1,093 matches
-
viu Și mai poet în tot ce spun, Privirii tale mă supun Cum se supune gândul meu În fața unui curcubeu Și alții te privesc din jur Și aerul parcă-i mai pur Când trec agale pașii tăi- Lumină arsă în văpăi... Mi-e dor de tine nu-știu-cum De parcă te-aș opri din drum, Dar mă cuprinde-un fel de milă, Tu mergi în pacea ta copilă! Frumoasă ești, precum erai, Icoană ruptă dintr-un rai, Din Raiul nostru cel dintâi, Frumoasă
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
mințit pe zi ce trece de mizere caractere; tu nu-nțelegi ce se petrece, pentru tine-s vagi mistere. Ești sărman, pierdut în ceață și curtat de hoți din paie ce-ți promit miere, dulceață, iar tu arzi ca o văpaie. Tu, miner uitat în viață ți-ai dori un trai decent, atunci când mergi umil în piață stai, privești și pleci absent. Visuri dragi de zile bune vin din promisiuni murdare; cel ce poate să răzbune e doar un zeu de
PICTORIAL DESPRE „JALEA VIULUI” ( DEDICAT DOMNILOR DACIAN CIOLOŞ ŞI KLAUS WERNER IOHANNIS ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380175_a_381504]
-
poate toată spița românească S-ar aduna în jurul lăncii sale. Parfumul slovei lui nu-l are nimeni: Întrece și lumina, și culoarea, Cuvintele-i se înfrățesc cu marea Într-un fior nemaisimțit de semeni. Iar verbul lui frigea ca o văpaie Și cauteriza în lifte răul, Păzea hotarul țării cu stiloul, Că o pândeau și-atunci dușmani - o droaie. Dar mai presus de-orice iubea poporul Și își dorea o Dacie unită, O țară-ntre hotare întregită, În care să-și
EMINESCIANA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380159_a_381488]
-
Strofe > Atasament > IARĂȘI Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului Îmi spui că vii,că mă aștepți în ploaie, că-mparți cu viforele lunci și văi, că te închei la nasturi de văpaie sau te rostești tăcând pe-atâtea căi dar nu lași nicio urmă... Cum te-aș crede că-mi bați în geamuri ninse de tumult dar niciodată nimeni nu te vede și nu te-aude... Filele cu mult nesaț de întâmplare-împreună
IARĂŞI de AURA POPA în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380210_a_381539]
-
extaz! Ca multe alte atitudini disproporționate între oameni, e viabilă și preocuparea unor doamne de a se populariza ilogic și forțat, ca făcând parte din „instituția preotesei”, a cărei faimă se temperase întrucâtva înainte de 1989, dar s-a aprins în văpaie, după. De aceea, iscă o mirare faptul că la Buhuși, în atari strâmbături principiale, o doamnă preoteasă se situează în exterioritatea standardelor ipocrite, asumându-și misiunea de preoteasă ca pe coroană, iar omenia dobândită prin naștere, ca straie și oglindă
OMENIA, STRAI ŞI OGLINDĂ DE IDENTITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380206_a_381535]
-
înger apărut din vis--. Dar, zdrobit de vreme, ai plecat prin foșnetul frunzelor uscate, lăsând aici povestea unui geniu. Sunt departe de tine! Dar te-apropii prin vălul de ceață, să sclipești feeric, tu-- LUCEAFĂR-- de zi și de noapte văpaie. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: POVESTEA UNUI GENIU / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1840, Anul VI, 14 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
POVESTEA UNUI GENIU de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380240_a_381569]
-
aceea credința și încrederea sunt de nedespărțit, precum cititorul și poetul său. Ermit DISCIPOLUL, CREDINȚA ȘI ÎNCREDEREA II Ermit, poet al credinței mele, poți să-mi spui tu, cel care le cuprinzi pe toate, cum pot să mă feresc pentru ca văpaia din trăirile tale să nu mă mistuie? Simt că eu nu voi putea renaște din propria-mi cenușă ca măiastra pasăre Phoenix și mă tem să nu dispar fără putință de a mă mai găsi vreodată. - Nu suntem noi, oare
POETUL, CREDINȚA ȘI ÎNCREDEREA II de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380273_a_381602]
-
Carmen, care zâmbea rar, ironia fiind al doilea ei nume -, Taina (,,...acum, mai mult ca niciodată, simt că ard ca o flacără. Ca să exist, trebuie să dogoresc, să dansez, să mă înalț, să cobor, iar să mă înalț, ca o văpaie.”), cuprinsă de reverie, se destăinuiește, în ritm galopant, prietenei sale de peste Ocean: ,,...iubeam apusul Soarelui, când așteptam curioasă, avidă, să-l văd pe Dumnezeu printre nori. Nu mi-era frică, spunea tataia că ne iubește, că noi Îi suntem copii
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
-n hățiș de umbre mă tulbură-n hodină ? întreabă sfântul soare pitit dup`o colină. au n-o să credeți oare, că cei din stirpea voastră au harul și puterea, lumina s-o sporească doar marele maestru de licăr și scântei văpaia prinsă-n ruguri, întoarse către ei o vorbă înțeleaptă ce arse înspre toți: grăiți cu îngâmfare, precum niște netoți ! pentru că-n lumea asta și cele ce-or urma nu-i altă strălucire cum poartă lacrima ! să luați învățătură și-aminte
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378230_a_379559]
-
fată, cu-experiențe sexuale. Cea mai mare nenorocire Ce ți se poate întâmpla, E ca un idiot din fire Să trebuiască a te evalua. Dacă om bun tu cauți, trebuie să umbli ca Diogene-n plină zi, Cu lumânarea aprinsă ca văpaie Și doar atunci îl poți găsi. Dorit-ai când creat-ai omul, Ca după chipu-ți să-l aseameni, Acum în lume-i multă răutate și prostie, Vino, să vezi ce-a mai rămas din oameni! Nevastă frumoasă și bogată
EPIGRAME de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378250_a_379579]
-
Îmi reapari să mă asculți, Ființa mea, demult tirzie. Cu lauri, proaspeți într-ales, Si crez, în piept îmbălsămat, Îmi ești un cer în Univers Și tot pământul neumblat. Sărutul, prins în suflet fin, Și-n Imanenta infinită Trecu -n văpăi de foc divin, În dulci ecouri absorbite. Am stins și oarbă așteptare Și-am revenit, ca-ntr-un poem, Pe umbră dorurilor tale Mai curg mistere-n Bethleem. Și îmblânziți de vechii codri, Cănd cerul cade la pământ, Mă tot
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ARIPI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului Într-o candelă aprinsă Văd un înger cu credință Cum se roagă în văpaie, Iadul cade și se-ndoaie. Și striviți de mâna ploii Sunt în lanțuri puși călăii Osândiți la-ngropăciune, Cu tot răul de prin lume. Clipe seci și efemere Vor să prindă iar putere, Florile de mucegai Cer parfum nou să le
ARIPI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377166_a_378495]
-
Beții de aripi lungi, ne cuprind, trupuri și gânduri să ne poarte în resemnări de-o clipă ori porniri fierbinți, amețitoare dansuri, trăind minunea vieții, până-n moarte! Dar câtă tristețe! Să schimbi iubirea pe ură în încleștări și patimi, în văpăi, ce se adună-n taină, în gânduri, cuprinde, domină și suflet îți fură... Vezi, omule, cu toate acestea-ți rămâne rațiunea, fii azi autonim! Înalță adevărul vieții în tine! Cât încă venim și ne ducem, cât încă trăim, să iubim
SENSUL VIEŢII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377192_a_378521]
-
până pe perina plăcerii...” „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare ...”,elaborate între 1954 - 1958 e o operă de mare rafinament . Cele 90 de sonete sunt o monografie închinată "paradisului și infernului iubirii", (Ovid S. Crohmălniceanu.) Iubirea e la Voiculescu o invicibilă văpaie purificatoare. O sete fără margini de absolut arde în acest amor condamnat: „Iubirea ni-i sfințită de marea-i înălțime, Ne urcă la lumina eternelor dureri. Acolo, sus, păcatul n-ajunge nici ca gând, Și vițiul nu suie nici în
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
sărutări fierbinți aprinde focul, Din buze toarnă lavă și jăratic Și flăcările să-și înceapă jocul Pe rugul meu cel trist și singuratic. Îmbracă-mă întâi în evantaie Și-n jerbe de scântei multicolore Și arde-mă în dulcea ta văpaie, Iar focul tău încet să mă devore. Dar mistuie-ma-ncet și pe-ndelete, Să mă topesc în jarul tău fierbinte, În roiul tău de stele și comete. Pe rugul meu eu am să ard cuminte. Referință Bibliografică: RUG / Leonte Petre
RUG de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377217_a_378546]
-
care o copleșește se contopesc în dorința de a fi văzută “în orice siluetă” și așteptată cu marea în “valuri de îmbrățișări”: „De mine vreau să-ți amintească ploaia/ Când îți mângâie chipul răvășit/ Să-ți șiroiesc prin gânduri iar văpaia/ Acestei veri, în care ne-am iubit// Să nu se stingă-n tine niciodată./ În orice siluetă să mă vezi/ Și să tresari de fiecare dată/ Sperând că-s eu. Pe-un țărm să te așezi// Și să aștepti să
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
clubului vechi puternic răsună, E-atâta viață expusă-n visul târziu! Joacă, fericiți, ținându-se de mână Copiii vremii cu râs dulce argintiu. .............................................................. Cineva-i strânge de gât, parcă, cu șaluri!... Să iasă în noapte mulți nu reușesc, Tavanul fulgeră văpăile-n valuri, Tinerii bâjbâie, fug și se rătutesc... Clipele răsună de plâns și suspine Pașii cad cu zgomot pe dalele vechi, Moartea-ncet alege din rugile pline Legănând copiii cu gesturi străvechi. O,..toți sunt înecați în negura de fum
NOAPTE DE SODOMA de LIA RUSE în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382218_a_383547]
-
bună, preasfântă Fecioară,/ polata Domnului Iisus,/ Dezleagă-ne de blestemul ce ne-n zăvoară,/ deschide-ne „calea de sus”./ Ca prin aprinsa descoperire/ aroma doritului Mire/ și noi să putem așișderi cânta/ așa cum Moisi dezlegat de sanda / cu fața-n văpaie de rug,/ fierbinte de har Ție îți striga/ Unele ca acestea-n amurg.” (Ieroschimonahul Daniil de la Rarău, Sfințita-Rugăciune. Ed. Christiana, București 2000) Numele tău, Maria În fiecare literă/ e-un limpede înțeles,/ în jocul care face/ slova de mătase,/ cum
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
rupte/... iar demonii singurătății/ mă ispitesc/ cu o depresie.../ Singură, poezia mă susține în cuvinte” (În cuvinte). Amintirea clipelor frumoase pare că luminează cenușiul zilelor împovărate de dorințe care pârjolesc: „Văpăi de foc se răzvrătesc/ transformându-mi dorințele/ în cenușă” (Văpăi de viață). Doar magia cuvântului purtător de gând și trăire însuflețește balsamul creației: „Cuvintele încep prin ele însele.../ Se ascund/ printre jumătăți de adevăruri” (Jumătăți de cuvinte), poeta mărturisind că „aparține cuvântului”. Convingerea scriitoarei că „Până și Moartea/ ține de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
vrea să cîștige", un alt fel de a mărturisi că autenticitatea căutării, libertatea poetică se plătesc. Stranie este, în final, sugestia resurecției: "într-o noapte mă vei găsi sloi/ cu o gaură în scăfîrlie ca o flacără albă/ luminînd sub văpaia lunii într-o crevasă/ pierdută prin munți dar dînd totuși din aripi" (O femeie...).; "durerea e o altă față a puterii" ( Împins de un restort magnetic); "dar cîine al iadului oricîte flăcări gălbui/ ar țîșni din gura ta păcătoasă/ tu
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
alint cu degete de orb, / dă-i voie mîinii,-atît cît cere, / ca, mîngîind electricul tău corp, / să mi se-mbete de plăcere. // Îmi văd în gînd iubita. Ochii săi, / ca și ai tăi, superbă fiară, / adînci și duri, împrăștie văpăi, // iar sub mănușă,-i simți o gheară, / în timp ce carnea-i smeadă, o simți cum / emană un mortal parfum" (Charles Baudelaire). Cu o fantezie zglobie pe o tramă mitologizantă: Mi-ar trebui un bun penel / Pentru a-l zugrăvi pe el
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
mai multe poezii, se revendică de la străvechea Cîntare a cîntărilor, dar restul (nu doar trimiterea intertextuală la Umberto Saba) îl leagă pe autor de modernitate: ș...ț Am obosit/ să tot cînt mestecenii,/ să repet eterna rimă/simțire-iubire.// Poezia-i văpaie/ardoare, daimon.// Ca lovituri de ciocane pneumatice/simt în mine/deictice pavesiene/sinestezii, sunete, porniri/scrîșnind metalic/ metafore hazardate//trenuri în goană/deraind în noapte ș...ț (“Unei prietene”). Asemenea lui Catalfamo, mulți alți poeți italieni actuali oferă multe surprize
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
Aștepta vântul. Aștepta noaptea. Răcoarea și acalmia din zorii de cenușă o linișteau. Vântul se pornea să sufle, răcorind valurile de uscăciune. Extenuată de așteptare, extenuată de lume, aștepta. Sângele ei se aprindea, mistuindu-i carnea. Uneori, la amiază, când văpaia topea asfaltul și făcea să tremure ape de fum deasupra acoperișurilor, sufletul ei părea că se desprinde din carne, din trup, și fuge din nou ca o cerboaică adăpostindu-se în singurătatea pădurii. Se apuca de-o treabă și rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de agoniseala pe care a strâns-o. A venit timpul când toți apropiații lui l-au părăsit. Îmbătrânind, a rămas numai cu cea de a treia nevastă, care era din Țibănești, o femeie voinică și cu ochii albaștri ca două văpăi. Mereu m-am întrebat ce a găsit acea femeie la acel monstru? Căderea lui la boală a fost lentă, dar îndată instalată, boala l-a culcat la orizontală. Și așa îl tot muta biata femeie, când la umbră când la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Bărzăunul, ci să coborîm! Toți căscară ochii mari și se uitară la el ca la un sucit. Adică..., cum să coborîm? reuși să întrebe Vlad convins că Bărzăunul vrea să rîdă de ei. Foarte bine, răspunse Bărzăunul cu ochi de văpaie. Nu trebuie să urcăm peretele, ci, pe ocolite, pînă-n vîrful stîncii și, de-acolo, cu ajutorul frînghiilor coborîm doar cîțiva metri pînă la cele două intrări. Acum pricepeți?... Nu va fi greu deloc. Mai ales, dacă reușim s-ajungem la brîul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]