85 matches
-
spre zare. Potrivnică-i este cărarea, Și vântul în piept se-opintește - C-un muget, își strânge suflarea, Când luna pe poale-l primește. Sleit de o fugă nebună, Descalecă lângă stejar Și-n tihnă, sub clarul de lună, Aprinde văpăi din amnar. Din limbile roșii de foc, Scântei dănțuiau pe mălini Și luna se prinse în joc, Pe ochii-i de patimă plini. Stejaru’-ndură să-i vorbească De iapa de cuarț dintr-un crâng, Cu sălcii ce par să
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
-MI ALUNGĂ... Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1618 din 06 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Cireșele-mi alungă oboseala în guri de foc adună pașii tăi îți mai aud în inimă răceala dar ochii nopții scot în noi văpăi Distanța se atârnă de-o ureche și în cealaltă-i vocea ta... cândva am fost, iubire, o pereche acum mai sunt doar eu și-un dor de stea Doar cozi de fruct mai dulce ca zăpada mai mângâi simțind mâna
CIREȘELE-MI ALUNGĂ... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372460_a_373789]
-
O PARTE. FEELING, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011. Sânul ca un bot însetat de cămilă m-așteaptă și nu știe mila fiindcă și eu la rândul meu te doresc cu toți ghimpii văpăii lăuntrice, inseparabil ce îmi frământă starea. Lipesc frumusețea unor mesteceni albi din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte înecând toate obstacolele artificiale șterse în chinuri, un fel de intuiție personală ce o găsim numai în freamătul pădurii de foioase. Ploile de ninsori
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
unui cuib de voci pierdut prin Templul zeiței Hator gonind veșnicia printre glasurile răgușite ale pietrelor ... Citește mai mult Sânul ca un bot însetat de cămilă m-așteaptăși nu știe mila fiindcă și eu la rândul meu te doresccu toți ghimpii văpăii lăuntrice, inseparabilce îmi frământă starea.Lipesc frumusețea unor mesteceni albidin îmbulzeala nesfârșită de cuvinteînecând toate obstacolele artificiale șterse în chinuri,un fel de intuiție personală ce o găsimnumai în freamătul pădurii de foioase.Ploile de ninsori așteaptă să rumege împletitura
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
-Te văd. Tu ești fără de seamăn Nu știu cu cine să te mai aseamăn Tu mândră, mamă, soră, cânt Nu ai egală-n cer, tu ești Pământ! 56 Când luminau dinspre-năuntru ochii tăi Ce se făcuseră din mure, doar văpăi Melos ritmic, slăvitor îmi năvălea-nauz Că nu puteam să plec sau să refuz... Terra: 57 -Din chiar a zilei primă, sfântă oră Mi-e inima-cântec, scăldată-n auroră Și în lumină aurie mă-nveșmânt Iar seara, în pacea Ta adâncă mă
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
-mpresurau mătăsoase. Aerul scăpăra-n jurul nostru, Îmbibat de extaz... Zvâcnea timpul în hoinăreala lui prin infinit, Iar eu zăboveam alintată, Dilatând clipele, Când lumea izvora Năvalnic din abisurile noastre. Veșnicia e-nceputul! răspundeam cu tâlc... Uite cerul cum scutură văpăi de ametist... Hai să mai stăm un minut! N-aștepți nici atât? Mihaela Oancea, din vol. Armonia Contrariilor Referință Bibliografică: Cu veșnicia a-nceput... / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1239, Anul IV, 23 mai 2014. Drepturi de Autor
CU VEŞNICIA A-NCEPUT... de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346923_a_348252]
-
respiri! Din ea, dacă ți-e sete, poți să bei Ca dintr-o apă vie, curgătoare, Să te cufunzi în veșnicia ei Întotdeauna până la izvoare... E-atâta primăvară-n ochii tăi! A fost destulă iarnă răzvrătită, De parcă ard peste comori văpăi În Munții mei de lacrimă împietrită. Și-așa mi-e dor acolo să mă duc Până e ziuă încă în afară, Îți aud gândul, clar ca un izbuc, Îl scriu acum încet, să nu te doară... POEM NETERMINAT Pentru glorie
POEME DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345385_a_346714]
-
de ea înspăimată. Ci am văzut doar Scara Îngerilor. Scara Luminii Vestirii-Aflării. Am văzut-o cum se suie scara, dreaptă și severă, și cum apoi se-ngrămădește lumina, într-una și tot mai compactă, pe trunchiul Copacului Lumii, spre cuibul văpăii celei unice și fără de șovăială. Nu Existență, nu Nonexistență. Doar fulger. El era fulgerul, iar nicidecum disperarea, nici perversă, osteneala - și nici uitarea. El este mijlocul lumii - și doar de la el este îngăduită credința. Nu pacea și nici, vreodată,-mpăcarea
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
gânduri amorțite” sau cad ”sub pelerina nopții, în rugăciuni de ploi” (Mă mut pe-un curcubeu). Fără nicio îndoială, cel mai utilizat cuvânt este vis(e), așternut pe coala gândurilor de peste două sute de ori. El semnifică adesea: ”frânturi de vrajă”, ”văpăi de foc”, ”gânduri derizorii”, ”fals portret”, ”zale”, ”un nume pe o cruce”, ”magii”, ”cenzuri”, ”giuvaiere”, ”picături de rai”, ”dor de primăvară”, ”îngeri”. Considerăm necesară inventarierea cuvintelor repetitive din text, nu din rațiuni pur tehnice, care, în cazul poeziei romantice, nu
CLIPE DESCÂNTATE DE CONDEI, POPA INES VANDA, 2015 de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372148_a_373477]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DE TOAMNĂ Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1726 din 22 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Îmi sprijin sufletul pe sufletul tău Și ochii văpăi plâng amintire, În palmele strânse căuș Inima mea e iubire. Parcuri cu-alei, așternute cărări Toamna revine-n melancolie, Frunze plecate departe în zări Credeam că-ți sunt dragă și ție. Despart ziua de ieri de ziua de azi Te-
DE TOAMNĂ de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376145_a_377474]
-
auzi o voce răgușită. Cu groază se târâră până la ușă. În prag îi întâmpină un bărbat înalt, învăluit într-o pelerină neagră, cu o mustață mare, puțin răsucită în sus, părul lung, sprâncene groase și încruntate căruia-i țâșneau parcă văpăi din ochii. - Am venit cu daruri pentru creșterea băiatului! - rosti el cu voce aspră. - Dar cine ești, domnia ta? - întrebă bărbatul cu vocea tremurând. - Omul nopții! - N-am auzit de el! - exclamă cu naivitate femeia. - Vreau să-l văd! Cei doi
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
pot fi trecute.Iubește-mă acum, al tău copil să fiuCandoarea lumii fie prinsă-n ele,... III. DE TOAMNĂ, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1726 din 22 septembrie 2015. Îmi sprijin sufletul pe sufletul tău Și ochii văpăi plâng amintire, În palmele strânse căuș Inima mea e iubire. Parcuri cu-alei, așternute cărări Toamna revine-n melancolie, Frunze plecate departe în zări Credeam că-ți sunt dragă și ție. Despart ziua de ieri de ziua de azi Te-
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
pe unde treci, Îți vor șopti de mine-ntr-una. Cu raza lui te-o urmări Soarele plin cu dulci dorinți, Căci l-am rugat în orice zi, Să îți dea sărutări fierbinți. Vântul ce-aleargă printre stânci, Mângâieri îți va dărui, Văpăi în ochi ți-o adânci Steaua ce-n cale-ți va ieși. Prin gânduri doru-ți va zâmbi Și dimineți, și nopți la rând, Doar ele îți vor aminti Iubirea ce îți port adânc... Voi fi chiar clipa ce-o petreci
DE CÂTE ORI DEPARTE PLECI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376278_a_377607]
-
m-ai iubi,o lacrima de-a mea Ți s-ar părea ocean... De m-ai iubi,tu m-ai vedea în toate, În stelele din noapte, În roua dimineții, În flori de primăvară Și când se sting,în seara, Văpăi de asfințit... Referință Bibliografica: ȘTIU / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2274, Anul VII, 23 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristiana Iliuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
STIU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378692_a_380021]
-
plini. Și respirînd grozavnic sînge, răzbunare, scrîșnind din dinți îndurerat, Drumul dădu Giganticului Spirit 131 pe beznele străfundului, 60 Și-ntunecatei lui soții, acea cîndva senină-nfățișare de cleștar dumnezeiesc de limpede, Ce-n coastele-i zămisli șerpi cu suflete văpăi de foc. Dar timpurile-acum se-ntorc asupră-ți. Pîntecul lui Enitharmon Te ține-acum, curînd va naște. Sunați, Goarne de război! Din tainicu-i ungher chemați pe Vala-n toată-ntunecoasa-i amăgire, 65 Apoi mînie pe mînie se revărsa-vor fioros din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
foc vîlvîitor, Primind, așa cum otrăvita cupă Primește vinul cel ceresc, 155 Și prefăcînd iubirea-n furie și gîndul în abstracție, Întunecos devorator pe Șine mistuindu-se200, suind în ceruri. Urizen se așeza pizmuitor, trist meditînd și-ascunsa groază o văzu Semeața văpăind înalt și cu dispreț rîzînd de al iluziei izvor, Dar (Urizen) izvorul propriei iluzii nu-l știa, ci însuși se credea a fi singur făptuitorul 160 Tuturor Experiențelor rătăcirii prin groaznicul Abis. Știa că slăbiciunea se-ntinde-n lung și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si gelozia de puternic, Gelos că ea era Vala, care acum ajuns-a desfrînata lui Urizen Și Desfrînata lui Los și înșelată desfrînată-a Regilor Pămîntului, Sufletul lui era în două sfîșiat. 140 Umerii-acoperiți de păr zdrobesc verigile, slobode sînt mîinile văpăii. Roșie furie se varsă-n valuri, trezitu-și-a leii din codrii cei negri, Ei urlă în juru-nfocatului tînăr, despicînd umbră cea fără nume, Gonind pe-a lor cale nemuritoare purtată prin beznă solidă. Tare răsúnă cîntul războinic în jurul lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
intrigat? — Oarecum. Îngenunche În fața focului și Întinse un pled curat, pe care l-a scos dintr-o geantă din pînză de cort. Mirosea a lavandă. — Hai, șezi aici, lîngă foc, doar n-ai să faci pneumonie din vina mea. Căldura văpăii mi-a redat viața. Bea contempla flăcările În liniște, fermecată. — Ai de gînd să-mi spui secretul? am Întrebat eu În cele din urmă. Bea oftă și se așeză pe un scaun. Eu am rămas lipit de foc, observînd cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Pântec cu laser privit dintr-o parte. Feeling Sânul, asemănător unui bot însetat de cămilă, m-așteaptă și nu știe mila, fiindcă și eu la rândul meu te doresc cu toți ghimpii văpăii lăuntrice inseparabili, ce îmi frământă starea. Lipesc frumusețea unor mesteceni albi din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte înecând toate obstacolele artificiale șterse în chinuri. Un fel de intuiție personală ce o găsești numai în freamătul pădurii de foioase. Ploile de ninsori
P?ntec cu laser privit dintr-o parte. Feeling by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83720_a_85045]
-
Să-mi scap de la pierzare iubitu-mi neam robit, Prin negrele desișuri și grote m-afundam M-am înfrățit cu-adâncuri și creste de granit. Dureri înăbușindu-mi din suflet și din oase Privesc departe cerul cu sfintele-amintiri Mă năpădesc văpăi din zile furtunoase Balsam și mărturie, răbaj și nemuriri. 13 ianuarie 2014 LACRIMA Cu omul te-ai născut odată Din cer și din păcat, din smirnă preacurată. Părinții te-au crescut și te-au lăsat nouă Tot tânără și proaspătă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și în noaptea ce vine să fiu pescuitor de stele. Chemarea dragostei Întâi a fost o privire, fugară și sfioasă, însoțită de un zâmbet cu semnificație vagă. Primul dialog s-a însăilat timid, procurându-le amândurora inundație în cămările inimii, văpăi în obraji și vibrații în glas. Când mâinile li s-au împreunat, au simțit că se dezlănțuie furtuna dragostei. La 16 ani, sângele dă iute în clocot iar chemarea magică a iubirii curate este lucrul cel mai frumos și mai
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ei ape. 3. Prezent continuu Mi-ai pus o întrebare: “Ai vrea să fiu a ta?” și a rămas eternă în inimă-acea clipă; că toate ciocârliile, unind a lor aripă, n-ar izbuti un cântec cum gura ta cânta; văpăi înfloritoare în mine suceau cheia luminii ce mă suie în sferele înalte, credeam că ești un înger, dar tu erai femeia sortită să trăiască în rând cu celelalte; în vis te-ntruchipasem asemeni veșniciei, frumosul ce nu moare, izvorul fericirii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
m-a acostat, pe stradă, mi-a făcut propuneri. De unde să știu eu că e femeie măritată ?...“ Constantin nu-l auzea. Încremenise. În fața lui se petrecea un lucru de necrezut : trăgea încet baioneta din teacă și lama ei incandescentă împrăștia văpăi. Părea făcută din flăcări, ca săbiile arhanghelilor zugrăviți prin biserici. Numai că flăcările erau negre... O clipă, se uită înnebunit. Apoi împinse cât putu de repede mânerul și aruncă centura cu baionetă cu tot. Roșcatul o culese de pe jos și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cât ai clipi, răsturna piesele de aramă pe tejghea, și pe aici ți-e drumul. Când o găsea pe ea, se încurca socoteala. Femeii nu-i trecuse prin cap una ca asta la început, dar prea era focos Cristu. Aruncau văpăi ochii lui, și pe fruntea netedă, lustruită, zărea o umbră. Alt chip de român, și o apuca și pe ea un fel de tremurat. Se încurca în sticle, ofta și-o ținea și o frică de bărbat. Se învîrtea pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
or să mai treacă. 89. CÎND MÎNDRA MEA DOARME... (cca 1881) Când mândra mea doarme în păru-i bălaiu, Când stelele tremur și apele sună, Răsai, Lumină de lună! Pătrunde-n ungherul duioasei odăi, În luciul oglinzii, o lună, coboară, Văpăi Vărsând pe covoare. Privind-o smerită cum șade culcat, Demonic zîmbi-vei, cu luna vei trece În pat Pe-o marmură rece. Privind-o o noapte întreagă tu taci - Privește cum sânii se bat și suspină S-o-mbraci C-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]