371 matches
-
corpul după mersul hurducăit al căruței. Țiganii murmură un cîntec de leagăn. Nimeni nu doarme, nimeni nu e treaz. Cheful s-a terminat. Sau abia începe. Osteneală, dulce lene... în aburii albăstrui ai dimineții, cineva ne învăluie în ceață. Împrăștie vălătuci de nori alburii dintr-o tingire chiar în spatele nostru. „Căruța iese acum. Merge drept, așa, așa, iese...” Lîngă mine, în căruță, Pampon. Victor Rebengiuc. Vocea lui Lucian răsună într-un megafon. Nu respir. Rebengiuc privește mîndru înainte. O vioară în
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
nu pot funcționa ca anecdote. Iar a le păstra și a le reproduce verbatim din memorie se arată la fel de incomod, din pricina acelorași restricții de stil. Mai apropiat, din acest punct de vedere, de Al. O. Teodoreanu cel din Hronicul măscăriciului Vălătuc decât de I. L. Caragiale, Gârbea nu poate pătrunde în permisivul folclor umoristic. Iată de ce orice încercare de repovestire a cărților lui cedează, fără cale de întors, locul citatului. De obicei, suficient de amplu. Numai un caz, minimal, din care și
Căderea Elsinore-ului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10096_a_11421]
-
domolească a firii pătimi,și-n cartea vieții să-mi mai pună pagini. Căci s-au scurtat de astepare și visuri efemere. S-adie peste mine o boare ce,inca-i o părere. Am încercat să-mi fac lumină prin vălătuci de fum. Că n-am putut,cine-i de vină? mă mai întreb și acum. Arhanghel-naripat coboară,m-atinge pe obraz Să-mi dea tărie,pentru a câtă oară! și agonie și extaz. Referință Bibliografica: AGONIE ȘI EXTAZ / Edi Peptan
AGONIE SI EXTAZ de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373774_a_375103]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > TRANDAFIRUL SIRENEI-13 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului 20- Doi incoruptibili Printre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
se fi ascuns printre rafturi, căci neisprăviții lui de colegi întârziau, fusese un naiv să creadă că se vor mulțumi cu o singură halbă. Pe neașteptate ușa librăriei se dăduse în lături, izbindu-se de rama vitrinei. Intrase timid, printre vălătuci de fum. O sobă de tuci burdușită scotea trâmbe înecăcioase pe la toate încheieturile, gestionara avea scăderi la marfa depreciată și, în prezența unui individ în trenci bleumarin, nu mai prididea să pună pe foc lucrurile scoase din inventar. Păpuși oloage
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
îi arunca bocceluța peste gard. Atunci dormea aici, în atelier, lângă nea Ghiță, alt pripășit fără familie și fără cuibul lui.... XXIV. TRANDAFIRUL SIRENEI-13, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015. 20- Doi incoruptibili Printre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... Citește mai mult 20- Doi incoruptibiliPrintre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
o fetiță la ieșirea dintr-un sat, iar lui au trebuit să-i amputeze un picior... Știm că mulți au rămas schilozi și chiar paraplegici... A venit vreunul dintre ei să se plângă? Cum nu primi un răspuns, suflă un vălătuc gros de fum înspre hartă și adăugă pe același ton: — Nu, bineînțeles că nu! Ar fi stupid să se plângă, pentru că ei și-au căutat-o, nesiliți de nimeni. Și exact așa cum nu stă în puterea mea să-i împiedic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ladă. Se dădu încet înapoi, mergând cu spatele spre ieșire. Privea mai departe spre gaura de deasupra, aproape paralizat de frică. Gura neagră a acestuia părea că se lărgește văzând cu ochii. Apoi întunericul de acolo începu să capete formă. Vălătuci negri ce dădeau impresia că absorb fiece rază de lumină se scurgeau dinăuntru, coborând spre locul unde se aflase el cu câteva clipe mai devreme. Semăna cu un fum gros ce se prelingea pe pereții de piatră, apropiindu-se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceața groasă se ridicase deja până deasupra gleznelor și urca spre genunchi. Toată aleea era acum scufundată sub valurile albicioase ce se întindeau până dincolo de gardul viu de pe partea cealaltă. Dinspre lacul, aflat acum în dreapta lor, se scurgeau cu viteză vălătuci groși care se lipeau de caldarâm. Avea senzația că merg prin apă, nu mai vedeau drumul și, dacă n-ar fi fost coama gardului de fier forjat de pe margine, ar fi putut pierde direcția de mers. Toma era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lor. Valuri mai închise la culoare se agitau pe suprafața ei, ca un lichid care fierbe. Toiagul lui Calistrat era ca o barieră de care negura nu putea să treacă. Rămăsese la trei pași în fața lor, curbându-se peste ei. Vălătucii negri ce ieșeau dinspre interior se izbeau bezmetici ca de un zid invizibil dincolo de care nu puteau străbate. Inima lui Cristian Toma bătea cu putere. Ceea ce vedea în fața ochilor era cu totul neobișnuit. Nu i se mai întâmplase una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai voia să se învârtă. Partea proastă era că, din peșteră, începea să se prelingă un abur subțire. Privea încremenit ceața care ieșea afară, incapabil să schițeze vreun gest. Un gând straniu îi încolți în minte. Se așteptase să vadă vălătuci negri ieșind din peșteră, însă fumul își schimbase culoarea. Intrarea în grotă nu se mai vedea, de acum pâcla se adunase în fața ei, ca și cum ar fi încercat să cerceteze împrejurimile. Era o sferă întunecată, mult mai înaltă decât mașina care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
respire aerul dens și rău mirositor și o durere, o durere care i se fixase rapid la nivelul traheii, creștea cu fiecare clipă. Stația se afla la vreo cincizeci de metri, fumul negru, cenușiu, luminat de incendiu, se înălța în vălătuci furioși. Câți morți or fi acolo înăuntru, cine a pus bomba asta, se întrebă primarul. Se auzeau deja aproape sirenele mașinilor de pompieri, urletele înfiorătoare, mai mult ale cuiva care implora ajutor decât ale cuiva care venea să-l dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
jour, nu moartă și înecată, ci așa cum o văzusem prima oară, vie și îmbujorată și proaspătă ca grâul necopt, în aceeași sală, umblând printre mese și aducându-le băutorilor stacane cu vin de Toul și de Vic. Flăcările lăsaseră locul vălătucilor cenușii care ieșeau din vatră pentru a dansa prin sală, lovindu-se de tavanul afumat. Atunci, Bourrache, cu o încetineală de taur epuizat, a întors chipul spre mine, chipul acela fără nici o expresie, apoi s-a sculat, a întins mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mare; În grăsime și colastră, Câți smintiră vreo nevastă. Buhuhù, uhù, de zor Și-înc-o dată, prin mosor, Doar i-o da mai mult îndemn Coadei lingurii de lemn (Lemn de leac) Doar l-o-ntoarce berbeleac, Doar l-o duce vălătuc Pe ibovnicul uituc! Fluturai la vânt făină, Zloată se porni, haìnă; Aruncai și cu pîsat, Pâclă deasă s-a lăsat; Presărai atunci mălai, Și tot cerul îl spălai, Doar pe plai Cât un scai Mai juca un nour mic Zgriburit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lăsându-se condusă spre intrarea hotelului și de acolo înspre lift. Mi-ai spus că mă duci la mama, ce căutăm aici? Pierdem vremea, știi că i-am fost departe în tot acest timp! -Taci odată! scrâșni bărbatul, expirând un vălătuc de fum și aruncând chiștocul în coșul de gunoi. Te-am scos din pușcărie, lasă figurile! Dacă nu-l dădeam p-ăla în gât, i-ai fi trimis mămicii tale dragi gânduri drăgălașe, printre gratii, mult și bine, iar ea
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
inflexiunile vocii toate nuanțele interpretării corale... Afurisenie! Cântecul îi înghețase pe buze. Pe pasajul pentru pietoni dinspre capătul bulevardului se angajase în traversare, cu încetineală de melc, o siluetă umană. Părea un bătrân puțin gârbovit, îl vedea din ce în ce mai bine, în pofida vălătucilor de ceață ce bântuiau în voie. Dar ce făcea omul? Se oprise, voia să se întoarcă, sau?... Încercase să îl evite cu o mișcare pripită a volanului. Fusese suficient pentru ca mașina să intre în derapaj. Într-o fracțiune de timp
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
întorc căci puteam să cad, voise să vină după mine, dar pe el honvezii îl ținuseră din scurt. Nem! Nem lehet!... își săltaseră ei imediat armele de pe umăr. În cele din urmă ne duseseră în lagăr. Împrejmuiseră în grabă cu vălătuci de sârmă ghimpată un spațiu viran la marginea orașului, aproape de Arieș, amplasaseră câteva corturi și începuseră să adune acolo arestați, mai ales familii de intelectuali, unele bine cunoscute nouă. Fiindcă ne interziseseră să comunicăm între noi, ne-am mulțumit să
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
dintre velnițe să nu-i trezească pe ceilalți adormiți târziu. Aruncă straiele în tăcută repezeală peste micu-i trup încălzit de fiorul necunoașterii și, îndesând căciula adânc peste ochi, birui scârțâitul ușii dinspre tindă și ieși în ogradă în plină viforniță. Vălătuci de omăt spulberat de pretutindeni îl împresurară la iuțeală. Dar, mai volnic decât oricând, cu icoana călătorului în ochi și cu povața-n urechi, băiatul se-ndreptă spre apărătoarea oilor. Nu așa fusese îndemnat?! Să-și ia alături pe unul
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
care grijește cald și ocrotitor viețile noastre. Ne îndeamnă la belșug în fapte, curăție în inimi și în suflete, limpezime în minte, revărsare de lumină fără sfârșit. „Dar de ce sunt albi cocorii, mamă!? „Pentru că au luat cu ei promoroaca zorilor, vălătucul cernit de nori al stelelor, puful năpârlit de fulgere al îngerilor! „Și mai departe? „Apoi acestea s-au împrăștiat domol peste munți, dealuri și câmpii, peste alte plaiuri închipuind Raiul! „Dar raiul, mamă, ce este raiul!? „Cerul scoborât pe pământ
„MAMĂ, COCOARELE!” ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367204_a_368533]
-
de viersul mierlelor , am pornit-o la deal , spre Plaiul Strâmbii. De pe culmea dealului se deschidea în fața noastră , pînă hăt departe , o priveliște mirifică. O mare de dealuri înverzite , iar departe spre nord se zărea zona subalpină. Din văile adânci , vălătuci de ceață urcau agale spre cer. Mierlele și privighetorile umpleau aerul cu trilurile lor, iar mirosul de fân cosit te îmbăta. Undeva pe la mijloc , spre nord , privirea îți era atrasă de o platformă uriașă , dreaptă , al cărui nefiresc contrasta puternic
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
deloc, dacă ar fi văzut dintr-o dată, că picioarele îi cresc direct din pământ... Totuși, îi plăcea mult mai mult să-și piardă privirile în înaltul cerului, să vadă cum din necuprinsul lui, apar și dispar incredibile făpturi răsucite-n vălătuci de nori, care uneori păreau că se apropie curioși de pământ...Și cu capul lăsat pe spate, privea cum păsările săgetau văzduhul, până când ochii începeau să-i lăcrimeze de atâta lumină. Înaintau pe un drum ce nu avea sfârșit... Și
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
să iasă afară la norul aflat pe pământ, chiar dacă ar fi nevoit să se târască. Pe măsură ce se îndepărtează de pavilion trupul și mintea lui capătă o destindere inexplicabilă ajungând parcă să facă parte din pâcla deasă ce se rostogolește în vălătuci ce par să fi avut, cândva, ceva comun cu ființele umane. Întâlnirea cu Învățătorul nu are cum să-l surprindă așa cum nu l-ar putea surprinde nimic din orice s-ar întâmpla indiferent de natura întâmplării, reală sau ireală. Doar
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
era Gigi singur acasă, a aprins aragazul și până să se încălzească mâncarea, s-a trântit pe canapea și a adormit buștean. A luat foc o tigaie cu ulei. Focul s-a întins repede prin împrejurimi și ardea mocnit scoțând vălătuci de fum care au pus în primejdie și viața lui Gigi și a noastră, a albinelor. Pisica și cățelul lor au ieșit pe ușița făcută pentru ei. Noi am ieșit din stup și ne-am îndepărtat, dar au rămas puișorii
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
noi . N-ar fi mai bine să ne găsească aplaudandu-l la capăt de întuneric , La răscrucea dintre “Poți !’și“Nu poți !” , cu făcliile-n mâini arătându-I cărarea cea dreapta? N-ar fi mai bine să ne amintim prin vălătucii de ani ce ne cutreieră Că cel puțin de o mie de ori în această viață Am fost chiar noi acel cineva.....? 7.mai.2015 Referință Bibliografică: Acel Cineva.. / Camelia Florescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1592, Anul V
ACEL CINEVA.. de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350882_a_352211]