239 matches
-
chiar prin intermediul ei că nimeni nu se poate apăra invocând necunoașterea legii; și asta e o regulă universală, în timp ce noi înșine, judecătorii, nu cunoaștem de atâtea ori legea și recurgem la biblioteci - nici nu e posibilă o asemenea cunoaștere în vălmășagul și curgerea continuă a sute și sute de legi. - Ai dreptate, rosti gânditor. Mi-e milă de tine în profesiunea în care te afli. - Dar fără ea societatea n-ar putea viețui, s-ar naște haosul, adică dispariția. Din cauza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
căpătâiul lui plângea ca un copil un bătrânel, subțire la trup, cu părul alb, adus ușor de spate; era Lung. Toate se amestecară în față-mi, femei sau bărbați, cunoscuți, necunoscuți, anii, vârstele, că prezența Anei mi se ivi în vălmășagul camerei: închipuire dreaptă în rochie neagră veghindu-și tatăl. Târziu, spre căderea nopții, Lung se afla lângă mine pe divanul din camera alăturată. - Trec anii, domnule judecător! Vocea lui era tremurată. În clipa aceea Ana trecu pe lângă noi și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fi corespondent special, ai nevoie de câteva calități indispensabile: experiență jurnalistică și abilități multiple în redactarea de știre, de reportaj și de anchetă; spirit de aventură, curiozitate, bun comunicator în relațiile cu oamenii; decizie și pregătire de editor. Prins în vălmășagul evenimentelor, trebuie să simți subiectele și să te adaptezi pe loc, fără a mai cere consimțământul de la centru. Cum evenimentul de război este de multe ori complex, confuz și fără surse certe de informare, corespondentul poate folosi orice zvon, orice
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cancerului). În Creanga de aur, trecerea viitorului „decheneu” Kesarion Breb prin cetatea imperială îl pune la încercare prin iubire și este prilej totodată de a cunoaște, de a vedea, cu ochii mai treji ai „străinului”, amestecul de fast și putreziciune, vălmășagul de patimi, viclenii și cruzimi, orgolii, ambiții, ipocrizii, de intrigi și lupte pentru putere, adevăratul chip a ceea ce se ascunde „sub strălucirea purpurei bizantine”, acolo, în jurul tronului împărătesc, a cărui fascinație orbește, distruge. La Emanoil Bucuța, pretextul etnografic generează o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
filosofii din perioada imperială. Cu niște limite, desigur, pentru că Montaigne nu ia apărarea celor care legitimează durerea pretinzând că ea ne permite să ne măsurăm și să ne exercităm puterile. Eseurile abordează în mai multe rânduri și problema sinuciderii. în vălmășagul expozeului în care putem citi tezele celor vechi, întâmplări cu eroi ai morții voluntare precum și poziția oficială a Bisericii, surprindem în cele din urmă și simpatia lui Montaigne pentru opțiunea stoică: a-ți decide sfârșitul este un lucru bun pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
liliac. / Chineze, cu dragon și vârcolac, / Franceze, cu perechi dansând gavote, / Bárbari, cu imagini vizigote". Suntem în plin spectacol de curiozități! Spectacole mult prea lungi sunt de găsit, de asemenea, în cele 7 Poeme din 1968 și în alte cicluri. Vălmășagul de imagini din Turnul Babel (peste 600 de versuri) configurează un "babelism" în perpetuitate: ciudată rotire de obiecte (stratificate pe șapte nivele), teribilă viermuială de ființe, navigare în haos. Aparent flegmatic, simulând nonșalanța, poetul percepe în chip coșmaresc iar în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dimpotrivă, ea este dovada unei vieți interioare, a unei bogății sufletești care, dacă nu se traduce în fapt, se ridică prin contemplație, la cea mai înaltă expresie artistică... Culcîndu-și pasiunea în mausoleul creației artistice, omul poate redeveni, astfel, olimpian, deasupra vălmășagului”. Este o variantă românească a „înălțării” schopenhaueriene, însă nu cu valoare negativă, ca la marele gînditor german, ci stimulatoare, prin exemplaritatea destinului tragic, de noi și noi energii spirituale. Nu întîmplător generații de creatori s-au străduit să permanentizeze în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
inexistente înaintea apariției sale pe pământ - operele de arta. Împreună cu alte unelte ale spiritului, finul bisturiu disociativ al științei, flacăra de sudură a filosofiei, vraja artei ne-a făcut să urcăm de-a lungul mileniilor de la ființa abia iesită din vălmășagul instinctelor biologice, la omul veacului nostru. O anumită sclipire a culorilor, o anumită ritmare a formelor materiale, o anumită armonizare a acestor vibrații ale aerului care sunt sunetele, capătă prin creația artistică calitatea de semn înzestrat cu virtutea de a
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
numai 16 ani, de la 1835 și până la 1851, "mai mult a trăit Moldova decât în cele cinci sute de ani istorici de la descălecarea lui Dragoș până în zilele părinților noștri". Dacă aceștia din urmă trăiseră netulburați de "întâmplările lumei" sau de "vălmășagul veacului", rămânând cufundați într-o deplorabilă letargie de iz oriental, cu ochii și gândurile "învârtite la Răsărit", generația lui, reprezentată de Kogălniceanu, Alecsandri, Negri, Sion, Ralet, Cuza ș.a., crescută și educată "în larma ideilor nouă", avea privirile "țintite spre Apus
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
face ceva, să-i scape leșul din mâinile lui Hector, și iese în fața taberei, lângă șanț, și scoate trei strigăte cumplite care îi înspăimântă pe troieni și îi pune în derută, astfel că aheii au răgazul să scoată trupul din vălmășag. Ahile îl zărește de departe, străpuns, întins pe o targă și, înainte de vreme, se lasă noaptea. În tabără, Ahile îl plânge pe mort, îl plânge amarnic, pierdut, ținându-și pe pieptul lui mâinile sale ucigașe de războinici, și-și amintește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
face ceva, să-i scape leșul din mâinile lui Hector, și iese în fața taberei, lângă șanț, și scoate trei strigăte cumplite care îi înspăimântă pe troieni și îi pune în derută, astfel că aheii au răgazul să scoată trupul din vălmășag. Ahile îl zărește de departe, străpuns, întins pe o targă și, înainte de vreme, se lasă noaptea. În tabără, Ahile îl plânge pe mort, îl plânge amarnic, pierdut, ținându-și pe pieptul lui mâinile sale ucigașe de războinici, și-și amintește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Cei morți din greșeală sunt ei mai puțin morți și mai puțin eroi fiindcă nu au protestat, ci au decedat în urma unui glonte rătăcit? Ar fi cazul, oare, să facem o clasificare a victimelor în eroi voluntari și eroi involuntari? Vălmășagul revoluției din decembrie 1989 este dificil de decelat, dar o clasificare a eroilor după astfel de criterii ar risca să fie profund amorală și să amărască și mai tare gustul lăsat de uzurparea revoluției din decembrie de către grupuri de putere
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
ei în orientarea bine gândită a românilor, când a scris „Viața părinților a trecut ca și viața strămoșilor”, adică „lină ca un rîu ce cură prin grădini și se pierde fără huiet în Siret. Intîmplările de prinprejur murea la graniță, vălmășagul veacului îi găsea și îi lăsa liniștiți...Ochii și gîndul părinților noștri se învârtea la răsărit, a noștri sînt țintiți spre apus, deosebire de la cer la pămînt”. În fruntea școlilor românești din Moldova, pe care mai bine de 40 de
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
făcea aluziile, dar Titus, cu siguranță, îl sprijinea tacit. Ce anume trebuia să fac, nu era clar, dar așteptau de la mine o inițiativă. Începuseră s-o mai rărească cu cântecele, să stea mai mult în bucătărie, complotând; și chiar în vălmășagul preocupărilor și mizeriilor mele, simțeam o împunsătură de gelozie, o gelozie oarbă, stupidă, văzând cele două capete alăturate și, mai ales, dându-mi seama de tăcerea nervoasă care se lăsa între ei de îndată ce apăream eu. Alergau tot timpul după scrisori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ia, ie În magazie la impegat. — Moșu’ e la nuntă, am spus. Se-ntoarce luni sau marți, da’ ne-om duce noi mâine dimineață să-i luăm. — Și voi? Ce naiba faceți pe-aici? Se uita cu o curiozitate reținută la vălmășagul de cărți sfinte, la sticlele goale de pe masă și de sub masă și la reteveiele de țeavă din mâinile noastre de care nu ne despărțeam pentru nimic În lume. Andrei stătea În stânga lui, pe marginea patului, iar eu pe patul din fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
năpadă de visări". Văl de data aceasta transparent, al originarului însuși, întrupare vie, fremătătoare ce iese la lumină în forma în care apare și se dă vederii 17: " Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele,/ Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii// De freamăte ridică, se mparte-n ramuri, crește.../ Încet, încet, pe scoarță ghiceam cum se ivește/ Ierbos și încă umed un strai sărbătoresc;/ Cum mai adânc, sub blana de mușchiuri unduiesc// Nelămuriri de cărnuri, cum se răsfiră vine,/ Cum
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să-mi dau seama când și unde s-a întâmplat. Parcă nu eram în curtea în care am copilărit. De fapt, de mult am avut senzația că io sunt înfiat. De câte ori am intrat într-o maternitate și am văzut tot vălmășagul, toată harababura de acolo, mi-am dat seama că e imposibil să nu se producă niscai încurcături birocratice. Nu pot fi deloc sigur că ființele cărora obișnuiesc să le spun convențional tată și mamă sunt chiar părinții mei. Eram foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de fotbal din îndrăgitul campionat al Italiei și auzind, la un moment dat, o trompetă intonând din tribune, parcă de departe, oarecum stins, mereu tulburătoarea Marseieză, devin, din spectator, participant - participant la una din bătăliile napoleoniene în al cărei dramatic vălmășag mă pomenesc prin interferarea planurilor temporal-spațiale, a prezentului cu trecutul, a câmpului de joc cu cel de luptă... * Trecem unul pe lângă altul, evitându-ne, eu și un coleg de facultate, de asemenea scriitor: este atât de evident că nu vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Alin deveni calm și serios. Luminile unor felinare stradale străluceau făcând să domine liniștea nopții și tăcerea ei. Această călătorie însemna mult mai mult decât o vizită neoficială, însemna o implicare profundă cu stări de tensiune și concentrare 225 maximă. Vălmășagul unor nopți și freamătul lor zgomotos erau o dovadă vie că unii oameni chiar asta făceau, munceau fără răgaz la diferite joburi. Printre cei veniți din diferite locuri se numărau: șmecherii care știau să iasă din orice încurcătură și care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
face? Cuteza careva să-i stea împotrivă? De voie, de nevoie, ca să ne salvăm capul și agonisita, ne-am dat cu Puterea... Singura speranță rămăsese s-o mierlească în vreo bătălie, că n-avea habar de moarte și unde era vălmășagul mai mare acolo se arunca cu sabia, întărește Alexa. De afurisit ce-i nici moartea nu-l vrea, mormăie Cupcici. Trag nădejdea că acu i s-o-nfunda, zâmbește Isaia mefistofelic. O să-i dăm și noi o mână de ajutor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Précis de décompositon) Publicarea Evangheliei lui Iuda a redeschis, pătimaș, am spune, dosarul „ucenicului pierdut” al lui Isus. Ziariști, istorici, scriitori și, desigur, teologi au ieșit la scenă deschisă, aprobând sau condamnând, confirmând sau infirmând, Într-un cuvânt, creând un vălmășag de nedescris, a cărui țintă a fost deja atinsă: transformarea traducerii unui text din secolul al IV-lea Într-un bestseller mondial În secolul XXI. Campania publicitară dusă În jurul evangheliei gnostice s-a bazat pe o interpretare tendențioasă a conținutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
da pe mâna autorităților. E vorba de unul din cei doisprezece aleși, prezent la cină. Ucenicii intră imediat În panică, arătându-se ofensați. Marcu folosește o expresie foarte grăitoare, heis kata heis („pe rând, unul după altul”) pentru a reda vălmășagul general stârnit de mărturisirea Domnului. Toți se simt vizați, toți Încearcă să se disculpe. Acel Meti ego trebuie Înțeles nu ca o dezmințire, ci ca o mirare dubitativă: „Sper că nu eu!” De obicei se traduce prin: „Oare nu eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
mult, nici mai puțin decât urmașii spirituali ai profeților. Philon, cu un secol după Pseudo-Aristeas, redă ceva din această atmosferă, elogiind acuratețea transpunerii și felicitându-i encomiastic pe făptuitori: „Așa cum, cred eu, În geometrie și dialectică, noțiunile nu suportă un vălmășag de interpretări, ci aceea stabilită de la Început rămâne neschimbată, tot astfel, pare-se, și acești traducători au găsit cuvintele care să coincidă cu realitățile exprimate, singurele și cele mai În măsură să le redea cu o claritate desăvârșită. Și iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
sunt aici, în casa ta, și la radio se cântă „Pe deal pe la Cornețel“ (în loc de Crușețel) și atunci se culcă, se suprapun imaginile celor două mari pierderi ale anului: Tu și Crușețul; și distrusă și singură și pierdută în tot vălmășagul vieței acesteia stau ca de piatră la căpătâiul durerilor mele. Ieri seara am [între]rupt rândurile zilnice la mijlocul desnădejdilor mele și am stat încremenită în fața buvard-ului; mi se părea că se secătuise potențialul meu afectiv. Mi-e dor de tine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a seriilor de virtuți ce îi sunt adjudecate în predoslovie, „trăiește” în ipostaze succesive care nu sunt ferite de momente de indecizie, asprime, insatisfacție, durere ori abdicare de la normele de conduită proclamate de cronicar drept exemplare. Din atât de criticatul „vălmășag” de fapte al cronicii lui G. cresc chipul unui mare voievod și, firește, imaginea unei domnii ce cu greu își poate găsi egalul în istoria veche a țării. Cunoscută, măcar parțial în epocă (în compilația poruncită de Ștefan Cantacuzino vor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]