5,030 matches
-
portret prin negație, la care referindu-se, G. Călinescu, mereu vibrant la noutățile descoperite ulterior cercetării din Istoria literaturii, își pune întrebarea cât adevăr biografic ascunde. Echivalentul metaforic al fluidelor neîmpliniri materiale ale femeii, ale cărei câștiguri, de la distanță se vădesc ciorchine în pregnanța materialității lor, mi-a deschis ochii asupra acestei linii interpretative, specifice lui Ioan Slavici, pe care le-am depistat ușor în succesiunea nostalgiilor ori a insinuărilor, adesea aplicate prin ricoșeu. Tocmai de aceea, consider valoroasă expunerea atâtor
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
în istoria criticii românești. Unele sunt patriarhal robuste, altele insinuatoare în succesive motive de înălțare sau expiație ale scrisului lui Ioan Slavici. Cel mai dur în rostogolirea argumentelor rămâne Pompiliu Constantinescu. Cel mai constant căutător de culmi ale creației se vădește G. Călinescu. Aproape că nu este număr al revistei ,,Studii și cercetări de istorie literară și folclor", în care el își trece rezultatele cercetării ulterioare Istoriei literaturii, să fie lipsit de lunecările sale în pământul reavăn al descoperirilor, imprimând multe
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
de modern și arhaic, de urban și bucolic, dincolo, s-ar zice, de-o intenție de poetică, precum o respirație generoasă a organismului liric. Lucrurile diferite sub raportul naturii și al vîrstei lor își răspund cu dezinvoltură. Sufletul copilului se vădește prea analitic, fiind precumpănitor spontan-sintetic: "prima dată muri pe șezlong la știrile de seară/ înainte de a trece pe HBO plopii/ băteau în geam cu brațe subțiri/ de care atîrnau frunze/ ca niște rufe sfîșiate de vînt spălate/ de ploaia măruntă
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
Lovinescu și Streinu o dată trecut, ne rămîne să vedem în Hogaș un scriitor atractiv, care te îmbie nu numai la drumeție, dar și la citit. El se află undeva la mijloc între clasicismul lui Odobescu și barocul lui Bogza. E vădit îndrăgostit de fraza amplă, muzicală (pagina despre furtuna din munți, Caragiale o învățase pe de rost iar lui Bogza i-a sugerat una asemănătoare din Cartea Oltului), de alegerea savantă și de referința la antichitate. De Odobescu îl apropie și
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
probînd cu mîna lui că nici despre metrul pătrat nu știe cu ce se mănîncă. Și un asemenea ins e trimis de partidul de guvernămînt să-i controleze pe alții. Culmea e că tocmai în domeniul în care ipochimenul e vădit repetent unități de măsură. Mă întorc la gropile noastre, cele de toate zilele și nopțile. Nici una dintre firmele care au turnat asfalt în București anul trecut nu a fost dată în judecată, măcar de ochii lumii, pentru că și-au bătut
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
implacabil, de cîte ori e cazul (și e prea adesea), reaua calitate, id est impostura. "Curatul meșteșug de tîmpenie" al vastelor lecturi indigeste se transformă astfel într-un act critic nu doar savuros prin umorul (totuși trist) de care se vădește impregnat, ci și uitil prin pedagogia care se degajă ca o morală a fabulei exegetice. Neantul se transmută în semnificație. Un set cuprinzător de asemenea texte cu funcție de salubrizare a spațiului literar, apărute în chipul sistematic al unei "campanii", în
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
dat seama că, urmînd o lege biblică, acela era singurul loc din care nu erai izgonit. Nici măcar gardienii nu se oboseau cine știe ce să mai snopească vreo cîțiva prin hățișurile acelea, dacă nu avea loc cîte o crimă ce ducea prea vădit cu gîndul la golănime. Acel spațiu se afla undeva între proprietatea privată și proprietatea publică și puteai să-l asemui cu o pepinieră de traverse, cum numai bine se potrivea resturilor acelora de garduri și stîlpi folosiți la susținerea liniilor
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
preoții-dascăli, ci dobîndirea de adepți, refuzul celorlalte culte, transformarea ortodoxiei în doctrină de stat. Mi-a fost cu neputință, pe cînd eram în Senat, să schimb acest mod de a fi interpretat locul orelor de religie în legea învățămîntului. Se vădea din nou pretenția clerului ortodox de a deține și o putere seculară. Inutil a mai adăuga că predarea religiei nu are nici o legătură cu predarea științelor. În loc să-și facă un aliat din profesorul de biologie, să zicem, preotul își întoarce
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
Gheorghe Grigurcu Tema postmodernismului se vădește cu atît mai incitantă cu cît însuși conceptul e departe de-a avea o accepție valabilă pentru toată lumea. Ceea ce îl face pe Umberto Eco să remarce cu ironie: "Îmi dau seama că folosesc probabil termenii «modern» și «postmodern» cu totul
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
zi, se înmulțesc mai mult. Într-o atât de mare ceată i-a rânduit Dumnezeu, că nu le este îngăduit s-o părăsească”. (Epistola către Diognet, cap. V-VI, în PSB, vol. 1, p. 412 414) Prigoana împotriva creștinilor a vădit cete întregi de mucenici „Prigonitorii s-au aruncat cu furie oarbă împotriva creștinilor. Și totuși, toată ura lor, toată uneltirea, toată sălbăticia au pierit mai ușor decât o pânză de păianjen, s-au destrămat mai repede decât fumul, s-au
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
pietrele rămân, Apa trage la matcă și românul la teapă, Să nu dea Dumnezeu românului cât poate răbda. Nu este o lucrare ticsită de informație istorică, preocuparea de a da cursivitate expunerii, de a nu o încărca de note este vădită, și tocmai pentru aceasta a fost lăudată de Simion Mehedinți în recenzia din Convorbiri literare: ,De la început, o calitate prețioasă: descrierea în aceste pictures nu e în genul ieftin și inutil al impresioniștilor, care încarcă paginile lor de multe culori
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
judecată succesiv din mai multe puncte de vedere. Această recurență a unei gîndiri care progresează prin tatonări, nuanțări și reluări periodice este o trăsătură izbitoare a paginilor din Caietele timpului. Ea nu este de găsit într-o formă atît de vădită în primele două cărți. În concluzie, Dragomir izolează o temă, se adîncește în ea prin înșurubare, îi atinge limita și apoi trece dincolo de ea, creînd o țesătură de teme din convergența cărora va lua naștere conținutul propriu-zis al Caietelor timpului
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
umanului. Nimic din agasanta poliție a virtuții din textele unor clerici cu păgubos exces de zel. "Ahtiat după valori culturale", pur și simplu "înnebunit" de poezia optzecistă, taxat el însuși, în calitate de poet, de către Laurențiu Ulici drept "un optzecist întîrziat", autorul vădește tactul de-a nu confunda valorile. Realizează, pe urmele lui Mircea Eliade, că harul divin poate fi implicat în orice valoare spirituală. Curiozitatea intelectului îl mînă către bogate lecturi care nu contravin posturii de sacerdot, ci îi amplifică negreșit orizontul
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
aceștia identitatea națională, culturală și religioasă, ocuparea unor poziții opuse față de constrângerile ideologice din patrie și câștigarea unor puncte de vedere proprii în condiții de libertate, nu vrem să se piardă din vedere faptul că o multitudine din textele publicate vădesc și o vizibil-serioasă preocupare analitică ce se focalizează asupra aspectelor specifice totalitarismului, acesta considerat o apocalipsă spirituală ale cărei efecte determină o cumplită secătuire ontologică a adevărului în cultură. „Orice efort ontologic al înțelegerii creatoare, afirma George Uscătescu, a fost
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
cale adevăr să-și știe naltul puterii Tale necreate! V Așa cum, Yah vorbind, lumea s-a scris în adevăr, făcîndu-se ființă, și s-a deschis într-un Cuvînt trimis, viață și atoatecunoștință, trimitere în mine însumi mi-s spre a vădi divină-acea putință de-a învia a-ntregului abis, cînd sunet dă-n rostire de credință. Și, dacă nu doar lăuntricitate ultimă-a mea, nu text, ci chiar textura realității,-al cărei puls e-n Fiu, - cum, dincolo de tunetele toate
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
economiile familiei, schimbate în sesterți, într-un fel de joc în care oricine punea o sumă, o lua înzecit peste o lună. La acest punct, Hunarus argumentă repezit în favoarea corectitudinii acelui joc. Tiberius Agillus se scîrbi de atîta înapoiere. Era vădit că, dacă dai un sestert, nu poți lua zece în afară de cazul că restul de nouă ar fi fost furați de la alții. Ceru să i se explice în detaliu mecanismul și hotărî, în regim de urgență, interzicerea acestei escrocherii incompatibile cu
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
ca nicicând, fără să aibă nici cea mai mică presimțire, ferm convins că scăpase pentru totdeauna de el, proțăpit în mijlocul drumului, îl aștepta zme-ul. Întreg și nevătămat, cu înfățișarea lui zveltă și nemișcată în cămașa de solzi de aur scânteietori, vădea, ca și data trecută, o frumusețe și o măreție neschimbătoare, trufașe, de neatins, care-i zădărau ochii și mintea și-i strecurau fiori reci pe șira spinării. O neînțelegere amestecată cu o bănuială scormonitoare l-au încercat, punându-l ca
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
și atâția alți scriitori români împătimiți de București? De un București, desigur, din al cărui cuprins, măcar simbolic, Parcul Ioanid nu poate să lipsească. Dar s-a întâmplat în acest caz la fel ca în atâtea altele în care sunt vădite pornirile noastre de sinucigași culturali. Numele consacrate de istorie ale străzilor, ale parcurilor, ale piețelor publice le ștergem din scripte și din memorie ca și cum nu ar fi și niște repere de cultură. Ce să mai vorbim despre distrugerile fizice? Mai
Mai există Parcul Ioanid? by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13142_a_14467]
-
folcloric productiv în societatea contemporană” (p. 17) — scrie el, subliniind, într-un sens, unicitatea și vigoarea genului pe care îl studiază, dar, după părerea mea, lăsând deoparte mult prea multe realități în act în culturile tradiționale contemporane și neglijând prea vădit faptul că o proporție uriașă din populația planetei trăiește, încă, la țară, pentru ca această afirmație să conteze mai mult decât ca o somptuoasă captatio benevolentiae. Oricum, chiar dacă este doar o specie printre altele — lucrurile rămân de discutat în cercurile specialiștilor
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
decantări. Lupta sa cu materia rămîne indecisă în fondul său vizionar, compensată fiind de acuratețea scriiturii cristalizate. Prin armonia sa scriptică, prin severitatea ordonării geometrizante a verbului și prin lumina limpidă, casantă emanată de acesta, lirica lui Ilie Constantin se vădește mai apropiată totuși de creația unor Alexandru Philippide sau Ștefan Aug. Doinaș. Stilată și supravegheată în dezolarea sa, pe cît de ireversibilă pe atît de expresiv filtrată, această producție transformă execuția materiei pe eșafodul vizionar într-un act elegant. Ilie
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
le inventez! Și, inventîndu-le, să le sistematizez în raport cu o idee»”. Dar raționalistul N. Manolescu se arată apt a-și depăși limitele, a se deschide emoției estetice în planul a ceea ce s-a numit „critica artistică”. Adecvarea sa la obiect se vădește în ideea cutezătoare (orgolioasă) a echilibrului dintre emoția de rang primar, încorporată în operă, și cea de rang secund, a expresiei critice. Dintr-un atare unghi de vedere, critica se împărtășește din substanța prodigioasă a originarului estetic: „Atîta vreme cît
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
Irak, Iran, Coreea de Nord) pot oricând produce o catastrofă planetară prin utilizarea arbitrară a vreunei arme de distrugere în masă la care ajung necontrolat. Și, în final, chiar și clasarea Americii ca „imperiu” poate fi contestată pentru că democrația americană s-a vădit în toate împrejurările, capabilă de autocontrol, de limitare a tendințelor totalitare sau oligarhice. Dacă va impune un „imperiu”, atunci acesta va fi de un cu totul alt tip decât cele consemnate până acum de memoria omenirii. Departe de a se
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
estetice, îi lipsește mai ales posibilitatea unui dialog cu epoca prin propriile ei reviste și publicații și alcătuirea de grupări după afinități spirituale. Astfel de generații sînt obligate să ia forma vasului pe care li-l oferă istoria”. După cum se vădește de acord cu o aserțiune a Ilenei Vrancea, potrivit căreia „delimitările și opțiunile ideologice (citește: imixtiunile administrative în cultură) sparg unitatea grupurilor legate (virtual, n. ns.) prin afinități de generație, determinînd afinități și regrupări în funcție de aceste opțiuni”, și contrasemnînd cu
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
și de verificare. Să nu uităm că în alte cazuri, ineditele sunt reproduse în „Anexe”, ori aici alta este situația. Fiind vorba numai de inedite, ceea ce se impune este severitatea aplicată stabilirii textului, în forma sa definitivă. Aportul lingvistic se vădește fără greș. În același timp o mare importanță are confruntarea diverselor redactări, când acestea există, cu atât mai interesante, cu cât ele se constituie în excepții. La baza editării romanului Vâltoarea stă textul publicat de Editura „Dacia Traiana” din Sibiu
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
de Marin Preda, în Cronică de familie (vol. III) și întîlnire la judecata de apoi de Petru Dumitriu, în Supraviețuirile lui Cosașu. Aici e proba talentului în cazul unor "cópii după natură". Nu poți să nu compari, iar Miron Bergmann vădește o înzestrare de romancier mult mai firavă decît a celor citați mai sus, deși în Tinerețea unui comisar politic sînt și cîteva scene tari izbutite, tensiuni bine dozate, atmosferă. Dar, cu excepția personajului Miron, celelalte sînt doar contururi în tușe prea
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]