203 matches
-
și Meneceu - să poată dispune de o chintesență, de un rezumat ușor de memorat. Din cele trei sute de suluri scrise de magistrul din Grădină, ne-au rămas așadar aceste trei misive și câteva aforisme cunoscute ca Maxime capitale și Sentințe vaticane. Trebuie oare să acceptăm și această extremă reducere a chintesenței care este cvadruplul remediu? Oare nu riscăm să lăsăm doar muchiile ascuțite ale unei gândiri organizate ca o mașină simplistă, chiar puțin naivă, și să vedem mecanismele fine dispărând în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lor, principi și statele lor... -4- Prietene, nu există prieten... Antichitatea s-a aplecat asupra prieteniei mai mult ca oricare altă epocă. Marile texte fondatoare - Lysis al lui Platon, cartea a VIII-a a Eticii nicomahice a lui Aristotel, Sentințele vaticane ale lui Epicur, tratatul Despre prietenie al lui Cicero... - rămân de nedepășit chiar și după douăzeci de veacuri. Comunitatea bunurilor, tipurile de prietenie, practicarea ei între indivizi inegali, binefacerile ei, îndatoririle pe care le presupune, logica ei: toată această cazuistică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unele fragmente de doxografie etică. Viețile și doctrinele filosofilor iluștri se încheie cu Epicur nu, așa cum s-a spus adesea, pentru că epicurismul ar fi încoronarea filosofiei, ci pentru că restul lucrării, deci adevărata încheiere, s-a pierdut... Maximele capitale și Sentințele vaticane sunt incluse în Lettres et maximes d’Epicure, ediție stabilită, texte traduse și comentate de Marcel Conche, PUF, 1987. Jean Salem și-a consacrat primul volum al tezei sale subiectului: Tel un dieu parmi les hommes. L'Ăthique d'Epicure
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Acum începe și momentul restaurării marelui patrimoniu gregorian, încep studiile comparative, analitice și critice ale acestuia și, de asemenea, publicarea primelor manuscrise gregoriene, datorită muncii asidue de cercetare a călugărilor benedictini de la Solesmes (Franța), muncă ce va deschide drumul ediției vaticane. Bazându-se pe studiul comparat al izvoarelor, a fost posibilă reconstruirea pe baze științifice a melodiilor gregoriene. Prin „restaurarea gregoriană”, a început seria studiilor paleografice și a publicațiilor care și astăzi sunt încă în curs. Așadar, cecilianismul, în căutarea unui
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
timp dorite și invocate în mod unanim, pentru ca să nu cadă în dispreț însăși autoritatea Bisericii, care, deseori, le-a propus și acum din nou le impune”. 6.3 Conciliul Vatican II Între documentul Papei Pius al X-lea și Conciliul Vatican al II-lea au mai existat și alte intervenții magisteriale. Acestea au fost: constituția apostolică Divini cultus, de Papa Pius al XI-lea (1928); enciclica Mediator Dei, de Papa Pius al XII-lea (1947) și enciclica Musicae sacrae disciplina, de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fie accesibile și corurilor mai mici și să favorizeze participarea activă a întregii adunări a credincioșilor”. Textele destinate cântului sacru vor fi conforme cu doctrina catolică și vor fi luate de preferință din Sfânta Scriptură și din izvoarele liturgice. Conciliul Vatican al II-lea a indicat doar directivele generale, urmând ca acestea să fie explicitate ulterior, într-un alt document mai amănunțit. De fapt, după o lungă dezbatere, animată de tendințe diferite și polemice, în anul 1967, s-a ajuns la
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
niciodată nu o avusese În prezența lui, aș accepta acum să mă conduci acasă cu mașina. VIA VENETO VILLA BORGHESE PARCARE, săgeată la stânga. STAȚIE, drept Înainte. Și litania opririlor din fiecare zi a acestei ierni, FLAMINIO, LEPANTO, OTTAVIANO SAN-PIETRO, CIPRO-MUSEI VATICANI, VALLE AURELIA, BALDO DEGLI UBALDI, CORNELIA... Sasha spuse că oferta Încă mai era valabilă. Nu voia să rămână singur. Voia să aibă cineva grijă de el și să umple golul pe care Îl avea dinainte. Așa că ieșiră din tunel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spuse Emma. Sasha aprobă, fără chef, căci clipa aceea nu va mai fi cea de acum. M-ul roșu Împrăștia lumina din vârful stâlpilor unde era așezat. Trecură din nou pe lângă stațiile de metrou care Însemnau drumul spre casă. CIPRO-MUSEI VATICANI. VALLE AURELIA. BALDO DEGLI UBALDI. Dar acum Îi părea că traversează un alt oraș, necunoscut. Roma era nouă - de parcă o vedea pentru prima dată. Își petrecuseră Întreaga seară căutându-i pe copii. Nu-i găsiseră. Și totuși căutarea nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sens pozitiv dezvoltarea multidimensională, va fi necesar să ne angajăm pe deplin pentru o „globalizare a solidarității”, în respectul și atenția față de demnitatea celui de lângă noi, mai ales față de cel mai expus și marginalizat. PERSOANA ȘI CONȘTIINȚA CREȘTINĂ ÎN CONCILIUL VATICAN II ȘI ÎN ENCICLICA VERITATIS SPLENDOR Introducere În viața cotidiană a multor persoane se poate observa o oarecare lipsă de reflecție și de confruntare critică, curajoasă, în raport cu problemele societății actuale, care încearcă să ia proporție și să se impună într-
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fie pregătite în rugăciune și prin simpla asiduitate a prezenței. ÎNTRE MONAHIZARE ȘI ÎNLUMIRE Cei mai în vârstă își amintesc destul de bine și, poate, cu durere, marea revoluție ce s-a produs înăuntrul vieții consacrate în timpul și imediat după conciliul Vatican al II-lea. Unul dintre numeroasele aspecte care a zguduit și reînnoit, oarecum în mod magnific, sensibilitatea și traiul consacraților, este ceea ce am putea defini: nevoia de-monahizării vieții religioase. Până la Conciliu, modelul de discernământ și de evaluare al diferitor forme
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
vedea. Creșterea înțelepciunii evanghelice, experimentată de întreaga Biserică sub influxul deosebitului har al conciliului Vatican al II-lea, a atins - fie destabilizând, fie revitalizând - atât viața consacraților și ale consacratelor, cât și institutele lor. Unul dintre pașii solicitați de conciliul Vatican al II-lea a fost acela de a renunța la clasificarea și auto-clasificarea consacraților în funcție de nivelul de separare de lume și a observanței, cu scopul de a reconsolida propria identitate a «carismei». În acel context, consuetudinile și observanțele monastice încă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
timpurilor» ce trebuie aprofundat și nu refuzat, așa cum, uneori, se poate vedea la mișcările sacerdotale și laicale. De-monahizarea - care din păcate a afectat și unele mănăstiri - a fost de bun augur pentru laicismul sănătos, atât de mult amintit de conciliul Vatican al II-lea. Contactul cu tradiția și viața monastică nu ar trebui să fie un soi de re-monahizare a vieții preoțești și laicale, care, cu siguranță, prin natura lor, sunt mai potrivite pentru a întrupa și a mărturisi necesitățile esențiale
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
caz riscul este acela al înstrăinării de istorie, în cel de-al doilea caz ne paște pericolul identificării prea îndrăznețe și fără rezerve cu acel spirit al vremurilor, atât de recomandat, grație profeției papei Ioan al XXIII-lea, de conciliul Vatican al II-lea. DE LA O RADICALITATE DE OCHII LUMII LA O PROFEȚIE TRĂITĂ Până aici, folosindu-ne de indicațiile magisteriului papei Francisc, am insistat pe sorgintea profetică a vieții consacrate în toate formele sale, în «felurimea darurilor sale», cum se
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mai degrabă, de o reformatare decât de o reformă. Între acești doi termeni - unul antic, iar unul post-modern - se află termenul, prietenos și modest, plăsmuit cu dibăcie de Ioan al XXIII-lea: aggiornamento (actualizare). Actualizarea voită și promovată de Conciliul Vatican al II-lea nu se identifică cu stilul tradițional al «reformei». Ideea de reformă presupune, de obicei, ideea recuperării și a restaurării unui elan al trecutului ce s-a pierdut în prezent. Această reformă, în conformitate cu un ritm de evenimente și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
considerau de neînlocuit, pentru a asigura o viață consacrară de perfecțiune, care să fie demnă de acest nume. Vechea sa înclinație de explorator înnăscut a deschis noi căi și făgașe chiar mai înainte ca cel de-al II-lea Conciliu Vatican să ia în considerație acest aspect. De ce Fratele Charles de Foucauld este așa de important? Unul dintre motive este acela că, aproape fără să vrea, a revoluționat în mod radical deprinderile ecleziastice, plecând de la o convertire a vieții de perfecțiune
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
că va arunca cu pietre și făclii aprinse împotriva soldaților înșirați de-a lungul drumului pe care acei nefericiți se îndreptau spre locul supliciului, Nero a poruncit ca execuția în masă a creștinilor să aibă loc din prudență în Grădinile vaticane, din jurul palatului imperial, și în circ. În masacrul poruncit de el, cei care și-au adus cel mai mult contribuția de sânge au fost creștinii din casa Cezarului. Toți împărații romani în persecuțiile lor s-au reflectat într-a sa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
progresiv, spre dreapta. Nevrînd să-și asume contradicțiile sociale inerente democrației creștine, acest partid se "împiedică" de familii care, în anumite cazuri, îi sînt foarte îndepărtate. Chiar dacă Europa celor Șase a fost în mare parte opera DC, argumentul de "Europa Vaticană" sau "Neagră" a fost folosit împotriva ei, deschiderile succesive avînd loc în folosul ținuturilor care i-au rămas străine. Chiar din 1973, ea a apărut cel puțin în Europa ca o singularitate regională, lotharingian(. Ea ar fi putut susține o
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
părea mai încîntat de o zonă economică liberă decît de o adevărată politică de integrare. După 1950, discursul european a cîștigat calități identitare și integratoare pentru aceste partide, dar nu trebuie să cedăm mitului umanismului și nici aceluia al "Europei vaticane", partidele de inspirație creștină neconstituind ramificațiile unei organizații unitare. Creștin-democrații nu constituie un bloc monolitic. Ei nu reprezentau ansamblul catolicilor, printre care, cel puțin în Franța, ideea europeană a întîmpinat multe opoziții. Dacă în Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia, unitatea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
diferite articole, care se adresau unor medii diferite, ideea conform căreia Europa supranațională ar fi o expansiune a Sfîntului Imperiu roman germanic, contribuind, în felul acesta, la lansarea mitului unei Europe clericale și germanice în același timp, a unei Europe Vaticane dominate de Germania. El insistă pe "formația total germanică" a lui Robert Schuman 17. Aceste idei nu au rezistat nici realității unei familii creștin-democrate în fază embrionară, nici examenului relațiilor dintre Sacerdoțiu și Imperiu. La puțin timp după moartea lui
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
visului sau mitului: el se declara partizanul neacceptării "unui prea mare sentimentalism în relațiile cu creștin-democrații" și, făcînd aluzie la belgianul Paul Van Zeeland, el acuza: "Actualmente există mulți creștini în Europa care nu sînt democrați"5. Europa "neagră" sau "vaticană" nu exista decît la nivelul fantasmelor. Diferențele, suspiciunile, divergențele, existau din belșug. Nu trebuie, totuși, să le acordăm o importanță prea mare. Ele au fost subliniate de protagoniștii francezi; alții, cum ar fi italienii, încercau să le minimalizeze, subliniind ceea ce
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Concluzii la colocviul La Démocratie chrétienne, force internationale, sub conducerea lui H. PORTELLI și T. JANSEN, Nanterre, 1986, pp. 343-348. 6 Jean-Marie MAYEUR, Des partis catholiques à la Démocratie chrétienne, XIXe-XXe siècles, Paris, 1980, 247 p. Philippe CHENAUX, Une Europe Vaticane? Entre le Plan Marshall et les Traités de Rome, Bruxelles, 1990, 363 p. 7 Este problematica propusă de către Colecția "Politiques et chrétiens", Paris, Beauchesne. Au apărut zece volume, consacrate unor personalități care nu sînt toate creștin-democrate: Edmond Michelet (de Jean
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Pie XII et les mouvements catholiques européens", in Catholicisme social, op. cit., pp. 67-86. 11 Edgar MORIN, Penser l'Europe, Paris, reed., 1990, pp. 161-162. Gérard BOSSUAT, Les fondateurs de l'Europe, Paris, 1994, 319 p. 12 Philippe CHENAUX, Une Europe vaticane?Entre le plan Marshall et les Traités de Rome, Bruxelles, 1990, pp. 128-135, și "Les démocrates-chrétiens et la construction de l'Europe (1947-1957)", in La Revue Politique, ianuarie-februarie 1991, pp. 87-101. Jean-Dominique DURAND, "Christliche Demockratie und europaïsche Integration", in Historisch
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
les rapports franco-italiens de la rencontre de Santa Margherita (février 1951) au voyage de Pierre Mendès France (janvier 1953)", in Italia e Francia 1946-1954, sub coordonarea lui J.B.DUROSELLE și E. SERRA, Milano, 1988, pp. 298-313. 31 Philippe CHENAUX, Une Europe vaticane?, op. cit., pp. 159-169. 32 Pierre PFLIMLIN, Mémoires, op. cit., p. 211. 33 Citat de Jean-Marie MAYEUR, Catholicisme social, op. cit., p. 264. 34 Les démocrates-chrétiens et l'économie sociale de marché, Paris, 1988, p. 227. 35 Prefață la Économie mondiale et développement
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
the Scientific Study of Religion, 1988, pp. 1-11. CAPITOLUL IV 1 Roberto PAPINI, L'internationale démocrate-chrétienne 1925-1986, Paris, 1988, pp. 41-42. 2 Jean-Dominique DURAND, Les rapports entre le MRP et la Démocratie chrétienne italienne, op. cit. 3 Philippe CHENAUX, Une Europe Vaticane?, op. cit. 4 Roberto PAPINI, L'internationale, op. cit., p. 80. 5 Jean-Dominique DURAND, Les rapports, op. cit. 6 Karl Joef HAHN, Histoire, structure, action de la Démocratie chrétienne en Europe, Roma, 1975, 86 p. 7 Thomas JANSEN, "Le Parti Populaire Européen. Structures et
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Paris, Economica, 1988. Despre internaționalismul democrației creștine, cel mai important studiu este acela al lui Roberto PAPINI, L'Internationale démocrate-chrétienne 1925-1986, Paris, Cerf, 1988, 238 p. O lucrare indispensabilă privind problema europeană este cea a lui Philippe CHENAUX, Une Europe vaticane? Entre le plan Marshall et les Traités de Rome, Bruxelles, 1990. Despre Biserică și democrație O prezentare de ansamblu găsim în lucrarea lui Antonio ACERBI, Chiesa e democrazia. Da Leone XIII al Vaticano II, Milano, Vita e Pensiero, 1991, 350
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]