480 matches
-
râul incolor, care transportă bucăți de gheață, ca niște nori albi. Într-o spaimă de-o clipă, mi se pare că aud ce aude ea: fiecare gol continuă în gol, fiecare ieșind, chiar cel mai mic, dă într-altul, fiece văgăună se termină în abisul infinit. O iau pe după umeri; încerc să rezist îmbrânciturilor celor ce vor să coboare și ne apostrofează: - Ei, lăsați-ne să trecem! Duceți-vă să vă îmbrățișați în altă parte, nerușinaților! Unicul mod de a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se preschimbase Într-un muget chiar mai asurzitor decît cel care urcase din măruntaiele pămîntului și se năpusti Într-un suflet, tîrÎș-grăpiș, alergînd, sărind și căzînd, pe povîrniș În jos, spre a se ascunde În cele din urmă Într-o văgăună adîncă, cu numai cîteva secunde Înainte ca oceanul În toată măreția lui să se lovească de faleza dimpotriva vîntului, ridicînd spre cer un perete de apă de peste două sute de metri Înălțime. Apoi, apa aceasta se prăbuși pe insulă, tîrÎnd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un teanc de broșuri chirurgicale lucioase care arată operații de reatribuire sexuală. Operații transsexuale tranziționale. Schimbări de sex. Fotografiile color arată vagine de calități diferite surprinse mai mult sau mai puțin din același unghi. Obiectivul e focalizat drept în întunericul văgăunii vaginale. Degete cu unghii vopsite-n roșu strânse pe coapse ca să depărteze labiile. Orificiul uretral moale și roz. În unele, părul pubian tuns periuță. Adâncimea vaginală oferită pe-o distanță de cincisprezece, douăzeci, cinci centimetri. În unele, corpus spongiosum nerezectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
l-a întrebat pe Ali Mehmet dacă ar putea tocmi o căruță care să-l ducă la Sarichiojd. Turcul a clătinat din cap, nu că ar fi greu, dar nu vedea ce-ar căuta un domn din București tocmai în văgăuna aia. "O să muriți de sete, domnule, nu-i pic de apă în jur. O să moară calul de sete și așa o să fie și paguba proprietarului, nu, doar a dumneavoastră." Nu știa ce să facă, să rîdă ori să-l înjure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și ceilalți, ceilalți care au venit pînă aici după Cocoș, ceilalți tot așa au făcut?" Ali Mehmet s-a îndreptat de spinare, și-a luat o mină gravă "dar cine-i nebun să bată drumul pînă la Sarichiojd! Păi în văgăuna aia n-a mai fost nimeni încă înainte de războiul cu bulgarii. A fost cîndva un ghiol acolo, dar a dispărut, s-a supt. Ce să facă acolo, fără un strop de apă, numai piatră și pelin..." L-a prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cînd în cînd prin crăpătura oblonului înainte de a se da jos din patul de campanie în care dormea, îi plăcea tot ceea ce era aspru, soldățesc, zdravăn, folositor, din preajma sa, așa își păstra viu "spiritul combativ" își zicea, măcar acolo, în văgăuna lui, pentru că în Vladia așa ceva era cu neputință. Leonard Bîlbîie în acele secunde nu era altceva decît o fîșie de cer înnorată, care. te putea face să crezi că lumea întreagă este umbrită și întunecată. Se schimbă vremurile, domnule adjutant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
malului venea cineva, prin întuneric. Oricine ar fi fost nu putea fi decît un neprieten. A socotit repede, în asemenea împrejurări nici nu știi cum îți merge mintea!, și a procedat corect. A aprins felinarul pe care îl pitise în fundul văgăunii, malul era destul de înalt și săpat de apă la bază, arăta ca o streașină întinsă peste apă. Cel din barcă se va îndrepta fără frică înspre lumină, așa fusese convenită întâlnirea încă de o săptămînă la Tulcea, acolo era "imperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost client de-al ei, cu o înfățișare atât de plăcută încât îi adusese mai mult necazuri decât bucurii. Intrase într-o poveste destul de urâtă pentru o persoană ca el, își putea pierde pâinea sau putea fi aruncat în cine știe ce văgăună dacă n-ar fi fost ea, ea care intuise îndată miza și-și pusese în joc toate armele, o întreagă desfășurare de forțe, împletite abil cu legi și aliniate, un slalom dibaci în urma căruia reușise să-l scoată basma curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îngălbenit; praful de cretă cu care am încercat să acopăr petele le-a stricat și mai rău. Hoinăreala nu-mi mai plăcea. Rămîneam în spatele perdelei umflate ca o pînză de yolă așteptînd Buick-ul unchiului Iordan, să mă scoată odată din văgăună. Lacul tulbure, străbătut de curenți reci nu mă îmbia la înot. Ploua cumplit în augustul acela. Soarele se voala din senin și o ploaie nebună pornea să răpăie. Din vechi imagini învălmășite, se declanșează net una: Rusalin cu spatele gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mă scald și să beau apă. Aș fi putut să urc în munte, unde e un izvor cu apă vie, pe care eu l-am construit cu intervenția unei zâne. Hoinăream pe cărări de munte și, deodată, observ într-o văgăună un tânăr ce agoniza. Judecând după finețea trăsăturilor și suplețea oaselor, nu putea fi decât de os domnesc. Deasupra lui roia o zână ce-i aducea pe rând ierburi să-i vindece rănile. "Lovește aici cu cornul!" mi-a poruncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
piedică. O împărțire a proprietăților dura cât timpul de dispariție a izotopului radioactiv (10.000 de ani), iar viitorul era calculat să treacă prin Brăila, pe linia de centură... Un târg provincial de la marginea de Est a civilizației. Născuți în văgăunele județului, în satele uitate și de natură și de Capitală, părinții și-au trimis progeniturile la Brăila. Iar la Brăila ce-au făcut? Și-au adus satul cu ei. Mârlanii, foști fruntași acasă, nu s-au lăsat mai prejos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
posibil să se schimbe ceva? întreabă Bătrînul, dînd buzna în bucătărie, tăind aerul pînă la locul său din capul mesei. — Roja spune că totul depinde de telefonul ăsta, reia Gulie, privind din nou în direcția holului ca în gura unei văgăuni. Pînă la urmă tot o să pună cineva mîna pe ei, începe să se gîndească oprindu-se locului în dreptul pervazului, dînd la o parte perdelele de la geam, privind prin sticla prăfuită în stradă, descumpănit de tabloul indivizilor care brăzdează trotuarele în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am întors cît am putut de repede la locul crimei. Din tot cotețul nu mai rămăsese nimic, fusese împrăștiat de la un capăt la altul al bulevardului, făcut terci, măcinat sub șenilele tancurilor. În jur nici țipenie, pustiu ca într-o văgăună. Geamurile sparte de la Dalles aduceau cu niște forme de jivine negre, infernale. M-a cuprins o frică nemaipomenită cînd mi-am dat seama că totul se ducea de rîpă chiar sub ochii mei. Nu mi-am putut da niciodată seama
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
localității de proveniență În aceeași limbă, Piskárkos pentru Pișcari. — Ăștia-s nebuni!... Alt elogiu mai spontan ca acesta nu mi-a scăpat la adresa americanilor În stare să găsească acul din satul tău În vapoarele cu fînul imigrației de prin toate văgăunile lumii. Putem vorbi acum, i-am spus cu Încîntare Sandei, de atestarea istorică a aventurii americane a Floarei Pomeanului din Pișcari, fosta Floarea Nodului din Giungi. Dar trebuie, am adăugat, să refacem socotelile cu vîrsta ei... Se pare că era
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prezint pe scurt care sunt datele de care dispunem noi”. Ofițerul a scos harta și ne-a arătat detaliile terenului din fața noastră. Din cele expuse de el, rezulta că singura cale pe care puteam ajunge În liniile inamicului era o văgăună, pe fundul căreia, cândva, a curs un fir de apă. Inamicul nu-și arătase interesul pentru acea gârlă, care semăna cu un... Cum se cheamă hăurile acelea de prin America? ― Canioane, Petrache - a intervenit Nicu. ― Așa. Crăpătura ceea dintre cele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aici, lui tata Toader i s-a umezit geana și un oftat de regăsire s-a auzit din piepturile celor din jur. ― Geamătul lui Toader trăda o durere de nesuportat! L-am târât cât am putut mai adânc În lungul văgăunii. Acolo ne puteam socoti oarecum la adăpost. Umbra malurilor și tufișurile de pe creastă ne făceau invizibili pentru vânător. Apoi ne-am lipit de pereții gârlei foarte Înguste, pentru ca vreo rafală de mitralieră să nu ne poată atinge... De altfel și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu se dădea cu una cu două. „Păpădie și Undiță, mergeți cel puțin cinci sute de pași Înainte și observați vreo jumătate de ceas creasta dealului prin care am trecut. Cine știe ce se putea Întâmpla cât noi ne-am târât prin văgăună? Pe mine trageți-mă la soare, că m-a cam luat cu frig” - a ordonat Toader, lucid și precaut... ― Se arătau deja urmările pierderii de sânge - a apreciat Despina cu glas moale, ca și cum ar fi reprodus un pasaj dintr-un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tălpi. După cum se vedea, cizmele tari de piele nu le plăcuseră lupilor flămânzi, care în rest devoraseră cu lăcomie tot ce se putuse devora și sfârtecaseră cu gurile lor hămesite, pline de bale, tot ce se putuse sfârteca, împrăștiind prin văgăunile și hățișurile pădurii bucățile sângerânde de trupuri omenești, cu haine cu tot. Neașteptata și macabra descoperire o făcuse un pădurar bătrân, care trecea întâmplător în acea dimineață pe acolo. Așa ceva nu i-ar fi trecut nimănui prin minte că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
verzui, iazurile care de aici, de sus, sunt negre ziua și se albesc spre seară. Și satele cu fiecare gospodărie, pe care eu nu le pot vedea, dar știu că se află acolo, ghemuite în pădurea de conifere sau în văgăunile stâncilor: Inreliden, Lillåberg, Avabäck, Arnberg, Morken, Kullmyrliden. Și Åmträsk. Și renii risipiți la Vindelälven și mai jos de Vormforsen. Până la Knausen, pe care-l văd ițindu-se în vale, lângă Hällnäs, dincoace de sanatoriu, distanța în zbor de pasăre este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pui de lup alb! Undeva existau și tatăl, și frații, și surorile mai mari, rubedeniile lupoaicei răpuse și ale lupilor cei mititei; alți lupi, și ei cu neamurile lor; haite întregi de fiare albe, ascunse în păduri, după dealuri, în văgăuni, poate că nu așteptau decât vremea potrivită pentru a da buzna! Poate fusese o singură pereche, așa că mai rămăsese doar o sălbăticiune. Să vină în târg! Cu ciomegele o vor căsăpi! Vânătorul de lupi albi, după ce a înecat, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
urbe nu prea îndepărtată, venise cândva un vânător de lupi albi, cunoscător ca nimeni altul al acestor fiare; încercând, în loc deschis, să țină piept unei haite, fusese răzbit, se povestea. Acum, porniți din cine știe ce codru, poate mereu același, ori din văgăuni de munte, lupii albi au fost, mai mult de o jumătate de ceas, stăpâni peste așezare. Vânătorii, câțiva, surprinși, nu au izbutit mare lucru. Soldații garnizoanei au intervenit prea târziu, iar jandarmii deloc, sărbătoreau ziua plutonierului, era de Sfântul Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
diplomatic și tolerant. În schimb mentorul Universitasului a executat, sub ochii mei, câțiva autori cu o ferocitate neobișnuită. Și pe bună dreptate. Unde textele erau promițătoare, însă, tonul lui devenea cu totul altul: rațional, analitic, profund, urmărind poeticitatea până-n adâncurile văgăunii unde se ascundea" (p. 228). Citind astăzi lista celor care au trecut prin cenaclul din Schitu Măgureanu am putea crede că pentru mulți autori prima lectură publică a fost un adevărat galop de sănătate. În realitate, lucrurile nu au stat
Și ei au fost debutanți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7851_a_9176]
-
o are. Pe de o parte textul cutremurător al lui Viski András, povestea unei femei cu șapte copii care sfârșește în detenție, pe de altă parte decorul inspirat al lui T.Th. Ciupe, care ține personajul prizonier într-un fel de văgăună, între pereți abrupți, vărgați de lumini ca niște zăbrele. Și, la mijloc, coregrafa și interpreta Vava Ștefănescu, care dă viață dublă personajului, atât prin grai, rostind lamentația eroinei, cât și prin graiul trupului ei, care ne vorbește și el despre
Anticorp Amprenta - Episodul patru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7960_a_9285]
-
cîte și mai cîte... Dar la români? Strămoșii care ne-au transmis miturile lor, s-au împărțit - bun, etern, fascinant obicei! - în două tabere. Unii ne spun astfel. Căpcăunii sînt uriași cu cap de cîine, care au trăit în peșteri, văgăuni, păduri întunecate (în romanul popular Alexandria, se zice că Alexandru Macedon "ajunse la o țară cu oameni căpcăuni, dinainte de obraz de om, iar dindărăt cap de cîine ce latră cîinește"), prindeau oameni, îi puneau "la îngrășat, dîndu-li-se miez de nucă
Cîine bun, cîine rău by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7824_a_9149]
-
schimbat nimic de milenii. Cei cărora le e frică și strigă "la luptă!" și, deopotrivă, cei cărora le plac patrupedele și strigă "în tranșee!" au, desigur, cîte ceva din genele strămoșilor. într-un anume fel n-am părăsit, încă, peșterile, văgăunile și pădurile epocii de piatră; și nici miturile care pulsează în strigătele de fiecare zi.
Cîine bun, cîine rău by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7824_a_9149]