3,889 matches
-
Și tot ce a murit mai statornic mi se pare/ decît oricare lucru încremenit./ O, inimi fragede de animale/ pe care alte trupuri v-au acoperit, / cu gust de apă și pămînt/ precum acoperit e trupul tînăr/ cu alt înfierbîntat veșmînt." Așa că o iarbă cu gust de rădăcină amăruie dă într-o parte alonje vegetale și, foarte aproape, începe deja să aibă rigor de cărbune. Viața lor și moartea noastră otrăvesc, deopotrivă, același suc înțepător, stors din smicele de măr dulce
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
Gheorghe Grigurcu Sub un titlu pe cît de sobru pe atît de înșelător, Manualul de literatură (precum o fetișcană nurlie într-un veșmînt de călugăriță), ies la rampă șapte poeți "nouăzeciști", rînduiți în ordine alfabetică: Daniel Bănulescu, Mihail Gălățanu, Ioan Es. Pop, Cristian Popescu, Floarea Țuțuiau, Nicolae Țone, Lucian Vasilescu. "Nouăzeciști" am zis? E un ecuson ce pare a le conveni, însă pe
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
unui fost ecran dintr-un fost cinematograf, scaunele desperecheate și mesele rupte - decor (Puiu Antemir), costumele (Anca Răduță) rimează cu ruina, cu hărmălaia din sufletul oamenilor de aici. Sunt îmbrăcați alandala, poartă semnele care înnobilau proletariatul, fosta clasă conducătoare și veșminte presupus a fi elegante, sexy, la modă. Amalgamul e sufocant și devine încă un strat de înlăturat pentru a ajunge la adevăr. Lumina - de la lanternă, de la niște becuri chioare - e puțină și nesigură: lumea aceasta e un provizorat pândit de
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
privilegiul de a dovedi contrariul, nu m-am putut abține, doamnelor și domnilor, și am păcătuit din nou, chiar în seara minunată a Sîmbetei mari. În vreme ce ucenicii plîngeau risipiți și înspăimîntați, în timp ce sfintele femei boceau îndurerate și-și sfîșiau amarnic veșmintele cernite, taman pe la ceasurile în care soldații romani picoteau lîngă lespedea grea de piatră și trupul Mîntuitorului, eliberat de giulgiu-i și ușurat de povara pămîntescă se pregătea să lase mormîntul pustiu, eu, îmboldit bag seama de vreun gînd potrivnic
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
comun pe vremea lui Ambrozie și Augustin Răsăritului și Apusului, s-a păstrat în rânduiala catolică); g) competentes devin acum infantes și, de-a lungul Săptămânii Mari, primesc zilnic învățătura mistagogică. La Liturghia din duminica de după Sfintele Paști apar în veșmânt alb (Domenica in albis) și rostesc împreună cu toată comunitatea Rugăciunea Domnească. Așa ajung fideles. Principiul catehezei trebuie să fie: ut gaudens quisque catechizet („a catehiza cu bucurie”), și nici o grijă să nu trebuie să fie mai mare ca aceasta. A
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
unei case (mai degrabă ai cîtorva) care să ia ochii lumii cu prilejul unor inegalabile sindrofii onorate de oaspeții cei mai suspuși și rîvniți; ațîțați de imboldul de a ne achiziționa fără încetare ultimele noutăți ale tehnicii de mare performanță, veșmintele cele mai elegante sau trăznite, automobilele ultimul răcnet și, ca o consecință, respectul, admirația, laudele deșănțate de rigoare, întărite adesea de niscaiva stimulente oculte; împinși, nu o dată, ceea ce este cel mai rău, de patima patologică de a ne desființa semenii
Înainte de a fi prea târziu by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13057_a_14382]
-
sedus. Aș vrea cu-această piesă unicat Să fac un colecționar bogat. Atîrnă vechea blană-n vechi cuier, De farse mi-amintește, cu ce fler Îl învățam odată pe student, Să-și treacă tinerețea, poate,-ardent. Tu, cald și afumat veșmînt, îmi vine Nebună poftă să te pun pe mine Și ca docent s-apar din nou, ca-n toate S-arăt că pe deplin eu am dreptate. Savantul drumul spre izbîndă-l știe, Drum ce pe drac nu-l mai îmbie
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
existențială care se poate dovedi o față acceptabilă a “sentimentului” devalorizat de poetica modernă. Paradoxal, ironia care e o aneantizare, se țese din materialități mărunte dar palpabile, din gesturi anodine dar precise, care transmit fiorul vieții: “Umerașele nichelate susțineau povara veșmintelor de zi cu zi,/ care ne feresc să părem mai goi decît sîntem./ Femeia fără să vrea își lăsase pardesiul cu fața deschisă spre interior/ obligată să asiste la ritualul/ ce avea să se desfășoare. Cealaltă haină mai discretă și
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
triumfal Miss Andrews. — Cum așa, quarto? se miră Mrs. Stevens, care nu urmărise decît vag disertațiile mondene ale secretarei sale, în timp ce-și punea un capot din dantelă, stropit cu violete mari de o nuanță strălucitoare. A purta acest veșmînt (ce distona excesiv cu puritatea salonului ei alb cu auriu, al cărui decorator fusese Jean-Michel Franck) reprezenta pentru ea o mare satisfacție de amor-propriu. În intimitatea budoarului, avînd-o drept martor de taină doar pe Miss Andrews, se putea lăsa fără
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
ascundea în el de fratele său, David, ca să poată visa în liniște. Îl descuie cu emoție și îngrijorare că toate lucrurile acelea vechi se vor face scrum și se vor prăbuși peste el într-un val de praf fin. Eroare! Veșmintele generalului stăteau atât de cuminți aliniate ca pe vremea când Ieremia Popescu, plutonierul și ma-jordomul său, le aranjase militărește, cu grijă și dragoste pe umerașe și în sertare... ca pe niște soldați în câmpul de bătălie. Brusc oblonul se trânti
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
unde există moarte. 934. Poți opri lumea din mersul ei nebun? 935. De ce ne-am născut sub cerul unde calea căilor este moartea? 936. Fără tine până și primăvara sufletului devine toamnă iar mugurii viselor, frunze ruginite ce cad peste veșmântul unei amintiri din ce În ce mai dureroase. 937. Nu există comediant mai mare decât lumea În care trăim. 938. Tinerețea ar trebui să fie adevărata senectute a sufletului iar bătrânețea copilăria lui. 939. Iubirea este Lumina Divină a morții pentru care ne-am
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
Eram ca un scafandru Visând printre epave S-aducă naufragiul întreg la suprafață. înfățișări desprinse Din numele pierdute, Scrisori de mult trimise Soseau, luate de ape, Din nicăieri spre nimeni. De-aș fi putut ca fiul De împărat să curăț Veșmintele și spada Din podul amintirii, S-aleg din grajd fantasma Celui din urmă tropot, Aș fi aflat tărâmul Fărâmă cu fărâmă. Dar cine ține minte Ce-i dincolo de ziua Când s-a trezit pe lume? Vezi, cei care știură Au
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
în hilar, pe arii dintre cele mai diverse. Am invocat maneaua și succesul său fulminant la români. Includ în aceeași matrice atracția telenovelelor, a filmelor pornografice, a bricolajelor artizanale întâlnite la toate colțurile, a tapiseriilor cu Răpirea din Serai, a veșmintelor și podoabelor din plastic etc. Nu semnalez alcătuiri izolate, într-un sector sau registru al artei, ci exemplific un fenomen amplu, promovat abuziv, de unde decurge gravitatea situației. Revenind într-o sferă mai salubră; în definitiv, postmodernismul (neomodernismul) nu se separă
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
o nuanță de miros și gust, pe care le lasă să se aștearnă peste Dumnezeeasca viță. După aia aștepți! Aștepți o vară și o toamnă. Când toamna s-a Împlinit pleznind de rod și fruct, când mândră și-a pus veșmânt de aur și s-a acoperit cu borangic de brumă, te duci În vie și o storci de sângele lui Dumnezeu, de gândul și de duhul lui, pe care-l pregătești și-l pitrocești Întocmai așa cum l-a pregătit tata
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
motivația și substanța adâncă a confesiunii Ilenei Mălăncioiu, o confesiune care capătă trup poetic În mod neobișnuit, aparent involuntar, căci Sora mea de dincolo nu conține, de fapt, poezii În sensul consacrat al cuvântului. Lipsește artificiul, broderia conotației. Poezia devine veșmânt cernit. Este formă de a face vizibil sufletul Îndoliat și mijloc de exteriorizare prin care omul Își poate recupera umanitatea. Ileana Mălăncioiu Înțelege moartea În cheie creștină și paradoxală, repudiind iluzia, Înșelăciunea consolatoare, ficțiunea justificativă. Morții nu Îi sunt căutate
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
uite, 45 de minute... atât... cum o să filmez eu scena de Început a filmului În 45 de minute cu actorul ăla?” m-a Întrebat ludic, dar și retoric, tânărul meu prieten debutant, uimit de iuțeala cu care noaptea Își lepăda veșmântul În aceste zile de toamnă. Apoi, ca la un semn al vreunui regizor de culise, din toate gurile de metrou pe care le vedeam prin fereastra cafenelei unde ne oprisem pentru prima cafea a lungii zile care ne aștepta, au
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
Oratio catehetica magna, col. 84A. footnote> și să fie început de viață pentru cei ce primesc Taina<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Oratio catehetica magna, col. 84B. footnote>. La botez, este lepădată haina păcătoasă făcută din bucățele și neofitul „îmbracă veșmântul sfânt și frumos al renașterii”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre Botez, PG XLVI, col. 596A. footnote>. Această naștere prin apă este la fel de tainică și de plină de mister ca și nașterea prin zămislire trupească, și Dumnezeu prin harul Său
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
albe, luminoase, simbolizând lumina și starea de curăție în care s-a îmbrăcat: „Tu ești în afara paradisului, catehumenule, împărtășești exilul lui Adam, întâiul nostru părinte ... Acum poarta se deschide. Dezbracă-te de omul vechi ca de o haină murdară. Primește veșmintele curăției pe care Hristos Ți le oferă”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De anima et ressurectione, PG XLVI, 420C; cf. Pr. Dr. Ștefan Florea, Spiritualitate și desăvârșire la Sfântul Grigorie de Nyssa ..., p. 290. footnote>. De aici completitudinea simbolică a
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
290. footnote>. Hainele sau tunicile de piele sunt imaginea condiției umane decăzute, deosebite de condiția naturii umane creată după chipul lui Dumnezeu<footnote Jean Daniélou, Platonisme ..., p. 148. footnote>. Prin botez, credinciosul se dezbracă de hainele de piele și primește veșminte noi, luminoase. Chipul este eliberat de tirania patimilor și redobândește frumusețea cea dintâi, originară, frumusețe ce a fost pierdută prin păcat. Apoi, inteligența îi este străbătută de un foc purificator care îi redă, posibilitatea înțelegerii duhovnicești a realităților și capacitatea
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
mai mult sub aspectul roadelor pe care aceștia le pot aduce. Aspectul acesta al alegerii este dezvoltat de Cuviosul Nichita Stithatul. Sufletul poate alege un scop care aduce o plăcere bună și necesară firii, căutând poate hrană pentru trup și veșminte sau împreunare naturală și legiuită, aceasta fiind cunoștința binelui. Dar acest scop își are limitele sale bine fixate, delimitate de saturare și nesăturare, de lăcomie și rea întrebuințare, de împreunările legiuite naturale și cele contrare firii și destrăbălări, reprezentând cunoștința
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
alb și negru, au un verde foarte închis, cel al munților. (...) Toate mânăstirile din sudul Bucovinei poartă sobrietatea și solemnitatea negrului. Pentru mine, negrul nu înseamnă doliu și tristețe, ci noblețe și înțelepciune. V-ați întrebat vreodată de ce călugării poartă veșminte negre? Negrul este simbolul abstinenței, al plecării într-o altă lume, care te duce spre interior, spre profunzimile sinelui și universului spiritual, este culoarea tainei (s.n.), un fel de iluminare nevăzută, dar simțită. Pictura, ca și viața, trebuie să exprime
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
le vorbesc și să-i ating. Camera noastră, a copiilor, era luminată de zorii zilei și am văzut un grup de îngeri, stând în jurul patului fratelui meu mai mic. Eram atentă, altfel n-aș fi putut auzi vocile lor. Purtau veșminte lungi, vaporoase, de diverse culori pale. Părul le ajungea până la umeri și era diferit colorat, blond, roșcat și brun închis. Nu aveau aripi. La picioarele patului fratelui meu Mircea, puțin mai la o parte stătea o ființă cerească. În mâna
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE „Religie și… Cuno… Știință” [Corola-blog/BlogPost/93966_a_95258]
-
vorbea tăcerea... Dintr-un ungher, se răspândiră Volume stinse ca trezite, Dar când să le deschid, din pagini Au început să zboare fluturi împrăștiind în aer scrisul. în alt cotlon, luci un cufăr Și descuind, am vrut să aflu... însă veșmintele păstrate, Atinse numai, se răriră Și am rămas în mâini cu umbra. Aici îmi sunt tot mai departe, Mi-am spus ținându-mă de scară, Dar casa dedesubt pierise Și-n urmă podul, ca o navă, Se desprindea înct de
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
mai mult în tine decât în propria-mi derută. în podul istoriei în podul casei am descoperit o mulțime de monezi ecvestre jurnalul de călătorie al bunicului. Caii proaspăt potcoviți tropoteau peste fosile de coleoptere, îmbâcsite de praf de pușcă veșmintele lui de ofițer de infanterie. Soldații virili se lăfăiau în budoare cu fetele de la Moulin Rouge. Pe pieptul lor dezgolit atârnau decorații coclite. I-am zis atunci într-o doară: Iată podul istoriei. Și am auzit deodată zgomotul șampaniilor revărsându
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
laptele, Cu neîntinată bunătate. Șovăitorul mers Ca și cînd din pulbere Tot făptura mamei îi iese în întîmpinare... Scurtă și nesigură copilărie A stării de bine. * Crucile păstorilor Tăiate în scoarța bradului, Rășina uscîndu-se Pe trecerea cuiva neatent (pielea și veșmîntul înrădăcinate curios într-o singură mireasmă.) Semnele diferite ale credinței: Primăvara, Pe fiecare mugure-crucea, Un sărut dumnezeiesc. Cîți din cei Care trec în treburile lor Grabnice, lacom Căutînd scurtături Se închină? * Resemnarea la Tot mai vădita Descreștere A zăpezii, Un
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]