150 matches
-
trelor, care, Îmi spunea femeia, Își smulgea În spasmuri de moarte sărăcăcioasele și spălăcitele lui fire de păr din cap, sub sărutările ei specioase. ...Până Încoace, târziu, afecțiunea mea nestingherită pentru Întreg neamul femeilor, sau interesul psihologic față de natura lor vagabondă, sau, mai de-a dreptul, gustul divers și pitoresc, dar nedepravat, al sexualității mele (un lucru de care m-am feli citat toată viața, fiindcă péché de chair, péché de rien) față chiar de această lume a prostituatelor - o lume
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
muza și pierzania, risipește și averea pe care o mai avea, vin în lanț opiumul, alcoolul, aventurile amoroase, apoi se neglijează total, destinul i-o ia razna. Celălalt este atras de mirajul metropolei pe cât de luminată, pe atât de întunecată, vagabondează, este închis în case de corecție, cunoaște episoade de homofilie cu Verlaine, ajunge și la circ, muncește în cariere de piatră, se transformă în mercenar, vinde arme și piei de animale. Sfârșitul i-a venit repede, destinul s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a fost vândut pe sub mână, iar Manolescu, singurul care a apucat să scrie o cronică „incendiară”, a fost interzis de semnătură câteva luni la România literară. Un triumf, mai puțin al meu, deoarece după această dată eu am Început să „vagabondez” prin lume. În America, cu bursa poetului Paul Engle și a soției sale, Hualing, de la Iowa, bursă de care au profitat zeci de scriitori români (chiar și T. Popovici!Ă, apoi În R.F. Germania și apoi, „definitiv”, la Paris. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Capitală; În vara lui ’77, când am plecat În SUA pentru câteva luni și, Întorcându-mă prin Franța și Germania și constatând În țară, În mediile culturale, aceeași confuzie și derută În fața presiunii dictatoriale - nu foarte abile! -, am hotărât să „vagabondez”: din ’78 până În ’81 În R.F.G., la Frankfurt - aveam deja cetățenia germană din ’72, din „primul exil” -, apoi din ’81 până În martie ’90, „definitiv” În Franța, la Paris. Cei care Îmi contestă „calitatea” de exilat - gândindu-se exclusiv la conotația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cuiva, nici cu ligile roșii sau albe, nici cu socialiștii sau cu popularii ori cu fasciștii. Mai mult decât să combată pentru dreptatea socială în sens strict, s-a simțit zălogit în caritatea concretă, imediată și măruntă. Acestor copii, care vagabondau pe străzile Veronei le-a dat toată iubirea sa paternă, o pâine, o carte și o meserie. Au fost și vor fi totdeauna, profeți și predicatori ai unei lumi fără inegalități, care văd în aceste opere de caritate o lipsă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Informații, ziarul „Hușul” înfățișa cititorilor o imagine jalnică a orașului. Igiena era neglijată. În piața orașului, unde se afla o hală, erau expuse diferite zarzavaturi, care „stau trântite de vânzători în calea trecătorilor și a tuturor câinilor și porcilor care vagabondează nesupărați de nimeni”. Alături, fusese deschisă așa-zisa pescărie, care era mai mult goală, iar peștele stătea în coșuri pe trotuar. Acel loc ar servi mai bine pentru vânzătorii de legume, iar pescăria ar putea fi mutată în altă parte
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fără nici o silă, mai ales în apa grea a mării. El ne spunea toate aceste într-un mod așa de natural, aș putea zice naiv, încât nu-și făcea nici un merit din această însușire a lui de a putea să vagabondeze în toată siguranța ceasuri întregi pe mare, fără să se ostenească, fără să-l sugă apa, fără să-l apuce cârcei. Vestea revenirii lui se răspândi cu iuțeala fulgerului între toți oaspeții din Ostanda, și o bucurie nespusă întovărășită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ori culegători de fructe sau legume prin diferite colțuri de lume, ori crescând copii străinilor, iar ai lor cresc niște delincvenți, lipsiți de educația părintească, mulți dintre ei pierzânduse prin gunoaiele societății.Sute de mii care au abandonat școala și vagabondează pe străzi, ajung delicvenți din fragedă pruncie,mulți se sinucid de dorul,sau lipsa părinților plecați în lume pentru a trăi. Mare parte din utilajele industriei noastre a fost desfăcută în bucăți și vândută la fier vechi, tot la străini
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
vieții alături de o persoană care nu se relaxa niciodată, dar avea nevoie de ea să-l motiveze. Cât timp fusese cu Darcey, fusese mulțumit cu traiul lui. Se gândise să facă rost de o slujbă nouă, dar asta doar ca să vagabondeze prin Australia sau prin Noua Zeelandă vreo câțiva ani. Probabil că Darcey s-ar fi învoit bucuroasă. Însă Nieve n-ar fi fost niciodată de acord. Nieve avea întotdeauna nevoie de un scop precis, iar Aidan știa că îi făcea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
aurite, devenea un început de "dosar de presă" dovedind că tu, scriitor sau artist român, ești cunoscut "peste hotare""157. Autoarea expune în galeria personajelor din La apa Vavilonului portretul lui Ion Ureche, traducător distins de literatură franceză, ajuns să vagabondeze și să doarmă pe sub poduri pentru că nu-și găsește de lucru. Caz unic, dar exponențial eșecului. Orice succes se soldează cu încheierea unui pact care trebuie onorat la fiecare apariție. Când nu se întâmplă, scriitorii devin veleitari și se afiliază
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
18.VI.1896, Turnu Măgurele - 14.XI.1952, București), prozator și autor dramatic. După terminarea școlii primare în Roșiori de Vede, unde se stabiliseră părinții săi (Sevastia și Enache), de origine macedoromână, B. își părăsește familia (decimată de tuberculoză) și vagabondează, oprindu-se prin 1911 la București, unde învață și profesează tâmplăria. Frecventează întrunirile mișcării socialiste, aderând la o ideologie sentimental-umanitaristă care va deveni principiul generator al scrisului său. Câteva articole îi apar în presa socialistă, apoi, în 1929, debutează, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
în 28 de amenzi în valoare de 84 000 de lei și cinci avertismente contravenționale pentru nerespectarea prevederilor locale cu privire la staționarea și parcarea autovehiculelor pe domeniul public. Totodată, gardienii publici au sancționat contravențional câțiva cerșetori și au predat minorii care vagabondau sau au fost surprinși apelând la mila trecătorilor. În legătură cu Parcul Copiilor am aflat că, în prezent, este permis accesul, însă nu pot fi utilizate elementele de joacă care sunt neomologate pentru funcționare. Având în vedere că aceste utilaje și jocuri
Agenda2004-38-04-administratia () [Corola-journal/Journalistic/282881_a_284210]
-
a apei și conducte. L. Scripcă Măsuri concertate l Intenția de înființare a unui parc social Autoritățile județene și locale s-au întrunit în mai multe rânduri pentru a găsi soluții în problema copiilor străzii și a persoanelor adulte care vagabondează sau cerșesc pe străzile Timișoarei. În urma analizei efectuate, s-a stabilit ca primă măsură amplasarea în intersecțiile unde sunt semnalați cerșetori a unor echipaje de ordine publică, formate din jandarmi, polițiști și gardieni publici, care vor realiza permanent supravegherea. Se
Agenda2004-35-04-general1 () [Corola-journal/Journalistic/282811_a_284140]
-
puțin fatal. O pereche modestă - ea muncește din greu, el e șomer și începe să fure și chiar să ucidă; va omorî soțul adulterin dintr-un cuplu înstărit, un businessman care-și chinuie deopotrivă nevasta și amanta; un puști ce vagabondează pe străzi încercînd să supraviețuiască; un student preocupat doar de sine și un bătrîn măcinat de singurătate. Nimic nu prevestește nimic. "Moratoriu", "Amoralitate" și "Etica hazardului" sînt episoadele interferente ale filmului Sfîrșitul unui veac de sudcoreanul Song Naung-han ce ironizează
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
experiența, reputația nepătata - armele de care dispune - pot înclina balanța în detrimentul răului. Propovăduind această definire a rostului civic și de artist se exclud aprioric variante netrecute prin filtrul esențial, bunăoară o altă psihologie a artei, mai putin înfeudata gliei strămoșești, vagabondînd slobod sub alte ceruri. Din continuă infuzie de gravitate provine contradicția care o mistuie. Ar dori să scrie, acaparata de proiecte mari, care pretind un decalaj față de agitația realului, un răgaz de concentrare, un spațiu al solitudinii, propice unor meticuloase
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
de păpuci pe care să le distribuie, gratuit, în țară și în peninsula balcanică. Om cu frica lui Dumnezeu, Savu pantofarul desface prăvălia și via pe care o avea și trece la confecționarea, pe cheltuiala să, a papucilor din canon, vagabondînd peste tot, inclusiv în Alexandria Egiptului. Într-un tîrziu, reajunge în Roșiorii de Vede, împrietenindu-se frățește cu negustorul turc Ibraim și devenind lucrător la un cizmar. Canonul continuă, firește, să fie împlinit. Cei doi prieteni, ortodoxul român Savu și
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
lui spiritual. Iar templul e chiar aievea complet din aur, așezat în mijlocul unui loc pietruit. Și adaugă copleșit: "templul Sihn e singurul templu indian în care șunt acceptați toți oamenii, de orice religie și de orice rasă ar fi ei." Vagabondînd în călătorie de studii, ajunge, cu trenul, la Jaipur, cetate din piatră roșie, care se vede din orice stradă a orașului. Aici vizitează un muzeu impunător, creație a unui maharajah, posedînd cea mai bună colecție de vase și statuete rajpute
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
intra în circuitul de protocol al instituției administrației publice județene. Medalia este realizată de cunoscutul nu-mismat timișorean Octavian Dogaru. (Agenda din 31 iulie 1999). „Un tramvai cu... barman. Începând de astăzi, cel mai nou restaurant timișorean va putea fi văzut «vagabondând» pe traseul Piața Libertății - Gara de Nord - Piața Maria - «Banatul» - Piața Traian - Piața Libertății... Este vorba despre vagonul turistic pentru divertisment aparținând R.A. de Transport Timișoara“. (Agenda din 31 iulie 1999).
Agenda2004-31-04-cultur () [Corola-journal/Journalistic/282706_a_284035]
-
cunoaște, ci și datele elementare ale istoriei portugheze, care pot fi găsite cu ușurință în orice enciclopedie. Situat în primele două decenii și jumătate ale secolului al XVI-lea, romanul se prezintă drept o călătorie "realistă" a unui picaro andaluz, vagabondînd prin tot universul geografic cunoscut la vremea aceea. Pentru a realiza un efect de real (și probabil, mai mult, de superioară erudiție), autorul recurge la o pletoră de referințe istorice, geografice, onomastice, împănate cu toponime transcrise de-a valma după
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
ai "inteligenței afective", au fost stârpiți cu înverșunare. Meritul i-a revenit "președintelui prezidiului", "identificat de masele democratice cu Dumnezeu". În final, melancolizat, copleșit de o profundă tristețe, scriitorul uită să mai fie ironic, e doar meditativ: "Dar Duhul evacuat vagabondează prin lume și își caută, chinuind necontenit pe bieții oameni, alt lăcaș". Mulțimea lobotomizată a estului european își caută și acum facultățile extirpate. Eseul-ficțiune merită citit și recitit, ca să știm ce s-a întâmplat cu noi. Ne-a spus-o
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
ne lătra cu patos" ("Evenimentul zilei" = EZ, 2245, 1999, 12). într-un text jurnalistic, în care se observă pasiunea pentru variația sinonimică, obiectul prezentării e identificat prin termeni generici, sintagme descriptive, elipse lexicalizate, substantive colective: "zeci de mii de cîini vagabondează", "mușcăturile patrupedelor", "înmulțirea animalelor", "apariția haitelor", "omorîrea cîinilor vagabonzi", "deparazitarea... vagabonzilor", "cîini comunitari","au devenit "cîini de casă"" ("România liberă" = RL, 1680, 1995, 20). Din lista citată, cea mai interesantă și mai nouă formulă este cea a "cîinilor comunitari": sintagmă
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
ajungă la Doftana, acolo unde bănuia că fusese închisă doamna Ana. Fusese oprit de o patrulă militară ruso-română la intrare în oraș. Părea suspect pentru că povestea lui despre doamna Ana Pauker și domnul Igor nu semăna cu poveștile celorlalți care vagabondau în căutarea unei coji de pîine și care nu țineau să ajungă la pușcărie, precum Fotache. L-au dus la miliție unde l-au închis laolaltă cu borfașii de rînd. Nu l-au ținut decît cîteva zile, locurile erau limitate
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
și floare de fân lipită de vertebrele ascuțite/ nămolul spârcâind printre degetele picioarelor/ în rutele întotdeauna fericite ale vânătorii.". După excursia imaginară la origini, acesta se va întoarce, plouat, în civilizația care îl absoarbe, productivă, prozaică, fără nici un mister: "am vagabondat pe străzi care se bifurcau/ în străzi care se bifurcau la capătul blocurilor faraonice,/ până la casele promiscuurbane/ unde aerul e dintr-o dată mai curat iar pomii însuflețiți/ unde soarele jilav dimineața lovește/ în cocoșii de tablă ai acoperișurilor,/ iar staniolul
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
să zică: "Poate!", "Parcă!" sau "Cîteodată da!" Cu ce temei? El beneficiază de roadele unei experiențe, poate menține uneori o acțiune și în ramele închipuirii din vis, renunțînd la prozaica deșteptare. Derrida insistă asupra regretului celui sustras plăcerii de a vagabonda în mirific și imprevizibil, el revine adesea pe pămînt cu sentimentul că pierde ceva irecuperabil, că e păgubit, că nu poate fi consolat, că a stricat, catapultat din legănarea adormirii, o armonie, frumusețea unui decor. Utilizez ca un preambul la
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
Visele personajelor sînt narate des, ele conțin semne, avertismente, somații și, de predilecție sunt premonitorii. Petru Cimpoeșu reproduce într-un loc ce zice biblicul Iosif faraonului: "visele care se repetă se împlinesc". Ele sunt în roman individuale, pot însă și vagabonda nefixate la o persoană. Că judele va deveni nevăzător reiese mai întîi dintr-un signal, inclus în somnul grefierului. Ceea ce la Walter Benjamin era șalul sau pălăria de paie devine la personajul lui Cimpoeșu pasărea în zborul ei planat. Accentul
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]