783 matches
-
crucii, o alta, dând înapoi, cu mare frică. și timpul curgea. Curgea, lent, transformându-se în istorie. O istorie sângeroasă, a acelei localități, în timp ce bătrâna încă ținea în mână pasărea sacrificată, care, de mult murise, și toporișca, implorând cerul și văitându se, că nu e vina ei, pentru ce s-a întâmplat. Nu, oameni buni, grozăvenia nu am făcut-o eu. Să mă credeți, că adevăr vă vorbesc. Blestemată să fiu dacă nu e așa! Focoasele Comerțul, cu tot ce vrei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu prietena Mona Chirilă. Dar eu nu sunt critic de teatru. Domnișoara Michai lov Însă, nu cred că are voie să facă această confesiune ( dincolo de faptul că-i admir sinceritatea!) : păi ce-ar fi ca un critic literar să se vaite că trebuie să citească, un fagotist că e forțat să cînte, un actor că joacă seară de seară sau un balerin că e somat să danseze. Unde am ajunge, bre ?! Am cunoscut, În Începuturile mele regizorale, un actor care juca
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
călăi ai omenirii !... Am cunoscut, acum două decenii, un actor bun, dar cam de modă veche . Eu realizasem, sub direcția lui, un spectacol de gaguri - gen care nu producea nici o impresie histrionului. La premieră, după al zecelea pahar, interpretul se vaită , mai În glumă, mai În serios : „Acest teatru a cunoscut texte mari, eu Însumi am interpretat roluri uriașe, și-acum, am ajuns să văd clovneriile lui Ulmu! Privesc la Ceacanica, de parcă ar fi Vraca! Of, unde-s umbrele lui Vlaicu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
moare biologic. Sunt de acord că au fost și cazuri din acestea. Un actor prosper, specializat În revendicări sociale (deși În perioada În care a fost ministru secretar de stat la Cultură, n-a făcut nimic pentru breaslă!), iarăși se văita că nu e just, fiindcă n-o să mai aibă cine juca bătrînii În spectacole. Se va găsi, zic eu, iar septagenarul, oricum e prins În atîtea telenovele, Încît nu văd o moarte a sa prin inaniție, curîndă. În fine, o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a apucat comunismul : acum e erou ...internațional! La Bacău, Mircea Daneliuc ne povestește la masă, că vrea să iasă la pensie, dar i s-a calculat o pensie de numai... 395 de lei! Ptiu! În timpul acesta, popularul Jean Constantin se vaită, Într-o publicație tv, că-l „suflă broasca”, fiindcă după 78 de filme are o pensie de numai 860 de lei. Io l-aș pune să-i dea 200 și lui Daneliuc, că Mircea are totuși, două fa cultăți... În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tocmai când le dosise ăla într-un loc pe care-l credea sigur. Râse și acum, amintindu-și isprava și cum venise umflatul la el să-l întrebe dacă știe ceva despre materialele pe care tocmai le primise. Se și văitase, ofticat rău de tot, că le luase cu bon semnat de la magazioner. Sanchi! Parcă Petrică nu văzuse cum venise mașina de aprovizionare, direct de la minister, aducând consumabilele și comenzile pentru primul semestru. Mai avea doar o întrebare și gata, se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
obraznic ai în tine, să mor! Da' ție nu ți-am luat, mă, lănțic dă aur dă optâ'șpe carate și ditamai inelu', amândouă la opt sute dă cocari? Astea nu să pune, ă?" "Ba să pune. Da' nu te mai văita atâta că și tu ți-ai luat o grămadă." "Mi-am luat, băi, față. Mi-am luat că-mi permit. Mi-am luat că-s bazat. Pă banu' meu, făcut dă mine, da?" "Da. Și? Ce-oi vrea acuma? Mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lumea de milă, așa să știi. N-are cum. Ba da. Știi ce face? Lansează o vorbă care, pe lângă că o să te doară, e complet eronată. Care vorbă? Valy face o strâmbătură și-și pițigăiește glasul, de ziceai că se vaită o babă la mormântul cuiva drag: Ce mai bărbat e și ăsta, tu! Nici n-a fost în stare să mă... și bla-bla - bla. Discuția părea că se altera cu fiecare pas. Replici forțate, schizofrenie chiar, parcă epuizate înainte de vreme
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trântise fulgerător la pământ și-l străpunse ca o sabie prin piept. În jur, tăcere. Tăcere de groază sau de nedumerire? Noi, cei din jur, încremeniți, ca și santinelele, priveam hăbăuci cum țâșnea sângele din el și cum se zvârcolea văitându-se. Sânge negru stropea zăpada scârbos de albă. Începuse să viscolească când soldații ordonaseră pregătirea grupei pentru plecare. Comenzile în rusă erau din ce în ce mai precipitate și mai forțate. Parcă aveau senzația că unul din noi ar avea de gând să evadeze
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
În concediu la o vînătoare de urși În România. În schimb, m-a invitat În U.R.S.S. pentru o vînătoare de rațe la Zavidovo, lîngă Moscova. Cereale, fazani, căprioare, urși - la schimb cu niște rațe sălbatice! Iar tovarășul Egorîcev se văita tot timpul că nivelul de trai al poporului sovietic este mai scăzut decât nivelul de trai al poporului român. Păi, să muncească mai mult, să mărească productivitatea, nu să aștepte de la alții! Insistențele tovarășilor sovietici mi-au sugerat ideea de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spălat pe jos, plină cu apă. O cîrpă curată, mai cere Dendé, iar Gulie fără să mai stea pe gînduri, își sfîșie o mînecă de la cămașă, o înmoaie, o stoarce, și i-o întinde. A căutat-o cu lumînarea, se vaită Tîrnăcop, n-am vrut să-l plesnesc chiar așa de tare, acum e prea tîrziu să-ți faci mea culpa, i-ai scăpat-o și gata, spune Dendé în timp ce îi tamponează fruntea Curistului, ce-ar fi să-l întindem înăuntru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
iar Marci și cu mine ne-am așezat lângă el. — Cum e măritată? mă Întrebă Milton. —E atât de plăcut... Începui eu, dar Marci mă Întrerupse. —Să fii căsătorit trebuie că este cel mai plictisitor lucru din toate timpurile, se văită ea. Respectul de sine În ceea ce mă privește nu-și va mai reveni niciodată din această experiență. Îl iubesc și Îl ador pe Christopher și așa mai departe, dar mariajul este oribil. Singurele fete despre care știu că au parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ești foarte drăguț, exact cum spune soția ta. — S-ar putea totuși să mă ocup personal de treaba asta, oftă Hunter, cu un zâmbet atoateștiutor. Voi doi ați fi o pereche grozavă. Vorbești ca tipul ăla din The Bachelorette, se văită Lauren. Groaznic. —Așadar, nu te pot tenta cu o căsătorie plină de strălucire? spuse Hunter, refuzând să se lase descurajat. Acum vorbești ca bunică-mea. Nu mă pot gândi la nimic mai rău decât să fii implicat Într-o căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se alăture nouă În demersurile menite să ne Îmbunătățească viața, ca de exemplu orele de Pilates. Trebuie să urcăm, zise Hélène. Soțul tău ne așteaptă și nu avem cum să mai dăm de el altfel acum. Nu pot, m-am văitat, nenorocită. Poate că Îmi fracturasem glezna. Atunci trebuie să mergem Înapoi jos cu mașina, zise Hélène. —Pot să... putem să stăm pur și simplu aici și... Am izbucnit În lacrimi. Pe neașteptate, am simțit o bătaie pe umăr. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Era deja trecut de ora 6. Nu mai era nici o speranță. Totuși, descurajată, am Început să formez noul număr. Când făceam asta, am simțit o bătaie ușoară pe umăr. M-am Întors: era Marci. —Nu reușesc să intru, m-am văitat. Marci, cu o expresie neobișnuit de severă pe chip, Îmi flutură prin fața ochilor o legitimație pe care scria MEMBRU MOMA. Mă luă de mână și mă conduce direct În muzeu. —M-am gândit că o să ai nevoie de sprijin moral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
în ce balamuc am intrat! exclamă Mihai încet, clătinînd din cap, cu ochii închiși. Te-ascult, Mihai. Îți promit că nu va mai afla nimeni! se aude vocea Mariei, plină de rugă. Nu știu, te rog să... începe să se vaite Mihai, dar rămîne perplex cînd vede sub nasul său un teanc de sute, scoase de Maria din poșetă. Chiar nu știi? Doamnă! șoptește Mihai cutremurat nu eu murdăresc totul pe unde trec. Maria bagă sutele înapoi în poșetă, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în zăpadă, cînd se simte slobodă, Sultana o rupe la fugă înapoi, spre intrare, dar șoferul o apucă de mînă, iar Ovidiu îi vine în ajutor, ducînd-o spre cursa întroienită, lîngă care s-au retras toți pasagerii. Opt mii! se vaită Sultana. Sînt opt mii acolo, sus... Opt pe Dracu'! zice furios Ovidiu. Mai sînt doar trei. Stai aici, dă-i naibii de bani strigă el, îndesînd-o spre cursă. Cum numai trei? devine Sultana calmă, dar după cîteva clipe se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
metode de-acum două mii de ani... A ajuns la spital cu puțină hemoragie, doctorița n-a vrut s-o chiureteze, i-a dat ceva pentru oprire, pentru menținerea sarcinii și a intrat în operație. Și doar o cunoștea, Mihai! se vaită Muraru, privindu-și colegul în ochi. Am mai apelat la ea o dată, i-am dat cinci mii și... Aveam pentru ea un fel de... stimă. Putea să-și închipuie doar că-i plătesc azi... De ce, Mihai, de ce?? clatină el din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o pictură de Dali sau Man Ray. Bull își întorsese gâtul și privea transfigurat. Vedea și el acum în oglindă orificiul absolut nelalocul lui ieșind în evidență ca un basorelief, în ciuda poziției sale retrase. Alan privea și el. Bull se văita din ce în ce mai sfâșietor. Alan începu să rostească tot soiul de lucruri pe un ton jos, rugător: asigurări că va fi bine, previziuni asupra unor posibile tratamente, extrase pe baza unor cazuri tratate cu succes, adunate de prin Nicholson, din Jurnalul fiziologiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
jartiere, bentițe, tricouri, alte șosete, toate aranjate frumos pe gazonul sintetic. Care dintre ele mi se adresează? se întreba Bull, trecând de la o vitrină la alta și mutându-și privirea de la piciorul feminin la cel masculin. Cine sunt eu? se văita fostul redactor de divertisment, iar turiștii americani i se înghesuiau în spate în pardesie Burberry nou-nouțe, întrebându-se dacă nu cumva se bucură de vreun târg excepțional pe care îl făcuse. Într-un târziu, reușise să se rupă de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fapt. Și nici În librărie nu-mi mai petreceam prea mult timp. Mă deprima, iar Shine Îmi făcea greață. Mă mulțumeam să-mi tîrșîi picioarele fără rost, cu sufletul greu și Întristat. Nu era genul de durere În care te vaiți și-ți rupi părul din cap. Mai degrabă, era un soi de plictiseală copleșitoare. Eram Împovărat de plictiseală. Viața mă plictisea, literatura mă plictisea, chiar și moartea mă plictisea. Singurul lucru care nu mă plictisea era pianul meu și, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ăsta. Plătește mai bine decât oricare alt stăpân de pe toată strada. Așa că nu ne putem permite să pierdem slujba asta. totul e să ne ținem fleanca... Se opri și în clipa aceea se uitară una la alta înspăimântate. — Auleooo! se văită tânăra. Ce-am făcut? De ce ți-om fi spus toate astea? Sunteți din Mahalaype? V-a trimis soția lui? Am încurcat-o! Ce fraiere suntem! Auleooo! — Nu, se grăbi Mma Makutsi să le liniștească. N-o cunosc pe nevastă. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lui. Ești foarte frumos, a repetat. Un dar minunat al Elegbei. Nu primi nici un răspuns, pentru că, după legendă, zombi nu vorbeau și nu li se Îngăduia să părăsească cimitirul decît ca să muncească pentru stăpînii lor, fără glas, fără să se vaite, neobosiți, răbdători și indestructibili, Înzestrați numai cu forța divino-demoniacă a Elegbei, zeița neagră care domnea, de la Începutul timpurilor, În adîncul pădurilor din Dahomey. - Vino! Îi porunci apoi autoritar, fericit că În sfîrșit cineva trebuia să Îl asculte, să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
jeleu de mentă dehidomnișoaratat, în vreme ce Lady Zdrență descoperea în adâncul inimii ei că-și iubea cu adevărat soțul decedat. Îl iubea, se tânguia ea înspre căușul palmelor. Umerii încovoiați îi zvâcneau înăuntrul vizonului. Cu diamantul barosan cuibărit în palme, se văita că trebuia să iasă ca să-și înmormânteze soțul de trei carate în parcela funerară a familiei. Am mâncat omlete Denver, în timp ce Ducele Vandalilor pocnea baloanele gumei sale cu nicotină și spunea că-i o perioadă foarte defavorabilă pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ce idee trăsnită reușea "otrava asta" să-l surprindă din nou. Moșul îi chemă pe rând și le înmână darurile, nu înainte de a le cere câte o urare pentru toți colegii. Fetelor le dădură lacrimile. Luana își îngroșa glasul, se văita de dureri de spate și, în ciuda faptului că afară era uscat, se plângea de drumul greu, prin nămeți, pe care-l făcuse ca să ajungă la ei. Până și inima lui Rosti se înmuie iar atunci când își primi darul sărută mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]