334 matches
-
în ambele sensuri, mai ales de europenii cu aceeași limbă, naționalitate, istorie și religie, momentan despărțiți de o graniță cândva imperială, acum o simbolică delimitare între Uniunea Europeană și lumea ex-sovietică. DUMINICĂ, 8 NOIEMBRIE. Nu sunt borne de kilometraj, pe drumurile vălurite ale Moldovei dintre Prut și Nistru, un ținut unde mai trăiesc, așa cum îi spuneam unui diplomat răsăritean, în jur de două milioane de locuitori, pentru că 400.000 sunt sub ocupație militară străină, în Transnistria, 700.000 lucrează în foste state sovietice
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92956_a_94248]
-
fără să mă pot goli. Mă dilat ca un balon, plutesc deasupra parcului, caut frunzele. Frunzele nu-s. Doar grămăjoare de praf tremurătoare, suspendate deasupra unui deșert cenușiu. Cu cît mă umflu și mă Înalț peisajul se micșorează. Dune mărunte, vălurite pretutindeni, pe bănci, În jgheaburi, În gurile pubelelor, pe capota cărucioarelor de copii, pe căpăcelele sticlelor de lapte, dune care foșnesc amețind toate formele, aneantizînd culorile Într-o singură lumină albă, spectrală. Mă clatin Într-un craniu, sînt creierul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-ncerc să iau legătura cu dânșii? întrebă șovăitor pilotul. — Știu eu? zise comandantul. Să nu se interpreteze... Lasă-i mai bine pe ei să ia legătura cu noi. Dar nimeni nu-i chemă. Ajunseră acum destul de-aproape de suprafața ușor vălurită a unei fețe a planetei cubice. Se zăreau deja liniile sinuoase ale râurilor, petele brune și verzi ale ogoarelor, cele albăstrui-lucitoare ale lacurilor. — Poți să frânezi sau să mă mai gândesc o dată la cine mi-a fost drag? întrebă comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Saint - Exupery Căci cea mai de preț avuție pe care o avem în viață ne este copilăria, cea care ne îndeamnă spre cunoaștere și ne dă încredere în viață. Acum, copilăria mi se arată ca o prințesă îmbrăcată în straie vălurite, translucide ... Plecând din preajma mea cu multă vreme în urmă, plutește undeva în văzduh și uneori îmi vorbește de locurile prin care am trecut, îmi amintește... Din orășelul Bolgrad al Basarabiei noastre, în care am poposit pentru scurt timp, am plecat
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
a românului “verde ca bradul”, cu o privire atentă, izvorâtă din ochii săi limpezi care îți spun că în adâncul lor viețuiește un om deosebit. Prima impresie a fost aceea a revărsării culorilor blânde ale răsăritului de soare sau al văluritului undelor unui lac strălucind în lumina zilei. Era însoțit de frumoasa sa soție. Acum, la anii senectuții, în jurul său se aștern o lumină și o liniște binecuvântate. Ca să-i putem întregi imaginea, cel mai bine o putem face citindu-i
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
a romanului “verde ca bradul”, cu o privire atentă, izvorâtă din ochii săi limpezi care îți spun că în adâncul lor viețuiește un om deosebit. Prima impresie a fost aceea a revărsării culorilor blânde ale răsăritului de soare sau al văluritului undelor unui lac strălucind în lumina zilei. Era însoțit de frumoasa sa soție. Acum, la anii senectuții, în jurul său se așterne o lumină și o liniște binecuvântată. Ca să-i putem întregi imaginea, cel mai bine putem afla citindu-i cărțile
PE URMELE EROISMULUI ROMÂNESC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364752_a_366081]
-
secretul său profesional) și a purces imediat la lucru. „Asta-i bucuria mea!” Suprafața pictată de Dan Cornel este o suprapunere vizuală de anotimpuri (nu o succesiune a acestora), o înșiruire cromatică de simboluri și interpretări. Având la bază relieful vălurit al Obcinilor Bucovinei, lucrarea, în care fiecare coroană de arbore este un adevărat univers survolat de păsări și fluturi, este aidoma unui covor tradițional punctat de bogăția floricolă a verii, de frunzele toamnei și de fulgii de nea ai anotimpului
PĂDUREA DIN STRADĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349573_a_350902]
-
2016 Toate Articolele Autorului Vezi stelele cu raze argintate ce lunecă pe frunți de singuratici tei? O, câte ceruri lumina lor străbate să vină să se așeze-n ochii tăi! Tu ești frumoasă ca o zi senină, ca o câmpie vălurită de căldură, în suflet porți aprinsă o lumină ce nu cunoaște margini, ce nu cunoaște ură. Tu ești potir cu cel mai dulce vin, o floare ce acum e-mbobocită, zâmbești și unui crunt destin, nimic n-aștepți, decât să fii
FEMEIE TÂNĂRĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348613_a_349942]
-
roadelor „copacilor”, cum a cântat Aurelian Andreescu și Jolt Kerestely cosmosul sufletesc uman, prezentatorul Octavian Ursulescu, știindu-l atât de bine pe compozitor nu se poate să nu aibă dreptate în ceea ce spune acum, cu vocea-i de această dată vălurită de o sensibilitate ce se simte, în vorbirile sale pe la televiziune unde, dintr-odată se rezidește din cenușă chipul și numele Marcel Dragomir! Rar, undeva se cânta, se auzea o melodie compusă de Marcel Dragomir, în ultimul timp! Se tăiase
MARCEL DRAGOMIR. S-A STINS UNUL DINTRE CEI MAI MARI MELODIŞTI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348696_a_350025]
-
plâng, plâng cu lacrimi de piatră și apă, cad pe pământ rădăcinile le prind în brațe răstignind o mare între țărmuri. Nimeni nu știe mersul norilor cum se adună și se risipesc peste lume, cum răsuflă ușurată câmpia sub ploi vălurite de anotimpuri. Ne întâlnim pe marile coridoare pe care numai vântul trece. Cineva strigă să se deschidă porțile, celor care trec să-și lase numele scrijelite-n piatră. Cum risipit sângele strămoșilor, multe sentimente a stins, migrație de inimi arse
CELOR CARE TREC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349370_a_350699]
-
Cum să mă adun din această dezamăgire și din acest haos, când tu semeni doar depărtare între noi? Iată, vântul îmi cântă a pustietate și mă invită la dans în pașii singurătății, iar eu ca o lebădă mută îl urmez vălurită de ape, dintr- un ordin care mă înspăimântă... Tonul de adâncă tristețe, de durere chiar, al acestor poeme de iubire înlăcrimată îmi amintește între altele, de „Scrisorile portugheze” ale călugăriței Mariana Alcoforado (acea mare îndrăgostită de la mijlocul secolului XVIII) care
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
genetică unică și de aceea sunt total rupți de realitate politică în care trăim noi. Sunt rupți de realitatea social planetară, pentru că ei nu trăiesc decât într-o singură realitate, nu recunosc că mai există și alte realități și “universuri vălurite”, pentru că profeți lor, mari și mici - “navi” și neviim” - prin cele două Talmuduri (de la Ierusalim și din Babilon) i-au îndoctrinat de două mii de ani cu teoria “poporului ales” de Dumnezeu și că numai ei “trebuie să trăiască în viitor
DESPRE AL DOILEA VAL DE REVOLUŢII ISLAMICE ŞI PORTOCALII. (NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UE (6) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (35) de CONSTANTIN MILEA SANDU în [Corola-blog/BlogPost/347652_a_348981]
-
Un ochi mă veghează. Și visu-i mai tandru, În suflet sihastru, Născând vii arpegii În inima trează. Cu aripi de mătase, Un cântec se zbate, Răsună-n unghere, Lumini răspândind. În liniștea nopții, Vibrând de neliniști Mi-apare-n retină, Un chip vălurit. Și geana-l închide În clipa furată Și-o lacrimă curge Pentru vis, prinos. Când somnul mă fură, Pe-un cal nebunatec, Mă-nchid într-un zâmbet Pentru Făt-Frumos! Referință Bibliografică: SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
arunca... în vâltoarea poemelor). Poezia Valentinei Becart nu se strigă, nu se declamă, nu se pretează scenei. E aproape un joc de pantomimă, un strigăt mut pentru o ureche sensibilă dispusă a lua aminte la frământările, neliniștile, mișcările aproape imperceptibile, vălurite, avânturile lirice ale unei autoare plină de sensibilitate, spontaneitate, originalitate și bun simț. Este ceea ce se găsește atât de rar în timpurile actuale, dar e cu atât mai prețios. Conștientă de menirea ei, autoarea surprinde înlăuntrul ei miracolul rodirii, rod
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
PÂNZE Pânze-nverzite de ferigi, de grâu înfrățit abia încolțit, pânze înalte de munți străbătuți, umeziți în șuvițe - bobițe legate de rouă curg în izvoare vesele vârtejite, pânze albastre brândușe apar pe sub poale de stejari seculari, pânze ca spicele galbene vălurite și pânze cireșe cercei deodat' se deșiră, se desfac, putrezind sub noi pânze, cele vorbite, auzite. Conjurații, conspirații, scenarii de thrillere adulmecă, mușcă și mestecă, se-nțepenesc vertebre cervicale ca-n uitătura de lup, se rup alianțe, turte de dat
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
indică direcția că oamenii fiind, suntem supuși greșelii și că mai curând sau mai târziu tot vom fi (toți) împreună. Fragilitatea condiției noastre biologice ar putea fi, creștinește vorbind, un punct de plecare către reconciliere. Hic et hunc! Și-atunci? Văluriți în pusee de neîncredere, inundați de licoarea angoasei ce recepta cândva o realitate descurajantă, așezăm (încă) în plan vizual verticala îndoielii, spuzind-o cu vocalize de foc și șlefuind-o cu ocheadele injectate ale îndoielii și răzbunării. Sintagma Lăpușneanului cu
NEVOIA DE NORMAL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366691_a_368020]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - ANAFORUL Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului înot fără brațe prin apele dorințelor deasupra grimasă vălurită de furtuni sub nuferii urzeli durerea nu poate trece un pas fără tine fără noi sălciile ne scriu riduri pe spate când trecem sub întrebări de unde vin unde ma duc ... știu tu vii din chemări sub biciuirea așteptărilor durerea este
ANAFORUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351816_a_353145]
-
ci dragostea, căldura și bucuria unei familii așa cum trebuie ea să fie! Dacă poți înțelege asta e bine, dacă nu, eu nu am ce face. Îl lăsase singur în bucătărie și intrase în baie. Florile imese de lotus, pe fondul vălurit în zeci de nuanțe de roz, nu reușiră de această dată să o calmeze. Nici dușul, fierbinte-rece-fierbinte-rece nu reuși să spele supărarea neagră care îi păta sufletul ca o cerneală prelinsă dintr-o călimara spartă. Începu să se teamă. Pentru
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
ascultându-le scrâșnetul, ca un răspuns la gândurile mele. Sus, cerul este mai mult acoperit de crengile groase, răsfrânte, ale copacilor acestei păduri bătrâne. Poteca urmărește conturul lacului. Mă opresc pe podul de lemn, mă sprijin de balustradă și privesc văluritul blând al apei lacului și aștept vietățile acestui lac ... Gâște, rațe sălbatice vin plutind liniștit, așteptând fărâmiturile de pâine ... Apoi pleacă mulțumite, într-un zbor liniștit, planând deasupra apei. Dincolo de lac, copacii își arată măreția și frumusețea culorilor în lumina
ZIUA RECUNOŞTINŢEI (THANKSGIVING DAY) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351278_a_352607]
-
să-mi explic de ce au avut nevoie romanii, cu tehnica lor militară remarcabilă, de atâta timp ca să ajungă la Sarmizegetusa Regia. Zburând cu elicopterul, m-am lămurit. Zona o cunoșteam, dar de sus se vede altfel. Este un perimetru puternic vălurit, așa încât, după fiecare dungă de teren, o mână de oameni putea ține în loc un întreg detașament. Mergând spre munte, valea se îngustează, gâtuirea se face chiar la Costești, mai sus de sat. Acolo dacii au ridicat două cetăți, una la
CETATEA DACICĂ DE LA CĂPÂLNA de DORU SICOE în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350864_a_352193]
-
verzi înmugurind iubirea. (2) Ion VANGHELE: IARNA CA O COAPSĂ DE FEMEIE Iarna-i ca o coapsă de femeie Și mă joc în nopți pe derdeluș Luminând în cerul ei scânteie Ursuleț cu lacrime de pluș. Iarna vine-n mine vălurită Și se leapădă de feregea O iubesc de patimi stăpânită Și-o sărut pe pleoapa de mărgea. Se lumină totul, când, bezmetic Carnea rece, dulce, o ating Când iubind tăcerile frenetic În fereastra viselor mă sting. Este între noi o
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
un ochi mă veghează. Și visu-i mai tandru, în suflet sihastru, născând vii arpegii în inima trează. Cu aripi de mătase, un cântec se zbate, răsună-n unghere, lumini răspândind. În liniștea nopții, vibrând, de neliniști mi-apare-n retină, un chip vălurit. Și geana-l închide în clipa furată și-o lacrimă curge pentru vis, prinos. Când somnul mă fură, pe-un cal nebunatec, mă-nchid întrun zâmbet pentru Făt-Frumos! Craiul nopții Dorul, craiul nopții mele Îmi aprinde tainic stele. Într-un
BINE AI VENIT! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355439_a_356768]
-
apei *De pe costișa năvălind în aval frunzele galbene *Beție de culori miresme de putred - toamnă-n pădure *Pădurea roșie oglindita fidel în limba de lac *Cețuri sinilii. în urmă - lacul strălimpezit în azur *Smocuri-smocuri de copaci scânteind - pictură naivă *Orizont vălurit soare nehotărât privind spre munte *Taie lacul în V o gașcă pestrița cu gâtul roșcat *Palme căuș - trei fructe lucioase înfășate în frunze. CEZARINĂ ADAMESCU Lacul Balaton, 24 septembrie 2011 Referință Bibliografica: TOAMNĂ-N FILIGRAN - 17 POEME ÎN 17 SILABE
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355659_a_356988]
-
ascunzătorile unor vizuini, măiestria cu care unele păsări își făceau cuibul uneori chiar în legănarea plantelor mai înalte crescute din apă... Cipocitul vâslelor parcă era o muzică ritmată pe fondul căreia se auzeau soliștii - păsările deltei... Mirosul specific deltei... mișcarea vălurită a apei, toate te trimiteau într-o lume pe care deși, o vedeai cu ochii, ți se părea totuși că e un vis. ... Răsăritul parcă mă încărca de energie, apusurile mă fascinau și îmi dădeau un fel de beție...” Dar
„FRUMOASELE VACANŢE”- O MINUNĂŢIE DE CARTE! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369746_a_371075]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > COERENȚĂ AMNIOTICĂ Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1271 din 24 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Culcat în iarbă, gândul, supraviețuitor al cataclismului, privește nedumerit lumina orbitoare - spice vălurite în care se scaldă. Nu i se mai ghemuiește frigul în suflet... Caută locul unde inima i-ar începe din nou să bată. Arome de cimbru sălbatic dansează frenetic în jur, învăluindu-i umerii într-o binecuvântată îmbrățișare. Tavanul de
COERENŢĂ AMNIOTICĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353753_a_355082]