177 matches
-
activităților practice 1. Imobilizarea în aparat gipsat - 50 2. Extensia continuă - 3 3. Osteosinteza oaselor diafizare - 15 4. Alungirea tendonului achilian - 10 5. Transplantări tendinoase - 5 6. Cura sindactiliei - 5 7. Artrodeza mediotarsiană și subastragaliană - 3 8. Chirurgia piciorului strâmb varus equin - 10 9. Cura retracției iatrogene de cvadriceps - 5 10. Cura chistului sinovial popliteu - 5 11. Repunerea sângerândă în luxația congenitală de șold - 4 12. Osteotomiile de bazin - 2 13. Osteotomiile subtrohanteriene - 3 14. Cura chirurgicală a deformărilor de genunchi
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
activităților practice 1. Imobilizarea în aparat gipsat - 50 2. Extensia continuă - 3 3. Osteosinteza oaselor diafizare - 20 4. Alungirea tendonului achilian - 20 5. Transplantări tendinoase - 5 6. Cura sindactiliei - 5 7. Artrodeza mediotarsiană și subastragaliană - 3 8. Chirurgia piciorului strâmb varus equin - 15 9. Cura retracției iatrogene de cvadriceps - 5 10. Cura chistului sinovial popliteu - 5 11. Repunerea sângerândă în luxația congenitală de șold - 4 12. Osteotomiile de bazin - 4 13. Osteotomiile subtrohanteriene - 3 14. Cura chirurgicală a deformărilor de genunchi
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
precum și cu triburi iraniene, baltice și slave, în Europa de Est. Nu se cunosc prea multe despre începuturile istoriei germanicilor, avem la dispoziție doar scrieri ale autorilor romani, cercetări etimologice și descoperiri arheologice. Pe timpul domniei lui Cezar August, generalul roman Publius Quinctilius Varus a început invazia Germaniei ("Germania" era numele dat de romani teritoriilor de dincolo (la est) de Rin până la munții Ural). În această perioadă, triburile germanice au început să se familiarizeze cu tacticile de război romane, menținându-și, însă, apartenența tribală
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
perioadă, triburile germanice au început să se familiarizeze cu tacticile de război romane, menținându-și, însă, apartenența tribală. În anul 9 d.Hr., în cadrul bătăliei de la Pădurea Teutoburg, triburi germanice conduse de Arminius au înfrânt trei legiuni romane conduse de Varus. O mare parte din Germania de astăzi, anume partea de la est de Rin și la nord de Dunăre, a rămas, astfel, în afara Imperiului Roman. Spre anul 100 d.Hr., pe când Tacitus scria lucrarea sa "Germania", triburi germanice s-au stabilit
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
(regiunea muntoasă „Pădurea Teutoburgică”), sau „bătălia lui Varus”, a fost denumită de istoricii romani "clades Variana" - învingerea lui Varus - și "Varusschlacht" de către germani. Bătălia a avut loc între triburile germanice și romani în septembrie anul 9 e.n., probabil (locul exact este disputat) în regiunea lanțului muntos Teutoburger Wald
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
(regiunea muntoasă „Pădurea Teutoburgică”), sau „bătălia lui Varus”, a fost denumită de istoricii romani "clades Variana" - învingerea lui Varus - și "Varusschlacht" de către germani. Bătălia a avut loc între triburile germanice și romani în septembrie anul 9 e.n., probabil (locul exact este disputat) în regiunea lanțului muntos Teutoburger Wald. Rezultatul ei a fost înfrângerea zdrobitoare a trei legiuni romane împreună cu
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
germanice și romani în septembrie anul 9 e.n., probabil (locul exact este disputat) în regiunea lanțului muntos Teutoburger Wald. Rezultatul ei a fost înfrângerea zdrobitoare a trei legiuni romane împreună cu trupele anexe, care erau sub conducerea senatorului roman Publius Quinctilius Varus. Alianța triburilor germane a fost condusă de Arminius (sau Hermann), un prinț al tribului germanic Cherusc. În timpul conflictului militar a fost nimicită o optime din efectivul total al legiunilor romane. Ea a fost o bătălie decisivă, în urma căreia Imperiul Roman
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
le-au recunoscut caracterul decisiv. Altele au fost considerate decisive de către comentatori mai târziu, deși, la vremea respectivă, efectele lor, deși puternice, nu au fost considerate și ireversibile. Acesta este si cazul infrângerii celor trei legiuni romane conduse de Quintilius Varus la Teutoburger Wald în anul 9 d.Hr. Cucerirea Galliei de către Iulius Caesar reușise să pacifice popoarele celtice războinice, răspândind beneficiile civilizației romane. La granița nordică a Imperiului Roman - la est de Rin și la nord de Dunăre - trăiau triburi
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
întreprind campanii victorioase în vestul teritoriilor locuite de triburile germane. Au existat și insuccese, ca de exemplu revolta cheruscilor din anul 1 î.Hr., dar presiunea romană s-a exercitat continuu, și când Tiberius i-a predat comanda lui Publius Quintilius Varus în anul 6 d.Hr, avea toate motivele să creadă că misiunea principală fusese îndeplinită: triburile germanice fuseseră pacificate. Dar se înșela. Triburile germanice respectau forța, dar au fost tratate cu slăbiciune și prostie. Numirea lui Varus a fost o
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
lui Publius Quintilius Varus în anul 6 d.Hr, avea toate motivele să creadă că misiunea principală fusese îndeplinită: triburile germanice fuseseră pacificate. Dar se înșela. Triburile germanice respectau forța, dar au fost tratate cu slăbiciune și prostie. Numirea lui Varus a fost o greșeală teribilă. Înainte fusese guvernatorul Siriei și „era obișnuit mai mult cu viața relaxată de tabără decât cu vicistudinile serviciului real în timp de război”. Înrudit cu împăratul Augustus, numirea lui fusese mai mult o afacere de
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
construcții civile, la tăiatul copacilor, construcția podurilor și drumurilor, legionarii fiind însoțiți de soțiile si de copiii lor. În luna septembrie a anului 9, romanii primesc rapoarte despre răscoale minore ale triburilor. Pe drumul către tabăra de iarnă de la Minden, Varus se hotărăște să treacă prin zona unde avuseseră loc tulburările - între râurile Ems și Wezer, în nord-vestul teritoriilor germane - și să restaureze ordinea. Considerând revoltele simple tulburări locale, el nu și-a pus trupele pe picior de război și a
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
tulburările - între râurile Ems și Wezer, în nord-vestul teritoriilor germane - și să restaureze ordinea. Considerând revoltele simple tulburări locale, el nu și-a pus trupele pe picior de război și a permis și familiilor să călătorească împreună cu acestea. De fapt, Varus era gata să cadă în capcana pregătită de Arminius, fiul lui Sigmer, lider al cheruscilor, un „spirit neîmblâzit” care nutrea o ură fanatică împotriva romanilor, deși se arăta prietenos față de ei. Arminius servise în armata romană în Pannonia si Illyria
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
neîmblâzit” care nutrea o ură fanatică împotriva romanilor, deși se arăta prietenos față de ei. Arminius servise în armata romană în Pannonia si Illyria și primise cetățenie romană. Motivele revoltei sale erau parțial personale. Unchiul său, Segestes, un favorit al lui Varus, refuzase să i-o dea lui de soție pe fiica sa Thusnelda, tinerii fiind obligați sa fugă împreună. Ostilitatea dintre unchi și nepot continuase să mocnească chiar și după aceasta și Arminius se hotărâse să-i lovească concomitent și pe
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
să-i lovească concomitent și pe unchiul său, și pe romani. Arminius a înțeles că „nimeni nu cade mai ușor într-o capcană decât comandantul care se simte total în siguranță”, și a pus la cale o răzvrătire minoră pentru ca Varus să trebuiască să facă investigații în legătură cu aceasta, trecând în marș prin teritoriul aliaților cherusci. După ce coloanele romane intrau adânc in pădure, ele urmau să fie atacate de hoardele lui Arminius. Unchiul lui Arminius îi dezvăluise lui Varus planul, dar comandantul
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
răzvrătire minoră pentru ca Varus să trebuiască să facă investigații în legătură cu aceasta, trecând în marș prin teritoriul aliaților cherusci. După ce coloanele romane intrau adânc in pădure, ele urmau să fie atacate de hoardele lui Arminius. Unchiul lui Arminius îi dezvăluise lui Varus planul, dar comandantul roman, cunoscând aversiunea dintre cei doi, neglijase să cerceteze acuzațiile. La începutul toamnei, Varus pornește cu trei legiuni - a XVII-a, a XVIII-a și a XIX-a - și o coloană lungă de căruțe cu bagaje și
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
cherusci. După ce coloanele romane intrau adânc in pădure, ele urmau să fie atacate de hoardele lui Arminius. Unchiul lui Arminius îi dezvăluise lui Varus planul, dar comandantul roman, cunoscând aversiunea dintre cei doi, neglijase să cerceteze acuzațiile. La începutul toamnei, Varus pornește cu trei legiuni - a XVII-a, a XVIII-a și a XIX-a - și o coloană lungă de căruțe cu bagaje și vivandiere. Surprinzător, el este însoțit de Arminius și o escortă de cherusci, probabil pentru a risipi orice
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
ale romanilor legate de loialitatea sa. Totul a mers bine, până când, în Pădurea Teutoburger, Arminius și oamenii săi au dispărut. Sosesc apoi știri din capul coloanei că grupuri mici de soldați fuseseră atacați. Printre mlaștinile și potecile înșelătoare din pădure, Varus se afla acum într-o situație disperată. Și pentru a o complica și mai mult, o furtună ivită din senin transformă toate potecile în mocirlă, iar vântul puternic rupe ramurile stejarilor, care cad peste ostași. Probabil că întunericul și atmosfera
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
cu lănci pe aproape întreaga lungime a coloanei romane. Pentru că legionarii nu puteau să se desfășoare, lupta se transformă într-un angajament haotic, corp la corp, în care romanii nu-și pot folosi tactica superioară. După ce respinge primele valuri germanice, Varus își construiește o tabără fortificată și dă foc căruțelor, devenite inutile în condițiile de umiditate excesivă. Romanii trebuiau să facă față a doua zi atacurilor succesive ale germanicilor, dar ploaia teribilă face arcurile inutile si îmbibă cu apă scuturile legionarilor
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
arcurile inutile si îmbibă cu apă scuturile legionarilor care devin prea grele pentru a putea fi purtate. Auxiliarii romani - mulți dintre ei germanici - dezertează, iar Arminius, întrezărind victoria, se apropie pentru a începe măcelul. Temându-se să nu fie prinși, Varus și ofițerii superiori se sinucid, și doar câteva contingente de cavalerie, conduse de Vala Numonis, reușesc să-și asigure prin luptă grea drumul spre libertate. Două dintre legiuni își pierd vulturii și grosul coloanei romane - probabil 20.000 de soldați
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
a aflat despre dezastru, a intrat în panică, așteptându-se în orice moment să-i vadă pe germanici mărșăluind prin Forum. Suetonius nota că, din momentul în care i s-a comunicat știrea, Augustus a fost deseori auzit spunând: „Quintilius Varus, dă-mi înapoi legiunile”. Mai târziu, mai obișnuiți cu înfrângerile, romanii vor adopta o atitudine mai rațională în fața unor asemenea dezastre. Dar nu a durat mult până când Germanicus s-a întors la Rin pedepsind triburile germanice. Situația se schimbase însă
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
obișnuiți cu înfrângerile, romanii vor adopta o atitudine mai rațională în fața unor asemenea dezastre. Dar nu a durat mult până când Germanicus s-a întors la Rin pedepsind triburile germanice. Situația se schimbase însă. Din cauza neglijenței și a prostiei lui Quintilius Varus, Roma nu și-a putut restabili niciodată prestigiul la nord de Rin, care va rămâne frontiera de nord a imperiului, dar una nesigură. Victoria lui Arminius a fost mult timp celebrată de școlarii germani ca prima mare victorie a națiunii
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
nord a imperiului, dar una nesigură. Victoria lui Arminius a fost mult timp celebrată de școlarii germani ca prima mare victorie a națiunii germane. În timp ce Gallia a fost complet romanizată, iar Britania parțial, Germania nu a suferit influența romană. Dacă Varus nu ar fi fost înfrânt și dacă Augustus nu ar fi renunțat la planul său de a împinge granița germană la nord de Elba, Germania care s-ar fi creat ar fi fost total diferită. Raidurile anglo-saxone în Britania romană
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
piciorului. Unghiul se înclinație este cu atât mai deschis, cu cât piciorul este mai plat și, dimpotrivă, cu atât mai închis, cu cât piciorul este mai bolit. Unghiul de declinație este mai mic și colul mult deviat medial în piciorul varus. Orientare Se așează înainte capul, în sus trobleea, lateral fața articulara triunghiulară. Fețele talusului sunt: superioară, inferioară, laterală, mediala, anterioară și posterioară. Este cel mai voluminos os al tarsului. Are o formă prismatică, fiind alungit antero-posterior și ușor turtit transversal
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
fiul vitreg al lui Augustus. În anul 11 î.H., acesta a atins râul Wesser, pentru ca doi ani mai târziu să ocupe capitala tribului batavilor, Ubii (Köln) În anul 9 d.H., legiunile XVII, XVIII și XIX comandate de Publius Quintilius Varus împreună cu trei alae și șase cohorte au fost atrase într-o ambuscadă în Pădurea Teutoburg, de către conducătorul tribului cheruscilor, Arminius. După câteva zile de luptă, armata romană a fost învinsă, iar Publius Quintilius Varus s-a sinucis. Practic, o zecime
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
și XIX comandate de Publius Quintilius Varus împreună cu trei alae și șase cohorte au fost atrase într-o ambuscadă în Pădurea Teutoburg, de către conducătorul tribului cheruscilor, Arminius. După câteva zile de luptă, armata romană a fost învinsă, iar Publius Quintilius Varus s-a sinucis. Practic, o zecime din armata romană a fost nimicită, fiind o lovitură grea pentru Augustus, care la bătrânețe se spune că se plimba prin palatul său zicând: „Quinctilius Varus, dă-mi legiunile înapoi”. Velleius Paterculus la descris
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]