551 matches
-
o pălărie cum nu vedeai În Seghedin, un turban cu pene, și avea o rochie care, sigur, era de la Budapesta, dacă nu chiar de la Viena. Deși gimnaziul, trebuia totuși să recunoască, le cam dezamăgise. Pe dinafară, În regulă, chiar măreț, văruit În galben, cu acoperiș nou și cu grădină de jur Împrejur. Dar Înăuntru... Băncile (pentru că li se arătaseră sălile de clasă unde aveau să Învețe), băncile erau aidoma celor din școala de la Seghedin, poate mai Înalte c‑un centimetru, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ea să se lipească pentru veșnicie de el și astfel să poată dormi liniștit. Vrei s-o vezi? întrebă. Ce să văd? Garsoniera. Au intrat într-un hol pătrat. În dreapta era baia. Mărișoară, cu aerisire și cadă. În față, camera. Văruită în alb, fără perdele la geamuri, părea uriașă. Pe stânga, o arhitectură ciudată, spațioasă, întruchipa bucătăria. Ștefan era încântat peste măsură de achiziția lui. L-a ajutat să-și aranjeze casa. Deși el și-ar fi dorit o implicare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu-i aude decât vocea, amăgitoare, insistentă, și dintr odată i se face frică. Pe fereastra deschisă vede frunzele verzi argintii ale unui cocotier subțire și Înalt, care țâșnește dintre tufișurile pitice. E singura pată de culoare Într-un peisaj văruit de secetă. Da, e secetă. E cald. Adam Începe să simtă oboseala ca un leșin, leșinul unui somn adânc. Johan, scoală-te, scumpule! Te simți bine? Dormi prea mult, puiul mamei. Ai rămas În fundul patului cât e ziua de lungă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o jumătate, dar cum colega ei, ocupanta celelalte camere, se măritase, apartamentul rămăsese de mai bine de doi ani la dispoziția Carminei. Era suficient să aducă unele îmbunătățiri, să pună uși de stejar, ferestre cu tocuri făcute ca lumea, să văruiască, să rașcheteze parchetul, sa faianțeze baia și bucătăria, cheltuieli pe care le luă cu mărinimie asupra ei și în timp ce se ocupa de șantierul din casa Carminei, tinerii n-aveau decât să-și petreacă timpul după bunul lor plac în definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
felioara de pîine, ci burta? Conștiința era mai puțin costisitoare. În ce mă privește, exemplul cel mai șocant de "încorporare a monstrului" a fost ordinul dat de nu'ș care primar de sector din București, în anul 2002, să se văruiască zidurile din Piața Universității: "Istoria nu să scrie pă pereți!" Ordinul ăsta ar fi sunat, în timpul evenimentelor de la sfîrșit de an '89, altfel: "NU MÎNJIȚI ZIDURILE CU SÎNGE, TOVARĂȘI!". În faza Șoitu, "organele" se mai mulțumeau cu adeziuni formale. Pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
voce guturală și clapetând o trompetă imaginară: Sunt o frunză îngălbenită, Uitată pe arborele cunoașterii, O piatră de pavaj Tăiată din granit negru; Iubitul meu, Ascunde-mă toată în tine Păstrează-mă, Altminteri, nu mă voi putea întoarce în cer. Vărui casa cu așteptare, obloji geamurile cu obloanele grele ale despărțirii și tăie ultimele trei găini (și un cocoș), pe care le oferi, gătite, săracilor de la Cimitirul "Sfântul Constantin". Stropi cu agheasmă uitarea ce avea să stăpânească în toată căsoaia de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
subțiori și a dat-o jos din căruță. Piei, Satană! scuipa în sîn Aneta. Le dau foc la casă. Casă muncită de mine, dată cu var, închistrită. Curățită... Eh, mamă, acum 15 ani. Dar crezi că de atunci a mai văruit-o cineva? Hai să-l dăm naibii. Of, tînărul însurățel, ne-a adus mamă nouă. Voi să-i ziceți mamă? Dacă mi-ar da casa... Casă cu strigoi, cuib de duhuri rele. Ferească Dumnezeu de așa casă! De unde o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
adu pachetele în tindă mai repede! Iar ouă, iar sărbușcă! Eu muncesc zi și noapte, iar tu mă hrănești cu terci, asta-i mâncare? Naaaa! Mănânc-o tu cu mă-ta și cu ta-tu, bucovineni împuțiți! Omule, ieri am văruit, vine Crăciunul, uite ce ai făcut! Muncușoara mea, ai uns pereții, untura nu se mai duce. Curvelor blestemate, mi-ați mâncat viața, mi-ați distrus casa! Curvele satului ți-au spălat mintea, omule, curvele! Taci, taci, că-și crăp capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe jafuri care străbăteau }ara Bârsei... Cetățile ridicate: Feldioara, Râșnov, Bran, Prejmer... Oștile lui Bathory care au asediat și cetățuia de alături, de aici, de lângă Hărman, din piață, cu biserica evanghelică cu o capelă veche, catolică, pe care sașii au văruit-o pe dinăuntru, acoperindu-i sfinții, scenele paradisiace, apocaliptice, și acel infern primitiv apărut de sub tencuiala cojită: niște păcătoși stând în cazane cu smoală, grași, bucălați, cu un chef de viață flamand, cu niște târgoveți cumsecade, care ar sporovăi goi
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
te eternizezi în postul de ministru, a sosit replica dânsei. Stai două săptămâni, îți dai demisia de onoare, îți este, cu regret, dar numaidecât acceptată, te alegi cu salariul pe o chenzină, precum d-nii Oprea și Dragnea, cu banii ăia văruim debaraua. Și rămâi, până la moarte, ca și dl. Severin, excelență. Nu e chiar Alteță Serenissimă, dar totuși. Curaj, ce naiba! M-aș mulțumi și cu un post de secretar de stat, am oftat cu spectrul crizei suflându-mi în față, chiar
În așteptarea creșterilor negative by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7587_a_8912]
-
vorbea în șoaptă despre un cuib de foști legionari în frunte cu popa, hotărâți să-i aștepte pe americani ca să lichideze colectivul abia înființat, și de aceea casa părintelui era supravegheată ca un spațiu damnat, locuit de necuratul. În casa văruită în alb, zidită în stil colonial, desprinsă parcă din romanele faulkneriene inspirate din istoria sudului american, și care acum aveau ziare puse în geam în loc de perdele și draperii, nu stăteau decât stafiile anchetatorilor care arestau noaptea oamenii și îi duceau
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
din Japonia, elevi, profesori, cercetași, autorități locale, reprezentați ai firmelor membre Kaizen Club și, bineînțeles, directorul KAIZEN® România, Julien Bratu. Timp de aproape două ore, zeci de voluntari au făcut curățenie în curtea Școlii Profesionale Germane - au adunat deșeuri, au văruit bordurile și copacii, au vopsit coșurile de gunoi, au smuls buruienile și au redat frumusețea panoului școlii, transformând radical curtea școlii. " Îi îndrum pe toți să-și îndrepte fața către Kaizen" Președintele Consiliului Județean Alba, Dumitrel Ion, ne-a declarat
Elevi, profesori și părinți, efort umăr la umăr pentru comunitate by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/50235_a_51560]
-
de moară/ În măcinișul lor de mai demult” (Scribul). Depozitar al unui timp revolut, poetul/ scribul își asumă datoria morală a neuitării („Să uit de câte-au fost e foarte greu”), a recuperării unui spațiu-timp privilegiat al obârșiilor („Pereții casei văruiți de lună./ Pe înserat ograda rourată/ Și-n conie, la cină, împreună.../ Nu vor mai fi acestea niciodată!”). Geografia transilvană favorizează reverberații nostalgice, transferându-și în cuvânt domoala sa alcătuire, tectonica ei armonioasă: „Și să le-arăți tăblițe scrise, de
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
evidențiază momentele dramatice legate de Patimile și Jertfă Mântuitorului Iisus Hristos. Tradiții și superstiții Ca obiceiuri și superstiții, în Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paste. Se scoate totul afară, se aerisește casă ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul. "Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casă!". În Marțea Mare se aspiră, se dă cu matură, se spală geamuri și se fac treburile grele pe lângă casa. Miercurea Mare este ultima zi în
Paște 2014. Ce nu aveți voie să faceți în Săptămâna Mare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37384_a_38709]
-
atrăgea, în ciuda umilințelor pe care era constrânsă să le îndure; era vag conștientă de primejdiile imersiunii în păcat și știa că noul ei fel de viață încălca învățăturile pe care le primise de la carmelitele desculțe în școala curată și luminoasă, văruită în alb, aflată lângă biserica Notre-Dame-de-Lome. Ca toți oamenii care făceau parte din cercul ei, a devenit în scurtă vreme dependentă de cocaină. în cele din urmă, înaltul demnitar s-a săturat de ea și a importat un nou lot
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
dimineață. Orice piramidă este, până la urmă, locuibilă. Numai că are niște mecanisme care îți arată la timp când să eliberezi scena, decorul... și celelalte amănunte amânate până în ultima clipă. O grabă albă, nerăbdătoare a pătruns între noi și ne-a văruit odaia.
Pisicile nu-și cer niciodată iertare by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/2963_a_4288]
-
Simona Tache Mai sunt câteva ore și încep festivitățile de învestire a lui Obama. În America, se văruiesc ultimii pomi, se vopsesc cu verde ultimele petice de iarbă și se retușează ultimele curcubee. În România, există oameni care s-au autoconsemnat în fața televizorului, oameni care nu vor ieși nici măcar după o pâine, pentru că vor să vadă tot. Așa ceva
La coafor, pentru Obama by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18649_a_19974]
-
femei importante-n viața lui. Ia ghiciți, de exemplu, cum îl numește bunică-mea. Sau mai bine vă zic eu, că e destul de greu de ghicit: “BOBOCUL”! Mai există un bobocel mai mic: văru-meu, singurul ei nepot masculin. Și pentru văru’ e importantă bunică-mea, doar ea l-a crescut. Odată, când, foarte mic fiind, învățase un cuvânt nou, chiar a întrebat-o fără ocolișuri:”Mamaie, vrei să ne futem?”. O prietenă, mamă de băiețel, mă întreba într-o zi: “Oare
O floare și-o armată de grădinărese by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18623_a_19948]
-
ciripind și m-am trezit cu chef de treabă. Și așa, cu un chef democratic de vorbă cu diferite categorii sociale și de vârstă. Într-o lume ideală, dacă n-aș fi dormit până la 11, mi-ar fi plăcut să văruiesc, să beau cafea până târziu, să fiu autoironică în timp ce sunt singură acasă, să dau cu mopul, să scap niște cafea sau niște mic dejun pe mine, să vorbesc la telefon cu prietenii mei, să citesc o carte deșteaptă sau să
Eu cu cine trebuie să votez? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18930_a_20255]
-
că trebuia să împărțim camera în acea noapte cum nu se mai întâmplase de mult. Patul era mare și făcusem focul în această primă seară, în casă. Era plăcut cu focul în sobă duduind. Ne gâdilau nările un miros de văruit proaspăt și lemn. Stătuseră deschise ferestrele până pe seară după ce curățasem însă parfumul acela insinuant persista combinându-se în mod plăcut cu căldura focului. Mobila în cameră era nouă, mi-o lucrase un tâmplar bătrân, prieten al tatei și-mi plăcea
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
tragic, optează pentru tot ce este grațios ori sublim în acest paradis regăsit, întindere de ape liniștite : ” și câteodată cu resturi de durere în tot acest timp mă eliberez de puținul din mine și alerg pe călcâiele goale înspre biserica văruită în alb... mi-e frică de-atâta liniște în speranța că o voi revedea pe mama și pentru că nu mai am timp mă voi muta în dangătul din clopot să nu vă îngrijorați din mine va porni o altă zi
ANGELA NACHE MAMIER, PREFAŢĂ LA CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE , DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384739_a_386068]
-
frământă, plângând că se usucă, Noianul rădăcinii - crescută-n patru vânturi - Și chiar cum crapă-n ramuri, furiș, coaja pe nucă. Se-ntoarce-n tină frunza, să se tranforme-n viață, Ca niște furi, pe ceruri, se înmulțesc și norii, Ne văruiește bruma în orice dimineață Și își mai iau, când pleacă, o bluză călătorii. Să simt sărutul toamnei, m-aș face-acuma mană, Dar m-ar preface-n aburi cu răsuflarea-i șuie... De-asta prefer, iubito, căldura ta umană Și
TABLOU DE SEPTEMBRIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384357_a_385686]
-
închinarea în fața celor care ne-au adus pe lume, prin sentimentul de pioșenie, prin sfințire și prin imnuirea a tot ce a fost, ne pregătim de marea Înălțare spirituală: „Pereții casei bunicilor Sunt prăfuiți de dureri, Pereții casei bunicilor Sunt văruiți cu lacrimi... Dar icoanele de pe pereți ei Ne vorbesc de IUBIRE ” („Casa bunicilor”, pag 52) Ultimele poeme sunt dedicate bunicilor, al căror portret, trasat cu o peniță subțire, învăluit în acuarelele toamnei și amurgului, te impresionează până la lacrimi, readucându-te
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
el zâmbind. Îl mângăie cu degetele pe brațe.) X: Nu te mai vreau. (O împinge din nou, iar aceasta cade.) Femeia despletită (plângând): Nu mă mai iubești! X: Nu te-am iubit niciodată. M-am lăsat ademenit de spinii tăi văruiți cu parfum de floare. Să nu apari în fața mea! Femeia despletită se târăște până la picioarele lui X și le ia în brațe.) Femeia despletită: Nu mă lăsa! Te rog să nu mă abandonezi! O să mor, dacă mă părăsești! Ai milă
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
la mama care te-a născut... Mă amăgești de multă vreme și-mi cânți în doine că ți-e dor, Să calci câmpia părintească, să-mbrățișezi al tău popor. Eu pâine-am copt în vatra casei și prispa iar am văruit, Și-am pus la poartă Tricolorul...dar tu din nou nu ai venit... Și dac-ai ști ce greu mi-a fost ca să culeg grâul de pâine! L-am strâns tocmai de la hotar, sperând că ai să vii la mine
DE ANI DE ZILE TE AȘTEPT, FRATELE MEU DE PESTE PRUT! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383418_a_384747]