60 matches
-
Eseurile trec aproape neobservate, deși numărul lor nu e deloc neglijabil, cît despre poezie sau teatru, ce să mai vorbim?! Literatura contemporană pare să fi devenit sinonimă cu romanul, celelalte genuri trecînd drept epifenomene ce-i servesc acestuia de ecran valorizator, deși, paradoxal, și scriitorii, și cititorii, și criticii sunt conștienți de efemeritatea acestuia, de faptul că mai bine de 9/10 din producția romanescă a unui an este uitată și îngropată înainte de începutul anului următor. Departe sunt secolele cînd romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Kellner, pare a fi o caracteristică a vremurilor noastre (emergența termenilor precum postindustrialism, postumanism, postfilosofie, postistorie etc. indicând acest lucru). Prefixul "post-" induce ideea periodizării, etapa precedentă fiind suprapoziționată, deși este epuizată sau încheiată, în timp ce etapa viitoare conține slabe indicii valorizatoare, fiind sub semnul incertitudinii sau, dimpotrivă, perioada care se vrea încheiată este subpoziționată, devalorizată, negată, în timp ce următoarea este privită în sens "eliberator" și pozitiv. Alți critici ai fenomenului se distanțează de interpretarea lui "post-" în termeni de posterioritate temporală (postmodernismul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al celui de banalizare. Valoarea subversivă a schimbului simbolic se evidențiază și în capacitatea acestuia de a se fi alăturat proiectelor culturale revoluționare, localizate în revolta grupurilor marginale, care subminează puterea codului rasial sau sexual și introduc în discurs puterea valorizatoare a diferenței. Baudrillard este la această dată (în Le Miroir de la production) fascinat de radicalitatea discursului acestor grupuri minoritare, care își afirmă propriile trebuințe și valori împotriva normelor dominante ale societății, astfel încât va susține politicile de margine, micropoliticile care se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de evoluție, cel de progres vizează un aspect general: trecerea în timp de la un stadiu la altul a tuturor societăților sau cel puțin a unora dintre ele. Criteriile utilizate pentru a determina existența sau nu a progresului sunt însă explicit valorizatoare. Progresul raportează dinamica în timp a societăților la om și la necesitățile sale. Sunt societățile din ce în ce mai „bune”, mai în acord cu exigențele umane sau nu? Dacă da, atunci putem vorbi despre un progres. Ideea de progres este legată de evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociabilitățile de tot felul) are aceeași demnitate de ordin istoriografic ca și alte tipuri de abordare. Până la construcțiile „deductoare”, abstracte este bine să trecem prin translările „inductoare”, concrete, purtate de protagoniști. Cu o condiție totuși: să nu preluăm aceleași instrumente valorizatoare specifice mediului investigat - ceea ce talentatul istoric demonstrează că se poate. Modul de a gândi și a acționa este și rodul unui context, ne atenționează Adrian Neculau În următoare intervenție. Din perspectiva psihologiei sociale, ne sunt evidențiate rolul contextului În construirea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
reprezentărilor și mentalităților, palierele și instrumentele de „formare” comunistă, motivațiile actorilor principali, procesele „reeducării”, consecințele programului de formare a „omului nou”. Chiar și reprezentările actuale, despre ceea ce a fost, pot fi afectate de cadrajul ideologic infiltrat adânc În ființa noastră valorizatoare. Cu toate că s-a schimbat contextul, ne avertizează universitarul ieșean, „mulți dintre actorii sociali conservă nu numai gesticulația colectivă, ci și strategiile de evitare, practicile de disimulare, stilul adaptativ” (p. 45). O explicație pentru ceea ce Încă mai sesizăm la tot pasul
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
generat, Într-o relație dialectică, de o atitudine ieșită din comun față de acea poveste - credința. Mitul este considerat adevărat, important, dotat cu puteri ieșite din comun („sacru”) nu datorită unor experiențe practice sau unor evaluări raționate, argumentative, ci unei „decizii” valorizatoare, transmisă din generație În generație. Această atitudine (pe care unii cercetători o numesc „religioasă”) oferă criteriul prin care atât membrii comunității studiate, cât și antropologii diferențiază mitul de alte forme narative - mythos-ul grec, adaox, liliu sau itan se deosebesc de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
înșiși un precursor în Caragiale. Prin omologii interferente și reproductive, toți trei au asimilat tipologia și intuițiile textualiste ale maestrului: "mozaicarea discursului, fărâmițarea ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea". Privirea globală asupra absurdului comic caragialian îi permite Loredanei Ilie să imprime o imagine valorizatoare dramei Năpasta, descalificată valoric de Paul Zarifopol, în eseul Publicul și arta lui Caragiale. Defectele amendate de critic sunt întoarse în trăsături particulare ale farsei tragice moderne. Sugestivă, demonstrația dezvăluie intuiție critică. Restabilirea dreptății printr-o nedreptate întruchipează "justiția naturală
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
odihnă, recreere, educație, cultură. Trecerea de la paternalism la extrema individualismului exacerbat transformă responsabilitatea civică a oamenilor în viața de zi cu zi. Pentru a suscita adeziunea colectivă, participarea, implicarea, autoritățile locale trebuie să aibă o bună imagine publică, reprezentări favorabile, valorizatoare. Adeziunea, participarea, implicarea depind de calitatea raporturilor între locuitori și autorități, între locuitori și instituții. Aceste "autorități" sunt realmente autorități, sau dețin, pur și simplu, puterea temporar? Sunt simple prestatoare de servicii, sau (se) investesc enorm pentru asigurarea coerenței acțiunilor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Îndepărtate; f) asumarea riscurilor legate de Îndeplinirea unor proiecte dificile și curajoase; g) perseverența În căutarea de soluții și În realizarea proiectului urzit corelativ cu dispoziția către revizuirea continuă a proiectului și permanenta lui optimizare; h) simțul valoric și atitudinea valorizatoare) grupul atitudinilor direct creative constând din simțul noului, dragostea și receptivitatea pentru tot ce este nou și respectul față de originalitate, cultivarea consegventă a originalității cu deosebire a aceleia ce se corelează cu o valoare socială și umanistă superioară. Atitudinile creative
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]