482 matches
-
Acasa > Cultural > Artistic > PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN - CAP 4 Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 318 din 14 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului 4 SCRISOARE DINTR-O VĂGĂUNĂ PITOREASCĂ N-am dispărut încă, mai trebuie să-i fac umbră pămîntului o vreme; m-am ascuns numai într-o văgăună pitorească, unde locuiesc oameni desprinși parcă din realitatea începutului de secol. La biserica din mijlocul satului țăranul îi pune
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_4.html [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 318 din 14 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului 4 SCRISOARE DINTR-O VĂGĂUNĂ PITOREASCĂ N-am dispărut încă, mai trebuie să-i fac umbră pămîntului o vreme; m-am ascuns numai într-o văgăună pitorească, unde locuiesc oameni desprinși parcă din realitatea începutului de secol. La biserica din mijlocul satului țăranul îi pune acatiste lui Ceaușescu și se roagă să-i moară porcul vecinului, pentru că i-a rupt gardul (porcul, nu vecinul !). Mulți dintre
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_4.html [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
Victor, dar care trăiau la oraș. I-a plăcut de el, chiar dacă era mai mare cu șapte ani, a crezut că este cumsecade, așa cum era prezentat în timpul pețitului și gata nunta. Poate că și ea a vrut să scape de văgăunile, unde era aruncat de soartă micuțul său cătun, la margine de pădure, unde veneau lupii și luau oile din târla gospodarului iarna în plină zi. Aici era comună mare și aproape de oraș, la vreo doisprezece kilometri pe drum de țară
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1424863623.html [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
a dat un ghiont. Apărea cînd nici nu te gîndeai. Hai la lac, puștiule, că ne așteaptă Thomas. Crapă să mănînce mititei cu muștar și cu hrean. Pe drum i-am povestit despre nunțile care se puneau la cale în văgăună. Stai să vezi, că mai au de tras, bieții oameni, și tonul ei a fost sfîșietor de trist, dar apoi a rîs, veselă, și mi-a zis cu ironie: Ai ratat-o pe Lizuca neichii, nenorocitule ... lasă, că te-am
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_68_69_ioan_lila_1341240162.html [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
seara aceea, nu ne invitase la restaurant ca să mîncăm, a și comandat, de altfel, alune și bere, și un Absint pentru el însuși, ca să se mai încălzească și să se mai tempereze, pentru că avea chef să ne facă praf, în văgăună se pregăteau evenimente catrastrofale, pe mine mă acuza că scăpasem nu numai destinele, dar și acțiunea din mînă, reapăruse evaporatul de Ignațio și, ca o piatră aruncată într-o băltoacă, avea să facă nu numai cercuri, dar și mici valuri
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_70_73_ioan_lila_1341240385.html [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
niciunul din ei. - De-asta-ți pare rău? - Da, Lenuța... - Nu văd pentru ce-ai regreta!... - Ai dreptate. Una era să fim împreună, nu așa... - Amanți, vrei să spui, nu? - Iubiți... - Costică, știi de ce nu l-am urmat pe Andrei prin toate văgăunile pe unde-l trimiteau comandanții lui? - Dacă-mi spui, o să știu, și dintr-o mișcare s-a urcat deasupra ei. Ia zi-i afurisito! De ce?... - Ca să fiu alături de tine. Leana reușește să se desprindă din strânsoare, se ridică și, cum
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
născută din porunci clădind o altă lume cioplita pe un lemn. Un fel de sentiment clădit din dor topit o arătare spartă de voci, dor din străbuni, ce se alatură-n descânt sau dintr- un riț o mângâiere sacra clădită-n văgăuni. Mă otrăvesc cu silogismele dospite otravă din gândirea unui zvon. Genune, iar peste simplul adevăr părerile ivite sunt îmbrăcate în nectar și alte spume. Mă otrăvesc, iar timpul se dilată tot gust din seva lui, gust acru, se adâncesc în
ILUZII SPARTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Iluzii_sparte_petru_jipa_1365578086.html [Corola-blog/BlogPost/345815_a_347144]
-
omătul. Și vorba-n vânt să n-o lungim Precum în vânturi neaua, Prin timp o leacă să fugim Ca pe polei mărgeaua... Cică prin martie, pe-atunci, În prima zi din lună, Din negureala unei lunci De crâng și văgăună, Ca un brăduț dintre stejari, La margini de pădure, Arsă de-al gerului pojar Ce-avu să îl îndure, Ivitu-s-a ca un strigoi Ce-ntâi și-arată-o mână Și-ntregul trup mlădiu apoi, A Primăverii Zână. De friguri luată
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 by http://confluente.ro/Legenda_martisorului_dupa_romeo_tarhon_1393701398.html [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
2017 Toate Articolele Autorului Sub cetină de brad mugeau regește cerbii Iar păsări zgribulite plângeau în gerul iernii Din miazănoapte vântul urla clădind troiene Și iepurii spre scorburi fugeau de prin poiene. Zăpada ce căzuse le astupase urma Și-n văgăuni ascunse mai lumina doar luna Trona pe-ntreaga fire o liniște eternă Pe-o mare de ninsoare, o noapte efemeră. Dar liniștea profundă a nopții lui undrea E tulburată, iată, de scârțâit de nea Și freamătă zăpada sub pașii grei
SUNT DAC ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1491025618.html [Corola-blog/BlogPost/375868_a_377197]
-
Victor, dar care trăiau la oraș. I-a plăcut de el, chiar dacă era mai mare cu șapte ani, a crezut că este cumsecade, așa cum era prezentat în timpul pețitului și gata nunta. Poate că și ea a vrut să scape de văgăunile, unde era aruncat de soartă micuțul său cătun, la margine de pădure, unde veneau lupii și luau oile din târla gospodarului iarna în plină zi. Aici era comună mare și aproape de oraș, la vreo doisprezece kilometri pe drum de țară
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1443850651.html [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
pe răcoare, porniră la drum. Multe ceasuri merseră pe jos chinuite de soarele arzător australian. Flamande și cu buzele crăpate de sete, niciuna nu se atinse de prețioasă badu. Pe la sfarsitul zilei ajunseră la poalele Munților Albaștri, nu departe de văgăuna unde sforăia zgomotos cruntul Muntha. Se ascunseră într-un tufiș de spinifex unde dormiră cu rândul până a doua zi de dimineață, cănd fuseră trezite de urletele groaznice de foame pe care le scotea balaurul. Acesta ieșise din peșteră și
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ayeye_dagul_a_george_r_roca_1362996754.html [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
din frumoasele Președinte ale femeilor care purta o pălărie mare albă, plină cu flori roz. Nimeni nu mai are azi timp și pentru noi, maică! Zise bătrânică, apoi plecă și se risipi în umbră, fără să știe nimeni locul său văgăuna de unde apăruse și ea la congres. - E timpul femeilor din țară bărbaților, maică! Am intervenit eu în urma bătrânei. Dar ea nu mai m-a auzit, intrase deja într-o zonă verde să mai culeagă niște plante medicinale și alte fructe
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 by http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_int_constantin_milea_sandu_1339419228.html [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
Codex Alimentarius, prin implanturile RFID și alte opioide, droguri și medicamente pe bază de GMO, fabricate în laboratoarele hibride de NWO și ET-X-Y-Z. În concluzia, trăim închiși sub un Clopot de sticlă într-o “uriașă peșteră electromagnetică”, precum grecii în văgăuna Ciclopului, așteptând să le vină rândul să fie mâncați. De aceea, trebuie negociat serios, prin “Arta-transformării”, cu Aristocrația neagră și cu marile Familii Regale problema tehnologiilor solare la nivel social-planetar, în tandem genetic ET-X-Y-Z și Om, ceea ce nu-i deloc
SCRISOAREA NR.73. (PARTEA A DOUA A EPISTOLEI ADRESATĂ PRINCIPELUI RADU AL ROMÂNIEI) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_fragment_constantin_milea_sandu_1363335244.html [Corola-blog/BlogPost/345274_a_346603]
-
se pare și mai frumoasă și mi-e și mai tare dor de ea. Încet, îmi zice Licurișca, trebuie să aveți răbdare ... nimic nu se face bătînd din palme ... Eu tot mai cred că trebuia să ajung aici, în această văgăună, ca să-mi scriu romanul ... Nu mai era nimic viu în jurul meu, nu mai era nici o fărîmă de vis în realitatea incertă în care mă lăsasem tîrît de valurile post-revoluționare ... Observasem că Thomas lipsea “de la ședință!” și ea și mi-a
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_59_61_ioan_lila_1341239896.html [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
globalizarea, acel balaur care halește specificul național al potcoavelor autohtone, de n-or să mai priceapă bieții cai în ce fel de state ale Europei au fost momiți pentru a fi transformați în salam. Nici nu se zărea Parisul din văgăună, era o abstracțiune piața centrală a continentului, japonezii ne priveau cu ochii mijiți și nici măcar nu se mirau și nu se arătau îngrijorați de frămîntările văgăunenilor cu privire la soarta salamului de Sibiu și a cașului din Suceava cea plină de istorie
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_59_61_ioan_lila_1341239896.html [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
i se păruse că a văzut-o trecînd pe lîngă crîșmă, da' era o imposibilitate să fi fost tot ea de două ori la rînd, da' mai știi, te pui cu femeile?! Însă întrebarea era alta: ce căuta ea prin văgăună că parcă plecase și mai ales de ce se preumbla ea pe jos, cu mersul ei grațios, păi nu avea ea mașină, nu era ca o albină, și nu se făcuse doamnă, mai de-acu, mai dinspre toamnă?! Da' nu era
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_59_61_ioan_lila_1341239896.html [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
priveau cerul înnourat, era frig, bătea vîntul în rafale răutăcioase, dar nu ploua, era tot secetă și secau fîntînile, Licurișca și Thomas veneau și plecau, apăreau așa, din senin, stăteam de vorbă, voiau să le povestesc ce mai era prin văgăună, mă întrebau de ce am mai săpat, dacă nu puneam cartofii, eu aș fi vrut să-i întreb de ce s-a stricat vremea, nu credeam în scornelile alea cu efectul de seră, altceva se întîmpla cu planeta asta, care ne ducea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_59_61_ioan_lila_1341239896.html [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
zicea că de nimic nu sînt bune, nici să și-o tragă cu un tip mișto din vreo revistă americănească. Cam astea erau și veștile bune și alea rele și consemnarea lor a descurs fără nici un incident deosebit, pentru că în văgăună timpul se scurgea mai lent ca deobicei, ziua se tot mărea și oile și vacile și caii umblau de colo-colo în căutarea unor fire de iarbă de culoare normală, adică verzi. Referință Bibliografică: PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 / Ioan Lilă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_59_61_ioan_lila_1341239896.html [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
îi va aduce astăzi pe lume primul lor fecior, pe care dorea să-l țină pe lângă el, să-l învețe meseria moștenită în familie, din moși - strămoși. Așa pruncul va avea o altă perspectivă pentru viitor. Ce puteai face în văgăuna asta dintre munți, unde îți venea ursul până sub fereastră, când dădea foamea peste el? Nu găseai de lucru decât la pădure, sau ca păstor mai tot timpul plecat în creierul munților, cu cârdul de oi, la târla de după iarnă
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1477659858.html [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
a Moldovei. Tata avea o minunată motocicletă roșie cu ataș în care încăpea toată familia: mama în spatele lui, iar noi în atașul dotat cu două bănci mici asemenea nouă. Mașinile sau motocicletele arar ajungeau în satul de baștină al mamei. Văgăuna aceea era un loc uitat de lume, cu drumuri înfundate pe vreme ploioasa și colbuite, în verile secetoase. Acesta era motivul pentru care venirea noastră se transformă într-un eveniment pentru copii din sat, dar mai ales pentru câinii care
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/_acolo_unde_incepe_raiul_din_dorina_stoica_1385980190.html [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
desigur, sute de milioane de “morți electrici”, prinși sub un Clopot de sticlă într-o imensă pânză de păianjen, țesută cu știința zeilor, a mesagerilor și Cârmuitorilor Eonici, într-o “uriașă grotă electromagnetică”. Adică, vom fi prinși precum grecii în văgăuna Ciclopului, așteptând să le vină rândul să fie mâncați. În cazul nostru, fără precedent în istorie, vom fi “mâncați” și devorați noi între noi, de propria noastră “moarte spirituală”, trăind cu viii și cu morții laolaltă, în tandemul genetic ființă
GLOBALIZARERA ROMÂNIEI ŞI PERICOLUL ISLAMIZĂRII EUROPEI. CINE NE FURĂ CULTURA. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_fragment_constantin_milea_sandu_1360228217.html [Corola-blog/BlogPost/341398_a_342727]
-
sau o surpătură cu dâmburi, ca material de studiu muncitorilor mai tineri. Din ei se ridică dorințe viu colorate... dar timpul le uniformizează cu ale noastre, apoi le depozităm ca să mărim taluzurile vieții. Privim absorbiți... peisajele sălbatice ale râpei: din văgăuna mea preferată se ridică vapori, fugind de responsabilități; copiii se joacă de-a prinsa, în simulatorul de pantă. Bătrânii tușesc în același ritm, pe trei glasuri. De ieri, putem să ne vopsim șoproanele, în orice nuanță! Doar cei aleși trăiesc
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/cristian_pop/canal [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
sau o surpătură cu dâmburi,ca material de studiu muncitorilor mai tineri.Din ei se ridică dorințe viu colorate...dar timpul le uniformizează cu ale noastre,apoi le depozităm ca să mărim taluzurile vieții.Privim absorbiți...peisajele sălbatice ale râpei:din văgăuna mea preferatăse ridică vapori, fugind de responsabilități;copiii se joacă de-a prinsa, în simulatorul de pantă.Bătrânii tușesc în același ritm, pe trei glasuri.De ieri, putem să ne vopsim șoproanele, în orice nuanță!Doar cei aleșitrăiesc și-și
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/cristian_pop/canal [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
1999 din 21 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Puterea razei albastre (5c) Dacă până atunci nu ne fusese teamă de nimic, acum am devenit și eu, și Mihăiță, din cale afară de circumspecți. Ne-am apropiat cu multă precauție de gura văgăunii și am început să pășim peste trunchiul bradului căzut peste ea. - Ce facem? Ne băgăm înăuntru? mă întrebă Mihăiță, nedumerit de intențiile mele. - Vreau să văd ce-i în ea, dar să avem grijă să nu cădem în cine știe ce prăpastie
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1466490145.html [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
o lumină neobișnuită!... - Da! Să cercetăm cu atenție! - Mă încurcă felinarul ăsta! - Agață-l colea, de o creangă. Îl luăm după aceea, la plecare. Ținându-ne de crengi, iată că am ajuns chiar deasupra gropii. Acum puteam distinge mai bine: văgăuna aceea era scăldată într-o lumină stranie, cu unduiri imprecise pe fundul ei de verde și albastru. Părea adâncă de vreo zece metri și inundată de o lumină liniștită, ușor pâlpâitoare, părând că în adâncul ei ardea un foc cu
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1466490145.html [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]