237 matches
-
și curată slova,Plină de energie și-ndrăzneală,S-ajungă, de aici, oriîncotrova,Să scoată strălucirea din cernealăși navei noastre să îi fie prova.- Leonte Petre -Sursa foto: Internet... POLENAleargă toamna frunzele-n pădure,Le răvășește-ntruna pe poteci,Prin vălmășagul lor te văd cum treci,Dar nu știu care gând o să te fure.Spre ruginiu și galben să-ți apleciPrivirea, ce de ele să se-ndure.Vor verdele din ochii tăi să-l fure,Dar n-o pot face, dacă pleci și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385026_a_386355]
-
de un tânăr, șaten, în vârstă de aproape 30 de ani. Atunci în mintea sa încolțesc mai multe întrebări: “oare cine este tipul?“ tot el își răspunde, ″poate fi iubitul ei?al celeilalte? un frate? o rudă apropiată? un amic?″ Vălmășagul gândurilor începe să-i înfierbinte creierii. O dorință puternică, un imbold de nestăvilit îi poruncesc să nu mai stea locului și să plece în urmărirea mașinii. Debraiază, accelerează ușor și semnalizând intră repede în colona interminabilă a autovehiculelor. BMW albastru
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
se țină pe stânga, În timp ce ecoul propriilor pași Îi revenea amplificat de acustica stranie a acelui loc. I se părea că În jurul lui mișună o gloată, un murmur de glasuri care se jucau de-a prinselea În prăpastie. În acel vălmășag, i se păru că distinge un zgomot de apă. Dintr-o crăpătură a peretelui, un mic șuvoi freatic curgea peste scară, pentru a se precipita apoi În gol. După o clipă de șovăire, Dante făcu un salt peste pârâiașul mâlos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cărților în pod și a cititorului în beci. Zis și făcut: Cidul, Villon, Ahile, Petroniu, Vergiliu, oștenii din oastea lui Igor, Mitropolitul Dosoftei și toți care putură fi găsiți în camera Amandei fură strânși grămadă, legați cobză și urcați în vălmășagul de pene și praf, stârnit în pod de alungarea porumbeilor aciuați acolo la căldurică, iar fata coborâtă temporar în spațioasa pivniță, avându-se în același timp în vedere să nu-i lipsească nimic din ceea ce ar fi putut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire Cădea aromitoare năpada de visări, Se prelingea o rouă de umede mărgele Pe frunte... Pe tulpină, rășine moi și vii... Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele, Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii De freamăte ridică, se-mparte-n ramuri, crește... Încet, încet, pe scoarță ghiceam cum se ivește Ierbos și încă umed un strai sărbătoresc; Cum mai adânc, sub blana de mușchiuri unduiesc Nelămuriri de cărnuri, cum se răsfiră vine
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de lângă ai mei cu noaptea-n cap, cu două ore până la începerea orelor, făceam repede „siesta” părții care-mi revenea din „repartizarea” sarcinilor pentru a mi se îngădui „să ating în voie” instrumentul pe care-l însuflețeam, la „întâmplare, în vălmășag de sunete și-ntr-un crescendo de speriat” cu vlaga „pusă la păstrat” pe distanța noapte-zi, adică de la o dimineață la cealaltă și doar pe câteva zeci de metri cât aveam până la școală - având grijă să-l ating cât să
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
și colibi de frig încremenit-au preajmă șarpelui covrig răzbit de vise - nu se-nalță glas iar dinspre-ocnìța zării zeii nu fac pas din pușcăria albă nu-i scăpare unde-au fost chipuri - orbii-au dat cu vare e-un vălmășag de nevăzut și frică nici pasăre nici suflet nu s-ardìcă e o bolirea-a stanei privegheate e-o lepră albă-n albii blestemate MĂRTURISIRE Dumnezeul meu - Dumnezeu al luminii înțelepte și al umbrei celei drepte - Dumnezeu al izvoarelor neșovăitoare - aflate
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
crer, ca să zici că ești scriitor de cărți? Nu. Atunci cum o să poți ca să fii tu scriitor, băi ciumete? 6. Solomon își făcu treptat loc printre lume și, încet, încet încercă să prăsească zona aceea, cu pricina. Când ieși din vălmășag, lungi pasul, ca să ajungă cât mai repede în parcare. Parcă începuse a-l lua cu amețeli. Simțea totodată că, după atâta sforțare, parcă ar fi mâncat și el ceva. Se opri la terasa de la ieșirea din piață, unde putea gusta
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
de creator universal, care știe să-și tragă sevele de peste tot. Peisajul se animă treptat: apare un cățeluș negru și zglobiu, iar mai departe văd un maroniu masiv, dar bine înlănțuit, care nu protestează la vizita mea pașnică. Copleșit de vălmășagul de impresii, decid să iau notițe, așezându-mă la o masă, de sub prelata căreia scoate capul o pisică; nu se sinchisește de mine și își continuă moțăiala. O ușă scârțâie îndelung (lipsea o mână de meseriaș!) și apare o fată
CRĂCIUN ÎN ASIA – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “COREEA DE SUD (2003 – 2004)”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie [Corola-blog/BlogPost/362526_a_363855]
-
a atins culmea creației sale, un volum de sonete pentru care s-a pregătit prin întreaga-i piramidă de cărți editate până aici. „Fiind” este cartea cea mai bună a poetului Theodor Răpan! Dar ce înseamă o carte „bună” în vălmășagul tipăriturilor care inundă piața de carte, a textelor literare care sunt vehiculate pe rețele literare online? Mai întâi, „Fiind” este o operă de artă, prin prezentarea sa grafică. Este o bucurie să o ții în mână, să o deschizi și
ULTIMUL „CRESCĂTOR” DE INOROGI ÎN REZERVAŢIA SONETULUI de MELANIA CUC în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364113_a_365442]
-
în vânt, auzi?” Sau: „Am întâlnit pe o insulă pustie o celebritate./ Cine spune asta ? Întreabă respectivul./ Avea dreptate. Semăna izbitor cu Homer,/ dar era un biet pacient fugit dintr-o detenție.” Defilarea asociativă aleatorie a ideilor redă parcă întregul vălmășag de gânduri din jurul unei stări sau al unei idei. Cu un înșelător aer de amuzament, poetul survolează nori de esențe grave și adânci. O face cu o ușurință demnă de invidiat. Poet cu imaginație debordantă, adeseori funambulescă, vervă ludică, spumă
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
suflarea acestora, dar după un timp, urmăritorii renunțară să mai alerge. Acum zburau în tăcere fără să se mai uite înapoi. Primăvara plângea în hohote, țipând: - Lașule!... lașilor! Mi-ați părăsit iubitul! Doamne, ce era în sufletul căpitanului! Jos, în vălmășagul luptei, Mărțișor nici nu observă fuga lui Zefir cu Nor Alb și Primăvara. De altfel nici nu mai putea pentru că Ger Sticlos suflă de câteva ori peste el, aburindu-l cu chiciură la ochi și gură, iar Nămețilă azvârli în
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
a mormăit puternic și a smuls Crimeea din Ucraina. În continuare, știm ce s-a întâmplat (și ce va urma). Se înțelege că Unirea Basarabiei cu România nu va fi acceptată niciodată de marile forțe externe. -În Republica Moldova există un vălmășag de interese, care au târât-o într-o fundătură economică și social-politică. De la apariția sa în anul 1991, interesele sale au fost profund contradictorii și greu de identificat. Din această cauză au apărut fenomenele analizate în articolul precedent. Să reținem
ALEGRO MA NON TROPO-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365922_a_367251]
-
văzut câteva din aceste spectacole de stradă gratuite, așa cum întâlnești la tot pasul. Am poposit pentru a ne trage puțin răsuflarea lângă un grup de tineri care ne-au prezentat diferite sărituri. Când am ajuns acasă am adormit într-un vălmășag de impresii peste care dominau imaginile fântânilor și imagini de pe pasarelă ce ma transportau în lumea viselor de neînchipuit. În ziua următoare nu mai aveam răbdare până să ne întâlnim cu misticul lumii egiptene vizitând LUXORUL. Acest hotel are forma
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
ființă. Am jurat pe mormântul lui tata că într-o zi îl voi răzbuna. John, șeriful cel bun și Nora Trecuse de miezul nopții. Viscolul continua să muște cu colți de fiară hăituită tot ce-i ieșea în cale. În vălmășagul furtunii extrem de violente, ca într-un clopot prevestitor de moarte fulgii de zăpadă, aproape metalici, descriau în aer vârtejuri greu de stăvilit. Un viscol atât de puternic nu se mai abătuse deasupra Texasului de mai bine de douăzeci de ani
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
poate viitorul că ursitoarele mi-au dat bagheta de alun. Deschide palma și nu-ți fie teamă, nu-ți voi răpi din ea nici un destin, c-atâtea linii freamătă-n suspin și-atâtea vechi iubiri mereu te cheamă. Și-n vălmășagul lor, ca într-o carte, eu văd nesomnul inimii doinind, arpegii dintr-un cântec licărind ce prea devreme a plecat departe. Leonid IACOB Poezie din volumul „ Țărmuri paralele ” Referință Bibliografică: dă-mi palma ta / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DĂ-MI PALMA TA de LEONID IACOB în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351493_a_352822]
-
același „târg de tinichele și angoase”, poezie ce sugerează un poet încă viguros, cu un simț al umorului foarte viu încă, putând oricând să ia totul de la capăt: „Poate voi trece iar pe-aci-ntr-o doară Să-mi caut nostalgiile ucise În vălmășagul pietrilor de moară Ce mi-au umplut atâția saci cu vise” * Lectura volumului „Retorica balansoarului” e o plăcută relaxare intelectuală, te face să trăiești alături de poet toată gama sentimentelor umane, deoarece, așa cum afirma profesorul Emil Istocescu în prefață: „Stăpân pe
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
zeița-fulg , zeița-cuvânt, și-a încrustat adânc în zid frumusețea neucisă de visul efemer. ÎN AȘTEPTARE... Sloiuri de gheață Topesc deșertul din mine Brațele își înalță rădăcinile Când torța nopții arde Tot ce n-ar trebui uitat. Amintirea nu trăiește în vălmășagul de amintiri terorizat, timpul s-a văzut gol în oglindă și , speriat, strigă... vulturul nu-și despică gheara în mulțimea de păcate s-a săturat de atâta vânat se odihnește acum pe o piatră de hotar s-a războit destul
POEZII de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369320_a_370649]
-
când îi vedeau vii și cu înfățișarea asta strălucitoare, i-a cuprins o spaimă ciudată, ca atunci când mortul ce-l jelești se întoarce de la groapă. - Ooo! murmurară prelung slujitorii. Soare-Împărat rămase mut, impresionat de înfățișarea sclipitoare a celor trei. Un vălmășag de sentimente îl cuprinse: uimire, teamă că nu este adevărat, bucurie și fericire că totuși fiica lui trăiește, ciudă că trăiau și dușmanii lui, frică de puterea lor că rezistaseră temperaturilor din cuptor, dar și îndoiala și speranța că nu
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
sau auditive, de gestică, mimică sau nuanțe ale vocii. La toate acestea adăugându-se un comentariu al autoarei, analitic reflexiv, glose, meditații. În unele dintre proze, (cum este, de pildă, excepționala Vară fierbinte), prin transfigurare artistică, și prin ritmare, din vălmășagul de gânduri, idei eseistice, imagini, percepții, sau tablouri de vis care însoțesc rememorările, se naște parcă, ici-colo, sub ochii noștri, câte un veritabil poem în proză sau un fragment de eseu. Toate astea dovedesc că Getta Berghoff, are, pe lângă sensibilitate
A POVESTI ŞI A REMEMORA de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368214_a_369543]
-
culoare și cantabilitate verbală la poezia religioasă, curcubeul verbal se răstignește pe cerul poematic cu sfiiciune uneori, alteori cu bucuria stranie a sacrificiului de sine. Poetul nu își mai aprține. El mărturisește, oficiază ceea ce numai un artist poate distinge în vălmășagul cotidianului. Esența. Moartea cu spectrul său enigmatic și aproape hipnotic în enunțarea sintagmei, deține un rol major în paginile cărții, este, aș spune eu, hârtia de turnesol prin care sunt relevate frumusețile și plăcereile efemere ale vieții. Spunem că poemele
STEJĂREL IONESCU ŞI „DUMNEZEU (CARE) NE TRIMITE SĂ PAŞTEM HERGHELIILE NOPŢII” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353775_a_355104]
-
ce se băteau. Se produse o hărmălaie mare aproape că nu se mai distingea cine cu cine se bate și cine pe cine împacă. Într-un târziu veni poliția făcând câteva arestări, Sandu fu luat și el. În tot acel vălmășag Ștefan fu găsit mort cu țeasta zdrobită, în rest ceilalți aveau doar vânătăi și mici răni. Polițiștii care îi cunoșteau pe săteni ca oameni gospodari, care rareori se mai încăierau între ei pentru vite sau pământuri, le-ar fi dat
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352707_a_354036]
-
Stihuri > Cugetare > PREA DEPARTE Autor: Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 2082 din 12 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dacă nu-nțelegi a mea tăcere, cum să-nțelegi ale mele cuvinte? Când nu mai simt nici o plăcere și trec prin vălmășaguri de suspine... Vreau să trăiesc fără să mă prefac că nu mă doare apusul prelungit, și că-n miez de noapte aud: tic-tac... Cenușăresei visele i s-au șubrezit... Că-n viața asta n-am folosit toată cutia de creioane
PREA DEPARTE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358942_a_360271]
-
Lațcu a fost fiorul și fascinația “Mișcării gândiriste” și Petala de dor a Marelui Poem al Iubirii, binecuvântate de Marele Duhovnic Părintele Arsenie Boca. Coborâtoare dintr-o glorioasă obârșie a venit în taină ca un acatist al voinței, pe un vălmășag de Doine. Te vindem iar cu sărutări viclene,/ prin nepăsare oarbă și prin lene./ Te biciuim cu vorbe de ocară,/ Te pălmuim cu ură ca de fiară./ Te adăpăm cu suc de-amărăciune,/ din pofte rele și din stricăciune./ Te
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
ură. Așa și-a crescut pe marii ei fiii. În Codrul înverzit a binecuvântare, a răspândit din panere de argint șiruri de mărgăritare, apoi a răsfirat pentru fiecare menirea sa. Vasile Blănaru și-a pus peste trena păienjenișului celulei, popasul vălmășag, ca un cântec de jale. Din epitaful unui rapsod și-a încrustat la Aiud, testamentul ca o romanță a iubirii. Ultima dorință a zugrăvit-o într-o cântare mamei, printre luceferi și poeme. Briza nedumeririi, răscolește nostalgia nocturnă și în
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]