care cunoșteau mersul apei. Cunoșteau unde sunt bolovani, poduri de lemn care înlesneau trecerea dintr-o parte în cealată a satului. Plutașii știau să înnoate ca nimeni altul. Erau
CROAZIERĂ PE BISTRIŢA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 by http://confluente.ro/paul_leibovici_1467535740.html [Corola-blog/BlogPost/354545_a_355874]
-
-nțeles că masajul nu a fost gratis, dar a meritat, iar distracția a fost maximă. Dacă pui la socoteală și plata pe care am făcut-o, mai mult din milă, fătucii- nu mai mare de vreo treisprezece ani - care a vâslit până lângă noi ca să îmi pună în brațe un pui de maimuță, nu a fost o aventură chiar ieftină, dar aș repeta oricând traseul și cu siguranță încântarea ar fi aceeași. Apoi, există varianta să îți găsești tovarăși de călătorie
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 by http://confluente.ro/Lacrima_din_ocean_jurnal_de_c_helene_pflitsch_1360471720.html [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
pe caldarâmul tăcut Se stinge-n culori aurite în al agoniei sărut. Îngenunchiați la fereastră stau plopii cu-obraji ruginii Iar vântul scârțâie-n poarta cerului cu nori fumurii. Salcâmii se-ndoaie-n mătănii purtând cununițe de brumă Păsări speriate vâslesc spre înălțimi aurite de lună. Nucul bătrân din grădină își scutură căruntele plete Nucile în cămăși zdrențuite cad învelite-n regrete. Privirea târzie a pădurii țese zâmbete policrome Din via despuiată de struguri se-nalță spre grauri...arome. Tu stai
DE TOAMNĂ.... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1472793445.html [Corola-blog/BlogPost/364038_a_365367]
-
Acasa > Strofe > Creatie > VREAU SĂ MĂ ASCUND DE TINE... Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 438 din 13 martie 2012 Toate Articolele Autorului Vreau să mă ascund de tine... Te urci în barca gândului meu și vâslești prin cele mai tumultoase ape ale sale. Îmi ridici cu fiecare respirație câte o cămașă cu care îmi învelisem trupul. Muști din carnea mea cu poftă și îți astâmperi setea cu sângele meu îndoit în paharul de sifon al lacrimilor
VREAU SĂ MĂ ASCUND DE TINE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 by http://confluente.ro/_tatalui_meu_cornelia_viju_1331664051.html [Corola-blog/BlogPost/348292_a_349621]
-
în nota obișnuită. Sosirea timpurie a verii le-a prilejuit câteva plimbări prin parcuri. Bucuria Alinei. Era fericită când se plimba pe alei și când Eugen închiria o barcă pentru o oră în Cișmigiu ori la Herăstrău. Îl observa cum vâslește, cum trage cu putere la rame, fără să se observe vreun fel de încordare ori oboseală, dar mereu cu zâmbetul acela enigmatic, pe care nu-l putea interpreta uneori. Ea își lăsa copilărește o mână să alunece pe undele ușoare
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1419114120.html [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
Un șarpe de apă se undui ca o umbră, aproape de vârful degetelor ei, făcând-o să scoată un țipăt scurt și să își ducă mâna la piept într-o încercare de a alunga sperietura. Florin se opri un moment din vâslit și îi culese fără efort un nufăr. În momentul în care îi fu întinsă galant floarea, Monei i se păru că zărește umbra unui zâmbet întinzând colțurile aspre ale buzelor lui. Făcea haz de sperietura ei? Prinse tulpina lungă a
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1421914956.html [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
așa cum se îndreptau și ei spre casa lor. „Casa lor”. Fiorul de anticipație îi ghemui din nou stomacul. Dacă avea să găsească o cocioabă dărăpănată, cu acoperișul din stuf , prin care se plimbau animale? Îl privi pe Florin pe furiș. Vâslea lejer, de parcă s-ar fi născut cu vâslele în mâini, fixând-o cu privirea de culoarea apei. Mona reuși să schițeze un zâmbet mic. Nu îl vedea dormind pe un pat din papură împletită sau într-un hamac din plasă
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1421914956.html [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
avuseseră loc. Așa că nici măcar nu terminasem cele opt clase primare și eu fumam pipă și mă credeam William Faulkner, sfidând ancestralul ighemonicon al familiei de mămăligari din care mă trăgeam. Ba trecusem (călătorie fantezistă și atemporală), în febrila mea imaginație, vâslind în naufragiatele corăbii byroniene, chiar și oceanul Pacific, violând sacramentalul Yoknatapawpha și bătându-l amical pe umăr pe autorul Cătunului, cu Snopenșii și catârii lui, așa cum se lăudase falsul revizor a lui Gogol, lăsându-i cu gura căscată pe dirigintele
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxviii_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1340654359.html [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
nr. 2323 din 11 mai 2017. Încui ușa locuinței, lăsând cheia sub piatra din colțul nevăzut ascunsă, în seri stranii adesea, ieșind pe străzi ce duc înspre nicăieri, însă ce coboară din paradisul simțirilor, urcând mai apoi cu emoție și vâslind pe ape în zări, cu barca propriului suflet, în largul confortabil al spațiului nelimitat accesibil imaginar. Evadând din spațiul personal, delimitat de ziduri incomode și bariere constrângătoare spiritului dornic a fi rebel, și devenind din ce în ce mai sufocante trupului, ce își cerșește
CRISTINA P. KORYS by http://confluente.ro/articole/cristina_p._korys/canal [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
la malul realității... ... Citește mai mult Încui ușa locuinței, lăsând cheia sub piatra din colțul nevăzut ascunsă, în seri stranii adesea, ieșind pe străzi ce duc înspre nicăieri, însă ce coboară din paradisul simțirilor, urcând mai apoi cu emoție și vâslind pe ape în zări, cu barca propriului suflet, în largul confortabil al spațiului nelimitat accesibil imaginar. Evadând din spațiul personal, delimitat de ziduri incomode și bariere constrângătoare spiritului dornic a fi rebel, și devenind din ce în ce mai sufocante trupului, ce își cerșește
CRISTINA P. KORYS by http://confluente.ro/articole/cristina_p._korys/canal [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
un copac, pe o scoarță,Un inel ce atâta m-a strâns,Va fi cer, va fi iar dimineață,Pe iarbă va fi rouă și plâns.... XXVIII. LOTCA, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016. Vâslind în noapte-o lotcă trece Pe cerul meu pustiu și rece. O văd venind, dar cine-o mână Pe cerul meu cât o fărâmă? N-are vâslaș, e-o lotcă goală Pe cerul negru ca de smoală. Și e târziu
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
venind, dar cine-o mână Pe cerul meu cât o fărâmă? N-are vâslaș, e-o lotcă goală Pe cerul negru ca de smoală. Și e târziu, și ceru-i rece, Pe apa lui, o lotcă trece. Citește mai mult Vâslind în noapte-o lotcă trecePe cerul meu pustiu și rece.O văd venind, dar cine-o mânăPe cerul meu cât o fărâmă? N-are vâslaș, e-o lotcă goalăPe cerul negru ca de smoală.Și e târziu, și ceru-i
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
pe care să-l uităm agățat într-un cui pe perete. Eu, în fața ta, goală. Privește-mă! Atinge-mă! Mângâie-mi rotunjimile! Sângerează la colțuri! Pătrunde-mă! Împlinește-mă în sămânță! În ploaie săruturi! În rafale mângâieri! Simți răcoarea oceanului? Vâslește! Corăbier înăuntrul meu. Nu te teme de furtuni, Pe țărmuri vom ajunge numai iubire! În noapte târziu cuibărită în ierburi luna va sorbi roua de pe petale de mac. Iubire, iubire, iubire vor striga stelele. Dar noi nu vom mai fi
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
fiul meu. Știți că sunt văduv, explică Iulian convingător. „Ce bărbat fidel și sensibil!” gândi tânăra impresionată de comportamentul profesorului. - Poate să vină și el, spuse tânăra. Mergem cu autoturismul până la Călărași. De acolo sunt eu. Familia mea are barcă. Vâslim pe Dunăre. Este atât de frumos.... - Bine, dar cu mașina mea, spuse Iulian. La ce oră doriți să vin să vă iau ? - Ar fi bine cât mai de dimineață. Să avem timp suficient pentru tot programul, răspunse femeia. La Călărași
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1451679965.html [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
sunt peste tot! - Ne descurcăm noi, spuse tânăra. Doar am mers de mică, cu voi pe insulă și am trecut Dunărea cu barca, de nenumărate ori. Tatăl Adelei i-a condus aproape de brațul Dunării, unde avea ancorată barca. - Trebuie să vâsliți cu toții, dacă vreți să aveți randament. Char și băiatul poate, spuse bărbatul, în timp ce împingea în Dunăre barca, în care depozitase cele necesare excursiei. Iulian, Adela și Andrei au sărit bucuroși în barcă. Era ceva inedit pentru ei. Adela luă vâslele
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1451679965.html [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
poate, spuse bărbatul, în timp ce împingea în Dunăre barca, în care depozitase cele necesare excursiei. Iulian, Adela și Andrei au sărit bucuroși în barcă. Era ceva inedit pentru ei. Adela luă vâslele și începu să le manevreze cu putere. - Așa se vâslește! Uitați-vă cu atenție la mine! le spusew ea. Femeia era îmbrăcată complet în alb, cu tricou și pantaloni scurți. Era foarte bronzată și pielea ciocolatie i se părea lui Iulian atrăgătoare. Părul lung legat într-o coadă de cal
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1451679965.html [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
tricou și pantaloni scurți. Era foarte bronzată și pielea ciocolatie i se părea lui Iulian atrăgătoare. Părul lung legat într-o coadă de cal era acoperit de o șapcă cu cozoroc albă. - E cam greu, spuse Andrei în timp ce încerca să vâslească, fără succes. - Dacă nu lovești apa mai cu putere, nu mai ajungem pe insulă, spuse Adela. Curând ajunseră în mijlocul valurilor liniștite. Peste tot, în jurul lor apă. Pământul se afla la mare depărtare. Nu mai era demult timp vizbil. Nu aveau
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1451679965.html [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
cu putere, nu mai ajungem pe insulă, spuse Adela. Curând ajunseră în mijlocul valurilor liniștite. Peste tot, în jurul lor apă. Pământul se afla la mare depărtare. Nu mai era demult timp vizbil. Nu aveau însă timp să admire peisajul. Trebuiau să vâslească, să înainteze pentru a ajunge la destinație. - Am obosit. Cât mai avem de mers? se plânse Andrei. - Mai avem destul, răspunse tânăra. Ce te-ai plictisit? Nu-ți place? Totul este atât de atrăgător, de fascinant! Vâsliră din inerție, din ce în ce mai
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1451679965.html [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]