25,673 matches
-
a părut mie, cum îl privam de jos în sus, un aer sfidător și trufaș. Dar porumbița, căci asta s-a dovedit a fi, nu era singură în mijlocul dezordinii prăfoase peste care stăpînea ca o regină a unui miniatural regn vegetal intrat în semi-putrefacție: alături de ea se afla, imobil, gălbior, emoționant și deja împăroșat, puiul ei. Ce facem cu el? am între-bat-o, descumpănită, pe femeia de lîngă mine, după ce o alungasem pe nepocăita procreatoare și încercasem, cît de cît, să restabilim
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
stilatul senior de Hoditz se pornește cu metodă să transforme un întreg ținut păduros într-o grădină. Avea convingerea că natura e nerafinată prin definiție. Dispunând de o armată de lucrători, defrișează, remodelează terenul, tunde arboretul, dirijează creșterea fiecărui exemplar vegetal și a întregului ansamblu. Câteva decenii la rând se zbate pentru a-și impune regulile. În ciuda nesfârșitelor extinderi, minuțioaselor reveniri, izbutește: subjugă un întins peisaj, care devine armonios, subtil; pe întreg domeniul său natura se desprinde de sălbăticie. Ajuns sexagenar
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
minuțioaselor reveniri, izbutește: subjugă un întins peisaj, care devine armonios, subtil; pe întreg domeniul său natura se desprinde de sălbăticie. Ajuns sexagenar transformă și blazonul familiei, introducând pe scut un labirint arboricol flancat de îngeri, în patima cărora căzuse. Motivul vegetal și auriții îngeri îl seduc o dată în plus pe Mateiu, acestea fiind și culorile lui heraldice, vert et jaune. Contele de Hoditz piere împreună cu veacul al XVIII-lea, la 84 de ani. * "18 iunie. Din poartă, privesc în lungul străzii
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
ms. 784/2805, care prezintă o decorație a foii de titlu aproape identică cu cele din manuscrisele de la Țigănești: frontispiciu dreptunghiular având în centru un potir (cupă larg evazată, picior în balustru, talpă evazată) din care ies, dispuse simetric, motive vegetale cu frunze, flori de lalea și de maces. Modalitățile de decorare ale acestor trei manuscrise sunt variații ale unor motive asemanatoare, floare de măceș părând a fi marca scriptorului. footnote>). Datare: 1845. Scriitură frumoasă, îngrijită; manuscrisul are 269 de file
Două manuscrise psaltice din Muzeul Mânăstirii Țigănești by Ierom. Dr. Mihail Harbuzaru () [Corola-journal/Science/83202_a_84527]
-
ca despre niște pomi reali, percepuți în mod sensibil. Astfel Teodoret de Cyr scrie: Sfânta Scriptură ne învață că pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului au ieșit din pământ; ei se aseamănă deci prin natura lor, cu celelalte vegetale. Precum arborele crucii este un arbore comun, dar care se numește <<pomul mântuirii>>, pentru mântuirea ce ni s-a oferit prin credința în Cel care a fost răstignit pe el, astfel arborii aceștia sunt numai niște vegetale ieșite din pământ
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
său pentru poruncă<footnote Teodoret, In Genes. Quest., 26 apud Macarie, Teologia Dogmatică Ortodoxă, tradusă de Arhim. Gherasim Timuș, Tipografia cărților bisericești, București, 1886, p. 607. footnote>. Sfântul Ioan Damaschin pare, la prima vedere, să afirme și el caracterul pur vegetal al pomilor raiului: Pomul vieții era un pom care avea o energie dătătoare de viață, sau din care puteau să mănânce numai cei care erau vrednici de viață și nesupuși morții<footnote Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, ediția a III-a
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
păgân ar fi vrut să spună că încă de ,,la început a fost Cuvântul morții’’, al acelei păsări mari care ,,stătea neclintită/ deasupra orașului,/Și nimeni nu știa/ de unde această umbră/ fără contur’’(Pasărea cea mare). Cuprinsă într-un hățiș vegetal, (,,din pământ ești, în pământ te vei întoarce’’) percepută multiplu de ochiul de lăcustă (care stă nemișcat în vis), poezia aceasta caută să descopere câte ceva în elementele primordiale, încă necunoscute ale universului poetic al autoarei spre care se poate privi
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
înțeles, în general, ca o practică de abținere de la anumite mâncăruri, în anumite zile ale săptămânii - miercurea și vinerea - sau pe perioade mai lungi stabilite de Biserică. Produse de post care atrag atenția: produse alimentare, constituite din ingrediente de origine vegetală și animală, texturat proteic de soia, făină de soia, mixuri pe bază de soia. De aceea, un consumator informat verifica întotdeauna eticheta unui produs! Etichetele produselor alimentare ne sunt de mare ajutor în alegerile pe care le facem, în calitate de consumatori
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93849_a_95141]
-
și mai cu seamă către relevarea, în spatele acestuia, a rolului asumat cu "umilință" de autoare, acela de poeta theologus, după cum a constatat însuși traducătorul italian. Probabil că de aceea și titlul antologiei aparține unui poem aproape franciscan, în care tema vegetală atât de dragă poetei devine o ars poetica: "Cândva arborii aveau ochi,/ Pot să jur,/ Știu sigur/ Că vedeam când eram arbore,/ Îmi aminteam că mă mirau/ Ciudatele aripi ale păsărilor/ Care-mi treceau pe dinainte" ("Un tempo gli alberi
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
meu pasionat colecționar de cactuși, - nu trăiește decât o zi. - Mă uit, îi spun, e ca o mână scoasă de-un deținut din geometria ghimpată, din lagărul lui verde, de concentrare. E-un bot fragil și catifelat, de aspru arici vegetal. Ca un profesor pare, ce-n mijlocul Marii Prelegeri și-ar arunca, surâzând complice, cravata pedagogică. Așa va fi fost, gândesc, neprihănita Fecioară trezită din somn de vocea Arhanghelului. O rană e, deschisă foarte încet, pe dinăuntru. Un trudnic gând
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
totul unor astfel de caracterizări este Balada crinilor care și-au scris frumos, din volumul Cântece naive (1976). Poetul este atras, în această poezie, de alegoria cu tentă erotică, scrisă cu rafinament, în linii delicate, vaporoase, cu transpuneri ale elementelor vegetale în delicate parabole ale aspirației și neîmplinirii, ale atracției spre celălalt și ale halucinației depărtării. Sentimentul iubirii, așa cum e figurat aici, este rodul distanței, se naște dintr-o neostenită foame de ireal. De altfel, realul imediat este aproape cu totul
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
naște dintr-o neostenită foame de ireal. De altfel, realul imediat este aproape cu totul depășit de spațiul imaginarului, țesut cu migală de poet, caligrafiat în culori pastelate, în tușe de o infinită delicatețe și candoare. Idila transpusă în lumea vegetală are, am spune irizări ale necunoscutului, este transpusă în regim alegoric și simbolic, cu numeroase conotații ale vagului și ale mirajului depărtării. Poezia este structurată în două secvențe, cu o conformație similară, dar având semnificații distincte. Prima parte este scrisă
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
pistile,// Plicuri adânci pudra, sculat din zori,/ însuși directorul caleștilor!". Se poate de îndată remarca aerul de voluptate senzorială ce se degajă din aceste versuri ce au delicatețea unor miniaturi și fragilitatea unor stampe japoneze. Temporalitatea este parcă suspendată, figurile vegetale trăiesc o beatitudine a reacțiilor liminare, gesturile și mișcările au o lentoare funciară, trăiesc sub zodia imponderabilului, a ficțiunii mântuitoare și în regimul oniricului. Starea de dragoste, desenată în tonuri rafinate conduce spre un ceremonial galant, în care se împletesc
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
cai, gestul mi se pare cu atât mai ciudat cu cât știu că pentru cei mai mulți ingineri, scriitorul nu este mai mult decât un clovn al cuvintelor. Într-o viață de om, am cunoscut semeni de origine divină, de origine animală, vegetală, minerală sau numai umbrele lor și mi s-a întâmplat de multe ori să mă nimeresc printre ingineri. Și de fiecare dată se găsea câte unul care, aflând că sânt literat, să exclame: "Ehei, ce mare scriitor deveneam eu, dacă
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
dreptul literară. Iată vibrația primăverii, mai puternică decăt mersul nenorocit al istoriei: "Zi magnifică. Un cer lichid, de un intens albastru, așa cum Lisabona nu-l mai are după venirea primăverii, un soare fierbinte, un văzduh proaspăt, încă ascetic, fără esențe vegetale prea tari; au înflorit primii arbuști în parcul Eduard VII. |ncepe primăvara. Sub o formă sau alta, viața triumfă întotdeauna, reintegrează. Milioanele de morți care putrezesc în Rusia, zecile de milioane care vor însămănța întreaga Europă în anii care vin
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
în Karaori, în Alpi ori Kärlesuanda: ce e de spus e mereu la amurg, răsăritul lumii e în altă mare te văd în châle de Iberia, cu floarea pe el omnivoră deși'i păstrat în sipetele casei, în geografia lui vegetală, te-a înnodat mereu cobori, mereu urci Golgotha prin colbul și dansul de aur al zilei - egală cu tine de când te-ai născut rasă albă la poalele apei în splendoare apoi îți adormi agonia cât mai aproape de viața oglinzii, peste
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
insomnie: Quasi-modo dezmoștenit prinț parizian, vibrând la atingerea poemelor incendiare ale iubirii. vis cu arlechini, cu vitralii și cu dans la tulpina catedralei fără sfârșit. de parcă nu pantera aceea liliachie din Jardin des Plantes pe jumătate fiară, pe jumătate carne vegetală de parcă nu florile mari, mătăsoase de fosfor cu care-mi acopăr zilnic obrazul hidos de-o nedisimulată noblețe acidă de parcă nu frații gargui, ciobiți puțin, frumoși și neclintiți ca niște hermeși de marmură. scriu un poem încordat și tăios la
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
în loc de ochi, am două pietre lichide... merg singură pe un drum cu praf gros albit de soare... constant-constant-constant... repede... dacă... dacă aș putea.... sus... GATAAA! Îmi așez perna pe ceafă, mă înfășor în așternut ca o boabă în teaca ei vegetală, strîns, strîns. Monstrul meu oranj se strecoară fierbinte și umed între mine și pătură. își pune, în semn de iubire, labele fierbinți și umede pe fața mea, șuierîndu-mi în inimă. Care începe să bată iar nebunește: nu are aer, vrea
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
ani. Regăsi ici și colo câte un maidan familiar din apropierea Beit-Avot-ului bunicii unde își aflase un temporar refugiu, făcu de câteva ori turul Habimei și Auditoriului, spațiul care-l atrăgea ca un magnet nu atât prin frumusețea lui arhitectonică și vegetală, cât pentru clipele de euforie și de minunate surprize pe care le trăise acolo, atunci la început, la întâlnirea cu marele Lenny; vagabondă printre cartiere și clădiri noi, pe care în parte nu le cunoștea și pe care le examină
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
incredibil că noi să nu fi învățat nimic din greșelile altora... Pentru toate aceste motive, vă cerem: Să reduceți rază parcării subterane la doar dedesubtul zonei carosabile actuale a pieței, de manieră a prezerva atât rezistență clădirilor cât și perdeaua vegetală unică, care face din Piață Charles de Gaulle încununarea majestății arterelor principale ale Bucureștiului; Să utilizați mai curând axa Est-Vest (Prezan/Dorobanți) pentru rampele de access și eventuală extindere a parcării (în cazul în care “cercul mic” propus mai sus
Salvați Piața Charles de Gaulle by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82524_a_83849]
-
le mănânci, poate.. viziunea asta post=pedeapsă mi se pare greșită. poistul este, dimpotrivă, un lucru cât se poate de benefic, un cadou. și nu știu câta legătură are cu a fi flamand. se poate mânca foatre bine și exclusiv vegetal. or fi români traumatizați de lipsă de carne din trecut și astfel asociază bucățile din foste animale (cum zicea ada milea) cu bunăstarea. iar spanacul și conopida cu sărăcia. Eu nu țin post, nici macar nu ader la idea de post
Încă un cuvânt despre post by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82558_a_83883]
-
o pădure, Vlada a ascuns mașina printre copaci, iar ei și-au continuat drumul pe câmp, printr-un lan de porumb. Frunzele porumbului o loveau pe Ana-Cristina peste față, niciodată nu suferise frunzele de porumb, tăioase, parcă nu aveau consistență vegetală, parcă erau niște lame ascuțite, de hârtie pergaminată sau chiar de oțel subțire. La capătul lanului, Vlada s-a oprit. Gata, până aici ne-a fost înțelegerea, unde vedeți luminița aia e Serbia, le-a arătat el o căsuță, la
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
că în lac există încă asemenea broaște gigantice. Spre deosebire de celelalte lacuri din Ha Noi, acesta nu e navigabil. În jurul lui e o promenadă, un fel de parc inelar. Inutil poate să spun că Ha Noi are un raport al suprafețelor vegetale pe cap de locuitor de cinci ori cît Bucureștiul. Circulația însă e teribilă. Mașinile s-au înmulțit, iar motocicletele erau și așa multe. Neexistînd noțiuni ca "prioritate" și "cedează trecerea", europeanul poate sta mult și bine pînă traversează bulevardele și
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
și fost în acest oraș-furnicar. Mai fericiți încă am fost descoperind o piață din Ha Noi de unde am putut lua ceaiuri și semințe. Ce va crește din ele, vom vedea. Vizita a fost scurtă din cauza căldurii care grăbește macerarea materiei vegetale cu emanații olfactive prea tari pentru europeni. Dar, în apropiere, Nichita și Mury au găsit rachiu de cobră - sticle de alcool cu cobra în ele sau cu un scorpion fioros. La întoarcere, pe Charles de Gaulle, controlul bagajelor de mînă
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
am reușit s-o Închid. Plutonierul scoase din servieta de piele pe care o ținea pe genunchi, un șirag de mărgele rupt, un batic negru cu trandafiri presărați Într-un chenar albăstrui, ce-și estompau stridențele coloristice În savante asocieri vegetale armonizându-se estetic Într-un cadru sobru și elegant. Bătrânul apucă cu mâini tremurânde obiectele, plecându-și privirile. Înțelese că ceva neplăcut se Întâmplase și că prezența lor se datora acestui lucru. Recunoscu mărgelele dăruite de Silviu, inginerul crescut de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]