582 matches
-
își atrag toate subvențiile pentru că votează cu PSD-ul, conduc reviste care ne cenzurează, nu mai știu să scrie în libertate, nu mai au cititori, sunt depășiți de postmodernism, n-au adresă de mail și nici pagină de web, sunt vanitoși, invidioși, plini de frustrări. Suntem bătrâni și ne incomodează tinerii: ce știu ei cum era în comunism, n-au lecturi fundamentale, (sub)cultura lor e de masă, se revoltă doar ca să ne ia locul, sunt impertinenți și nu mai știu
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
Cehov pentru că e greu să nu fii de acord cu asta. E tot atât de greu să nu fii de acord că idealurile mic-burgheze sunt searbede, grețoase și de neclintit, că în stepă nu e umbră, iar în pădure este, că oamenii vanitoși sunt vulgari, iar vulgarii sunt vanitoși, că există femei care au o frumusețe de animal de pradă și există doamne plăcute cu cățel, care au un bărbat provincial anost și care merg la băi și se culcă din întâmplare cu
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
fii de acord cu asta. E tot atât de greu să nu fii de acord că idealurile mic-burgheze sunt searbede, grețoase și de neclintit, că în stepă nu e umbră, iar în pădure este, că oamenii vanitoși sunt vulgari, iar vulgarii sunt vanitoși, că există femei care au o frumusețe de animal de pradă și există doamne plăcute cu cățel, care au un bărbat provincial anost și care merg la băi și se culcă din întâmplare cu un bărbat aproape necunoscut, iar în
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
nu sînteți inocent"". Această directitate aspră, lipsită de nuanțe, cu excepția celor stilistice (un gen de candoare inteligentă!), îi conferă lui Octavian Paler dreptul de-a ne reprezenta printr-un soi de lirism al conștiinței civice. Există inadaptabili și inadaptabili. Capricioșii, vanitoșii, cîrtitorii cronici sub imboldul invidiei sînt și ei, în felul lor, inadaptabili, nu-i așa? Inadaptarea lui Octavian Paler beneficiază însă de un substrat solid, organic, cu o relevanță obștească (originea sa rurală, mereu asumată, joacă un rol însemnat) și
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
secret. „...secretul revelat nu încetează să fie secret pentru cel care îl comunică scriind.” Secretul continuă să fie secret așa cum apa scoasă din fântână nu golește fântâna. Iar scriitorului îi rămâne secret pentru că el nu știe ce a revelat. „Scriitorul vanitos va spune tot ce trebuie să treacă sub tăcere, din cauza lipsei lui de anvergură.” Este avertismentul cel mai dureros. Citesc un articol interesant și foarte critic. Spre deosebire de interbelici: Blaga, Eliade, Noica (ar mai fi: Rădulescu- Motru înaintea lor, Cioran, Mircea
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
cunoscut poem sorescian) și aproapele său, mărginit și suficient, gata să-și dea mereu aere și ifose, mimând doar existența adevărată, animată de un ideal în această lume. Revelator e în această privință chiar textul de debut al volumului, Înfrângere: „vanitos / necunoscutul de lângă mine / își savurează filozofia / fără îndoială / și convingerea / că reuește / să-și probeze / omnisciența / care-i exaltă goliciunea” În fața unui asemenea ipochimen, ne dă de înțeles poetul, suferi spontan sentimentul neputinței, al înfrângerii, al dezarmării, exasperat să constați
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
militare, sărbătoririle și omagierile. Mă plictisesc atunci când lucrurile merg în direcția greșită, când oamenii vorbesc prostii, când lipsa de caracter se pune de-a curmezișul finalizării unor proiecte. Mă plictisesc cei care vorbesc mult și fac puțin, mă plictisesc lăudăroșii, vanitoșii, aroganții și mincinoșii. Culmea e că mă plictisesc dintr-un motiv care contrazice câteva din lucrurile spuse mai sus: pentru că sunt previzibili. Toți lăudăroșii sunt la fel, toți vanitoșii par trași la indigou, toți aroganții vorbesc același limbaj. E drept
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
plictisesc cei care vorbesc mult și fac puțin, mă plictisesc lăudăroșii, vanitoșii, aroganții și mincinoșii. Culmea e că mă plictisesc dintr-un motiv care contrazice câteva din lucrurile spuse mai sus: pentru că sunt previzibili. Toți lăudăroșii sunt la fel, toți vanitoșii par trași la indigou, toți aroganții vorbesc același limbaj. E drept, pe de altă parte, că unii mincinoși sunt plin de imaginație! Mă plictisește nu déjŕ-vu-ul, ci lipsa lui de substanță. Pot să ascult același banc de mai multe ori
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
reciclare a conceptului de vanitate, care n-ar fi chiar așa de reprobabil cum se înfățișează la prima vedere. "Pînă la urmă, glăsuiește Unamuno, vanitatea este groaza de neant, de mii de ori mai înspăimîntătoare decît infernul însuși". Deci un vanitos ne-ar putea inspira înțelegere, compasiune... Din păcate, nu sînt, nu mai sînt (chiar dac-am fost nițel, cîndva, foarte demult) vanitos spre a mă bucura de un atare protecționism al semenilor. La baza mai din adînc a vanității se
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
glăsuiește Unamuno, vanitatea este groaza de neant, de mii de ori mai înspăimîntătoare decît infernul însuși". Deci un vanitos ne-ar putea inspira înțelegere, compasiune... Din păcate, nu sînt, nu mai sînt (chiar dac-am fost nițel, cîndva, foarte demult) vanitos spre a mă bucura de un atare protecționism al semenilor. La baza mai din adînc a vanității se află anxietatea, nesiguranța, de nu chiar spaima, simțăminte imature, care țin de un romantism al ființei, gata a plonja, compensator, în aparență
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
am îmbătrînit. N-aș mai putea accepta vanitatea scriitoricească și nici un alt soi de vanitate, deoarece aceasta e inconsistentă, jenantă ca semnificație ontologică, recurgînd la reprezentări convenționale, la trucaj, la mască. Macerat de sentimentul că e prea puțin ori nimic, vanitosul teatralizează ieftin, introduce un manechin care să i se substituie. În situația unui om de litere, un manechin ce așteaptă să fie ornat de omagii critice. Spre dezolarea probabilă a unor confrați, nu mă simt în stare a mă deda
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
nu s-a prezentat pentru a lua parte la efortul comun de stingere a unui incendiu. Avea să fie „greu și fără menajamente pedepsit cu o mare sumă de bani”, chiar dacă împricinatul nu era altul decât primarul rascian Josin Malenița. Vanitosul primar Malenița O adresă a administrației din Banat către magistratul german, datată 2 ianuarie 1773 și păstrată în arhiva orașului, ne dă amănunte despre acest eveniment: „S-a înaintat plângerea că cetățeanul Malenitza Jossin, pentru chestiunea incendiului izbucnit în casa
Agenda2006-20-06-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/284962_a_286291]
-
la stingerea incendiului, l-a oprit pe primarul rascian să achite și plata amenzii. După termenul cuvenit de 3 zile, sancțiunea era dublată de Administrația Cezaro-Crăiască a Țării (Banatului). Cauza ajunge până la Curte (cel mai înalt loc...), vinovatul făcând recurs. Vanitosul primar Malenița știa el ce știa, pentru că la Viena era în curs ridicarea sa în rândul nobililor. Șaisprezece zile după dispoziția administrației, primarul rascian era înălțat de Maria Tereza în rang de Cavaler Imperial... Dacă a plătit amenda, sau dublul
Agenda2006-20-06-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/284962_a_286291]
-
teatrală, este, de asemenea, necesară, fiind un efort ce nu presupune lupta cu sine, ci cu ceilalți - imaturitate fără deschideri spre lume, dar autentică. Ajungem la o concluzie interesantă: „Nu sunt (scriitorii imaturi, n.m. M.M.), sau nu în mod esențial, vanitoși și egoiști: sunt egotiști. În ochii lor nu apar decât ei înșiși, dar ei sunt o lume - una care, principial, cuprinde totul. Atunci când, atingând maturitatea, își înțeleg resortul egotist până în străfund și fac operă din această înțelegere fără să-și
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
întorc domnului Petru Poantă, căci cartea a ieșit de la tipar, printr-o tristă coincidență, chiar în ziua înmormîntării sale. Cît despre plăcere, o asemenea colecție de versuri este, de la cap la coadă, un prilej de delectare pentru traducător: de la plăcerea vanitoasă (de a rezolva pentru prima oară cubul Rubik) pe care o simți la confruntarea cu rimele Ilenei Mălăncioiu, la plăcerea descifrării metafizice la Adrian Popescu, Gabriel Chifu ori Marta Petreu; de la plăcerea revelării conivenței cu spațiul, timpul și senzațiile la
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
obida și se simte strivit. Trecând acum în registrul actual de fapte și de narare a lor, lucrurile stau cam așa: când un jurnalist îi spune domnului Băsescu cum că e orgolios, menajandu-l, când de fapt el e chiar vanitos, se supără, nu-i place, si, în replică, aruncă ironii degrabă, la următoarea întrebare ce-i e pusă, după o panda demnă de o cauză mai bună. Nu iartă nimic! Ironia să nu-i nici fină, nici una subtilă, e doar
Cristina Țopescu, o analiză necruțătoare despre Băsescu, Ponta și Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/43251_a_44576]
-
Ca număr de silabe e mai bine așezat Honoré de Balzac. Criteriile se mai schimbă. Curtius scrie fraze deosebit de puternice pentru a interzice judecarea moralității oricărui artist, iar asta ca să-l apere pe Balzac de învinuirile că ar fi fost... vanitos și egoist. Nu ticălos, nu turnător. Balzac îl anunță pe Marx. Crede în mersul legic al Istoriei, bazat pe contradicție și conducând spre progres. „Balzac, scrie Curtius, îi deplânge pe cei ce se opun sensului în care evoluează lucrurile...” Din
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]
-
drumul vieții îți e necunoscut, fii măcar atent pe unde calci! Omul care zâmbește tot timpul, fiind și cam gălăgios de felul lui are sumedenii de ascunzișuri! Omul reținut, sobru cam posac, e-n sinea lui un ins mândru, fălos, vanitos. Cel care zâmbește rar, întotdeauna cu un rost anume este un observator sever al celorlalți spre a le descoperi punctele slabe! Amator de „fructe oprite” și „sensuri interzise”, omul își caută de lucru tocmai în atari zone pentru că nu are
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
În capul paginii a treia fotografia lui Cristian trona urâtă, cerneala, suptă de hârtia proastă, Îi desfigurase marelui său prieten chipul. Sub ea, pe toată foaia, producția patriotică În versuri a de acum celebrului În județ Cristian Siboiu se lăbărța vanitoasă, cu titluri Înspăimântătoare, alese direct din panoplia lingăilor de profesie: , etc. Vasile a zâmbit, dar nu pentru că l-ar fi amuzat elucubrațiile mai mult sau mai puțin talentate ale lui Cristian, ci pentru că În josul paginii era, negru pe alb, semnătura
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Primum non nocere. Nu pot să vă recomand decît ca, laolaltă cu poeziile acestea ale lui Barbu, latura juisantă a geometriilor lui, să vedeți și parabolele pe care se bizuie, perle din umorul și chibzuința unei lumi iuți la mînie, vanitoase, în care, de pildă, cocoșat la năsos își scoate ochii, și mincinos la mincinos. Cîntecelor de sănătate, sau de însănătoșire prin pilde, în nădejdea că un om dăscălit apucă, măcar din cînd în cînd, cărările înfrînării, le stă bine, ca
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
făcea să renunț la o bogăție a curiozității și a sensibilității mele, care putea să existe în afara vanității. În momentul cînd elimini vanitatea, poți să exiști în scris, pentru că găsești alte argumente ale faptului că și tu exiști, mai puțin vanitoase, am spus, și atunci lucrurile reintră într-o ordine mai acceptabilă. Cred că am găsit această nouă cheie, sînt mai puțin vanitos. N-am avut momente de-astea. În orice caz, îmi reproșez ani în șir de infertilitate, cu scuze
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
vanitatea, poți să exiști în scris, pentru că găsești alte argumente ale faptului că și tu exiști, mai puțin vanitoase, am spus, și atunci lucrurile reintră într-o ordine mai acceptabilă. Cred că am găsit această nouă cheie, sînt mai puțin vanitos. N-am avut momente de-astea. În orice caz, îmi reproșez ani în șir de infertilitate, cu scuze în care s-au refugiat și atîția alții. Noi am scris prea puțin, între noi fie vorba. În toți anii respectivi, noi
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
globalizării și turismului. Nu-și poartă, la o repede vedere, vîrsta și cultura cu ținută severă, cu, să zic așa, seacă ostentație. Dimpotrivă. Peste tot găsești rozuri și auriul nou al restaurărilor, preluînd cam din grabă iluziile destrămate și întreținute vanitos ale imperiului. Peste tot, estuarul de limbi, de mode, de fel de a-ți pierde viața, avînd în minte o idee diferită despre cîștig. Cărțile nu sînt altminteri. Așezate în librării elegante, incredibil de învecinate, pe Saint Germain, sau în
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
Scriind despre luciditatea "bătrânului" Zarifopol, își închipuie că situația lui în mijlocul atâtor tineri frenetici ar semăna cu aceea a omului intrat treaz și nebăut într-un chef bine încins. Mai mult decât atât, între "tineri" se bagă și unele mediocrități vanitoase: "Dar de aici și până la invadarea vitrinelor cu tot felul de manifeste categorice, care fac praf și pulbere toate valorile Ťbătrâneť nu printr-un examen critic al lor, ceea ce ar fi excelent, ci prin declarații-sentimente este cale lungă. Băieții ăștia
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
gîndite, vor înceta să aibă sens. Mai mult, e ridicol să ne punem numele pe o carte. Și Nae, cît a trăit, nu și l-a pus. Obsedații de operă și rîvnitorii de tomuri simandicoase sunt victime ale unei optici vanitoase, căci își închipuie că antologiile îi pot mîntui la judecata de apoi. Complet fals: ei uită că înțelegerea este un substitut de mîntuire și că opera nu are decît însemnătatea circumstanței în care s-a născut. Trebuie să fim profund
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]