558 matches
-
octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Au trecut foarte mulți ani de atunci... Istoria acelor ținuturi demonstrează că după perioada de domnie a lui Mihai Valdescu, oarecum mai liniștită, au urmat vremuri frământate cu multe războaie, unele câștigate, altele pierdute, cu vaiete și jale. Secole la rând poporul și-a apărat hotarele cu sabia în mână. Mult mai târziu țara a scăpat de jugul otoman câștigându-și independența prin luptă. Ținuturile carpatice de același neam s-au unificat. Frământările sociale au continuat
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412878111.html [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
Doaga să-ș ceară iertăciune că l-or îmbetat ai lu Ianăș la colibă și n-o mai giudecat că ce face. De-aia-mi pare mie rău de tinie, că-ncolo n-am nimica, da cu aheștea iești tot on vaiet ș-on plâns. A intrat în bucătăria de vară, a strecurat laptele. În târnaț, sprijinit cu umărul pe țocul ușii, o urmăream, gânditor. Cum să-i explic că exact asta vreau, un vaiet și-un plâns cu rost care să
Povestea ca viață by https://republica.ro/povestea-ca-viata-soartea [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
nimica, da cu aheștea iești tot on vaiet ș-on plâns. A intrat în bucătăria de vară, a strecurat laptele. În târnaț, sprijinit cu umărul pe țocul ușii, o urmăream, gânditor. Cum să-i explic că exact asta vreau, un vaiet și-un plâns cu rost care să schimbe vaietul și plânsul cu chip de neant?! Foto: Arhiva personală Marcu Jură - O dzâs tata că mă scoate/ De la tot și de la toate./ De la domni și de la soarte/ Nu mă poate! Cum
Povestea ca viață by https://republica.ro/povestea-ca-viata-soartea [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
on plâns. A intrat în bucătăria de vară, a strecurat laptele. În târnaț, sprijinit cu umărul pe țocul ușii, o urmăream, gânditor. Cum să-i explic că exact asta vreau, un vaiet și-un plâns cu rost care să schimbe vaietul și plânsul cu chip de neant?! Foto: Arhiva personală Marcu Jură - O dzâs tata că mă scoate/ De la tot și de la toate./ De la domni și de la soarte/ Nu mă poate! Cum ț-o fi soartea. Că, dacă ț-o fi
Povestea ca viață by https://republica.ro/povestea-ca-viata-soartea [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
oameni au murit ca noi să trăim. Fiecare al zecelea făcea un pas înainte. Pe rând, își scoteau coifurile apoi lorica și tunica de lână. Apoi erau așezați în genunchi și li se dădea lovitura de grație. Fără plânsete sau vaiete. Fără vociferări sau acuze. Ca și cum fiecare și-ar fi făcut datoria față de ceilalți, nicidecum față de Roma. Doar vechi camarazi, care-și strângeau mâinile înainte de moarte! Nimeni nu mai spuse nimic însă toți ridicară ochii către cei răstigniți. -Ce vă tot
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_3.html [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
-o și el dacă nu apăsa asupra lui grija fratelui mai mare față de cei mai mici (cel mic avea 4 ani). Calvarul deportării spre vest a durat săptămâni. Pe teritoriul Austriei, bombardierele anglo-americanilor amenințau mereu viața micilor deportați, care, la vaietele înspăimântătoare ale sirenelor, săreau din mersul încetinit al marfarului ca să se adăpostească în tranșeele paralele cu linia ferată. La încetarea alarmei antiaeriene, la Salsburg, își amintește Grigore Dominte, nu prididea să numere morții din rândul localnicilor. În gările mari (Viena
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (II) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Copii_romani_in_lagarele_naziste_ii_gheorghe_parlea_1347305628.html [Corola-blog/BlogPost/343732_a_345061]
-
grăbite în valsul răspunsurilor neștiute decât în parte, frământau lumea gândirii sale. Sub fruntea înnourată, un mâine suspendat de colțul lunii, învârtea o lume de idei ce se zbătea mereu într-o altă lumină. Voia să doarmă. Să nu audă vaiete...să nu simtă durere. Să nu știe de nimic.,, Se vor termina toate? Ce situație nenorocită!'' Dar, nu, nu va plânge! Va călca peste durerea fizică și cea care-i frângea bucăți din suflet. ,,Ce puțin a durat fericirea! Acesta
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 by http://confluente.ro/Viata_in_cerc_3_ochii_t_liliana_tirel_1377512272.html [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]
-
chinul, acolo unde-i rămâne și umbra, chiar, pe când în scenă intră la brațul luminii și voioșiei! Îl devasta o durere insuportabilă de spate, cobora la scenă chircit, cu buzele încleștate de durere și ochii umeziți de răbdarea durerii fără vaiet - această eliberare dată omului ca o doctorie sufletească. Dar pe scenă se îndrepta eroic, surâdea, cânta, dansa și nimeni nu știa în ce chingi îi plângea inima! Ieșea din scenă și se prăbușea într-un fotoliu, ca să se predea iar
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1419474634.html [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017. Iarna din cuvânt de Gabriela Mimi Boroianu 03.03.2017 Ce iarnă stranie cade-n cuvânt, De-un timp ninge cu versuri peste noi, Se-aud povești în vaietul de vânt E primăvară-n lumea de apoi! Un frig se lasă-n filele de carte, Tăcerile cuvintele-au învins. De-un timp încoace îngerii au parte De glasul poeziei din cuprins... Ce-și plânge coala tristă neputința Că încă
GABRIELA MIMI BOROIANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_mimi_boroianu/canal [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
Ideea de cuvinte se dezbracă Iar Muzele, de Moarte, sunt învinse... Citește mai mult Iarna din cuvântde Gabriela Mimi Boroianu 03.03.2017Ce iarnă stranie cade-n cuvânt,De-un timp ninge cu versuri peste noi,Se-aud povești în vaietul de vântE primăvară-n lumea de apoi!Un frig se lasă-n filele de carte,Tăcerile cuvintele-au învins.De-un timp încoace îngerii au parteDe glasul poeziei din cuprins...Ce-și plânge coala tristă neputințaCă încă-o pană-n
GABRIELA MIMI BOROIANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_mimi_boroianu/canal [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
văzuseră prin aceste locuri. Pasămite, erau tătarii cei sângeroși, plecați în pradă și silnicie. Îngroziți, locuitorii plecară în grabă peste apă cu mic și mare, fiindcă acei războinici săgetau orice viețuitoare ieșită în cale și, mai ales, oameni. Plânsete și vaiete se ridicau până la ceruri, iar apa se înroșise de sângele oamenilor și viețuitoarelor ucise. Din căsuța ei, Goanța auzi țipetele și vaietele oamenilor și viețuitoarelor și, ieșind afară, văzu apa însângerată a râului și trupurile bietelor făpturi zăcând fără de viață
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/leonid_iacob_1435738277.html [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
mic și mare, fiindcă acei războinici săgetau orice viețuitoare ieșită în cale și, mai ales, oameni. Plânsete și vaiete se ridicau până la ceruri, iar apa se înroșise de sângele oamenilor și viețuitoarelor ucise. Din căsuța ei, Goanța auzi țipetele și vaietele oamenilor și viețuitoarelor și, ieșind afară, văzu apa însângerată a râului și trupurile bietelor făpturi zăcând fără de viață. Ridică atunci brațele și se rugă Cerurilor să oprească acel măcel îngrozitor. Din Înalturi, se auzi glasul Creatorului care-i ascultase ruga
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/leonid_iacob_1435738277.html [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
un murmur prelung , În liniștea sacră a lăcașului sfânt . Manole ,Manole n-o auzi cum plânge , Și după ani sute zidul tot o strânge , Pe Ana ta dragă, soție iubită, În cea mănăstire ,de tine clădită ? Aud de departe tot vaiete-n noapte , Pe poteci pietroase în odăi pioase , Îmi pare că Ana te roagă tăcut , Să nu pui altar pruncul nenăscut . Manole ,Manole în eternitate Ai intrat ,ducând-o pe Ana spre moarte , Degeaba a plâns și te-a implorat
MANOLE , MANOLE ! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1422797383.html [Corola-blog/BlogPost/376061_a_377390]
-
îngerii din ceruri Vărsau din ochi albaștri Potop de-amare lacrimi Știind ce cruntă soartă, Spre-îndepărtatul Tomis Al tău exil te poartă. Pe marmura cea sobră A vechilor palate, Pe Viile de tine Atât de mult umblate, Se revărsa un vaiet Din piepturi de fecioară, Cerând, vai, îndurare, Ca versul să nu moară... Dintre femei, din aur, Ai fost ursit să pleci La Pontus Euxinus Modest ca să petreci; Pe lângă geții liberi Să viețuiești o vreme, Sperând, din suferință, Acasă să te
GENŢIANA GROZA by http://confluente.ro/articole/gen%C5%A3iana_groza/canal [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
vedere - o concepție salutară dar incompletă, pentru că nu redă toată complexitatea Iubirii. Ar însemna să-l reducem la un iluzoriu narcotic de euforie. Vrem sau nu, Suferința este parte componentă a Iubirii, cu tot alaiul ei de cumplite dezamăgiri, disperări, vaiete și drame. Și nu mă refer la faptul că bărbații privesc Iubirea doar din punct de vedere schopenhauerian, nici la complexitatea motivelor de atracție în Iubire. Este vorba de caracterul labil al acestui sentiment-fenomen. Asemeni celorlalte fenomene naturale schimbătoare, supuse
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1493281177.html [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
în loc, din milă parcă, Doar umbra lui arcuitoare. Mă frânge geamătul durerii Și-adâncul cel săpat în mine Îl umplu azi, în pragul serii, Cu tot ce curge din suspine. M-aș împăca cu iarna ce mă-ngheată Și aș ascunde vaietul strigării De aș afla că pojghița-mi de gheață O va topi iar boarea primăverii. Dar știu că primăva nu mai vine Și-o iarnă glaciară prevestită Cioplește sloiul nemilos în mine Și-mi pregătește era infinită. (ianuarie, 2015) Referință
IARNĂ GLACIARĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1420397545.html [Corola-blog/BlogPost/376660_a_377989]
-
Ardealului este oglinda vie a trecutului glorios sau înnegurat al trunchiului țării care nu se vrea ciuntit. Peste ea nu trebuie să se aștearnă colbul, fiindcă cei 11.000 de morți ai Oarbei de Mureș strigă. Strigă și pietrele, și vaietele lor se înalță-n văzduh. Poezia lui Mircea Istrate Dorin este una a redeșteptării sentimentului peren de iubire, este o poezie a permanenței și a identității noastre naționale, susținută de istorie și de tradiție, ce ne definesc ca nație. Întoarcerea
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poetii_ardealului_slujitor_in_patria_cuvantului_mircea_dorin_istrate_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
auz? Bat înt-una. Nu-s câni de treabă. Câniele bun bate oțâr șî tace. Cân îl audz că tace, atuncea prinde de urs. Așe-i șî omu: cân prinde miezu lucrurilor, tace... Ușa cioplită a stânii s-a deschis cu un vaiet prelung. Ciobanii hoiau și țolăiau cu disperare. Printre bârnele stânii pătrundea, din când în când, o rază de lanternă. M-am ridicat în picioare, încordat. Unchiu stătea proptit cu umărul în ușori. - Mă, Niculai, ia hai, că ne sparsă una
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele by https://republica.ro/povestea-ca-viata-de-cate-feluri-sunt-vorbele [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
alarma la Școala de subofițeri, când era elev. A plecat cu aceeași grabă. Se mergea greu pe zăpadă. Nu a putut alerga, deși ar fi dorit. Când a ajuns mai aproape de curte i s‑a părut că aude urlete și vaiete de om și s‑a oprit să asculte. Nu se înșelase. După alți câțiva pași a deslușit în întuneric lumina intermitentă a alarmei. „Doamne, e chiar la el la poartă! E ceva grav, nu se poate!” A dat ordin prin
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_23_.html [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
început să o pupe, scuturat de suspine. - Ți‑am zis, Gavrilă tată, să‑mi spui când vii. Nu se întâmpla nenorocirea asta. Gavrilă! Nu muri, băiatu’ tatii. - Iar... zici... iar vorba... aia... nea Vi... Viorele, a reușit să vorbească printre vaiete omul prins ca într‑o menghină și aproape înghețat. - O zic, Gavrilă tată, o zic. Că ți‑am spus să nu intri cu țiganii, băiatul tatii. - Nu... nu mai... vorba... aia... iar! - Da, iar zic, Gavrilă. Iar, băiatule, că tu
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_23_.html [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
urletele încărcate de ură ale hamasnicilor sau a celor din Hizbullah, cad rachete prste noi și a copiilor noștri., au loc atacuri teroriste în centrul unui oraș israelian. Un sinucigaș aruncă în aer un autobus cu ființe nevinovate. Sunt victime, vaiete de durere, lacrimi. Nu e ușor să trăiești aici. Dar asta ne e țara. Aici e vatra strămoșilor, aici ni s-au născut copiii. Nu putem părăsi aceste pământuri udate cu sânge. Oricît e de greu, trebuie să stăm și
CLIPE DE REFLECŢIE – PIATRA ŞI DORUL de HARRY ROSS în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 by http://confluente.ro/Harry_ross_1401879625.html [Corola-blog/BlogPost/354088_a_355417]
-
Iubirile ucise-ti stau Adânc înfipte-n coasta @ Stafiile în nopți fierbinți Prin ține se răscoală Și-ncet-ncet își ies din minți Și baie-ti fac în smoala @ Atât,a fost destinul tău Și visele-ti din urmă Un vaiet trist,pierdut în hau Ce dintr-o dat'...se curma Referință Bibliografica: Destinul / Alexandru Maier : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1501, Anul V, 09 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandru Maier : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DESTINUL de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_maier_1423484888.html [Corola-blog/BlogPost/375978_a_377307]
-
pe toate părțile, cu miros proaspăt de pământ și de lucruri curate, bordeiul Mariței, că ei... a zis Trifu că i-l face, chema la sărbătoare, liniște și odihnă. Scăpaseră de larma din cort, de hârjoneala sâcâitoare a copiilor, de vaietele bătrânilor, de certurile interminabile pentru orice fleac între cei maturi. Din bordeiul lor îi mai auzeau, strigând, vorbind, certându-se, dar nu ca atunci când erau între ei. Era prima noapte când dormeau singuri, în intimitatea lor, fără rețineri. Era noaptea
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1491973108.html [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
instrumentelor de suflat. Doar din când în când mulțimea se oprește brusc, încremenind într-o liniște perfectă. Este momentul în care s-ar putea auzi un ac cum cade, când izbucnește fulgerător și spontan dintr-un balcon din apropiere un vaiet tânguitor. Țipătul sfâșietor își face drum până în măduva spinării, ca o săgeată. Nu puțini sunt cei care se trezesc înfiorați cu părul măciucă. “Saeta” (săgeata) e cântată de o singură voce penetrantă care evocă suferințele Domnului Isus. De departe aduce
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_1397837922.html [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
Țipătul sfâșietor își face drum până în măduva spinării, ca o săgeată. Nu puțini sunt cei care se trezesc înfiorați cu părul măciucă. “Saeta” (săgeata) e cântată de o singură voce penetrantă care evocă suferințele Domnului Isus. De departe aduce cu vaietul unui flamenco, punctat pe alocuri de un “ay” dureros. Bocetul se oprește brusc când mulțimea îi pecetluiește finalul printr-un “olé” unanim. Paso își continuă drumul. Singura procesiune lipsită de orice acompaniament muzical este renumitul “Paso del Silencio”, impresionant pentru că
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_1397837922.html [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]