760 matches
-
nu se leagă și se amestecă, nici creieru` n-are ce să le facă, de-aia visezi tu gogoși cu gem și pe tac-tu descărnat și pe mă ta tot îndrăgostită... Baronu` apucă cele două vâsle și începe să vâslească încet, îndreptând barca înspre locul de unde se ridică, încă, un firicel de fum. Se luminează de ziuă, iar pe deasupra bălții încep să plutească văluri de ceață. Dintrun colț, soarele surâde ștrengărește, făcând cu ochiul lunii care se pregătește să iasă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de astfel de scrisori, acela-și bate joc de strădaniile unei femei de a-și duce existența mai departe, își bate joc de viața femeii. Mă sufoc în aerul ăsta scârbos de port. Vreau s-o pornesc în larg, să vâslesc. Chiar de-ar fi să se stârnească furtuna. Vai de cei care se dau bătuți! Cei care îndrăznesc să râdă de mine se pot considera niște învinși. Nu sunt buni de nimic. Necazuri de femeie. De data asta mă doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
imediat pe mal, cu genunchii la gură, ca după o muncă făcută ca lumea. nouă în al patrulea loc: după o înviorare consistentă, cu exerciții complicate de tai chi, lansezi mândrețea ta de plută pe apele roz ale lacului și vâslești cu mânuțele și piciorușele tale, testezi din nou forța și abilitatea zeilor corpului tău, benzaiten se întrece cu bishamonten, iar ebisu cu daikokuten, tu îi strunești, să nu ajungi în derivă sau să nu te învârți pe loc, îi înveți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
traversez holul extrem de greoi, ca un miriapod buimac, cioburile de ipsos ale cupidonului sfărâmat Îmi provoacă dureroase julituri pe burtă. Într-un colț, i-am descoperit și capul zdrobit, cu zâmbetul acela perfid, ironic, rămas neatins. Îmi Împing trupul Înainte, vâslind cu mare dificultate din coatele care mă dor peste măsură. Hainele-mi sunt sfâșiate ca niște drapele rupte, abandonate. Mirosul pestilențial de vomă, care domină haosul din bucătărie, devine tot mai prezent. Simt că mă părăsesc toate puterile, că leșinul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Ochii i se acoperiseră cu o pieliță lăptoasă și se decolorau vizibil. Ploaia se opri brusc și o rază caldă năvăli printre noi. Trebuie să facem ceva cu el, nu-l putem lăsa așa, repetă Libelula cu hotărâre. O cioară vâsli razant prin dreptul nostru, cârâind Înfricoșător. Pistruiatul propuse să-l Îngropăm. Cum să-l Îngropăm?! E păcat să-l Îngropăm!, am sărit eu și Libelula. Dacă Începe să pută?, remarcă Goanță și se dădu doi pași Înapoi... voi nu vedeți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
n-ați fost în stare, am găsit eu altă cale, s a justificat, am pătimit destul pînă acuma, o să facem alta mai mare, ne privatizăm Gulie, societatea se mișcă, și noi o să ne mișcăm odată cu ea, m-am săturat de vîslit împotriva curenților, vreau să fiu un om normal, Tîrnăcop, a zis. — E momentul să intre în politică, are stofă, zice Curistul. Cu toate pramatiile alea, spune Dendé, nici în ruptul capului. Nu te ambala, Gulie, ce, nu-l cunoști pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o stea de pe cer. M-am trezit cu o sete teribilă. Iepuri extratereștri nu mai visasem. ,,Sexualitatea este rădăcina miraculoasă a puterii de-a te Înstrăina,, Ce mi-a venit Doamne? Iepuri extratereștri? Am trecut prin toate experiențele posibile: am vâslit, am mângâiat, am scris, am mâncat, m-am spălat, m-am apărat, am apăsat pe trăgaciul armei, am băut, am spart vitrine, am reparat bideuri, biciclete, motociclete, am pus răsaduri, am strivit gândaci... Am omorât-o de cel puțin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-l facă bucăți și să-l arunce în apă. Această pedeapsă a atras însă o mare secetă și oamenii au început să sufere cumplit. Cei din etnia miao au făcut însă o barcă în formă de dragon, cu care au vâslit pe apele râului Qingjiang. Călătoria lor ritualică l-a readus la viață pe regele-Dragon, care a început din nou să aibă grijă de ploi. De aici se pare că provine obiceiul de a se organiza anual o întrecere între bărci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mici, laterale. Barca-mamă are șase spații în care se pun darurile primite de la rude și prieteni, chiar porci, oi și gâște, și mâncarea pentru echipaj. În timpul întrecerii, concurenții stau în cele două bărci laterale. Spre deosebire de naționalitatea han, membrii etniei miao vâslesc stând în picioare. În fiecare barcă sunt 30-40 de concurenți. Cel mai important rol îl are toboșarul, care impune ritmul cu bătăi de tobă. De obicei, acesta este cel mai respectat om din sat. Mai trebuie un cârmaci și o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
până la Viena, unde luă barcastrada B9. După Köln trecu pe B33. Dar în fața muzeului observă că mâncase toate petalele. Firea lui de gândac de Colorado triumfase din nou. „Asta e“, își zise, aruncând tulpinile în cutia poștală a celebrei instituții. Vâsli în continuare înspre Denver, unde locuia un bunic pe care nu-l mai vizitase de mult, poate chiar niciodată. Nu se grăbea; vremea era bună, valurile mici, norii rotunzi și soarele galben. CUMPĂRĂTURI, DECI Pentru că sunt dur, frate, am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zilei Începu vînzoleala la bordul greoaiei nave, care purta sonorul nume de Monterrey, și ajunseră pînă la el, cît se poate de clare, vocile care ordonau să fie trimisă la apă feluca de la pupa. Cinci bărbați săriră În ea și vîsliră fără grabă, printre rîsete și glume, salutîndu-le gălăgios pe primele foci care-și ițiseră capetele curioase lîngă prova, iar glasurile lor răgușite răsunau În zori de-a drepul magic, Însoțite de zgomotul ritmic al vîslelor care loveau traversul, de clipocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
s-ar fi zis că nu era În stare să-și mai amintească nici un alt cuvînt, ca și cum mintea i s-ar fi Încețoșat, anihilată de impresia pe care i-o producea spectacolul la care luase parte. CÎt despre Oberlus, el vîslea Încet, relaxat, mulțumit de sine și de finalul răzbunării sale, cu aerul indolent al cuiva care tocmai are parte de o plimbare cu barca pe lacul dintr-un parc public, bucurîndu-se de o demonstrație pirotehnică. În interiorul navei, cîțiva bărbați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mine la lumina unui foc de tabără. Iguana Oberlus văzu goeleta sosind, Își Închise oamenii, luă armele și, din păduricea de cactuși, spionă echipajul care tocmai trimitea o șalupă la apă și perechea care sărea În ea și se apropia, vîslind fără grabă, spre debarcader. Îi urmări, aproape tîrÎndu-se, ca un tigru aflat la pîndă, pînă În dreptul micuței plaje din fund și observă cum femeia se dezbrăca cu liniștită parcimonie În timp ce se lăsa noaptea, pentru a intra apoi În apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de apă, o Împinse pe mal ajutîndu-se de venirea noului flux și o goli. CÎteva coaste și scînduri se umflaseră, ieșind din cuie și făcînd ca apa să pătrundă pînă la Încheieturi, dar reuși să se descurce și să ajungă, vîslind, În ansă, pentru a o scoate pe plajă. Îi chemă atunci pe prizonierii lui, care o Întoarseră invers, lăsînd apa să se scurgă complet, iar mai tîrziu Îi trimise să caute lemne și buruieni cu care să facă un foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
N-am Încotro. - Dar În zona aceea sînt mereu curenți potrivnici... Și nu e niciodată vînt.... - Știu. E o zonă foarte liniștită. Dar la ce mi-ar sluji vîntul, dacă tot nu am pînză? - Și atunci cum vrei să ajungi? - VÎslind. Pierită, Niña Carmen se prăbuși pe o piatră, așezîndu-se de parcă i-ar fi fost cu neputință să mai stea În picioare după ce ascultase ceea ce Îi spusese Iguana. Uimirea ei sporea, deși credea că-și epuizase cu multă vreme În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
stea În picioare după ce ascultase ceea ce Îi spusese Iguana. Uimirea ei sporea, deși credea că-și epuizase cu multă vreme În urmă capacitatea de a se mira. În cele din urmă șopti, mai mult pentru sine decît pentru Oberlus: - Să vîslești șapte sute de leghe Într-o barcă de opt metri și Împotriva curentului... Ești nebun! Iguana se opri din nou din treabă și arătă cu degetul spre bărbații care căutau combustibil ceva mai departe: - Ei or să vîslească, spuse. Și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru Oberlus: - Să vîslești șapte sute de leghe Într-o barcă de opt metri și Împotriva curentului... Ești nebun! Iguana se opri din nou din treabă și arătă cu degetul spre bărbații care căutau combustibil ceva mai departe: - Ei or să vîslească, spuse. Și te asigur că, pentru binele lor, ne vor duce pe continent. - Ne vor duce? repetă ea alarmată. Nu te baza pe mine. N-am de gînd să mă urc În barca asta și să Încerc o aventură absurdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de replică. Dacă ajungem pe uscat, n-o să mai am nevoie de voi și să veți Întoarce la casele voastre... Dacă nu ajungem, asta se va Întîmpla numai pentru că toți ne-am dus pe fundul mării. Așa că pregătiți-vă să vîsliți, pentru că, În plus, celui care nu vîslește am să-i tai picioarele și boașele Înainte de a-l arunca la pești. Începură așadar să tragă la rame, și cîte unul dintre ei se odihnea vîslind foarte Încet, căci Oberlus știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o să mai am nevoie de voi și să veți Întoarce la casele voastre... Dacă nu ajungem, asta se va Întîmpla numai pentru că toți ne-am dus pe fundul mării. Așa că pregătiți-vă să vîsliți, pentru că, În plus, celui care nu vîslește am să-i tai picioarele și boașele Înainte de a-l arunca la pești. Începură așadar să tragă la rame, și cîte unul dintre ei se odihnea vîslind foarte Încet, căci Oberlus știa că nu-i putea obosi excesiv, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fundul mării. Așa că pregătiți-vă să vîsliți, pentru că, În plus, celui care nu vîslește am să-i tai picioarele și boașele Înainte de a-l arunca la pești. Începură așadar să tragă la rame, și cîte unul dintre ei se odihnea vîslind foarte Încet, căci Oberlus știa că nu-i putea obosi excesiv, dar mai știa și că, dacă se opreau, curentul ce venea dinspre cotinent i-ar fi făcut să piardă imediat terenul pe care-l cîștigaseră. Puse În fața lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici un croncănit, nici măcar zgomotul apei care aluneca sub chilă; o liniște sfîșiată doar de monotona lovire a vîslelor, Într-un ritm unic, obsesiv, ca și cum, În loc de ființe omenești, prizonierii s-ar fi transformat În roboți, În mașini fără viață, condamnate să vîslească așa pînă la sfîrșitul veacurilor. Apa era raționalizată, mîncarea puțină și efortul controlat la maximum de către Oberlus, hotărît să-i țină În viață pe acei oameni chiar Împotriva voinței lor. Ar fi trebuit să vîslească zile, săptămîni sau chiar luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mașini fără viață, condamnate să vîslească așa pînă la sfîrșitul veacurilor. Apa era raționalizată, mîncarea puțină și efortul controlat la maximum de către Oberlus, hotărît să-i țină În viață pe acei oameni chiar Împotriva voinței lor. Ar fi trebuit să vîslească zile, săptămîni sau chiar luni Întregi, nu-i păsa de timp, și singurul lucru pe care-l dorea era să vadă că funia de la pupa rămînea În urma lor, ceea ce Îi arăta că mai cîștigase un metru din cei o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ce spusese el, iar portughezii erau prea obosiți ca să se mai gîndească să spună ceva. De multă vreme pierduseră ultima picătură de voință care le mai rămînea, și pierduseră, probabil, și orice speranță de a mai supraviețui acelui coșmar absurd. VÎsleau fiindcă răpitorul lor le poruncea s-o facă, prin lovituri de bici, și nu-i mai Împingea nevoia de a se salva, ci numai teama de durerea fizică și teroarea fără margini pe care o simțeau În prezența acelei ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
va mai fi fost suficientă, Iguana Oberlus avea să inventeze o nouă pedeapsă prin care să-i determine să dobîndească putere din Însăși slăbiciunea lor. Așa că nu era cazul să le se spună că singura speranță de salvare era să vîslească spre est. Pentru ei nu mai exista speranță, nici un fel de speranță, căci nutreau convingerea că, orice-ar fi făcut, povestea lor avea să se sfîrșească acolo, legați de acele vîsle care le transformaseră mîinile În carne vie și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu mai exista speranță, nici un fel de speranță, căci nutreau convingerea că, orice-ar fi făcut, povestea lor avea să se sfîrșească acolo, legați de acele vîsle care le transformaseră mîinile În carne vie și le Îndoiseră spinarea. Trebuiau să vîslească și continuară s-o facă. Se dezbrăcă pînă la piele și intră În apă fără să se țină de margine, pentru că, deși nu era o Înotătoare expertă și abia dacă reușea să se mențină la suprafața apei, i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]