838 matches
-
unor saizecisti, de care, cronologic, poeta e apropiată. O aspirație spre univers, sfioasa, ritualica. Pătrunsa de o taină solemnă, pe o linie oarecum rilkean-blagiană, linie părăsita de ruralii anilor ^60, care au tras cel mult unele motive blagiene într-un vacarm de surle și tobe, într-un joc de calusări cu miză ostentativ abisala. Și totuși e prezent aici și orgoliul subtil al contactului cu un cosmos "materializat în eteruri", cum ar spune I. Negoitescu, nu spastic, nu convulsiv-proclamativ, ci de-
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
un chip șlefuit, omenesc),//chiar atunci cînd mai plini de răbdare și milă e-/cleziastă/ dizertau mai aprins despre rîs,/ virtuozi ai comediei îmbinînd alegații/ cu rîgîieli rusticane/ ritmînd în allegro giocoso exordiul,// chiar atunci cînd s-a pornit un vacarm de pietroaie/ rostogolite de sus/ că o nenorocoasă-aruncare de zaruri/ de parca un munte s-a rupt din tăria stîncoasa/ cu hurducătura și mare cutremur/ zgîlțîind căpriorii,/ fărîmițînd pe fete cerate crusta de fard/ care cade o dată cu fata.// i-a năpăstuit
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
sale îngerești, treziți cu toții din somnul paradisiac și ne mai răbdînd Ofensa pe care cei fără de lege și păgînii în general o aduceau bunei creștinătăți martirizate,... lăsară astfel clopotul cam vreun minut,... două (cît prezisese însuși Brenner!) și, deodată, un vacarm uriaș cuprinse clopotnița și un nor gros de fum o învălui toată, pe cînd ceva imposibil de descris, cîteva sute de kilograme de bronz topit, puteai să zici lacrima colosală a clopotului încins la maximum și scoțînd flăcări și trîmbe
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
Pavel Șușară Pe 18 noiembrie s-au împlinit nouăzeci și trei de ani de la nașterea lui Corneliu Baba, iar pe 27 decembrie doi ani de la moartea sa. Din vacarmul străzii, al protestelor sindicale, al crizelor de guvern și poate chiar din acela al vocilor nostre lăuntrice, nu s-a ridicat nici măcar un singur glas care să semnaleze momentele, cu atît mai mult cu cît pictorul ne-a fost efectiv
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
care îl zidește pe Ulise, conferindu-i astfel nemurirea. Într-un spațiu și o cultură diferite, am putea să ne întrebăm cine e, de fapt, Seherezada? E Ulise care povestește pentru Nausicaa sau e Penelopa care-și țese valul, în vacarmul provocat de pețitori? Pare-se, bărbații trebuie să treacă pe la Circe. Femeile, ades, preferă jocuri mai subtile. Și deloc lipsite de primejdii. Penelopa este Nausicaa visurilor lui Ulise - de ea însăși proiectată și țesuta în valul ne-sfîrsit (pentru că îi trebuie
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
toate sînt ținute la ecluza pînă în acest moment, cînd se deschid porțile și viitura de cărți pornește cu zgomot spre "victime". Strategiile de marketing ale editorilor în concurență, care se străduiesc să atragă atenția publicului, se suprapun într-un vacarm și nimeni nu e mulțumit: nici autorul care se pierde în masă de confrați, nici criticul sinistrat care nu poate prididi, nici librarul cu spațiul suprasolicitat, nici cititorul, incapabil de a opta, hărțuit de mass-media și așteptînd să se aleagă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17596_a_18921]
-
expresii diversificate cu ceea ce a produs în totalitate muzică contemporană, modernă, noua... O altă lume de concepte, idealuri estetice în continuă devenire, probe inițiatice, o carte a destinelor născute pentru extaz și prăbușiri individuale cum acest veac a fertilizat în vacarmul energiilor sale. Jazz-ul românesc este și el o realitate multiforma, complexă. Din start, a fost, în vremuri rele, un fel de disidenta neîmblânzita. Galele de acum, la Costinești, unde stă vacanță celor tineri, ne întâmpină cu un alt fel
Costinesti '99: Never ending story... by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17630_a_18955]
-
întrebîndu- se ce e de făcut în situația dată. Nimeni nu știa și asta adîncea și mai tare panica, prin mai toate curțile se auzeau bocete și înjurături, zbierete de animale uitate neadăpate și nehrănite. Zăpada înghețată scîrțîia. În acest vacarm nu putea trece neobservat faptul că a apărut în sat o mașină neagră a miliției, care claxona de mama focului ca să atenționeze pe cei care umblau fără rost pe drum. Din mașină a fost coborît, mai mult tras și îmbrîncit
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
D Lestine iterare Doar cu vin fiert, parcă nu se poate - ne-a zis Olesya, lihnită. Eu aș mânca și lemne coapte - a completat-o Yanina. Am intrat, pentru că tot ne era în drum, la Șura Dacilor. Acolo, totul, un vacarm. Oameni la masă, alții în picioare. În aer, miros de sarmale, fripturi, hamsi, cafele, tutun... Trebuia să fii om cu plămâni buni ca să poți să respiri Of, hai, deși... Să nu cumva să avortezi pe-aici, că... Spune-mi ce
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
scris încă din 1988-1989, la Paris, din dorința autorului de a explica publicului francez ce se întâmplă în România. în schimb, textele din Riscul în cultură datează din perioada postdecembristă, când Nicolae Breban, dând dovadă de o anumită surditate față de vacarmul evenimentelor dramatice din România, monologa interminabil în legătură cu locul lui și al generației lui în literatura română. La Roumanie c'est moi Eseul Spiritul românesc în fața unei dictaturi ar fi fost extraordinar dacă autorul ar fi găsit forța morală să uite
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
Căci astfel babă are/ Mijloc de răzbunare/ Pe mort nesupărând." Cu alte cuvinte, ea vrea sa-l sperie de moarte pe Mihnea, să-i provoace un colaps de teroare, să-l ucidă indirect pe cale psihică. Aceasta înseamnă și că întregul vacarm infernal ce se dezlănțuie nu e decât gesticulația unei amenințări monstruoase. În realitate, monștrii nu fac decât să-l "defaime" - să-l sfideze amenințător - atâta tot, contând pe reacția să de panică. Omul provocat reacționează așa cum se așteaptă vrăjitoarea: Mihnea
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
sediul Fundației Culturale și evenimentul a trecut aproape neobservat, în timp ce secundul, adică Alexandra Nechita (care, depășind acum vîrsta micuței Picasso, ar trebui, pentru consecvența logică, să fie prezentată ca mijlocia Picasso), a descins direct la Palatul Cotroceni unde, într-un vacarm mediatic de nedescris și sub înaltul patronaj al Președintelui însuși, a mai întredeschis o ferestruică spre miracolul ambulant pe care, de vreo cinci ani de zile, îl tot întruchipează. Rezervîndu-i Alexandrei Nechita un spațiu exclusiv într-una din cronicile viitoare
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
enigmă. În această gamă, Felea e necontenit interesant și bogat. Partea cea mai dezamăgitoare din confesiunile sale sunt insistentele reflecții asupra creației literare, rareori relevante; un fel de pudoare îi ofilește mărturisirea... În schimb, treptata luare de atitudine față de "acest vacarm politic neîntrerupt care ne ucide lent" constituie o mărturie extraordinară asupra epocii. Ea a început mai de timpuriu, dar pe mine - fugit din țară în ianuarie 1974 - mă zguduie mai ales (ca și în Zidul martor al Florenței Albu) acumularea
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
se întîmplă în țară și, dacă da, în ce privințe? Îmi mai scriu, pe e-mail, amicii. Mai citesc și vreo două-trei ziare pe Internet. Impresia e dezolantă, atît politic și social, cît și cultural. Se-ntîmplă puține lucruri bune, este un vacarm care nu se mai stinge din '89 încoace. În lumea literară, ca să mă-ntorc la ea, am urmărit (prin bunăvoința prietenului Bogdan Lefter, care mi-a adus un teanc de reviste) o poveste de la Iași, o dispută-n jurul revistei
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
de pagini este proiecția în imaginar a unei realități apăsate de suspiciune și pândită de teroare: "Nister, avocatul fără nici un proces în ultimii cinci ani, s-a întors la fereastră, cu privirea ațintită spre piața agresiv luminată și stăpânită de vacarmul manifestației: - Este ca în ziua în care a murit Stalin... toată lumea plânge pe stradă. Cred că românii iubesc înmormântările. Este singura lor șansă de a lăsa să li se vadă tristețea, de a-și revărsa lacrimile zăgăzuite. - Așadar, Onorată Instanță
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
a unei succesiuni de povești, fascinante, viscerale, crude și de o mare sensibilitate totodată, misterioase, descifrabile, sofisticate și, în esență, atît de simple. În jur, totul este un spectacol, de la templul Todaiji, la o grădină Zen, la strada ca un vacarm, pavoazată cu firme luminoase în picioare, de-a înaltul clădirii. Este un altfel de cod, la toate palierele, pe care noi, europenii, nu-l vom descifra niciodată. Dorința însă de a-i cunoaște elemente, de a te lăsa sedus de
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
pocnitori, făcînd din oraș un amărît poligon de tragere. Iar peste toate, ieșite bubuitor din cutii de smoală nichelată, bîțîielile scîrnave ale manelelor, împingîndu-ne tot mai tare spre buricele sudului. Ferice de mințile retrase în recluziunea înțelepciunii și absente la vacarmul de-afară. Am încercat (recunosc) să le imit, înfundîndu-mi chiar urechile cu vată, dar... Prin geamurile duble ale atelierului din Armeană continuau să răzbată stridențele acestei lumi noi românești. De nerecunoscut. *** Mi-e dor de "iarna" aceea de demult, pictată
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
mare înălțime. Ne pregăteam să trecem peste Himalaia. La un moment dat, între un mesaj și altul, navigatorul își lăsă în jos căștile, întrebîndu-mă dacă nu o cunosc cumva pe poeta X. Și-i spusese cu glas tare numele prin vacarmul motoarelor... Era o poetă tînără, foarte la modă, care făcea furori. Dacă aș fi fost vreun bîrfitor, un rău de gură, așa aș fi făcut: "A, cutare, aia..." - așa și pe dincolo, cum se bîrfește. Clătinîndu-mă din cauza golurilor de aer
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
Gheorghe Oprea mimează scandarea numelui sacru cu buze albăstrii; "Academician-doctor-inginer", parcă ar număra găini în ogradă, se uită să vadă cine se oprește din aplaudat înainte de-a "se" fi dat semnalul; Ceaușescu absent, vrînd poate să creadă sincer că vacarmul acesta nu l-ar privi, răsfoiește niște hîrtii în fața lui. Acestea sînt vîrfurile absolute ale societății socialiste multilateral dezvoltate: ei au o putere incomparabil mai întinsă decît voievozii sau demnitarii "burghezo-moșierești" ai trecutului. Asupra țării. Asupra fiecărui cetățean în parte
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
din bibliotecă dobîndeau dintr-o dată chipuri și voci, uneori în răspăr cu cele zămislite de propria mea imaginație. În acest context al celebrităților întîlnite în restaurantul Uniunii Scriitorilor, Petre Stoica m-a fascinat din primul moment. Mai degrabă tăcut în vacarmul din local (de multe ori se discuta între mese aflate în colțuri diametral opuse ale încăperii și se rîdea mult și zgomotos), cu chipul său de erou de western (barba atent îngrijită îl făcea, ieri, ca și azi, să semene
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
are și el meritele lui. Implică spiritul critic, o anumită distanță, refuzul angajărilor iraționale. Nu cred în mituri naționale. Putem să avem miturile noastre individuale. Dar o cultură bazată pe mituri și idolatrii o angajează pe un drum greșit". în vacarmul cu stridențe adesea isterice de la noi, vocea calmă și echilibrată a lui Matei Călinescu e un reper de care avem mare trebuință. Amendă pentru "Matusalem..." ILEMA VECHE nr. 61 are ca temă (In)corectitudinea politică dar nu așa, în general
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
Ioan Lăcustă Rareori mi s-a întâmplat să constat puterea adevărului oximoronic: "vacarmul tăcerii", "muțenia asurzitoare"... Într-o sală pustie a Cinematecii - doar eu și două puștoaice - urmăream derularea cavalcadelor de imagini mute din "Octombrie" ("Oktiabr", 1927) al lui Eisenstein. Filmul se vrusese atunci, în 1927, un fel de poem cinematografic omagial, spre
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
inserturile se reped parcă speriate, strigate dintr-o gură urlând ca în cutare tablou de Munch. Este halucinant, în filmul lui Eisenstein, puterea tăcerii de a vui, de a striga, de a urla, de a țipa, de a invoca tot vacarmul istoriei care va veni. Din omagiu, "Oktiabr" s-a transformat în sumbru mesager al terorii, al dezastrelor. Textul tăcerii anticipează marea, nesfârșita, inutila tragedie care tot va veni. O istorie sângeroasă țâșnind din tăcerea unui film spre a se închide
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
ne împăcăm eu aș fi arătat bine. Sunt sigură că la ea acasă este același jeg cu banii pe care-i aruncă la coafor ar putea plăti o menajeră. Nu se mai aud claxoane, parcă-mi plăcea mai mult, aud vacarmul de pe bulevard; trântesc portierele zbiară râd unii cântă sunt deja beți și acolo sus paranghelia continuă. Mă înnebunesc am gura năclăită și mă îngrozesc cele două coșuri de pe coapsă. Sunt atentă nu mănânc decât produse de regim dar există totuși
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
rachete interzise prin lege dar cine accidente de mașini în jur de 20 de întâmplător pe aici, totul are o mai ține seama de lege în euforia oameni. S-au raportat 118.000 de explicație. generală a noului an? Un vacarm incendii dar la așa țară, nici acest Se spune că pe vremuri demult nemaipomenit, greu de imaginat, nu număr de incendii nu pare exagerat. apuse, pe aceste tărâmuri cobora o oră, nu două, ci toată noaptea cu Desigur, incendiile s-
UN CANADIAN ÎN CHINA. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_44]