11,633 matches
-
pasăre împăiată. De o gheară atârnă o etichetă cu prețul și cu numele magazinului de unde o cumpărasem. Altă dată Alcoriza și cu mine cinăm într-un local din San José. O femeie singură, foarte frumoasă, se așază la o masă vecină. Cum era de așteptat, Luis se uită imediat la ea. Eu îi spun: - Luis, știi foarte bine că am venit aici ca să lucrăm și că nu-mi place să pierzi timpul uitându-te după femei. - Da, da, știu foarte bine
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
că dacă îi zâmbește o femeie, e de datoria lui de cavaler să-i întoarcă zâmbetul. Indignat, mă ridic de la masă și mă duc în camera mea. Alcoriza se calmează, își termină desertul și se duce la frumoasa de la masa vecină. Se prezintă, beau împreună o cafea și sporovăiesc o vreme. Apoi Alcoriza își duce prada în camera lui, o dezbracă drăgăstos și descoperă tatuate pe burta ei aceste cinci cuvinte: prin amabilitatea lui Luis Buñuel. Prezentare și traducere de Luminița
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
cum poți". Pe aceeași coardă sună și un îndepărtat, aproape stins ecou arghezian dintr-o Duhovnicească lipsită de metafizică, în nevoia acută a unei vecinătăți protectoare: "am ochii în gol buze uscate/ am sufletul sec/ și mă plec/ spre tine/ vecine". Nesiguranța de sine, vulnerabilitatea, marea fragilitate a ființei în fond lipsite de apărare și menite unei funciare singurătăți constituie tema obsedantă a acestei poezii care-și surdinizează cu fiecare vers strigătul interior: "în singurătatea ta/ se ascunde a mea/ fac
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
se lasă, vrea să vadă cum vin. După un an și ceva de la naștere, mama celor doi gemeni, săracă, îl împrumută pe unul din ei unei surori mai mari care nu a avut copii și care trăiește, singură, în Ungaria vecină, după ce bărbatul i-a murit. Timp de 21 de ani, gemenii nu se văd, nu știu nimic unul de altul. Până ce D., ca soră mai mare și devenind învățătoare, reușește să-i reunească, - părinții dispărând. Lipsa, absența celor 21 de
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
pentru W.C., iar în oale supradimensionate apa pentru gătit și spălat alimentele. Drept urmare, când intrai în baie te trezeai într-o saună plină de mucegai, iar pereții scorojiți trebuiau recondiționați cam o dată la două luni. Cu toate acestea, absolut toți vecinii oameni de condiții mai degrabă modeste: un maistru militar, o soră de spital, un șofer la salvare, o muncitoare, doi pensionari etc. făceau eforturi să păstreze acea specială încăpere în condiții mai mult decât decente. Nu-mi explicam diferența frapantă
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
importantă a studiului o formează imaginea; sînt numeroase reproducerile din interiorul cărții, ochiul nu poate rămîne indiferent la acestea, la atrocitățile zugrăvite în gravurile și picturile cu canibali în secolele XVI XVIII, textul se citește altfel în prezența acestora. E vecin studiul de față cu cercetările de imagologie în măsura în care urmărește felul în care e construită, mai de grabă independent față de un ipotetic model real și ca o deghizare a propriei identități, imaginea antropofagului: Înainte de orice precizează autorul în această carte este
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
urmărește felul în care e construită, mai de grabă independent față de un ipotetic model real și ca o deghizare a propriei identități, imaginea antropofagului: Înainte de orice precizează autorul în această carte este vorba despre noi și despre lumea noastră." E vecin apoi cu studiile de istorie a mentalităților în măsura în care constatarea dispariției canibalului din discursul european despre natura umană implică configurarea unei noi paradigme mentale: Ceea ce am încercat să lămuresc nu este atît felul în care antropofagia a fost tratată de științele
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
listei. Dar confruntate cu o presiune constantă, autoritățile vor fi silite să accepte asta. Teza atît de dragă unora dintre puternicii zilei că trebuie să lăsăm trecutul în pace pentru a ne putea concentra asupra viitorului e de o superficialitate vecină, dacă nu chiar înrudită cu prostia. Orice om normal depinde de trecutul său, își trăiește prezentul ca pe o formă actualizată a trecutului și își face proiecte de viitor pornind de la același trecut. Numai autiștii și nebunii în criză - iar
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
listei. Dar confruntate cu o presiune constantă, autoritățile vor fi silite să accepte asta. Teza atît de dragă unora dintre puternicii zilei că trebuie să lăsăm trecutul în pace pentru a ne putea concentra asupra viitorului e de o superficialitate vecină, dacă nu chiar înrudită cu prostia. Orice om normal depinde de trecutul său, își trăiește prezentul ca pe o formă actualizată a trecutului și își face proiecte de viitor pornind de la același trecut. Numai autiștii și nebunii în criză - iar
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
se hrăneau, organizații și grupări culturale care încearcă să suplinească lipsa publicului și a atmosferei firești unei activități literare, peregrinări ale scriitorilor prin mai multe țări, în căutarea unui loc mai primitor și mai propice activității lor de un idealism vecin cu nebunia. Primul merit important al acestei enciclopedii, care sare în ochi încă de la răsfoirea ei preliminară, este că acordă o mare atenție și un spațiu corespunzător acestor structuri mai mult sau mai puțin instituționalizate care nu sînt numai importante
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
-l său liric este unul vulnerabil, măcinat de îndoieli și copleșit de spaime. Nefericirea pare a îi fi întipărită în gene. Conștientă de acest lucru, opune urletului de revoltă al colegelor ei de generație poetică, un soi de resemnare melancolică, vecină cu depresia. Într-un fel poeta duce până la capăt experimentul colegelor ei de generație. Ea descrie avatarurile fiziologice ale condiției umane, dar nu trece sub tăcere nici tribulațiile sufletului. Sensibilitatea, candoarea sufletească, urmele de inocență nu sunt la Livia Roșca
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
de nerușinat ar fi, nu vă va Ține de rău nici pe voi și nici pe mine! Dimpotrivă, toți vor lăuda și se vor minuna de purtarea noastră de grijă. Și nu numai locuitorii orașului nostru, ci și locuitorii orașelor vecine se vor minuna de marea noastră dragoste și de râvna noastră cea plină de iubire. Dar pentru ce vorbesc de oameni? Însuși Stăpânul îngerilor ne va lăuda. Știindu-ne, dar, plata, să nu nesocotim vânătoarea! Să nu ne întoarcem mâine
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Dacă este să vă vorbesc de o chestiune practică, de multe ori neglijată, dar la care eu personal țin foarte mult, aș vrea să evoc aici situația comunităților românești de peste hotare, atât a celor din diaspora cât și din țările vecine. Mai ales în ceea le ce privește pe acestea din urmă, sunt câteva dosare nerezolvate pe care sperăm să le soluționăm, cum este situația românilor din Ucraina și Serbia. Avem cazul Episcopiei Ortodoxe Române „a Daciei Felix”, cu sediul la
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
de Pretutindeni, Institutul Cultural Român, Ministerul Culturii, Ministerului Educației și Învățământului, Institutul Eudoxiu Hurmuzachi, reprezentanți ai diferitelor organizații și forumuri de reprezentare ale românilor de peste hotare. Au fost dezbateri legate de diferitele probleme ale comunităților românești din afara granițelor, din țările vecine și din diaspora, și s-au căutat soluții pentru o cooperare mai bună între diferitele organizații implicate. Încercăm să aducem la aceeași masă reprezentanții tuturor acestor instituții și organizații, să discutăm, să găsim soluții împreună. Organizând această dezbatere la noi
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
o să ne cădeți în pahar și e păcat e încă plin mai bine bea-l repede și ține-l așa ca să cadă acolo și să audă clar pentru că raportul oricum n-o să-l mai poată face din paharul de la masa vecină nu se iese atât de ușor și încă altele și mai de demult amintiri cu paul și mazilescu și robescu și drăgănoiu și poate chiar și turcea ia niște ăia care au fost și ei tineri și s-au întristat
email întârziat by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/3828_a_5153]
-
am privit marea Pînă cînd corăbiile mînate de vînt s-au întors din bătălia Pierdută aducînd înapoi o lume de umbre tristă Și au intrat în port printre picioarele larg desfăcute Ale Colosului care nu mai există Moarta din apartamentul vecin Moarta din apartamentul vecin Se uită țintă la mine, Aș fi vrut să-i închid ochii, Dar mi-a fost teamă că vine În odaia mea ca o oarbă Care pipăie zidul și trece Din greșeală prin el. Însă ea
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
cînd corăbiile mînate de vînt s-au întors din bătălia Pierdută aducînd înapoi o lume de umbre tristă Și au intrat în port printre picioarele larg desfăcute Ale Colosului care nu mai există Moarta din apartamentul vecin Moarta din apartamentul vecin Se uită țintă la mine, Aș fi vrut să-i închid ochii, Dar mi-a fost teamă că vine În odaia mea ca o oarbă Care pipăie zidul și trece Din greșeală prin el. Însă ea stă cuminte Și-mi
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
îmi bea neființa, mireasă, poemul zornăie bănuți de argint dintr-o salbă veche, strigă la pereți, face sluji, despletește feșnicele și bea din pocale o licoare aurie până când întunericul devine fosforescent și se scurge prin crăpături, se evaporă în camera vecină unde bate un orologiu, zi și noapte o mână scârțâie rotind neîncetat o mașinărie care îmi deapănă moartea în camera vecină de unde se-aude o muzică de orgă gândurile mele apasă clapele ca o balerină în poante: frumoasă mireasă e
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
bea din pocale o licoare aurie până când întunericul devine fosforescent și se scurge prin crăpături, se evaporă în camera vecină unde bate un orologiu, zi și noapte o mână scârțâie rotind neîncetat o mașinărie care îmi deapănă moartea în camera vecină de unde se-aude o muzică de orgă gândurile mele apasă clapele ca o balerină în poante: frumoasă mireasă e moartea mea, timpul: o fată bătrână. poem antientropic Trec prin zâmbetul tău ca printr-un zid orb. Ascult cenușa orizontală care
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
Îmbrîțișare când crezi că poți ceva cazi din îmbrățișare; nu poți, dar iese din tine o putere ce drămuiește fericirea într-un război fără tabere adverse însă cu o miză mult mai mare: corpul mișcat din loc de o durere vecină cu dragostea străzile nu duc nicăieri pentru că se termină acolo unde pierzi sensul lovirii și nu poți să-l trasezi fără puterea ce aruncă un pumn de pământ peste ape încinse în dansul pe loc trecerile prin ființe lasă noduri
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
prestigiu din partea de Vest a continentului european. Mă refer în primul rând la acest entuziast artist, la violonistul Alexandru Gavrilovici, concertmaestru al Orchestrei Simfonice din Berna, capitala federală a Elveției. A făcut și face o investiție profesională și una sufletească. Vecine cu abnegația. O investiție ce vizează acumulările privind instrucția celor tineri. Sunt orientați să cunoască, să asimileze standardele circuitelor obișnuite ale vieții muzicale din partea de Vest a continentului european. Investește în relațiile cu colegii de generație - vârfuri profesionale ale acesteia
Tineri muzicieni de pretutindeni își întâlnesc maeștrii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Imaginative/8081_a_9406]
-
mai fie? - Vreun țigan ascuns, ce știu eu... - Nu, pe cuvânt de onoare. De ce ți-aș ascunde? A luat la un moment dat o bătrânică și-a dus-o vreo cincisprezece-douăzeci de kilometri, de la ea din sat și până în satul vecin, unde trăia fiică-sa, măritată cu măcelarul din sat... Căzuse bolnavă. - Spune mai departe. - Asta se întâmpla în Bulgaria, camionul încă nu trecuse granița în Macedonia. Bătea bărbatu-său la ea ca la fasole și ea țipa și se văita
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
Odobescu, ai apucat epoca socialismului plăpînd și teoretic al revistei ieșene "Contemporanul", al lui Ion Nădeje și C. Dobrogeanu-Gherea. Ehei, ce vremuri! în anul 1917, traducerea în viață a ideilor socialiste a generat, în Rusia, o revoluție cumplită, prefăcînd țara vecină în Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, primul stat al dictaturii proletariatului. Iar după 1945, în urma războiului purtat cu Germania, Rusia victorioasă, cu încuviințarea aliaților săi occidentali, a subjugat țările Europei de Est, impunîndu-le și lor dictaturi comuniste. Cu asta am răspuns
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
avea vecinele și portăreasa. Nu trecea zi să nu apară vreuna, sau chiar mai multe, ca să se răcorească, să povestească noutățile, ori pur și simplu să întrebe cum se simte. Și mai era și Madalena, care nu-i mai era vecină fiindcă se mutase la o fiică de-a ei, dar n-o uita și telefona. De cele mai multe ori ca să se lamenteze că plecase de acolo și să profite ca să se plângă de ginere. De asta și pentru multe alte motive
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
revanșei. Doliul a trecut. Niki își rade barba, își taie unghiile de la picioare, pe fundal radiofonic de jurăminte militare, se îmbracă în uniformă și se îndreaptă în pas vioi, în papuci de casă, cu un ciocan în sacoșă, spre blocul vecin, spre capul lui Flo, pe care îl va pocni de patru ori, calm, precis, determinat, cu acel ciocan. A făcut o treabă bună. Este, după acumularea subterană a întregului film, un gest logic și necesar. După care, colonelul în rezervă
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]