70 matches
-
care îi ajungeau până la mijloc. Se oprea, lua câte una în palme și o privea atent, mirosea alta, lua de pe un lujer o buburuză lucioasă și-i dădea drumul să zboare de pe deget... Am coborât și eu. O astfel de văioagă îmi imaginasem când, pe la opt ani, culcat pe canapea, citisem prima carte de basme și când toate acele topografii și personaje fabuloase, muntele de sticlă, Omul de flori cu barba de mătase, Triști-Copil și Inia-Dinia, Pipăruș Patru și Florea-nfloritul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
petalele multicolore ale mării de flori, ne-am ridicat din aerul nostru verde și, cu ochii strânși, cu florile tremurătoare până la piept, am luat-o înapoi către șosea. Nici 57 nu ne dăduserăm seama cât de adânc intrasem dimineața în văioagă. Am mers un sfert de oră până la dâmb, amețiți de mirosul proaspăt și de puful pe care miile de fluturi albastru electric, roșii, carmin, de culoarea untului, cu striații verzui și punctulețe cafenii îl răspândeau, ca minuscule paiete, pretutindeni. Asemenea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un deget, am zărit plăcile de gheață împinse sub mine spre mal. Se stivuiau singure, cu marginile și vârfurile ridicate în sus, se stratificau unele peste altele, alcătuiau șiruri muntoase. Unele aveau un luciu sticlos, altele erau mohorâte, zăpada umpluse văioagele și se adunase în spatele brazdelor. Iar eu priveam de sus de tot la această priveliște arctică, așa cum o cunoșteam din pozele unei cărți. Kabluna - așa se chema cartea. În limba eschimoșilor nitsilni, numele ăsta denumea străinii care ajunseseră până la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pentru etichetat pe an m-am asigurat... Și peisajul era cam la fel cu peisajul din cărțile de citire, respirând un trecut rural, dar potecile munților Jura, cu pământul ruginiu printre pietre, cu frunzișul uscat și fărâmicios al fagilor din văioage, mă purtau înapoi, tot mai adânc înapoi spre drumurile de care ce duceau de la taberele legiunilor până la Rin. Aceste șiruri de coline, îmi ziceam, fuseseră încă de pe atunci la fel ca și acum, prin urmare ar trebui să văd de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prin insula Sicilia, unde între Siracuza și Palermo eram înconjurat de un ținut care nu mai era decât un ținut. Nimic nu mai arunca umbre în locul în care am așteptat ore întregi mașini, căruțe, ceva pe roți, până când dintr-o văioagă s-a desprins un grup de oameni înarmați, care au venit mai aproape, și mai aproape și care cu greu ar fi putut fi luați drept vânători, mai degrabă ca emisari rurali ai Mafiei, până când au ajuns să alcătuiască un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care nu amenința pe nimeni, este mutată cu mâinile goale, puțin mai încolo, de către Puști, doar ca să vedem cum se înfrățește el cu natura, cu animalele, pe când ceilalți, corupți și artificiali, se tem de șarpe. Grupul este pus în fața unei văioage care nu e câtuși de puțin obligatoriu să fie sărită, se poate coborî în ea și urca dincolo sau poate fi ocolită, dar regizorul are nevoie de episodul săriturii ca să ne arate un Șef neputincios, paralizat de frică. Când bătrânul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
tulburați în existența lor, de străinii care-i tot iscodesc. „Acești oameni ce trăiesc în sălbăticie văd ceea ce noi nu mai putem vedea: lucruri magice care se-ntâmplă în jur. Trei patru case risipite în cotloanele munților, pe piscuri sau văioage sălbatice ei încă mai trăiesc în locuri de munte unde ca să ajungi trebuie să urci pe poteci de munte de câteva palme, sau să traversezi păduri însingurate și munți nelocuiți „(idem). Un astfel de sat se numește Pliști. Aici mitul
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
fata 23 pe bluză, peronul Călărași-Turda în unitatea zîmbet a ființei, cozile de rechin, marele elicopter, volută în hangare militare, scump, pe prețul betonărilor, cîmpurile îl plătesc! Cîmpia Turzii gesturi cu genți, insipide evidențele pînă la spaima prăpastiei peisaj, văi văioage mobilier de transport și nu te deplasezi în spațiu și deloc în sistem, constantele tot înțelesul și toată autoritatea, concretețea arta în tot tămbălăul, dealuri sărace pămîntul transilvan Ioan Alexandru, halta Ploscoș dificile amănunte de gîște, oi, unu-doi miei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tot oameni de duminică, nașterea de lume fără deschidere în spațiu, mai rabzi? aparenta depărtare, aparentul șir de plopi, pasul șovăielnic, legenda călătoriei cît este convenție, nori la șosea în pantă sub rezerva agitațiilor de vorbe, palatul lui Cuza pe văioagă, Ruginoasa telefonul, ai mai scris o strofă, îți spun că este de fantezie, iapă gestantă, oaie cu miel! Ora 14,15, la peronul gării Pașcani, în punctul literatură cu necesitate, tartina cu pastă de pește, sînt de la casa de copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ora 20,13. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT nu e nimic, ne scapă împiedicîndu-se de noi, corectitudinea condiționată unica ridicolă, umplem căciulile de zăpadă, zăpezile topite din greu, Țara Mutată pe Alb culmi cu vîrful Bătrîna pentru Munții Gurghiului, vîsle în văioage bat dealuri și munți, aval de Deda aer încețoșat cu două biserici, Aluniș dacă ești din munte nu mai știi altceva, de la șes munții sînt basm, Moș Cocoș Cocoloș, grădina raiului nu formă este, ci bunătate de gust, ceață surie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ne-a mărginit cît ne-am umplut de spațiu și de noi înșine, mișcarea are unde urma, Mihăileni și mai sus, dezastrele exclusiv previzibile cînd intervenții în favoarea noastră nu ghicim! nașul-bufniță Punct Oprire Nădejde-Sat, clasice serpentine de cîștig de nivel, văioagă terasată în pitoresc, km 137+300 de la Adjud, satul ales de deasupra, începe desfăcînd cicluri de habitat așa-zicînd primitive, că se închid în țară, nu în sine, cu restul în ruină ecologică, două căprioare la aceeași tufă, smocul alb coada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de case ce sînt ele, la calea ferată s-ar fi observat mai greu ideația intermediară, lățimea pătrunderii 20-30 m cu tot cu autobuz, încap și clădirile, cîțiva nori rădăcinile lor, traseu turistic pe cruce roșie, chei, serpentine funie în sac pe văioaga pîrîului, la stîncă, Apusenii îi repetă în scris pe ceilalți, punctul marcat i în ei, unde s-a mai tras așa de un autobuz, la zece serpentine pe minut! rulează pădurile prin parbriz sau ne învîrtesc în loc, vorbim cu crestele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
șosete plușate în Dumbrăvioara/Sáromberké, clopotnița au terminat-o de dat cu alb, cît de mică biserica i-am pus și cerdac, religia este și arhitectură, apoi subiecte de cultură laică, oarecare erezii, șase planuri de gri îngrămădesc în munte văioaga, cît răzbește fondul aprins castaniu, km 263+800 orice lucru șoptește "lasă-mă-n pace!" mișcare în ființa clocot din stări, zădărnicirea lor firea noastră, generalizarea obicei de epocă Periș Mureș haltă sinteză-analiză, diferențe de drept de fapt, suferința irațională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Prutului pe rîpă, la fel curge decindea, delphinium cavaleri, nemțoaice, le mai zice și găinușe! rămîne cum am stabilit, tăișul deviat peste coline, ce să întorci din spinările lumii! mașinăria macină în gol, cîmpurile pieptoase la răsuciri de văi și văioage, în cap băiatul Două Vîrtecușuri, numai lăsat din sus pui locul pe trai pămîntesc, cimitirul Dumbrava, Cuca, românii în viață pe partide, Durbacă trecut la conservatori, Toader democrat cu crîșma, noaptea pustiei însorite în energia reliefului, trage la declarat dealuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tuciuriletuciurii-made-in-policiori-18442.htm) VI. ARGILELE ȘI CĂRĂMIDĂRITUL 1. Cărămidari / cărămizari erau rromii proveniți din ursari, vătrași și rudari, care În mod tradițional se ocupă de confecționarea cărămizilor din lut, nearse, care se numesc diferit: - chirpici, În Moldova, Oltenia, Dobrogea și Muntenia;văioage, În Banat și Transilvania. Cărămidarii călătoreau de primăvară până toamna, pe distanțe mari, În caravane de câte 20 de familii, În căutarea lucrului. Meșterii rromii recunoșteau argilele bune pentru cărămizi, după culoare, consistență, chiar și după miros. Proporția de argilă
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
ars și documentele urmașilor Craiului. Au dat foc și la biserică în noaptea de Înviere. S-au revoltat răzeșii, dar a venit potera și i-a împușcat. Așa s-a făcut grecul stăpân pe aceste pământuri...” Am ajuns într-o văioagă plină de corni înfloriți. Totdeauna m-a minunat mirosul lor amar, vestitor de primăvară și de drum nou. Dintr-o cișmea veche și năpădită de rugină, țâșnește un izvor rece. Am băut și ne-am așezat alături pe o bancă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
creează un „lanț trofic” ce leagă secolele. Cititorul 152 inteligent va năzui mereu către puritatea izvoarelor, dar nu va putea renunța nici la plăcerea navigării pe întinderea liniștită, „atotcolectoare” a apelor de șes. Nu am albia mea personală pe cine știe ce văioagă ascunsă, dar exist și eu în clipocirea valului din fluviul ce se pierde în marea cea mare. Valul nu are identitate, pe când curgerea este realitate absolută. Se pare că în istoria culturii nu există nici o mare idee cu paternitate certă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
creează un „lanț trofic” ce leagă secolele. Cititorul 152 inteligent va năzui mereu către puritatea izvoarelor, dar nu va putea renunța nici la plăcerea navigării pe întinderea liniștită, „atotcolectoare” a apelor de șes. Nu am albia mea personală pe cine știe ce văioagă ascunsă, dar exist și eu în clipocirea valului din fluviul ce se pierde în marea cea mare. Valul nu are identitate, pe când curgerea este realitate absolută. Se pare că în istoria culturii nu există nici o mare idee cu paternitate certă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
către Ulmeni, sit ce cuprinde urmele unei așezări din perioada Latène și o necropolă din mileniul al IV-lea î.e.n.; și datând din secolul al III-lea î.e.n., ale cărei urme vizibile sunt constituite de o gorgană înconjurată de o văioagă. Celelalte două obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: din centrul satului Spanțov, ridicată între 1867-1868; și (1934) din același sat.
Comuna Spanțov, Călărași () [Corola-website/Science/301126_a_302455]
-
Este o casă tipică zonei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, construită pentru oameni mai înstăriți. De forma dreptunghiulara, dispusă perpendicular pe stradă, este clădita pe o fundație de cărămizi, combinate cu piatră de rău, pereții groși fiind clădiți din văioage alternate cu cărămidă arsă. Este înconjurată de un târnaț în formă de U, în partea dinspre stradă, pe lungimea casei și în spate, susținut de 14 stâlpi de forma octogonala. Componentă casei este de 3 încăperi, în primul spațiu se
Muzeul Etnografic Maghiar „Sipos Lászlo” () [Corola-website/Science/331373_a_332702]