100 matches
-
2.7. Întoarcerea În procedeul spate se execută în special două tipuri de întoarceri: - în plan orizontal (prin pivotare laterală) sau stil „farfurie”: - prin rostogolire: Întoarcerea în plan orizontal se realizează în principal prin pivotare. Atacul peretelui constă în oprirea vâslirilor cu brațele și poziționarea brațului de atac în interior peste linia mediană a corpului, cu cotul în ușoară flexie. Întoarcerea propriu-zisă este precedată de o inspirație profundă, după care brațul de atac atinge peretele sub nivelul apei, iar sportivul se
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
anul 1935, datorită unui regulament competițional mai puțin clar, unii înotători scoteau brațele din apă la revenirea în poziție de alunecare, dând naștere unui nou procedeu denumit atunci „fluture - bras”. Procedeul bras pe sub apă apare între anii 1950-1957, particularizat prin vâsliri lungi cu brațele, realizate în apnee prelungită. În anul 1957, Federația Internațională (F.I.N.A.) interzice această variantă de înot a procedeului bras, fiind considerată ca dăunătoare sănătății. În decursul timpului, procedeul a suferit numeroase perfecționări, cele mai importante fiind înregistrate în
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
în limite regulamentare. În vremurile actuale se înoată două variante de bras: brasul tradițional și brasul delfinizat. Brasul tradițional este caracterizat printr-o poziție orizontală, șoldurile fiind menținute la suprafața apei, sau imediat sub orizontala apei, pe întreg ciclul de vâslire. Brasul delfinizat este particularizat prin deplasări în plan vertical, mișcarea în ansamblu având aspect ondulatoriu. În această variantă, șoldurile sunt mai coborâte, iar pentru diminuarea rezistenței frontale, umerii sunt ridicați din apă și proiectați înainte printr-o mișcare mai puternică
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
suprafața acesteia. Pe sfârșitul fazei de tracțiune, când brațele încep să se apropie, umerii se ridică din apă, pentru inspirație și pentru a permite flexia minimă a șoldurilor. Accelerația maximă se înregistrează în momentul „strângerii coatelor”. Greșeli: a) la tracțiune: - vâslirea apei cu brațele puțin depărtate, cu executarea presiunii mai mult spre înapoi - propulsia este dominată de rezistență - vâslire largă - presiunea este exercitată mult peste lățimea umerilor; nu se realizează înălțarea peste apă. Forța tracțiunii este diminuată, iar prelungirea traiectoriei nu
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
pentru inspirație și pentru a permite flexia minimă a șoldurilor. Accelerația maximă se înregistrează în momentul „strângerii coatelor”. Greșeli: a) la tracțiune: - vâslirea apei cu brațele puțin depărtate, cu executarea presiunii mai mult spre înapoi - propulsia este dominată de rezistență - vâslire largă - presiunea este exercitată mult peste lățimea umerilor; nu se realizează înălțarea peste apă. Forța tracțiunii este diminuată, iar prelungirea traiectoriei nu compensează frânarea la deplasarea brațelor spre trunchi. - orientarea palmelor față în față înainte de a se alinia coatele și
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
nu se realizează înălțarea peste apă. Forța tracțiunii este diminuată, iar prelungirea traiectoriei nu compensează frânarea la deplasarea brațelor spre trunchi. - orientarea palmelor față în față înainte de a se alinia coatele și umerii - apa este comprimată sub piept, diminuând eficiența vâslirii; b) la revenire: - poziția mâinilor în extensie; - depărtarea mâinilor una de cealaltă - în ambele cazuri crește rezistența la înaintare. 3.3.4. Coordonarea brațe - picioare Sunt practicate trei tipuri de coordonări: continuă, de alunecare și de suprapunere. În coordonarea continuă
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
b) la revenire: - poziția mâinilor în extensie; - depărtarea mâinilor una de cealaltă - în ambele cazuri crește rezistența la înaintare. 3.3.4. Coordonarea brațe - picioare Sunt practicate trei tipuri de coordonări: continuă, de alunecare și de suprapunere. În coordonarea continuă, vâslirea cu brațele începe pe finalul fazei propulsive a mișcării de picioare. În coordonarea de alunecare există un timp de alunecare a corpului pe apă, între finalul mișcării de picioare și inițierea unei noi vâsliri (Fig. 24). În coordonare de suprapunere
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
și de suprapunere. În coordonarea continuă, vâslirea cu brațele începe pe finalul fazei propulsive a mișcării de picioare. În coordonarea de alunecare există un timp de alunecare a corpului pe apă, între finalul mișcării de picioare și inițierea unei noi vâsliri (Fig. 24). În coordonare de suprapunere, pe timpul fazei pregătitoare a mișcării picioarelor (gruparea picioareloră începe apucarea apei. Astfel, picioarele realizează împingerea când brațele revin înainte. Cea mai eficientă este coordonarea de suprapunere, deoarece asigură cursivitatea propulsiei. Acest tip de coordonare
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
brațele revin înainte. Cea mai eficientă este coordonarea de suprapunere, deoarece asigură cursivitatea propulsiei. Acest tip de coordonare este utilizat de majoritatea înotătorilor de performanță. Greșeli: - flexia genunchilor și șoldurilor prea devreme pe tracțiune - crește rezistența la înaintare, diminuând eficiența vâslirii; - momentul de alunecare după terminarea ciclului este mult prelungit - duce la o importantă pierdere de viteză. 3.3.5. Coordonarea brațelor cu respirația În coordonarea vâslirii se realizează o respirație la un ciclu de brațe. În momentul grupării brațelor la
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
flexia genunchilor și șoldurilor prea devreme pe tracțiune - crește rezistența la înaintare, diminuând eficiența vâslirii; - momentul de alunecare după terminarea ciclului este mult prelungit - duce la o importantă pierdere de viteză. 3.3.5. Coordonarea brațelor cu respirația În coordonarea vâslirii se realizează o respirație la un ciclu de brațe. În momentul grupării brațelor la piept, odată cu ridicarea umerilor se realizează inspirația; odată cu revenirea brațelor și pe prima parte a tracțiunii se realizează expirația. Înotătorii de performanță, mai ales în ultimul
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
ciclu de brațe. În momentul grupării brațelor la piept, odată cu ridicarea umerilor se realizează inspirația; odată cu revenirea brațelor și pe prima parte a tracțiunii se realizează expirația. Înotătorii de performanță, mai ales în ultimul timp, execută inspirația la începutul executării vâslirii cu brațele. 3.3.6. Startul Primele faze ale startului se realizează asemănător celor descrise la startul de craul (poziția pe blocstart, elanul și drumul aeriană. Singura diferență apare la, intrarea în apă, lucrul sub apă și revenirea la suprafață
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Intrarea în apă se realizează la o adâncime mai mare, pentru a permite efectuarea eficientă a lucrului pe sub apă, unghiul de intrare în apă fiind de aproximativ 50° - 70°. Dup ă un moment de alunecare pe sub apă, înotătorul execută o vâslire lungă cu amândouă brațele concomitent, vâslire care se aseamănă cu tracțiunea brațelor pe sub apă la procedeul fluture. După realizarea tracțiunii, brațele sunt duse spre înainte pe sub burtă, la o distanță cât mai mică de corp pentru a favoriza alunecarea și
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
o adâncime mai mare, pentru a permite efectuarea eficientă a lucrului pe sub apă, unghiul de intrare în apă fiind de aproximativ 50° - 70°. Dup ă un moment de alunecare pe sub apă, înotătorul execută o vâslire lungă cu amândouă brațele concomitent, vâslire care se aseamănă cu tracțiunea brațelor pe sub apă la procedeul fluture. După realizarea tracțiunii, brațele sunt duse spre înainte pe sub burtă, la o distanță cât mai mică de corp pentru a favoriza alunecarea și înaintarea înotătorului. Când brațele, în drumul
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
general se înoată numai de înotătorii experimentați sau de foștii înotători de performanță. Componentele structurale: În procedeul fluture, poziția adoptată este decubit ventral. Deoarece procedeul se realizează prin mișcări ondulatorii, corpul marchează trei poziții intermediare, în funcție de fazele ciclului de vâslire: - în timpul lucrului acvatic al brațelor poziția se orizontalizează cât mai mult; - pe parcursul primei bătăi a picioarelor (se coordonează două bătăi de picioare la un ciclu de brațe), bazinul este orientat în sus și înainte către suprafața apei; - cea de-a
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
descris spre exterior și în jos, spre interior și în sus, cu deplasări minime spre înapoi. Acțiunea este inițiată prin flexia progresivă a articulației pumnului și cotului. Tracțiunea este asemănătoare cu cea de la procedeul craul, cu excepția primei părți a vâslirii unde apucarea apei este mult mai amplă, ia depășind lățimea umerilor. - Împingerea, palmele presează apa în exterior, în jos și spre înapoi, prin extinderea coatelor. Brațele sunt orientate în sus, lângă corp, iar palmele spre coapse pentru a pregăti degajarea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
drumul aerian constă în deplasarea brațelor simultan peste apă, coatele fiind ușor flexate. Mișcarea trebuie executată cu umerii cât mai ridicați peste apă pentru a învinge rezistența apei. Brațele vâslesc sinusoidal, eliptic, pe un traseu asemănător „găurii de cheie”, iar vâslirea este uniform-accelerată și se realizează cu cotul „înalt”, peste nivelul mâinii. Acțiunea brațelor este favorizată de mișcările ondulatorii pe care le execută corpul pe tot acest timp cât durează mișcarea cu brațele. Greșeli: a) la intrarea brațului: - pătrunderea brațelor în
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
la apă; - neexecutarea extensiei brațelor din articulația cotului după intrarea brațelor în apă - produce o contraforță și scurtează tracțiunea: - pleznirea brațelor pe apă - crește turbulența de suprafață și rezistența valurilor, determinând și dragarea unei cantități inutile de apă: bă la vâslire: 68 - relaxarea articulațiilor mâinilor - scade presiunea exercitată pe apă; - coborârea cotului - ineficiența vâslirii; - menținerea cotului extins pe durata tracțiunii - determină înălțarea exagerată a corpului peste apă; - scoaterea brațelor prea devreme din apă - scurtează împingerea și, în compensație, mărește ritmul mișcărilor
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
produce o contraforță și scurtează tracțiunea: - pleznirea brațelor pe apă - crește turbulența de suprafață și rezistența valurilor, determinând și dragarea unei cantități inutile de apă: bă la vâslire: 68 - relaxarea articulațiilor mâinilor - scade presiunea exercitată pe apă; - coborârea cotului - ineficiența vâslirii; - menținerea cotului extins pe durata tracțiunii - determină înălțarea exagerată a corpului peste apă; - scoaterea brațelor prea devreme din apă - scurtează împingerea și, în compensație, mărește ritmul mișcărilor; c) pe drumul aerian - revenirea brațelor spre înainte, extinse din articulația coatelor - corpul
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
care brațele execută mișcarea de apucare a apei, capul se ridică peste nivelul apei. Prin extinderea coloanei cervicale, fața este degajată din apă și se execută inspirația pe finalul împingerii și în prima parte a drumului aerian. Când mâinile efectuează vâslirea și ajung în dreptul umerilor, capul se scufundă înaintea brațelor și se expiră. Inspirația se poate efectua la unu, două, sau chiar trei cicluri de brațe, în funcție de proba în care se înoată, iar cantitatea de aer inspirată trebuie să fie
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
însoțită de greutatea corespunzătoare, robust, înregistrând cele mai mari dimensiuni ale toracelui, umerilor, proporțional în ceea ce privește reperele antropometrice cu mențiunea că lungimea palmei și a gambei au valorile cele mai mari. Pe plan biomotric el dispune de o forță mare de vâslire, care datorită caracterului tehnicii de înot craul asigură viteză mare de înaintare. Înotătorul craulist fondist (1500m) are înălțimea și greutatea la valorile cele mai mici. Dimensiunile antropometrice îl plasează în grupa mică de valori, fapt ce explică numărul ridicat al
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
craulist fondist (1500m) are înălțimea și greutatea la valorile cele mai mici. Dimensiunile antropometrice îl plasează în grupa mică de valori, fapt ce explică numărul ridicat al mișcărilor de înaintare. Același raport îl găsim și la forța pe unitatea de vâslire, care atinge valoarea cea mai mică. Numărul ridicat de vâsliri servește la înaintarea cu viteză medie crescută pe distanțe lungi, se remarcă o apropiere a acestui tip de înotător de tipul alergătorului de fond din atletism. Înotătorul craulist semifondist (400m
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
mai mici. Dimensiunile antropometrice îl plasează în grupa mică de valori, fapt ce explică numărul ridicat al mișcărilor de înaintare. Același raport îl găsim și la forța pe unitatea de vâslire, care atinge valoarea cea mai mică. Numărul ridicat de vâsliri servește la înaintarea cu viteză medie crescută pe distanțe lungi, se remarcă o apropiere a acestui tip de înotător de tipul alergătorului de fond din atletism. Înotătorul craulist semifondist (400m) se situează între cele două biotipuri prezentate. El are valori
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
brațului, tălpii, în lățimea umerilor și mobilitatea palmară, are lățimea șoldurilor la valoarea cea mai ridicată. Față de aceste repere, imaginea standard a înotătorului este regăsită mai mult în tipul spatistului decât a craulistului vitezist. Funcțional consemnăm o forță medie de vâslire, fapt ce ne sugerează că numai prin tehnică eficientă s-ar putea obține creșterea valorică a rezultatelor. Datorită faptului că lungimea tălpii are valoarea cea mai mare, mișcările de picioare pot fi eficiente și la un tempo mai scăzut. La
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
trunchiul în propulsarea corpului. Aceste repere se repercutează și asupra mișcărilor propulsative a fluturistului - tempoul său fiind destul de ridicat. Legat de această remarcă notăm și lungimea tălpii care este la valoarea cea mai mică. La forța combinată pe unitatea de vâslire ocupă locul trei, dar în condițiile date de caracterul tehnicii de înot (concomitența vâslirii) viteza fluturistului este mare, ocupând locul doi în ierarhia vitezei de înaintare a procedeelor de înot sportiv, după carul. Delfinistul are aspectul unui luptător de categorie
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
tempoul său fiind destul de ridicat. Legat de această remarcă notăm și lungimea tălpii care este la valoarea cea mai mică. La forța combinată pe unitatea de vâslire ocupă locul trei, dar în condițiile date de caracterul tehnicii de înot (concomitența vâslirii) viteza fluturistului este mare, ocupând locul doi în ierarhia vitezei de înaintare a procedeelor de înot sportiv, după carul. Delfinistul are aspectul unui luptător de categorie semigrea. Înotătorul de bras (100m și 200m) reprezintă biotipul somatic caracterizat de cea mai
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]