85 matches
-
Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sânul ca un bot însetat de cămilă m-așteaptă și nu știe mila fiindcă și eu la rândul meu te doresc cu toți ghimpii văpăii lăuntrice, inseparabil ce îmi frământă starea. Lipesc frumusețea unor mesteceni albi din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte înecând toate obstacolele artificiale șterse în chinuri, un fel de intuiție personală ce o găsim numai în freamătul pădurii de foioase. Ploile de ninsori
PÂNTEC CU LASER PRIVIT DINTR-O PARTE. FEELING de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Pantec_cu_laser_privit_dintr_o_parte_feeling_.html [Corola-blog/BlogPost/358920_a_360249]
-
-mpresurau mătăsoase. Aerul scăpăra-n jurul nostru, Îmbibat de extaz... Zvâcnea timpul în hoinăreala lui prin infinit, Iar eu zăboveam alintată, Dilatând clipele, Când lumea izvora Năvalnic din abisurile noastre. Veșnicia e-nceputul! răspundeam cu tâlc... Uite cerul cum scutură văpăi de ametist... Hai să mai stăm un minut! N-aștepți nici atât? Mihaela Oancea, din vol. Armonia Contrariilor Referință Bibliografică: Cu veșnicia a-nceput... / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1239, Anul IV, 23 mai 2014. Drepturi de Autor
CU VEŞNICIA A-NCEPUT... de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_oancea_1400842912.html [Corola-blog/BlogPost/346923_a_348252]
-
-vor cu-un oftat... Vulpeapetrece cu șprițuri; Patru ani mi i-a-nșelat. Păi, atunci când mi-o gonise... Știți? Cacialmaua din senat; Vulpeagândul le ghicise, Și poporu-a consultat. Iar acum, la vremuri noi, Vulpea-i plină de ideii... Și din ochi zvârle văpăii: - Uite-ai dracului lingăi!... Stau mereu în preajma mea? Mă admiră; de iubire sunt topiți... Gata! Le mai trag o cacialma... Că-s de-acuma adormiți. La senat a venit și a plecat; Știți, de dorul lor e frântă... Și le-
NONE VULPEA-N FRAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/None_vulpea_n_frac.html [Corola-blog/BlogPost/342511_a_343840]
-
scorțișoară; Mi-ai răspuns c-ai pus de toate Și eu am zis, așa-ntr-o doară, Cine știe, poate-poate... Și bată-mă acum norocul, Cum mă usuc la sânii tă!... Ce bine e când arde focul! Fierbinte ești, numai văpăi! Să curgă șiroaie afară, Vie, peste noi, potopul! Cât vinul are scorțișoară Și în casă arde focul, Eu nu mai plec de lângă tine! Îndată îți deschei trei bunghi; Ce arșiță mistuie-n mine! Au! M-a prins iar, în șale
EU NU MAI PLEC DE LÂNGĂ TINE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_eu_nu_mai_plec_de_langa_tine_.html [Corola-blog/BlogPost/356914_a_358243]
-
prizonieră În relicvariul ei presărat cu nestemate, Îl persecutase multă vreme, Încercând să Îi comunice ceva. În vis, trăsăturile ei delicate se preschimbaseră În Înfiorătoarea Înfățișare a unui monstru, ca și cum ceara carnației sale ar fi cedat, În cele din urmă, văpăii soarelui. Se trezise brusc, cu fruntea strânsă Într-un cerc de fier. Iată că dușmanul său Îl chinuia din nou, Înfigându-i ghearele În creier fără să Îl rănească prea tare Însă. O atingere ușoară, ca pentru a-i aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
numerice din tabele). Cele 6 cazuri de variație liberă între conjugări, diferite ca vechime în limbă și ca registru (a datora/a datori, a încăpușa/a încăpuși, a încâina/a încâini, a mihona/a mihoni, a rabata/a rabate, a văpăi/a văpăia), au fost ignorate în statistică, pentru că variația liberă ar fi obligat la dubla înregistrare a acestor forme. Variația liberă 2 între forma de prezent tare și forma de prezent slab privește mai ales verbe din fondul vechi, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
tainice: „tu crengi ai, iubito, nu brațe”, „înflorești mulțumită”. Iubitul este un Orfeu care transformă ființa iubită în vibrații, mișcare, tensiune. Ciclicitatea naturii căreia aparține iubita stă sub semnul inimii. Lexical este dominat de cuvinte ca: „aprinde”, „rug”, „aură”, „ardoare”, „văpăi”, „cenușă”, „scânteie”, „foc”. Cuplul devine un dumnezeu pe pământ, supus focului pasiunii, erosului, dar care devine creator la rândul său: „iubirea țâșnește din țărnă și face pământului aură”, așa cum Marelui Orb: „țânțarii îi fac o aureolă peste cap”. Flacăra iubirii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și în noaptea ce vine să fiu pescuitor de stele. Chemarea dragostei Întâi a fost o privire, fugară și sfioasă, însoțită de un zâmbet cu semnificație vagă. Primul dialog s-a însăilat timid, procurându-le amândurora inundație în cămările inimii, văpăi în obraji și vibrații în glas. Când mâinile li s-au împreunat, au simțit că se dezlănțuie furtuna dragostei. La 16 ani, sângele dă iute în clocot iar chemarea magică a iubirii curate este lucrul cel mai frumos și mai
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
frumoasă. Seară de vară, seară caldă și senină. Cerul era plin de stele. Forfota zilei în sat s-a potolit. Noaptea cuprindea încet-încet... tot înconjurul. Elevii seminariști stăteau în jurul focului... Focul pâlpâia în fum, și din când în când, împroșca văpăi într-o ploaie de scântei dănțuitoare. Toți tac... și, tac apăsați de tristețe și îngrijorare... Știrile de pe frontul de la Iași îi îngrijorează mult. Se uită adânc în inima focului... O vreme n-au scos o vorbă, sperau ca printro vrajă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
plini. Și respirînd grozavnic sînge, răzbunare, scrîșnind din dinți îndurerat, Drumul dădu Giganticului Spirit 131 pe beznele străfundului, 60 Și-ntunecatei lui soții, acea cîndva senină-nfățișare de cleștar dumnezeiesc de limpede, Ce-n coastele-i zămisli șerpi cu suflete văpăi de foc. Dar timpurile-acum se-ntorc asupră-ți. Pîntecul lui Enitharmon Te ține-acum, curînd va naște. Sunați, Goarne de război! Din tainicu-i ungher chemați pe Vala-n toată-ntunecoasa-i amăgire, 65 Apoi mînie pe mînie se revărsa-vor fioros din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
foc vîlvîitor, Primind, așa cum otrăvita cupă Primește vinul cel ceresc, 155 Și prefăcînd iubirea-n furie și gîndul în abstracție, Întunecos devorator pe Șine mistuindu-se200, suind în ceruri. Urizen se așeza pizmuitor, trist meditînd și-ascunsa groază o văzu Semeața văpăind înalt și cu dispreț rîzînd de al iluziei izvor, Dar (Urizen) izvorul propriei iluzii nu-l știa, ci însuși se credea a fi singur făptuitorul 160 Tuturor Experiențelor rătăcirii prin groaznicul Abis. Știa că slăbiciunea se-ntinde-n lung și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si gelozia de puternic, Gelos că ea era Vala, care acum ajuns-a desfrînata lui Urizen Și Desfrînata lui Los și înșelată desfrînată-a Regilor Pămîntului, Sufletul lui era în două sfîșiat. 140 Umerii-acoperiți de păr zdrobesc verigile, slobode sînt mîinile văpăii. Roșie furie se varsă-n valuri, trezitu-și-a leii din codrii cei negri, Ei urlă în juru-nfocatului tînăr, despicînd umbră cea fără nume, Gonind pe-a lor cale nemuritoare purtată prin beznă solidă. Tare răsúnă cîntul războinic în jurul lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
suflarea ei. Ah, ia foc bordeiul iute, Mucegaiul și el arde; Cineva acum s-ajute! Nu-i salvare mai departe. Bravi bătrîni, ce știu să vadă, Grijulii, de foc, se pare, Fumului căzut-au pradă. Vai, ce groaznică-ntîmplare! Roșii cresc văpăi pe-aproape, Mai rămîn doar negre schele; Barem bunii de-or să scape De-acest iad cu flăcări rele! Limbi de foc înalță flamuri Printre frunze, printre ramuri; Ard în flăcări crengi uscate Și se prăbușesc prăpăd. Cît cu ochii
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
luminoasă, a vocabulelor latinești. E uimitor contrastul dintre ecoul de mausoleu al originalului și colcăiala de șerpi a românei. Noțiunea latinească își îndulcește muchiile, iar cristalul se topește și curge. „Scilicet ab aestu carnalium desideriorum refrigeratio“ devine „și anume răcorirea văpăii dorințelor carnale“ (p. 196) Între „refrigeratio“ și „răcorire“ e aceeași distanță ca între „aestas“ și „văpaie“. Parcă treci de la răceala unei capele romanice la firida de cuptor a unor mirosuri intime. În loc de frigul fără mister al unui jargon aseptic, dai
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
apei în câlți, deloc picăturile-n zid. Toropeala e rece de fapt prin arderea frigului tare. acum se ia din înalt cenușa căldurii ce moare. Melodia întâmpină sobră Melodia întâmpină sobră versul sunând zurgălăi. Înălțarea jumătății de cobră, clopoțeii exaltă văpăi. Otrava nu este crudă reușind să dresezi uniform. Pielea plesnește de nudă, sânul mic, potrivit de enorm. Melodia doarme știută Melodia doarme știută, vremea ciripește în ceas, preludiu dublu la nuntă, clipa n-are chip de taifas. Inelul exaltă pe
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
tâlcuie pe-ntunecări chip pe care să-l arăt fiului/mormânt acum în poemu-abia ivit triplu cerc la răsărit turn și zid unde șezum după prora munților strânse-n forma candelei mamele poeților îi dau criniștea cu miei codrul de tămâi văpăi iezere de lună-n văi scorburi faguri buciumând mierla fluturi fluierând sus mai sus la linul lin dalbă în zăpezi de in îi iese cu plinul plin Maica Domnului Emin surâsul luceafărind mângâie cu miere vin mâni mioape lemurin împământenit
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
apucat frigul... > Vai de mine, cum să pun oghealul peste cucoana întânsă în pat? - m-am întrebat eu. Mă uitam la cucoană cum ardea ca para focului. Era îmbujorată ca floarea macului nu alta. Și din ochi îi ieșeau numai văpăi... Iar... țâțele uite așa îi săltau sub cămeșuță. Uite-așa!... <Hai, Vasilică! Ce te-ai oprit în mijlocul casei? Apropie-te! Hai! Curaj! Întinde oghealul peste mine!> Eu... de... ca omul tânăr!!! Am început să fierb ca ceaunul pe foc...dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și în noaptea ce vine să fiu pescuitor de stele. Chemarea dragostei Întâi a fost o privire, fugară și sfioasă, însoțită de un zâmbet cu semnificație vagă. Primul dialog s-a însăilat timid, procurându-le amândurora inundație în cămările inimii, văpăi în obraji și vibrații în glas. Când mâinile li s-au împreunat, au simțit că se dezlănțuie furtuna dragostei. La 16 ani, sângele dă iute în clocot iar chemarea magică a iubirii curate este lucrul cel mai frumos și mai
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
-acuma până la cenușă, iar zeița, mâniată pe aheii ce i-au pângărit templul, vrea să le aprindă corăbiile cu focul fulgerului împrumutat de la Zeus. Când pojarul mistuie Troia, femeile își jelesc soarta de viitoare sclave. Văzând cum țâșnesc din cort văpăi de torțe, Talthybios crede că troienele aprind sălașul dinăuntru și se întreabă dacă ele țin oare, dându-și trupurilor foc, să moară. Mai atentă, Hecuba observă că nu e foc, nu e pojar, ci doar Casandra care se agită ca
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
intrigat? — Oarecum. Îngenunche În fața focului și Întinse un pled curat, pe care l-a scos dintr-o geantă din pînză de cort. Mirosea a lavandă. — Hai, șezi aici, lîngă foc, doar n-ai să faci pneumonie din vina mea. Căldura văpăii mi-a redat viața. Bea contempla flăcările În liniște, fermecată. — Ai de gînd să-mi spui secretul? am Întrebat eu În cele din urmă. Bea oftă și se așeză pe un scaun. Eu am rămas lipit de foc, observînd cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dărnicie razele printre mile de flori albe ale castanilor; sulițele de lumină ale soarelui; minge de foc portocalie, bulgăre de foc; disc de aur, glob de aur; palat de lumină topită; soarele trimite potopul de raze; bulgărele de aur trimite văpăi; transformă văzduhul într-un fagure încins; raze încălzitoare; aruncă văpăi; îmbrăcat în aur; bunul soare; răsărit înflăcărat într-o fierbere argintie; dealurile, văile se rumeniră; mierea soarelui se varsă în valuri calde cu sclipiri bălaie peste pământ; soarele a fost
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de lumină ale soarelui; minge de foc portocalie, bulgăre de foc; disc de aur, glob de aur; palat de lumină topită; soarele trimite potopul de raze; bulgărele de aur trimite văpăi; transformă văzduhul într-un fagure încins; raze încălzitoare; aruncă văpăi; îmbrăcat în aur; bunul soare; răsărit înflăcărat într-o fierbere argintie; dealurile, văile se rumeniră; mierea soarelui se varsă în valuri calde cu sclipiri bălaie peste pământ; soarele a fost eliberat din leagănul norilor și-și înalță discul pe cer
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trăncănise ca niște pretenari cu mortu, care nici vorbă să simțească tragedia care o să-i pună capăt la zile și să facă scrum o tradițională reședință din zona dă Vest, da dăduse dovadă de obișnuitu-i sprit. Cauza dă motiv a văpăii cicloape urma să fie lămurită. Io nu mă spariu dă șmotru, da d-atunci nu m-am mai dus nici la zear, nici la Lucrări, și sunt cu coraju la pământ. După două zile, m-a vizitat un domn potop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
păgîn. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scîrnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stînca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cînta psalmi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
păgân. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scârnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stânca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cânta psalmi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]