206 matches
-
putea aborda la un nivel superior lirismul dorcescian. Despre un proiect de cercetare semiotică, a șaptea temă, prefigurează o analiză atentă și detaliată a simbolurilor asociate în construcția poetică, pe când Despre Shunyata, pe care poetul Eugen Dorcescu o numește și „ Vacuitate", este suprasaturată de forță spirituală, după cum se demonstrează în capitolul VIII. Despre Bătrân se numește penultimul capitol, avându-l în centrul său tocmai pe eroul din Poemele Bătrânului, personaj ce reprezintă o emanație a eului poetic. Bătrânul e conștiința în
CRISTINA TEMU, POEZIA SPIRITUALĂ* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372712_a_374041]
-
Se întunecă. Ezită): Nu știu. În niciun caz, viața... M.-I-B:... Viața, nu. Dar Nirvana? Spiritualitatea este linia directoare în opera dorcesciană: „ Pe mine m-a obsedat și mă obsedează SPIRITUL absolut. Deschiderea totală a spiritului, fără caracteristici, fără delimitări, vacuitatea", afirmă poetul. „ Nu te poți opune unicei realități. Și unica realitate e Spiritul", insistă Domnia Sa. Realitatea, care este evidentă și, totodată, incontestabilă, este invadată de lumină. Eugen Dorcescu nu contestă principiile sau dogmele niciunei religii, ci. din contră, el afirmă
CRISTINA TEMU, POEZIA SPIRITUALĂ* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372712_a_374041]
-
structurată reciprocă între planul imaginarului și cel al realului la suspiciunea dintre personaje. Gib I.Mihăescu pot să-l încadrez în categoria romanticilor analitici, interesați înainte de toate de psihologic, precum Hortensia Papadag Bengescu. În neprevăzuta trecere de la iluzionare la cruzimea vacuităților psihologice în care se demonstrează a exista Ragaiac, stă toată frumusețea acestui roman. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Pasionalitatea ca reflex al imaginarului în Rusoaica de Gib I. Mihăescu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 220, Anul
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]
-
păcate, generalizata furie resentimentară a nou-veniților oferă un spectacol strident, nici o zonă a globului neputîndu-se sustrage epidemiei. E o rețea fumegoasă de indivizi lipsiți de talent nu și proști care manipulează, cu o perspicacitate prompt mercantilă, proiecte panstatale, de o vacuitate evidentă, mergînd de la găselnița ultimei bienale venețiene, cu unul din saloanele ei naționale realmente gol, pînă la fojgăieli locale vrute, în ochii acelorași globtrotteri de proiecte, să racodeze, vezi doamne, insuportabila desuetudine periferică la alămurile globale ale nimicului. E o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu toate că acolo cele șapte spirite sînt desăvîrșite 184. Tharmas spune: "sînt ca un atom,/ Un Nimic, lăsat în întuneric; și totuși sînt o identitate:/ Doresc și simt și plîng și gem".185 Tharmas are conștiința substanței ființiale infinite percepute că vacuitate. El trăiește într-un anume sens dramă solipsismului romantic raportîndu-se la Enion, propria lui emanație din infinitul-vacuitate al conștiinței lui (acest tip de creație prin emanație a fost îmbrățișat și de Plotin, preluat fiind de la kabbaliști, în speță de la Filon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-al lui Satan 292,/ Dar călători spre Veșnicie năuntru intră-n Golgonooza"293. Los este cel care construiește "Marea Golgonooza" "pe Lacul lui Udan Adan"294, care se află în Est, unde fusese Luvah-Duhul și unde a rămas o teribilă vacuitate: "groaznicul neant fără de capăt, [...] neantul de la Răsărit, lumea pustie-a lui Luvah"295. Construcția Orașului Integral începe de la rădăcina cauzei căderii: pierderea duhului-Luvah care este robit în Sud, unde este Urizen. Următoarea etapă în construirea Orașului este tocmai Sudul, de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mai tainice Persoane Dumnezeiești Dumnezeu Duhul Sfînt: "Luvah cel Nevăzut în nouri lucitori plutea peste al Valei cap,/ Și-astfel străvechea lor vîrstă de aur reînnoitu-s-a" (Vala, IX, 385-386). El este tainic, iar Estul (Răsăritul) este descris ca fiind o vacuitate. El este Mîngîietorul, căci este descris ca fiind cel mai blînd dintre Zoa (Jerusalem, 24, 52). Fiecare Zoa are o emanație sau pereche (counterpart) feminină: Tharmas-Enion, Urizen-Ahania, Luvah-Vala, Los-Enitharmon. După căderea din Eden, cei patru Zoa cad în tabere adverse
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
unul ieșind fatalmente al suprafață. Căutând să se sustragă unui climat irespirabil, insul și-a denaturat ființa și în el instinctul vieții e pe cale să se stingă. E, într-adevăr, un fel de moarte... O alunecare lentă în nonsens, în vacuitate, într-un vid absorbant unde, cu eul împuținat, nu mai știi și nici nu prea mai are importanță cine ești și cum te cheamă. Nu degeaba pidosnicului Popescu îi vine ideea să-și construiască un cavou. Nevroza lui, provocată de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dispoziții jubilante. Inapți de devenire sufletească, eroii lui comici par să fi încremenit într-o mărginire definitivă. Modul lor de a fi, în afara agitației exterioare, se refugiază în limbaj, un limbaj deformat, stropșit, înțepenit în ticuri absurde care le divulgă vacuitatea interioară. Limba personajelor caragialiene este prin ea însăși un spectacol, montura perfectă a replicilor în care sunt încrustate nemuritoarele formule având o armonie aproape muzicală. Iar numele, sugerând fie „naturelul”, fie ocupația, condiția materială, socială, proveniența regională, sunt ele însele
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
închiriat). Cam zevzeci, ei nu sunt lipsiți de șiretenie și, cu o exuberanță aiurită, pun la cale farse, păcăleli (C.F.R., 1 aprilie), care provoacă situații de un comic inept sau de-a dreptul lugubru. Dacă zeflemeaua e un agrement în vacuitatea existenței lor amorale, iar calomnia, o descărcare a umorilor rele, obiceiul de a trimite scrisori anonime e încă un gest prostesc, ce denotă o funciară neseriozitate. În acest univers marcat de ușurătate, dar care poate lua contururi halucinante (Grand Hôtel
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
se scoale, a văzut un saigak care se cățăra încet pe o dună de nisip. Charlotte l-a urmat, fără să se gândească, instinctiv - animalul era unica baliză în mijlocul unduirii nesfârșite a nisipurilor. Ca într-un vis (aerul liliachiu avea vacuitatea înșelătoare a viselor), a reușit să se apropie de animal. Saigak-ul nu a fugit. Charlotte, în lumina vagă a amurgului, a văzut pete negre pe nisip - sânge. Animalul s-a prăbușit, apoi, mișcând violent din cap, s-a smuls de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un do, Înțeles ca un proces integrat Într-un comportament. Atenția și sensibilitatea față de ceilalți și față de mediu permite anticiparea, Înainte ca presiunea să devină prea brutală. Atenția se focalizează asupra spațiilor relaționale dintre fapte, obiecte și ființe, căci aceste vacuități sunt matricea a ceea ce va fi sau, mai exact, a ceea ce devine. Pictura tradițională chineză, ca și cea japoneză, acordă o mare importanță spațiilor relaționale dintre forme. În artele marțiale, noțiunea de ma-ai desemnează spațiul-timp ce separă doi parteneri
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
n-a fost încheiat niciun contract; 3) că justiția nu are o existență în sine, ci numai relativ la numitul contract. Idei cardinale, esențiale și geniale. Ele fac posibil contractul hedonist care guvernează orice intersubiectivitate: în lipsa lui triumfă starea naturală, vidul, vacuitatea juridică. Nu există nedreptate în sine, ci numai relativ la ceea ce s-a înțeles și s-a definit în prealabil între două părți ca fiind drept, respectiv nedrept. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește fidelitatea, care presupune promisiunea pe care poți
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
e pustiitoare: în egală măsură e tăietoare de pomi și dărâmătoare de monumente. Dispariția cailor, pângărirea apelor, împuținarea florilor sunt efectele unei mentalități nu mai puțin barbare decât cea care îndemna la arderea și osândirea cărților. Barbaria e pustiitoare din vacuitate sufletească. Credeau unii romantici în bogăția sufletului barbar; crezuseră niște rafinați în utopia lui „bon sauvage”. Un mare poet al nostru scrisese cândva: “într-adevăr nu ne-ar strica puțină barbarie!” Exclamația aceasta venea dintr-un fel de năduf, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mare poet al nostru scrisese cândva: “într-adevăr nu ne-ar strica puțină barbarie!” Exclamația aceasta venea dintr-un fel de năduf, nu lipsit desigur de anumită îndreptățire, dar nu trebuie luată à la lettre. Barbaria e în primul rând vacuitate sufletească și lipsă de imaginație; are o pornire instinctivă împotriva creației; are un fel de simț obscur al valorilor și de câte ori poate se năpustește asupra lor. Violența barbariei nu vine din presiunea irezistibilă a unei bogății interioare, intolerantă din nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
putea spune că perioada ultimă a lui Grigorescu e superioară celei de după Barbizon). Dar în Stanțe burgheze ajunge la ultima limită un fenomen de eludare a mijloacelor și „efectelor”, o despuiere extremă al cărei rezultat e pe de o parte vacuitatea și atonia manifestării externe, care nici nu mai e propriu-zis expresie, ci se reduce la enunț, iar pe de altă parte acumularea nemaipomenită a depozitului intern. Primele simptome ale acestei „involuții” se presimt de altfel chiar și în Plumb. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Quintus Aurelius Symmachus, senatorul cu care a polemizat Ambrozie (pp. 384 sq.), a fost considerat ulterior ca un model pentru acest gen din cauza multitudinii de subiecte și de tonuri, chiar dacă, în urma examen atent, se poate vedea că textul păcătuiește prin vacuitate și superficialitate până și în fragmentele în care Ennodius crede că abordează teme de mare actualitate, cum se întâmplă atunci când îi consolează (dacă se poate spune așa) pe africani pentru că suferă din cauza reluării persecuțiilor din ordinul regelui Trasamundus. Între operele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu care a polemizat Ambrozie (cf. vol. II, t. 1, p. 298), a fost considerat ulterior un model pentru acest gen, datorită multitudinii de subiecte și de tonuri, chiar dacă, în urma unui examen atent, se poate vedea că textul păcătuiește prin vacuitate și superficialitate pînă și în fragmentele în care Ennodius crede că abordează teme mai profunde, cum se întîmplă atunci cînd îi consolează (dacă se poate spune așa) pe africanii care suferă din cauza reluării persecuțiilor din ordinul regelui Trasamundus. între operele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sunt de fapt reportaje tip Caracudi: un fel de variațiuni pe temă dată aduse tehnic la zi, adică în era reportofonului și a camerei de luat vederi. Cartea trădează o înverșunare emfatică împotriva clișeului, a ticurilor de limbaj care camuflează vacuitatea sensului, în sfârșit, împotriva așa-zisului simț comun. Strict tematic vorbind, textele se situează pe firul principal al curentului optzecist-desantist: abandonul marilor probleme în favoarea banalului, denunțarea mediocrității sufletești și a uzurii morale în zone periferice, deși veleitare, ale socioculturalului. Audiția
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
așa cum aș privi un mort”; „și tu departe de toate acestea. / dincolo de propriile gesturi. îndeplinite reflex. / cauterizându-ți golurile memoriei / frica”. Poemele transcriu o metafizică a existenței, ale cărei repere tematice, revenind obsedant, sunt izolarea și solitudinea, frica și disperarea, vacuitatea memoriei și vidul prezentului, într-un cuvânt agresivitatea și inconsistența realului; un univers terorizant, dominat de răsturnarea firescului -„un zâmbet / ca o cicatrice” e una dintre paradigmele lui - și de vidul semiotic și ontologic - „acum vom trăi mâine. / astăzi e
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
dinspre tata, metaforă câștiga un plus de căldură ce anima lirismul lucid și rezervat. În Există nopți (1973) se observă o modificare a registrului poetic și a rețelei imagistice. Demarând greoi, poemele transmit neliniștea autorului obsedat, la vârsta maturității, de vacuitatea cuvintelor, pe care o simte că pe o trădare - cuvintele „s-au sfârșit desprinse / din coaja sunetelor crudă / monezi ușoare pentru schimbul / de necunoașteri și-ndoieli”. Salvatoare sunt racordarea la matcă formativa și retrăirea copilăriei, timp de inalterabila prezenta când
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
de un umor complice cu un cititor-copil, căruia par să i se adreseze unele texte (Hoții au furat zăpada). Versul e vag înrudit cu naivitățile argheziene, însă nu are și stângăcia regizată a acelora. Existența poetului mărturisește un moment de vacuitate poetică, de inerție și de clișeizare, cu excepția câtorva insule de inspirație, în care se simte cum „crește mormântul/ În acest celest cimitir care este biblioteca”, în vreme ce Vara pierdută adună multe dintre textele anterioare, fără a aduce un reviriment al lirismului
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
termenului. Deliana se vrea o replică la Luceafărul eminescian, o încercare de reabilitare a omenescului. Înălțându-se alături de alesul ei pe orbitele astrale, domnița se inițiază în marile taine ale firii. Sub semnul perfecțiunii, moartea și nemurirea coincid, de unde și vacuitatea tristă a eternității, care își soarbe „viața fără de moarte” din cugetarea pasionată a muritorilor. Deși perfect echilibrată, creația întreagă suferă de răul de a fi. Năzuința spre tinerețe fără bătrânețe a muritorilor, ca și tentația întrupării la nemuritori nu sunt
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
transgresare a „condiției de lut”, o trecere în NUMĂR (sugestie pitagoreică, pe filiera poeziei lui Nichita Stănescu), ca în ciclul Cele nouă cercuri ale spiralei. Dar realitatea corosivă, urâtul agresiv nu sunt abolite definitiv și încă mai persistă groaza de vacuitate (Întorc privirea spre cele patru zări). Motivele solitudinii și plecării sunt recurente în majoritatea ciclurilor, simboluri precum masca de lut sau de piatră (ca semn al identității amorfe, primare și nespiritualizate), cuvântul (mai degrabă ca mijloc magic), poarta, ochiul (ca
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
artă poetică răspunde viziunii autoarei asupra existenței absurde; pespectivă din care Utopia însăși a regimului totalitar e răsturnată în opusul ei. Poem în Utopia (1983), Terase (1985), Efectul de seră (1987), Kilometrul unu în cer (1988) jalonează discursul liric relevând vacuitatea existenței, depersonalizarea și profanarea (raiul stă cu „porțile vraiște”, „taina cunoașterii s-a pierdut”, „cunoștințele se vând pe tarabe populare” etc.) și, într-o ordine mai concretă, tabloul apocaliptic al spulberării trecutului în Bucureștii demolărilor. Viziunea este orwelliană - o distopie
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]