186 matches
-
retras și m-am ridicat în picioare pentru a cădea, cât eram de lat, într-o fracțiune de secundă, pe patul de lângă fereastră, lovit în moalele capului atât de tare încât mi s-a făcut negru în fața ochilor. Speriat, mă văietam și încercam să înțeleg ce s-a întâmplat. Silvia râdea zgomotos, trezită de-a binelea. - Ai uitat de ce am zis că mă culc eu la fereastră! Vezi ce ai pățit? - Nu văd, dar... simt al naibii durerea, fi-r-ar să fie
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1412758779.html [Corola-blog/BlogPost/353046_a_354375]
-
clopotul de pe punte. În difuzor se aude vocea căpitanului.) Vocea căpitanului: - Om la apă! Aruncați colacul de salvare! Dreptaciul: - Mă duc să văd ce se întâmplă. Poate au nevoie de o mână de ajutor. (Iese precipitat. Se aud zgomote. Strigăte. Vaiete. Plânsete. Apoi se lasă liniștea. Se aud doar valurile mării precum o simfonie.) SCENA X (Intră în scenă Dreptaciul. Trist. Este ud.) Dreptaciul: - Vai de soarta noastră! A dispărut unui dintre noi... Își șterge lacrimile cu batista.) - Câți vor mai
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455017826.html [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
putea, dar cu fiica nu se prea înțelegea, fiindcă era rea de gură și leneșă. Îi pute lucru’, obișnuia să se plângă bătrânul cu un aer resemnat șantieriștilor săi, cu care mai zăbovea după program la grădina de vară. Se văieta că fata îi lua banii și că abia avea cu ce să-și plătească berea, singura slăbiciune pe care și-o putea îngădui. A fost printre ultimii care au plecat, așteptând să i se facă aici formele de pensionare. În
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1438691300.html [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
unei cunoașteri în care labilitatea este regină cuvântul se uită repede frazele sunt scurte moartea prelung adâncită de tălpile oamenilor departe de gara fără călători lasă la rându-i urme vârful coaselor rămâne înfipt în tăcerile neasumate copacii nu se vaietă frunzele cad anotimpurile își schimbă locurile într-un spațiu cântat din fracțiuni de timp ca într-o horă a semnelor nedeslușite codul gării fără călători rămâne viața în amorțire la întâlnirea bazelor a două piramide una atinge punctul de inserție
PĂSĂRI DE LEMN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1406907753.html [Corola-blog/BlogPost/342283_a_343612]
-
Frunzele- mpietrite macină tăcerea. Stai aici în mine, frunză, ca de piatră, Inima prin toamnă la tine să străbată, Pasămite, noi cu toamnele vorbim, Când flatați de pietre, ca pietrele iubim. Când încărunțesc copacii până mor, Toate se opresc, se vaietă, de dor, Si cand geme timpul, în nisip și - n hau, Nici un om nu e, cum poate fi de rău... Lilia Manole ... Citește mai mult Geamăt de frunze, lacrimi pe parbriz, Toamna plânge iarăși peste ochii limpezi,Cerul ni se
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/lilia_manole/canal [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Frunzele- mpietrite macină tăcerea.Stai aici în mine, frunză, ca de piatră,Inima prin toamnă la tine să străbată,Pasămite, noi cu toamnele vorbim,Cănd flatați de pietre, ca pietrele iubim. Când încărunțesc copacii până mor,Toate se opresc, se vaietă, de dor, Si cand geme timpul, în nisip și - n hau,Nici un om nu e, cum poate fi de rău...Lilia Manole... VII. TOAMNĂ RUGINII, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016. Rugina toamnei în
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/lilia_manole/canal [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
ceva. Și-l apasă teribil de-a ieșit tocmai aici pe pod cu părul răvășit, cămașa în neorânduială... Dar bicicleta? Rezemată neglijent de felinar, parc-ar vorbi. Întâi s-ar plânge c-a forțat-o în viteză; apoi s-ar văieta că bagajul adăugat, o legătură cu câte alea, plus panerul, ar fi fost adevărat lest, o mână de plumb gata-gata s-o răpună, nu altceva! Ah, acum observ! Grumazul se oferă din ce în ce mai mult privirii. Probabil că fruntea i se coboară
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1465712917.html [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
trebuie cuțit! Dacă am febeu amu, Nu-mi mai trebe nici iahu. Bun îi și la sănătate, N-ai când să te doară-n spate, Că de când îs io “amic”, Nu mă doare mai nimic! N-am când a mă văieta, Că trebe a comenta. Delele și lelele! Țurai! Muierea mă sâcâie, Să mă duc după ceie. -Lasă-mă nevastă-n pa` Că am de clicat un “ba”! -Atunci îi mânca doar zer, Laicuri, taste și pixer! Ai, țurai! De când mama m-
ŢÂPURITURI FB de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 by http://confluente.ro/aurel_lucian_chira_1465214410.html [Corola-blog/BlogPost/352636_a_353965]
-
să-ți faci coming-out-ul ești ridicol nu prin faptul că ești gay, ci că apari pe asemenea posturi. mie mi-a povestit cineva că Mihaela Tatu a invitat-o pe o gospodina la televizor, iar aceasta a început să se vaiete că fiul ei e gay și nu mai știe unde să se mai ascundă de vecine. de ce ar spune, deci, cineva la Mihaela Tatu, mama mamelor rănite de homosexuali, sau la posturile lui Voiculescu - organizatorul de marșuri homofobe, sau la
Stanga buna, ziua buna by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82986_a_84311]
-
pleca la vânătore de păsări care vor fi împăiate și purtate că trofeu. Fetele suferă și ele un fel de „botez” prin îndepărtarea clitorisului, ele au voie să țipe de durere. În schimb la durerile nașterii femeile masailor nu se vaietă, fiind disprețuite femeile care nasc în spital. La vârsta de 35 de ani masai trec în rândul bătrânilor (seniorilor) eveniment festiv sărbătorit cu ceremonie. Mâșâii neavând un șef de trib, sfatul bătrânilor hotărăște rezolvarea problemelor tribului. Prestigiul unui masai este
Masai () [Corola-website/Science/314194_a_315523]
-
dezmiardă, în jurul cărora se creează scenarii glumețe, din care nu lipsesc răpirile, săgețile, otrăvirile etc. Poezia erotică evocă iubirea, matrimoniul și tragedia lor, sentimentul naturii suprapunîndu-se stărilor de spirit. Cea mai puțin valoroasă este poezia văicăreață („Plîng, oftez, suspin, mă vaiet!”) deși ea l-a impresionat pe Eminescu.Versurile sale erotice ("Poezii, alcătuiri și tălmăciri" 1856) îmbină inspirația anacreontică, în maniera poeziei galante aparținând clasicismului decadent francez, cu lirica lăutărească a timpului. Scrisorile lui Conachi către domnitorul Ioniță Sandu Sturdza și
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
văzut că stărui încă în cererea mea, mi-a răspuns cu asprime, zicând: − Ai în chilia ta pe dușmanul meu. Cum vrei dar să intru? După ce a spus aceste cuvinte, a plecat. Când m-am deșteptat, am început să mă vaiet și să mă gândesc dacă n-am păcătuit cu ceva în mintea împotriva ei, căci nu era altcineva în chilie decât numai eu. Deși m-am chinuit multă vreme, totuși nu m-am găsit vinovat cu nimic față de ea. Văzându
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
sări! Sări, Boss...! Săriți! Ajutați-mă! Avocatul se scutură, ca prin vis și-și recapătă instantaneu contactul cu evenimentele: Vegheat de Vierme și de Înger, Cezărel Crocodilul doarme mai departe, dus. Sprijinit de Buletin, Apostatul încetase, ostenit, să se mai vaiete. Bietul Lucică, zace și el nemișcat, înțepenit pe spate, în sicriul său cu perdeluțe. La picioarele lui, se iscase îmbrânceală. Dănuț reușise s-o înșface de braț pe Baba-Strigoaica, care se vede socoteala că se trezise și trecuse pe furiș
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
interogînd stihiile; ca și cum viața păstorească s-ar reduce, în multimilenara ei existență, la trei turme de oi și la un asasinat; ca și cum familiei păgubite îi este dat doar să rămînă în umbră, să verse șiroaie de lacrimi și să se vaiete neputincios. De altfel, Mihail Sadoveanu s-a arătat aproape indiferent la comparațiile privind cele două opere. Dat fiind că stăpînea o informație extrem de bogată, la concurență cu folcloriștii cei mai redutabili, mi se pare mai mult ca sigur că avea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
un echilibru extrem de fragil. Julius Zimberlan se înfricoșă și mai mult în legătură cu siguranța sa și în clipa aceea îl străfulgeră prin minte că țigla blestemată putea să cadă oricând oricând! pe fiul său. Are numai opt ani săracul!" se tot văieta el în fața tuturor celor dispuși să-l asculte. Pe urmă, cum țigla n-a căzut nici după o lună, lui Julius Zimberlan începu să-i fie frică pentru întreaga sa familie, iar lumea se obișnui cu bietul țicnit. "Vă dați
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Iova. Alergă în ogradă să adune uscături pentru ațâțat focul. Nici n-apucă să-l aprindă, și o lumină din coșaul boilor, o lumină de părea că toată ograda era în flăcări, o făcu să alerge, să țipe, să se vaiete; strigă ea pe Moș Crăciun, că staulul lor e prăpădul focului! Moș Crăciun păstorul dormea de-a sforăitele și nici habar n-avea de cele ce se petreceau în ograda sa. Baba Iova alergă în staulul boilor și, în loc de foc
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
expresie sintactică: „Și lăudat pe veci să fii / Pe-a lumii scară-ntreagă.” (M. Eminescu) • Verbul la diateza pasivă poate fi reprezentat de participiu, când realizează alte funcții sintactice decât cea de predicat: „De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet.” (M. Eminescu) 2. Sintagma cu morfemul se este alcătuită în mod curent din trei termeni, reprezentând două unități lexicale autonome și două funcții sintactice: substantiv (pronume)-subiect gramatical - pronumele morfem se, însoțind verbul, variabil, în realizarea împreună a funcției de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de minute pentru topit aluminiul și alte vreo zece, ca să se Întărească În forma potrivită. Gata tuciul! Mai urmează operațiunea de șlefuire, dar asta la sfârșitul zilei după ce face norma! Cât nea Vasile ne face demo-ul, vecinii apucă să se vaiete de primar, de alte autorități locale, cum că nu-i ajută, nu-i bagă În seamă și Îi lasă În voia lui Dumnezeu. La ce vedem În jur, voia lui le e potrivnică (deocamdată- n.a.) (Andreea Tudorica, Vladimir Ioan pe
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
să ajungă nemuritor, în Olimp (Strofa a III-a). Durerea este exprimată printr-un câmp semantic al martirajului: jalnic, ard, chinuit, rug, mistuit, mă topesc, flăcări. Atingând momentul culminant al suferinței, începe agonia: "De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet/ Pe-al meu propriu rug,/ mă topesc în flăcări..." Prin ardere (prin iubire) se poate ajunge la o viață purificatoare, încât poetul se gândește la o renaștere în felul păsării Phoenix: "Pot să mai revin luminos din el ca/ Pasărea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Iova. Alergă în ogradă să adune uscături pentru ațâțat focul. Nici n-apucă să-l aprindă, și o lumină din coșaul boilor, o lumină de părea că toată ograda era în flăcări, o făcu să alerge, să țipe, să se vaiete; strigă ea pe Moș Crăciun, că staulul lor e prăpădul focului! Moș Crăciun păstorul dormea de-a sforăitele și nici habar n-avea de cele ce se petreceau în ograda sa. Baba Iova alergă în staulul boilor și, în loc de foc
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
somnului ce face posibilă această fitomorfoza.383 Dintre contextele în care sunt prezente ocurentele termenului sonno somn o mențiune aparte merită cele în care femeia iubita este subiectul acțiunii de a dormi. Ca să te am te pierd, / și nu mă vaiet: frumoasă ești încă, / în dulcea-ți nemișcare adormita / seninătatea morții bucurie adâncă (Silabe pentru Erato); Nici nu m-adăpostesc în tine / tu pradă somnului lăsată / de bucuria ce a trecut (Apă scalda șoarecii); Pe tâmpla ce se-nclină-n somn
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
devenind un hronic al durerii, ale cărui ecouri n-ar trebui să se stingă niciodată. Și dac-ar fi să poarte un nume, acela ar fi, de ce nu, "Lista lui Dej." * D upă primul glonț, "Lucrețiu Pătrășcanu s-a mai văietat și s-a zvârcolit și atunci cei din personalul de pază se înghesuiau să mai tragă și au tras efectiv" rememorează scena asasinatului de la Jilava judecătorul Vasile Varga, cel care dăduse citire sentinței de condamnare la moarte în fața plutonului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
recomandă să nu se surmeneze : - Împuști un turc și te odihnești [În idiș : Fis a terk in ri dich up]. - Și dacă mă Împușcă turcul pe mine ?, Întreabă fiul. - Vai de mine, dar ce are turcul cu copilul meu ? !, se vaietă mama” (441, p. 19). 455. Léon Poliakov, Istoria antisemitismului, Editura Hasefer, București, vol. I-II, 1999, și vol. III-IV, 2000. 456. I. Peltz, Calea Văcărești, prefață de Ion Simuț, Editura Minerva, București, 1989 (prima ediție, 1933). 457. Ion Creangă, „Moș
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
secărică. Asta era porția pe care i-o aduceam seara când ne Întorceam de la adunat pahare, de când ne scutise de chirie. Două sute cincizeci de grame de vodcă, secărică sau mastică, Îl țineau În formă peste noapte ca să orăcăie, să se vaiete și să râgâie de-ai fi zis că-și varsă și sufletul din el. - Mooor! Oaaag, mor... Adu ligheanu’ Nelo, că vomit... Oaaag!... - Du-te, Nelo, și omoară-l dracului odată. Se trezea greu Neli. Bombănea și lovea pe Întuneric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
în timpul nopții, milioane de kilometri, într-un univers divin, pe care gardienii nu aveau nici măcar cum să l intuiască. Aceste fapte, Gyr le așează foarte inspirat în versurile poeziei menționate mai sus: Dar, dacă nu te surpă, zid vrăjmaș, nici vaiete, nici gemete, nici sânge la miezul nopții visul te străpunge și evadează umbre fără pași. Precum bobul de grâu, plantele sau florile dau rod cu prețul jertfei lor, poetul susține, în poezia „Să mulțumim acestor zile”, că nesfârșitele jertfe ale
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]