193 matches
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > TEATRU-N PIAȚĂ DE TREI Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului scena întâi pe un platou de poezii veștejite cade o frunză transparentă prin care se vede întrebarea din rândul patru așteptând să se-întâlnească cu o atingere femeia tușește-n culise se șterge de ciori pe copaci trage o gură de aer prin plămânii unei picături de ploaie
TEATRU-N PIAŢĂ DE TREI de VASILE PIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361009_a_362338]
-
obosiți de a citi cuvinte / ce numesc și fac / umbre fără carne, / știind că despre aceasta este vorba / de a zămisli absență; / dacă eu aș fi febra sa / fructul său mușcat, unica sa/ pasăre în vânt / sau brațele sale, frunziș veștejit / transparențe în lumina cerului / iubitoare resturi ale unei biografii. / Traversând această lume dinspre celălalt țărm / de-a curmezișul retinei sale / de la balustrada bărcii/ în laguna Estigia / toată noaptea aș zice: / cu ochii mei îi ascult pe cei morți” (VII). În
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
-ți de fum, noapte fără de cuvinte te îmbrățișez acum. - Dorule - spune-mi dorule ce ai de alergi, alergi năuc peste zorii tulburați peste nopți care se duc. dorule, ce-mi stai pe suflet ? pleacă în adâncul mării ori pe ramul veștejit, și boscheții uscăciunii. pleacă, ce te mai reține ? mă tot strângi nestingherit, și te ții mereu de mine tot cu lacrimi ai sosit ! Referință Bibliografică: Poezii / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 811, Anul III, 21 martie
POEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349101_a_350430]
-
Plânge, parcă în pustie ... A uitat chiar și culoarea Vr'unui chior prin lăptărie ... vânzătoarea ... Doar în colț, un polițai Pus de soartă la dietă Și-o pipiță-ntr-un Hyundai Ce se scarpină-n poșetă ... de mălai, Pe trotuare, bișnițari?! Florărese veștejite?! Chiar și ei, falimentari, Stau pe plajele-nsorite ... la bulgari ... Și-n canicula barbară, Doar eu cuc, sus pe balcon, Îmi fac singur de ocară Că nu sunt cu lumea-n ton ... pierde vară. Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Vară toridă
VARĂ TORIDĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349196_a_350525]
-
nemărturisite, în bucurii neîmplinite, iluzii, dragoste, izbânzi și-atâtea dezamăgiri mărturisite cu subtilitate și precauție. Prindeam cuvintele răzlețite de viață și răvășite prin mormanul masacrat al hârtiilor disparate, împrăștiate ca flori risipite din care se desprindea mereu o altă petală veștejită, ca un parfum de viață terminată. Am purtat cutia pe brațe, cu simțământul că îmbrățișam coșciugul cu morții dragi și cu acest gând i-am condus pe ultimul drum în pasul cu care traversam strada. Deșertasem conținutul și eu rămăsesem
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
spre lumină. În amorțire, frunze se înclină Privind cu jale întinsele poteci, Ce le așteaptă, ca-n somnul cel de veci, Să intre-mbălsămate cu rugină. Grăbește seara asfințit de soare, Când vântul strânge frunzele-n ponoare, Presându-le în straturi, veștejite. Copacii plânși, cu ramuri dezgolite, Rămași de-acum în lungă hibernare, Trec ciclu nou spre viață viitoare. Referință Bibliografică: AMURG AUTUMNAL / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1357, Anul IV, 18 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
AMURG AUTUMNAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349922_a_351251]
-
cu el, dar, de dus s-a dus în pătul și aici a căzut din picioare de ce a văzut. Adriana era îmbrăcată în rochie de mireasă, cu voalul pe cap și cu lațul agățat de gât, atârnând ca o frunză veștejită, iar în mână ținea o poză cu ea și cu Silviu, pe care o făcuseră la bâlci... Zice că a anunțat vecinii și o jelea săracu’ , de se rupea sufletu-n el: „Adrianooo, Adrianoooo, floarea mea, frumoasa mea, ce-mi
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
poate. Te simt în mine,-acuma-,n miez de vară Un câmp de flori ce-abia au înflorit... Să-și piardă-al lor parfum și colorit, M-aș ofili și eu... să nu mă doară. Și-aș adormi pe paturi veștejite, Până-ntr-o zi când am să simt că mor, Iar ție, de va fi să-ți fie dor, Să mă-nvelești cu flori de câmp, iubite. Referință Bibliografică: FLORI DE CÂMP / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FLORI DE CÂMP de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365211_a_366540]
-
un foc de lirism tainic, într-o atmosferă realistă. În narațiuni ca „Ucigă-l toaca” și „Pui de găi” urzesc și se destramă pseudodrame : Tam, nisam în goană Se ivio cucoană Cucoană cu pălărie ... Arătare, stafie ... Avea pantofi și fuste veștejite Și parc-ar fi avut și copite. Venea din cimitir Ca o momâie ... Ce să vezi? Putoarea cu brățară Era muiere doar pe din-afară Că pe sub poale Avea, ca omul, de toate, și două pistoale. Grație aceluiași magnetism poetic pe
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
ascundeau și cheie și inel, dar tu te-ai scuturat de rouă și te-ai dus. Acum târziul tău mi-l taci, iar nu tăcerea crudă când iubești și-noți un cântec de la mal la mal, ci una îngăimată în veștejit apus. Nu te întreb: Cum te-ofilești, iubita mea? Și cum să fiu gelos că altă inimă te ține în brațele celui mai scump cristal? ATAC DE INIMĂ Et tu, Brutus? Întâi doctorul a răsfoit nervos dosarul integru și a
VERSURI DE MAI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350578_a_351907]
-
cărunți. / În pădure, la izvoare, / Se pierd mândre căprioare; / Geru-i mare, omătu-i des, / Cai sălbatici își dau ghes. Pe sub cetin-argintie, / Îmbrăcată-n stele-o mie, / Lupi aleargă pe poteci / Albe, fragede și reci, / Iar o mierlă zgribulită/ Car-o poamă veștejită, / Prin zăpada viscolită / Pare-o umbră aiurită”. Priveliștea, deși feerică, ar putea provoca fiori de teamă, dacă în casă nu ar fi atmosferă de sărbătoare: “Dar în case călduroase / Țopăie fețe voioase / C-a sosit ziua de-Ajun, / E aproape
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
Capitolul V /1 ÎMPLINIRI ȘI DEZAMĂGIRI După aproape două săptămâni din prima lună de toamnă, capitala a început să-și schimbe aspectul puțin câte puțin. Pe alei cădeau frecvent frunze veștejite și parcurile și-au modificat coloritul. Ruginiul, galbenul și roșiaticul erau la mare preț. Vântul ușor, mai ales pe timpul serii și al nopții, aduna cu râvnă frunzișul prin toate locurile adăpostite. Oameni de toate vârstele și perechi de tineri îndrăgostiți
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > GALBEN Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă-ngroapă ochiul tău fără sclipire Întors spre altă frunză ruginită Din altă toamnă mult mai veștejită În colțul tău cu galben și uimire... Împrăștii și pictezi în galben răni Ce galben sângerează în vitralii Și sfinții s-au îngălbenit sărmanii De-atâta apă galbenă din căni... Un trandafir prea auriu mă doare Că mi l-ai
GALBEN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356130_a_357459]
-
stai în picoare? Hai stai jos!”/ Îmi povestea despre pom, despre spiritualitate./„ Ascultă, copile, nu e vorba nici de zi și nici de noapte”./ Am rămas ușor impresionat de muzicalitate./ Suav lingvistic al purității create/ Îmi povestea despre frunza, săraca, veștejita./ Da, este înțeles, era el.../Era Nichita...” Activitatea s-a desfășurat într-o atmosferă care a îmbinat spiritul aniversar, cu cel de cenaclu și cu cel didactic. Casa de Cultură „I.L. Caragiale” din Ploiești și-a adus și în acest
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE „NICHITA STĂNESCU”, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369020_a_370349]
-
teamă Și inima abia de mai palpită, Când sufletul nu poate nici să geamă, Iubirea e ca iarba ofilită. Când așteptarea se preschimbă-n frică Și inima se ține-abia de-un fir, Când sufletul e frunza care pică, Iubirea-i veștejitul trandafir. Când așteptarea se preschimbă-n spaimă Și sufletul se-ascunde-n colț de umbră, Când dorurile frânte-abia îngaimă, Iubirea-n ea se-nchide și e sumbră. Când așteptarea se preschimbă-n geamăt Și inima se face iarăși mică, Când sufletul întreg
ORA NOUĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369828_a_371157]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > DOAR ... VORBE Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017 Toate Articolele Autorului Doar ... vorbe Când mănâci scaieți și iarbă arsă, iarba veche și veștejită ți se pare delicatețe. Omul care din grajd nu a ieșit, că-i slugă, nu știe unde ar putea duce drumul lui! Când aștepți să-ți dea altul pentru că poarta vieții-ți pare închisă, te faci vinovat că nu te
DOAR ... VORBE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369553_a_370882]
-
deschid bobocii pe cel mai vechi bulevard și unde trecutul și-a lăsat încă firava și bine înmiresmata adiere a florilor de primăvară: Galați, locul ce amintește de faptul că timpul pare o substanță confesivă perenă, dar și un pic veștejită. Arhitectura franceză a unor clădiri somptuoase îți mai aduc aminte încă de trăsurile cu cai ce se plimbau odinioară prin centrul orașului și parcă revezi cu ochii minții coregrafiile grațioase ale aleilor idilice pe unde defila dragostea tânără a inocentelor
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
aceștia au ajuns la concluzia că, până la urmă, omenirea ori se va muta - câtă se va mai putea muta - pe altă planetă ori se va prăpădi încet, încet, ca frunza toamnei, ultimele ființe de pe iubitul nostru pământ ce vor muri veștejite (pardon de expresie!) fiind... femeile!Bărbații vor muri primii în luptă pentru ocuparea unui loc printre supraviețuitori continuau acei smintiți de savanți, dar femeile, așa zisa parte slabă și neajutorată a lumii acesteia, lipsindu-le deprinderea practică a războiului vor
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368112_a_369441]
-
cea dintâi care încarcă viața celor ce preferă așa ceva, dar și a celor care o au cu sila! La aceasta se adaugă savoarea dulcețurilor cu bulbuci a ziselor fără să fie cântece, a ofrandelor desfătării cu necântece zbierate, zguduitoare sau veștejite. Și-atunci, din șoapte profetice urcând lent la cer, căzând înapoi ca grindina de safire albastre, la ureche, face de o vreme, în lumea melomanilor cumsecade, o cursă legănătoare în brațele visului, cântecul lui Naidin. L-a auzit și l-
NAIDIN SAFIRELE ALBASTRE ALE CÂNTECELOR SALE, DESCOPERITE DE BENONE SINULESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352854_a_354183]
-
o ”viață viitoare”.) Superbă imagine artistică aceea a frunzelor, care, ”în amorțire”, privesc ”cu jale” potecile, ca pe mormântul în care vor intra ”îmbălsămate cu rugină”! Ramurile sunt „triste” pentru că vântul „strânge frunzele-n ponoare” și le presează în ”straturi veștejite”. ”Stropii reci”, ”amorțirea”, plânsul naturii, sugerează o înfrigurare a lumii materiei, dar și a celei spirituale, interioare. Seara ”grăbește”soarele către asfințit, alungă lumina, ca pentru a pregăti totul pentru intrarea într-o etapă de somn adânc, de retragere din
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354396_a_355725]
-
Toamnă, prin vii și livezi. Răcoarea vremii își spune cuvântul, când pune arămiu în frunze verzi. În codru nu mai cântă ciocârlia. Ci strigă jalea-n pomii desfrunziți, de când vara le-a luat armonia. Iar ei își plâng de milă, veștejiți. Mă plouă frunze sângerii pe creștet, când frigul toamnei se transformă-n ger. Cocori pe orizont își lasă regret, bătând din aripi răstignite-n Cer. Pe nori plumburii din bolta cernită, vântu-și pune talent de giuvaier. Pe tablou cu pădure
TABLOU DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353144_a_354473]
-
plânge ceru-n câmpul de trifoi De dragul macilor însângerați, Să-i vindece pe cei însingurați, Să-i mângâie pe cei de suflet goi!... Pecinginea-i o-ntinsă pădure adormită, Nu-s incantații mistice să te trezești... Epidemie neagră de viață veștejită Să-nece nebunia instinctelor lumești... Se umplu cupele de flori cu rouă; Cu mii de îngeri trebuie să plouă! Referință Bibliografică: Chemări / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1575, Anul V, 24 aprilie 2015. Drepturi de Autor
CHEMĂRI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357751_a_359080]
-
măr uscată poate fi efectiv jumătatea pe care obișunuia să i-o ofere celui care acum nu mai este. Ea se usucă ca o ofrandă pe care nu mai are cine să o primească. Dar totodată simbolizează la perfecție jumătatea veștejită a cuplului. Imaginea și gîndurile din jurul ei emană inevitabil tristețe. recesiune - zăpada abundentă sfidează criza Genovel Florenti Frățilă Un contrast inteligent, cu o dublă acțiune. Zăpada pare să contracareze criza pe care de fapt o accentuează. Pe alt plan însă
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARIILE POEMELOR PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360565_a_361894]
-
PRIVESC CUM SE LUNGEȘTE UMBRA-N PLOPI Privesc cum se lungește umbra-n plopi Cu degetele nopțile m-ating Pe umerii iubitelor mă plâng Ca într-un psalm ce-i îngânat de popi. În prelungirea orelor cântate Iubirea se așterne veștejită E dragostea de stele otrăvită Și-nchisă-n trupuri pline de păcate. Capcana nopții roade-ncet și sigur Aceeași întrebare și răspuns O ploaie ne destramă somnu-n picuri Tăcerea stelei nu mai e de-ajuns. Alunecăm spre nord, spre sud
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
nr. 109 din 19 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului LĂSAȚI COPIII SĂ SURÂDĂ A FLOARE! Iubind Cuvântul, cuvintele mi-s muze, lumina lor balsam, mir și cântare. Doamne, lasă-mă în această rugă de floare! Alungă-mi din păr frunzele veștejite! E atâta primăvară în bulbul de floare, că rodul lui dă binecuvântare și pace. In cuibul Nădejdii, Credința e Floarea românului, ce nu-și scutură niciodată petalele, ci numai mireasma. Cu zăvoare de crin. ferestrele inimii îmi sunt închise... Ce
PRIVIND FLORIILE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359797_a_361126]