196 matches
-
prelins din pocalul prea plin/ învie izvorul din care un înger mai bea...” (E de-ajuns doar să cred că rodul urmează sămânței, însemnări pe marginea unui colind, p. 83) și cu celestul, cu cuvântul divin „nori cirrus dispar în vaier de vânt/ seninul aproape solid închipuie calea de îngeri/ am luat de la ibiși obiceiul suirii/ ating orizontul și scriu pe zăpadă”. (Dincolo de structuri nevăzute harfe, p 82) Versurile poetei se disting printr-o deosebită plasticitate, printr-o extraordinară putere de
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
din nou o cruciadă și să oprim invazia din noi gondolieri cu vele de paradă pe-o mare bântuită de foamea unei ploi Ce sfântă clevetire ne colorează-n tremur ne viscolesc zăpezi cu sturzi decapitați claxonul veșniciei e-un vaier de cutremur foșnirile celeste cu îngeri extrădați Ce caldă e ninsoarea copilului din pântec psalmodieri captive la margine de cântec... Referință Bibliografică: Psalmodieri captive / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi
PSALMODIERI CAPTIVE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364606_a_365935]
-
vid, spuse Liviu livid, avea o biluță, o tărtăcuță, harem în amintiri te chem, mătăsuri parfumate, omoruri blestemate, herem, harem, blestem. O pânză de păianjen, pe-ntins deșert turanic, un înger negru-alb, un scalp, un rai în tot seraiul, privighetoare- vaier, nici Marea Odaliscă între ruini nu riscă, numai lili-lili-lililiecii eunucii, hiper-recii, ca ienicerii, robii, astfel e spusa cobei, ce mormăie el, duhul, semi- demi-eunucul. E propriul prizonier haremului de ieri. Din iarbă, lut și sânge, haremul crește, plânge, ne naștem
ÎNTRE NOI ESTE UN VID, de BORIS MEHR în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349808_a_351137]
-
vînătă, umflată a lui nea Stelian, pe care-l văzuse spînzurat într-o mansardă printre rufe pe sîrmă, la mirosul de tocăniță, de gunoi uitat în pubele, de cauciuc ars și șobolani cu ochi vicleni. Gîndul îi zbura bezmetic la vaierul tramvaielor rotindu se bete la rond, sub soarele negru, la hohotul astmatic al unui acordeon de bețiv în duminici după-masa, cînd se dansa îndrăcit, pînă la epuizare, la albeața pîcloasă, de ciment, a cerului, la subsolurile bîhlite ... Tăcea ... tăcea ... Apoi
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
părea că se-adunase Pe trupul meu, inert și-nvinețit. Din ochi lumina mi se răsturnase, Cerul mi-era de umbre îmbâcsit... Tot ce voiam era un bob de aer. Sub duna albă-abia mai respiram Dar n-așteptam minuni și niciun vaier Din pieptul meu zdrobit nu mai scoteam Îmi așteptam sfârșitul prinsă-n lațul Acestui cuarț cu irizări de rai. N-aveam habar că îți rupsesei lanțul Și-n orice cuib de vânt mă căutai Rupând la rând petale de furtună
DIN VIS ÎN VIS de AURA POPA în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347756_a_349085]
-
nu va fi s-o poarte. Povara asta naște întuneric, Doar orbii și nebunii mai încearcă Să-și schimbe soarta rătăcind pe-o arcă, Spre Araaratul binelui himeric. Povara asta m-a adus la tine, Orb și nebun, în nefirescul vaier, Am descâlcit al gândurilor caer Din labirintul vieții-mi anodine. Povara asta ... cui de ea îi pasă? Am alte griji: să sting flămând trecutul Hrănindu-mă, cu nestemat sărutul, Cât sânul tău pe pieptu-mi mă apasă. Volumul "Ucenic în dragoste
POVARA ASTA … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350253_a_351582]
-
de pe creste Cu haine de jder și cu blană Sătui de momițe și slană Încinși cu cartușierele peste Praful de pușcă plutește în aer Dulăii sătui au pasul greoi Stoluri de lișiți trec prin zăvoi Mirosul de sânge stârnește un vaier De unde vin ei și unde se duc? Urbea se agită și fierbe Reflexele în sute de jerbe În care nimeni nu vede vreun truc Referință Bibliografică: Coborâți subit în stradă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul
COBORÂŢI SUBIT ÎN STRADĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361892_a_363221]
-
noaptea, ultima noapte a lui februarie. Când mi-am revenit, era deja 1 martie. Încă amețit, am auzit un sunet ce părea straniu în liniștea de dinaintea apariției soarelui. La început, am crezut că e vântul, dar sunetul semăna cu un vaier, parcă cineva cerea ajutor. Nu vedeam decât plapuma zăpezii așternută peste tot în jur. Să fi fost șopotul izvorului de la piciorul stâncii? Să fi fost vântul ce se zbenguia printre coroanele copacilor? Nu mi-am putut da seama. Când sunetul
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
am dat seama că sunt neputincios. Fluviul sevei îmi alerga, nebunește, din rădăcini până în creștetul coroanei. Mi-a trebuit ceva timp ca să-mi revin... Atunci, am realizat că sunetul venea dinspre un clopoțel alb, ridicat deasupra zăpezii, iar ceea ce părea vaier, era, de fapt, cântul biruinței. Clopoțelul delicat străpunsese stratul de zăpadă din dorința de a vesti venirea primăverii. - Înțelegi, Dragobete? Copila ce-mi îmbrățișa trunchiul, transferându-mi din căldura ei, era o zână. Zâna Primăvară. Melodia suavă a fost auzită
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
vrea să-i mai rabde. Nici cerul nu este mai prejos. Totul este luminat ca în plină zi, vuietul este de-a dreptul înfricoșător până ce totul se potolește și mijirea nopții revine, nu înainte de a se petrece ceva straniu : un vaier venind ca de pretutindeni se aude... - Mă duc! Mă duc să văd ce s-a întâmplat... - Unde te duci ? - Acolo ! - Acolo unde ? - Găsesc eu ! Mitru nu mai insistă. Știe că, oricum, Albert va face tot ce crede el de cuviință
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
nou mânia cerului și, mai ales, a pământului. * Trei benzi de circulație de pe bulevardul Armata Poporului cât și cele două căi de rulare a tramvaielor sunt blocate complet de dărâmături. În mintea lui Albert îi răsună, în mod repetat, acel vaier auzit mai devreme din pragul casei lui încrâncenându-l. Își dă seama că între dărâmături sunt trupuri și suflete zdrobite. Locatarii blocului frânt, prăbușit nefiresc, cei care au reușit să iasă la timp dintre așa numiții „pereți din beton armat
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
vrea să-i mai rabde. Nici cerul nu este mai prejos. Totul este luminat ca în plină zi, vuietul este de-a dreptul înfricoșător până ce totul se potolește și mijirea nopții revine, nu înainte de a se petrece ceva straniu : un vaier venind ca de pretutindeni se aude... - Mă duc! Mă duc să văd ce s-a întâmplat... - Unde te duci ? - Acolo ! - Acolo unde ? - Găsesc eu ! Mitru nu mai insistă. Știe că, oricum, Albert va face tot ce crede el de cuviință
EVOCARE de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365177_a_366506]
-
nou mânia cerului și, mai ales, a pământului. * Trei benzi de circulație de pe bulevardul Armata Poporului cât și cele două căi de rulare a tramvaielor sunt blocate complet de dărâmături. În mintea lui Albert îi răsună, în mod repetat, acel vaier auzit mai devreme din pragul casei lui încrâncenându-l. Își dă seama că între dărâmături sunt trupuri și suflete zdrobite. Locatarii blocului frânt, prăbușit nefiresc, cei care au reușit să iasă la timp dintre așa numiții „pereți din beton armat
EVOCARE de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365177_a_366506]
-
Literatura > Beletristica > ÎN NOAPTEA ASTA Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2048 din 09 august 2016 Toate Articolele Autorului În noaptea asta În noaptea asta urlă vântu-n mine Iar vârcolacii mi-au mușcat din oase Și nu e nimeni vaierul s-aline Iar rănile-s adânci și-s dureroase... În noapte tot pândesc să iasă luna Să îmi trimită leacuri de durere, Da’-n cerul greu agită nori furtuna Iar stropii lor mă ard a tămâiere. Doar astrul nopții mi-
ÎN NOAPTEA ASTA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365217_a_366546]
-
mereu cocori albaștri spre cine știe care aștri căzând ca niște osândiți acolo unde nu gândiți ochiul surd urechea oarbă tot filozofând în barbă, ne trezim că nu ne-ascultă teoria cea ocultă părul fluturând în aer într-o lume ca de vaier tot căzând într-o capcană eu am rană tu ai rană fără scuturi sângerând și murind și nu murind cu peruci aristocrate colorate cam pudrate dansăm pe falduri de hârtie într-o decentă măreție cu grație și strălucire pe sfoara
NE FURĂ MOARTEA LA CÂNTAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364835_a_366164]
-
În stofa timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși. Era amorul nevăzut de greu, În beznă, sclipea o Afrodită, Ea dispărea, pălind de dorul tău, Și în ninsoarea nopții era sfântă. Se întregea cu scrisul meu, Pierea atunci și vaierul lunatic, Cum piere noaptea într- un hău, Adulmecând sărutul tantric. În finitudini stele reci îmi zbor, Captive sfere prins- au zelul Însomnoratului, ce ești, cu mult fior- La tine mi- am uitat penelul. Era o noapte, ca de piatră- Deasupra
STELELE- MI CĂDEAU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366309_a_367638]
-
nu va fi s-o poarte. Povara asta naște întuneric, Doar orbii și nebunii mai încearcă Să-și schimbe soarta rătăcind pe-o arcă, Spre Araaratul binelui himeric. Povara asta m-a adus la tine, Orb și nebun, din nefirescul vaier, Am descâlcit al gândurilor caer Din labirintul vieții-mi anodine. Povara asta ... cui de ea-i mai pasă? Am alte griji: să sting flămând trecutul Hrănindu-mă, cu nestemat sărutul, Cât sânul tău pe pieptu-mi mă apasă. *** Volumul "Ucenic în
POVARA ASTA … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352567_a_353896]
-
Articolele Autorului Toc! Toc! Toc! Toc! „Și a fost a treia zi după Scripturi”, Zic unele guri. A patrusprezecea - după unele calcule ortodoxe În afară de orice noxe, Ori a Judecății de Apoi - rezon ! Alegau cântece vechi pe firele de telefon, Ruginite vaiere ieșite din amintiri întortocheate, Din ilustre cartiere de lux, insalubre, deocheate; Numai oamenii eram NOI, Rămași statui, pe jumătate goi, Toate ferestrele larg...oblonite - Lipsea doar steagul Națiunilor Unite. „Asta nu este un neajuns”, Zise o voce guturală de nepătruns
TOC! TOC! TOC! TOC! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351199_a_352528]
-
cu un păstos “bine temperat” (Strada Cosmos), dintr-o dezinvoltă “denunțare” a propriului bovarism (Mod de întrebuințare) sau din câteva stranii enunțuri metaforice divergente, foarte concrete, închegând același stil adeseori ambiguu și “neglijent” care o particularizează (Pelerin): “Pasăre fenix fără vaier dă stingerea/ Cine stoarce tăcerile decât cel uitat/ de lumina-n cuiele foamei de sine/ Nu scânci, privește, afară-i lumina/ nespânzurată/ Singurătatea treiera-ntunecimile pieptului/ Clopote albe, trase de vânt ca de viață/își cultivă sforile tari/ Ca pe
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
în poezia bacoviană, devin uneori sursa plăcerii: "Tălăngile, trist,/ Tot sună dogit.../ Și tare-i târziu,/ Și n-am mai murit... ("Pastel"). Echivalentele toamnei sunt memorabile mai ales prin modulațiile sonore "bucium", "târție", "răgete", "sună dogit", care converg spre un vaier cosmic dezlănțuit. Prezența sinesteziilor se afirmă în această poezie descriptivă, elementele vizuale ale pastelului fiind transpuse în analogii auditive ce stârnesc plăceri, volens nolens, relația poet-societate implică nu rămânerea nemijlocită la fenomenul senzorial, care poate fi dorit și gustat ca
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
în poezia bacoviană, devin uneori sursa plăcerii: "Tălăngile, trist,/ Tot sună dogit.../ Și tare-i târziu,/ Și n-am mai murit... ("Pastel"). Echivalentele toamnei sunt memorabile mai ales prin modulațiile sonore "bucium", "târție", "răgete", "sună dogit", care converg spre un vaier cosmic dezlănțuit. Prezența sinesteziilor se afirmă în această poezie descriptivă, elementele vizuale ale pastelului fiind transpuse în analogii auditive ce stârnesc plăceri, volens nolens, relația poet-societate implică nu rămânerea nemijlocită la fenomenul senzorial, care poate fi dorit și gustat ca
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
Autorului Toarcem amintirea Merg încet cu sufletul pustiu singură printre atîta lume timpul a trecut cînd nici nu știu oamenii din juru-mi nu au nume. Joacă, iar, căldura verii-n aer fructele și le-a-negrit, iar, șocul, clopotele bat, prelung, a vaier, si eu nicidecum nu-mi găsesc locul. Am să mă întorc în sat curînd unde mă așteaptă maica bună la lumină stelei, licărind, toarcem amintirea, ca pe lână... A plecat măicuța... A plecat măicuța casă e pustie poartă e legată
TOARCEM AMINTIREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355761_a_357090]
-
sclipeau în întuneric Și rătăceau, sărind din loc în loc, privirea. Gerul crăpa sub pași, timpul era himeric, Ce înfricoșare!..Mă-ncuraja iubirea. Alerga aerul ducând pe spate un cuvânt, Semnul mirării,-n ochi.. și-ntunecata zare! Auzul se umplea de vaier (puternic vânt) Furtuna era-ntr-o albastră disperare. Gesturi de plumb spintecau acest întuneric! Am rupt lanțul fricii la marginea nopții... În gând, anihilat-am tot ce părea himeric. Prin cercul clipei am ajuns în dreptul porții! Sclipea timpul întâmplări mici
IUBITE de LIA RUSE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370789_a_372118]
-
unghi puteai să vezi cum crește o piatră. Trei sute șaizeci de zile creștea, apoi, pe neașteptate, numai ce-o vedeai desprinzându-se și alunecând de-a lungul uneia dintre cele două bisectoare. Vai, ce strigate se puteau auzi atunci, ce vaier... Duhurile toate simțeau irezistibila pornire de-a se purta pentru câteva clipe dedesubtul apelor iar cercurile din apropiere își conștientizau condiția de poligoane cu o infinitate de laturi. Îndată după încetarea larmei, un cărăbuș venea să se așeze în locul rămas
DORUL DE PIATRĂ de RAUL BAZ în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368237_a_369566]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > BOLTA VERDE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Adânc apasă griul desfrunzirii, Pe siluete sprijinite-n aer. Valsând stângaci pe-al vânturilor vaier, Pădurea-și cată, primăvara, mirii. Atârnă muguri, mărțișoare-n ceață, Lumini cerșind din răsărituri oarbe, Din frunze ninse-n giulgiuri, seve soarbe Ca mic dejun în trista dimineață. Căldura va picta în toată verde, O nouă boltă, o umbrelă-n
BOLTA VERDE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353912_a_355241]