285 matches
-
Aici se încadrează discursurile prolixe ale unor Cațavencu sau Farfuridi, „în care orice afirmație este anulată de aserțiunea imediat următoare”, aici convorbirea dintre vizitator și Feciorul din Căldură mare, „o adevărată capodoperă a anamorfozei logice”, prevestind teatrul absurdului ionescian, aici văicăreala confuză de la tribunal a Leancăi văduva căreia domnul Tomiță i-a spart clondirul („dintre toți sofiștii lui Caragiale, Leanca, exemplarul cel mai nătâng, pare a întrupa o primordială stare alogică”) și atâtea altele din universul caragialian minuțios reconstituit. O carte
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
de chemări la arme pentru o cauză anume și de glume. Cu vocea lui minunată, avea obiceiul să spună: «Ce bine de noi!»” Mie, dimpotrivă, primele cuvinte care-mi vin pe limbă sunt: „Ce rău de noi!” Deși-mi displac văicărelile, defetismele, prezentarea drept calamități ireversibile a fleacurilor cotidiene, nu subestimez potențialul malign al situațiilor. În adolescență, una dintre mătușile noastre pentru care viața era un șir de calamități, ne scotea, pur și simplu, din minți. Împreună cu fiul ei, vărul meu
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
lor surprinse, așa-zicînd, în flagrant. Cele spuse/scrise în convorbirile cu Andrei Grigor despre colegii de generație (și în particular despre critici) vădesc, dincolo de frustrări și dezamăgiri, fairplay-ul unui critic drept. Un moralist de factură existențialistă, în răspăr cu văicăreala și defetismul dominante, care-și dezvăluie, acum, filozofia de viață și resorturile concepției critice. „N-am devenit încă un eurosceptic, dar mi-am întărit convingerile că trebuie să devin un eurolucid.” „N-ai observat, domnule Andrei Grigor, că fundamentul politicii
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
Cortázar, Sabato și Carpentier, în Llosa vs. Musil, Rilke vs. Ginsberg sau Hölderlin vs. Ferlinghetti (după câteva pahare, organul oximoronic funcționează perfect) nu mai e de găsit în discuțiile de azi. La chefurile de acum domină bârfa măruntă, floretismul calamburgist, văicăreala și gâlceava „politică”, iar în cazurile cele mai bune ne copleșim reciproc doar cu amintiri hazlii sau picante din viața literară. Chestia devine și cu vârsta, ce-i drept: parc-am fi cu toții (minus voi, firește) niște veterani plini de
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
singurul care ne mai poate salva de duhoarea infernala cauzată de respirația voastră infecta de bețivi. De fapt, ne este chiar interzis să crăpam. E musai să rămânem în viață pentru că avem foarte multă treabă. Trebuie să vă ascultăm răbdătoare văicărelile și gemetele insuportabile și să vă căram la pat tone de remedii pentru mahmureala. Trebuie să uităm că, azi-noapte, târziu, când ați venit (iar!) pe șapte cărări, aveați impresia că sunteți sexy și irezistibili și ne-ați alergat prin casă
Grupul nevestelor care beau doar apa de la chiuveta saluta betivii cu satarul! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18653_a_19978]
-
brațele plăcerilor lumești (atunci cînd soția și fiica sa adoptivă, Nina și Giza, sînt plecate în țară), nu face mai nimic important - pe scurt, trăiește. De la o zi la alta, Jurnalul portughez geme de consemnarea sonoră a regretelor, de interminabile văicăreli, de auto-reproșuri pentru irosirea în van a vieții. Eroul continuă însă în același stil. La prima vedere, Portugalia înseamnă patru lungi ani și jumătate în care Eliade n-a făcut altceva decît să amîne. Există, ce-i drept, două circumstanțe
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
De ce le-ai luat pe astea? Trebuiau unele mai ponosite... - De unde naiba să am mai ponosite? Ai văzut tu la mine așa ceva? Cu astea mă îmbrac prin curte, fac treabă... Câteva bătăi ușoare în ușă au pus punct explicațiilor ori văicărelilor ei. Am tras pe mine un tricou la repezeală și am deschis ușa. - Bună ziua! ne-a salutat doamna Rodean de dincolo de prag. Vă deranjez foarte puțin... - Nu ne deranjați, doamnă. Sărut mâna! Ce s-a întâmplat? Intrați, vă rog! am
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
știa de ce țipă, dar văzându-mă, că mă vait de durere la gură și aflând de la mama că am înghțit leșie, a început și ea să se “dea de toți pereții” (aici cu sensul de a se văita), alăturându-se văicărelilor mamei mele. Mătușa Marioara, cumnata mamei care locuia peste stradă, auzind țipetele din casa noastră s-a alertat și ea și a venit panicată la noi. Era o hărmălaie de nedescris. Nimeni nu știa ce să facă și dacă am
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
nu mai contenea. Și cu cât mormăiala se întețea, cu atât mai mult se agita. Dică, pe post de moș fricos: - Văleu, aoleu, mă mănâncă ursul!....Mă sfârtecă!...Mă sfâșie!...Aaau! Mă face bucățele! Tot o ținea într-una cu văicărelele, doar-doar o impresionează pe coana preoteasă. Vă închipuiți ce hărmălaie și râsete erau în clasă, că până la urmă au molipsit-o și pe buna noastră învățătoare, care a eliberat și ea hohotele, încurajându-l pe talentatul povestitor: - Așa, Dică, așa
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
chestie: i-a stat maestrului Fujimori ceasul de apoi și, din cauza asta, i s-au Încurcat lui filamentele În cerebel și și-a pierdut uzul rațiunii pure. Foarte bine: ai scrântit-o, acum drege-o, naibii, cum poți și lasă văicăreala, că tot nu-ți mai folosește la nimic; masturbare intelectuală, frecție la picior de lemn. Gata, feții moșului, la furat, nu la-ntins mâna! Și repejor, că vă prinde ploaia!” N-aveam dreptate, știu, lucrurile nu erau atât de simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
estetice și cu caracter educativ. Adél și grupul oponent susțineau că sunt niște aiureli didacticiste, urâte și fără nici o profunzime. Sora Gizella se smiorcăia că cele două desene o pun într-o postură ridicolă, deși n-are nici o vină, iar văicărelile ei au făcut bine cauzei. Directorul a hotărât să nu fie expuse la gazeta de perete, dar dacă deja existau, ar fi fost păcat să le arunce. Cu unele mici modificări, una dintre ele ar putea fi de folos. Autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cunosc prea bine semnele, spuse doctorul. Le-a fost frică să-ți spună și dumitale. Strickland păși spre ușă și se uită afară. Trebuie să fi fost ceva înfiorător pe chipul lui căci deodată cu toții izbucniră în strigăte puternice și văicăreli. Își ridicară glasurile și plânseră. Strickland nu vorbi. După ce-i privi o clipă reveni în încăpere. — Câtă vreme credeți că mai am de trăit? — Cine știe? Uneori boala durează și douăzeci de ani. E o adevărată binecuvântare dacă își parcurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
face parte dintr-un plan meditat Îndelung, studiat de Credincioși pentru a-și infiltra oamenii la vârfurile puterii În orașele guelfe. Pentru ca, odată ajunși acolo, să lucrați pe ascuns spre atingerea adevăratului vostru scop, prost mascat Îndărătul rimelor și al văicărelilor voastre amoroase: să smulgeți Italia de sub dreapta cârmuire a Bisericii, spre a o repune În lanțuri sub imperiali. Dar Biserica, adăugă prelatul ridicându-se, de această dată cu o repeziciune nebănuită, a zădărnicit În mai multe rânduri, de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a omorât pe bărbatul din mașină? A fost ideea ta? — Nu, eu nu voiam să fiu acolo. L-am apucat de revere, l-am ridicat de pe scaun și am început să-l plesnesc: — Haide, că m-am cam săturat de văicăreala ta. Spune-mi cine l-a omorât sau voi face să fii împușcat într-o oră. — Lanz a făcut-o. Cu Rahn. Otto i-a ținut brațele, în timp ce Kindermann... l-a înjunghiat. A fost groaznic. Groaznic. L-am lăsat înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Articolele Autorului Cum ar fi că într-o dimineață să te trezești singur cu toate apele cu toate florile cu toți munții toate doar ale tale. Cum ar fi să te trezești fără să mai auzi lătratul câinelui mieunatul pisicii văicărelile soacrei glasul soției dojenindu-te doar pentru simplul fapt că exiști. Cum ar fi o dimineață fără trilul păsărilor, cerul nu ți s-ar părea pustiu? Cum ar fi sa bați la picior o stradă lungă și goală fără umbră
CUM AR FI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361327_a_362656]
-
rău!, țipă Alina. Strigătul ei răsună neplăcut în urechile doamnei Pascu. „Asta e viața, Liviu a fost și nu mai e! Nu e nici primul, nici ultimul care s-a dus, lăsând în urmă un copil mic. Ce rost au văicărelile?! Doamne, de ce-o fi acceptat să se oprească la terasă cu necunoscuta aceasta? E cu siguranță dusă cu capul! Uită-te la fața ei, câtă suferință!... Asta o fi făcând parte din categoria celor care bocesc la telenovele sau
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
în haosul vieții românești de azi? Despre asta este vorba, nu de altceva, Domnule Manolescu, Domnule Varujan Vosganian, senator actual și viitor... Câtă aroganță este și cât urechism există în aceste propoziții? Că eu nu văd. 2. România literară acuză „văicăreala mea“ și reaua mea credință privitoare la raportul dintre statul român și cultura română. Mai precis: eu am zis - și zic în continuare - că statul român n-a făcut și nu face ceea ce trebuie pentru cultura română (adică nu are
OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE de EUGEN SIMION în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363034_a_364363]
-
că statul român n-a făcut și nu face ceea ce trebuie pentru cultura română (adică nu are proiecte de interes național și, dacă ele există, nu le sprijină financiar pentru a putea fi realizate), Ochiul magic vine, mânios, și denunță „văicăreala“ mea ca „un exercițiu demagogic sună rău în gura unui scriitor rupt de interesele breslei și neînstare să facă efortul minim de a se informa despre viața ei de zi cu zi”... Este limpede, nu? Statul român sprijină, pe ruptelea
OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE de EUGEN SIMION în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363034_a_364363]
-
înfumurat; tânăr, frumos, inteligent, dar fără drept de a conduce autovehicule de categoriile A și B, s-a urcat la volanul unui Aro, fără ca proprietarul să știe și, avariându-l grav, părinții au plătit zeci de milioane de lei. Mult timp văicăreli, blesteme... - Nu te-aș mai fi făcut, Emile, dacă atât te-a dus mintea! Iar Augustin să-i țină isonul: „Băi, nenorocitule, ce nu făceam cu banii ăștia? Să te duci, mă, să dai cu capul sub tine, dacă îl
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
cu tine însuți, ca într-o căsnicie în care, dincolo de iubirea reciprocă, primează încrederea unuia în celălalt. Multora nu ne place cum arată România de acum, însă nu facem nimic pentru a o schimba. Patriotismul de paradă e o interminabilă văicăreală. Patriotismul adevărat, în stare pură, nu există să existe nici măcar amestecat cu un pic de naționalism. Fizic, țara de azi a căpătat conturul unei locuințe în care mulți neaoși locuiesc cu chirie. Inclusiv cu chirie la stat. Impozitele specifice Evului
SA NU-L UITAM.../ O ANTOLOGIE DE VERSURI IN MEMORIA LUI ADRIAN PAUNESCU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361082_a_362411]
-
însă nu a durat decât o clipă: imaginea soției sale goale lângă un alt bărbat i-a întunecat vederea de ură. A trecut imediat cu cuțitul în dreptul țiganului care-și văzu în fața ochilor sfârșitul. Acesta speriat de moarte trecu la văicăreli, la plânsete și tânguieli, implorându-l să-l ierte: - Doamna mi-a tot făcut apropouri și cred că și farmece mi-a făcut, că eu nu mi-am dat seama ce se întâmplă cu mine... eu veneam să-mi câștig
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
că până la urmă tot tu păgubești, și așa a ținut-o în toată scrisoarea de la un capăt la celălalt, tânguindu-se și văitându-se ba de una, ba de alta. Nu-ți ascund, că nu m-a prea impresionat cu văicărelile lui, știam eu ce știam, că mă plătește bine, haida-de! Dacă românii sunt hoți, sper că nu te superi, e convingerea mea, ei bine, grecii sunt parșivi, ți-am mai dat de înțeles asta. Totuși m-am dus, să stau
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
sclaviei! Ei, de data aceasta, familia regală spaniolă e total nemulțumită de prestația administrativă a lui Columb și-l trimit pe Bobadilla guvernator pe Hispaniola; cum Columb se opune, acesta îl leagă în lanțuri și-l trimite pachet acasă. Jale, văicăreli, scrie o carte despre profețiile biblice și declară că tot ce-și dorește este să găsească sursă aurului, minele lui Solomon, nu de alta, dar cruciadele creștine au nevoie de finanțare, ținta finală fiind să ducă sufletele în rai! Ce
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367497_a_368826]
-
ale compromisului. Nefiind mari scriitori, nu pot fi nici mari conștiințe, ci simpli complexați care tânjesc cu orice preț să ajungă ceva fără să vadă abisul ce se deschide sub ei. Scrutez toate chipurile și asist la toată gama de văicăreli și patimi mărunte ale acestor „creaturi”instabile în viața și spiritul lor, în ciuda faptului că am o înțelegere profundă pentru diversitatea caracterului uman. Vicepreședintele scriitorul-religios: Ca și oameni comuni, scriitorii sunt creaturi imperfecte, și ei au rătăciri cu delire și
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
tentaculele peste tot. Cine credeți, voi, că va reuși să elimine toate acestea? Vreau un răspuns de la voi! (Iarăși liniște). Nu știe nimeni să-mi dea un răspuns?? Dar știți foarte bine să vă plângeti, nu vă întrece nimeni în văicăreli! Dacă așa stă situația, eu mă simt foarte trist. Nu se poate schimba nimic în această țară! Ne merităm această soartă blestemată! Ce vă ofer eu? "O viață aspră, foamete, sete, nopți fără somn, haine zdrențuite de atâta purtat, picioare
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]