KorAP: Find »[drukola/base=velară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

121 matches

Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000

vorbire (217; p.837). Aceasta produce o avansare pe linia mediană a faringelui cu ridicare în unele cazuri a pediculului „Passavant” la un nivel deasupra marginii moale a palatului moale (pediculul lui Passavant nu se poate vedea decât în despicăturile velare). Existența acestui pedicul este negată de unii autori. Astfel, Calman (40; p.229) pune la îndoială existența lui la indivizii normali - existența lui ar arăta o hipertrofie a mușchiului faringian mai ales la unii subiecți cu despicătură velopalatină și poate

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
la un singur nivel al palatului, ci se face în contact extensiv între mucoasa superioară (nasală) a palatului moale și peretele faringian posterior, atât în vorbire cât și în deglutiție (40; p.299). Observațiile personale ale lui Morley cu privire la activitatea velară în articularea sunetelor arată că se ridică mai mult pentru c și mai puțin pentru t, mai sus pentru o-e decât pentru ah, mai mult pentru consoane închise decât pentru cele deschise (115; p.34). În timpul suflatului - cu presiune

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
închidere a sfincterului. În sforăit, aerul respirat forțează sfincterul nasofaringian contractat, care alternativ se deschide și se închide atât de repede încât produce vibrații și un sunet caracteristic (se folosește ca test pentru capacitatea sfincterului palatofaringian post operator în despicături velare). Se constată uneori că testul este pozitiv chiar dacă la controlul vizual vălul apare scurt și incapabil să atingă peretele posterior al faringelui. Trebuie amintit că suprafața superioară a palatului nasal este aceea care atinge peretele posterior al faringelui și că

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
aerul poate totuși fi ținut în gură cu un grad oarecare de presiune numai atunci când istmul orofaringian este închis prin coborârea palatului și ridicarea dosului limbii. Această mișcare e folosită uneori de copii cu sfincterul incomplet ca în despicăturile congenitale velare, presiunea pulmonară fiind insuficientă pentru a menține pe cea orală, suflul într-un balon fiind mai curând inaccesibil decât imposibil. Acest lucru se realizează numai cu narinele închise (197; p.47). Articularea normală a consoanelor cere un oarecare grad de

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
un generator electroacustic. Dar pentru ca această experiență să poată furniza date despre funcționalitatea unui pavilion real, ar trebui respectate următoarele condiții: a) realizarea unui pavilion de formă și dimensiuni asemănătoare cu toate infractuozitățile și particularitățile parietale reproduse exact, inclusiv regiunea velară; b) obținerea unui coeficient de absorbție (umiditate și pierdere ) a pereților pavilionului, echivalent cu coeficientul care există „in vivo”; c) atacarea pavilionului de către un mecanism de sirene (air flow puffs) care să producă intensități suficiente și o scurgere hidrodinamică turbulentă

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
asupra procesului de articulare fonetică. În rhinolalie mișcările de articulare devin asincronice: laringele și partea posterioară a limbii sunt coborâte, trecerea în cavitatea orală se îngustează, calea spre cavitatea nasală se mărește și presiunea intraorală scade modificând fonația. O insuficiență velară cu o anumită determinare etiologică permite ca o parte din aerul subglotic să refluieze nazal, amplificând rezonanța nasală și pentru consoanele orale. Cantitatea de nasalitate crește cu cantitatea deperdiției nasale, vorbirea devenind neinteligibilă pentru interlocutor. CAPITOLUL II MORFOLOGIA DEFECTELOR APARATULUI

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
studii statistice, clinice, experimente de laborator, rezolvări terapeutice și indicații profilactice vaste. Intervențiile chirurgicale de refacere a integrității morfologice a elementelor aparatului fonator, creiază numai posibilitățile reabilitării funcției fonatorii și aceasta numai în condiții de terapie complexă. Cicatricile postoperatorii, insuficiența velară, precum și tulburările fono-articulatorii consecutive influențează viața de relație a copilului, dezvoltarea psihicului și a intelectului. În contextul acestor probleme recuperarea funcțională necesară integrării sociale prezintă o importanță majoră cu implicații psihopedagogice ce impun un studiu amplu și multilateral de soluționare

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
individuale cu variabilele de adaptare a funcției la situația anatomică deficitară (118; p.145-162). Molles și Vallancien (1966), Lebourg Cl.(1958), Launay și Borel Maisonny (1972) preferă criteriul fonetic considerând deformarea punctului de articulare ca o consecință directă a insuficienței velare, fără să țină seama că subiectul poate alege și alte alternative posibile și aproximativ egal probabile în articulare, determinate de factorii de influență care modelează limbajul articulat, chiar în condițiile unui palat despicat. În această situație funcția încearcă să se

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
consoane, puternic suflu nasal, nasonare și defecte anexe grave = tulburări laringiene, faringiene și respiratorii. Cu asemenea formă de despicătură, subiectul M.D. în vârstă de 9 ani, operat tot la 2 ani, prezintă vorbire în limite normale, fără caracteristici de insuficiență velară. Subiectul T.V. cu despicătură bilaterală totală operată la 2 ani și 6 luni, cu auz normal, prezintă la vârsta de 3 ani și 9 luni la examenul complex al limbajului, posibilități comunicative verbale insuficiente pentru integrarea contextuală în mediul normal

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
6 luni - 12 ani, care dispun de o mare varietate a formelor clinice a condițiilor de achiziție a limbajului precum și a modalității de abordare a terapiei complexe. Datele consemnate în fișa logopedică au condus la clasificarea tulburărilor fono-articulatorii specifice insuficienței velare sau nespecifice datorate altor cauze interferate pe parcursul dezvoltării limbajului. Observații asupra aspectului fonetic și psiholingvistic au fost necesare în organizarea muncii de reeducare, în colaborarea cu chirurgul specialist, ca și în stabilirea unui prognostic pentru a indica părinților ce îmbunătățiri

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
vârf ascuțit sau plat, dacă este o limbă groasă, lată, dacă efectuează la cerere mișcările indicate de ridicare, de coborâre sau de lateralitate în gură și în afara gurii, dacă frenul sublingual permite aceste incursiuni ale limbii. S-a observat funcția velară. Copilului i se cere să deschidă gura și să pronunțe vocala „a” pentru a vedea dacă vălul are mișcări posterioare de închidere a naso-faringelui, ce distanță se stabilește între marginea posterioară a vălului operat și peretele faringian. S-a analizat

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
mama ei, învățătoare pensionară. Are un frate mai mare normal, care-i oferă modele corecte de vorbire. 3. Examinare medicală. a. Examen clinic maxilo-facial, endo- și exobucal. Aspectul fizionomic refăcut cu roșu de buză păstrat. După operație este redată integritatea velară și palatală, care își reiau cu dificultate funcțiile în procesul fonator datorită vălului scurt, cu cicatrice retractilă, insuficient funcțional în activitatea de formare a istmului velofaringian. Distanța dintre văl și peretele posterior al faringelui - 10 mm. Apraxie linguală și labio-jugală

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
formând de altfel, după cum s-a mai spus, componentele principale ale rhinolaliei. Cazuistica extrem de bogată ne-a permis în continuare gruparea subiecților în funcție de vârsta la care s-a efectuat operația, reușita sau nereușita acesteia, ca factor determinant în obținerea funcționalității velare. Intervenția chirurgicală poate realiza o închidere bună velofaringiană, după cum se poate solda cu unele „defecte” sau sechele ca: orificii de comunicare buco-nasală, dehiscențe, cicatrice vicioase la nivelul vălului și al palatului, împietând asupra bunei funcționalități. Funcționalitatea palatului operat a fost

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
nefuncțional în 45,5%, după un număr de operații cuprinse între 1 până la 5, cea ce complică activitatea de reeducare fonetică. În urma studiului efectuat se constată că mai multe intervenții chirurgicale pe același văl nu aduc un plus de funcționalitate velară, calitate ce se poate dealtfel obține ușor prin gimnastică și antrenament muscular. Practica confirmă justețea alegerii momentului operator la vârsta de 2 ani când copilul se află înainte de practicarea limbajului articulat, el începând vorbirea după refacerea integrității anatomice a vălului

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
dento-maxilare și tulburări fono-articulatorii. Respirația orală întreține tulburările de fonație, generează anomalii dento-maxilare care, la rândul lor, întrețin tulburările de articulație. Deglutiția infantilă provoacă și menține tulburări de articulație mai ales dacă a modificat ocluzia. Funcțiile tulburate supraadaugă tulburărilor respective velare, tulburări nespecifice velare, dar care se interferează în sindromul rhinodislalic. Tulburările funcționale precum și condițiile diverse în care se dezvoltă vorbirea copilului malformat afectează considerabil emisia sonoră, în conținutul categoriilor largi desemnate aici, intrând o varietate multiplă și extrem de diferențiată a

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
fono-articulatorii. Respirația orală întreține tulburările de fonație, generează anomalii dento-maxilare care, la rândul lor, întrețin tulburările de articulație. Deglutiția infantilă provoacă și menține tulburări de articulație mai ales dacă a modificat ocluzia. Funcțiile tulburate supraadaugă tulburărilor respective velare, tulburări nespecifice velare, dar care se interferează în sindromul rhinodislalic. Tulburările funcționale precum și condițiile diverse în care se dezvoltă vorbirea copilului malformat afectează considerabil emisia sonoră, în conținutul categoriilor largi desemnate aici, intrând o varietate multiplă și extrem de diferențiată a tulburărilor fonoarticulatorii. Astfel

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
largi desemnate aici, intrând o varietate multiplă și extrem de diferențiată a tulburărilor fonoarticulatorii. Astfel, examenele de vorbire coraborate cu datele obținute cu privire la starea palatului funcțional sau nefuncțional au facilitat gruparea tulburărilor după felul cum se dezvoltă postoperator funcția de închidere velară, de închidere a istmului velofaringian și modul de pronunție. Iată caracteristicile fono-articulatorii ale vorbirii în funcție de închiderea velară dezvoltată sau nedezvoltată. Grupa A a. Funcția închiderii velare dezvoltate. Cazurile din această grupă se redresează până la normal, uneori chiar fără terapie intensă

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
coraborate cu datele obținute cu privire la starea palatului funcțional sau nefuncțional au facilitat gruparea tulburărilor după felul cum se dezvoltă postoperator funcția de închidere velară, de închidere a istmului velofaringian și modul de pronunție. Iată caracteristicile fono-articulatorii ale vorbirii în funcție de închiderea velară dezvoltată sau nedezvoltată. Grupa A a. Funcția închiderii velare dezvoltate. Cazurile din această grupă se redresează până la normal, uneori chiar fără terapie intensă a vorbirii. Operația realizează un sfincter competent pe care subiectul învață să-l folosească primind o îndrumare

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
nefuncțional au facilitat gruparea tulburărilor după felul cum se dezvoltă postoperator funcția de închidere velară, de închidere a istmului velofaringian și modul de pronunție. Iată caracteristicile fono-articulatorii ale vorbirii în funcție de închiderea velară dezvoltată sau nedezvoltată. Grupa A a. Funcția închiderii velare dezvoltate. Cazurile din această grupă se redresează până la normal, uneori chiar fără terapie intensă a vorbirii. Operația realizează un sfincter competent pe care subiectul învață să-l folosească primind o îndrumare corectă a vorbirii în mediul său familial. Consoanele care

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
o îndrumare corectă a vorbirii în mediul său familial. Consoanele care sunt de intensitate mică devin normale după operație. Consoanele s, t și grupurile sp, sc, continuă să fie dislalice chiar dacă nu mai există trasee de nasonanță. b. Funcția închiderii velare nedezvoltată: 1) pierdere de aer nasal; 2) grimasă nasală; 3) sforăit naso-faringian; 4) timbru nasal; 5) consoane explosive și fricative slabe „s” nasal; 6) punctul de articulație pentru consoanele: f, v, b, j, t, z deformat; s-p și d-

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
explosive și fricative slabe „s” nasal; 6) punctul de articulație pentru consoanele: f, v, b, j, t, z deformat; s-p și d-t nasal; f-v bilateral; c-g, j-s, v-t absente. Grupa B a. Funcția închiderii velare dezvoltate. Datorită faptului că operația a produs un sfincter competent pe care pacientul a învățat să-l folosească, unele dintre greșelile descrise mai sus sunt corectate. Nu se mai formează grimasa nazală, pierderea de aer nasal se diminuează, dar multe

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
mai formează grimasa nazală, pierderea de aer nasal se diminuează, dar multe dintre defectele de articulare încă persistă, cu toate că tonul nasal este mai redus. Aceste cazuri se descriu mai mult ca dislalie și se tratează ca atare. b. Funcția închiderii velare nedezvoltate. În această grupă tulburările de vorbire includ: 1) pierdere de aer nasal; 2) timbru nasal; 3) grimasă nasală; 4) sforăit naso-faringian; 5) stop glotic; 6) tulburări faringiene în pronunțarea consoanelor fricative; 7) dislalie = substituiri, eliziuni, etc.; s, z, ș

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
lui s, totdeauna în progres. Un s faringian poate trece prin stadii de tranziție în care se folosește s fricativ, s lateral, s șuierat, s ca ș până când se ajunge la articularea normală a lui s. Grupa C a. Funcția închiderii velare dezvoltate. Cu toate că acești subiecți sunt capabili să folosească închiderea velară pentru suflat, ei nu pot articula corect pentru a realiza o vorbire normală, în aceste cazuri existând un timbru nazal mult mai slab decât la subiecții la care sfincterul este

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
prin stadii de tranziție în care se folosește s fricativ, s lateral, s șuierat, s ca ș până când se ajunge la articularea normală a lui s. Grupa C a. Funcția închiderii velare dezvoltate. Cu toate că acești subiecți sunt capabili să folosească închiderea velară pentru suflat, ei nu pot articula corect pentru a realiza o vorbire normală, în aceste cazuri existând un timbru nazal mult mai slab decât la subiecții la care sfincterul este încă incomplet; se folosește însă stopul glotic în consoanele explosive

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
însă stopul glotic în consoanele explosive ocluzive. În aceste cazuri nedirijarea învățării vorbirii în prima etapă a copilăriei, lipsa de inteligență, întârzierea mintală, dificultăți de imitare sau chiar o apraxie articulară măresc dificultățile de corectare a dislaliei. b. Funcția închiderii velare nedezvoltate. Principalele defecte în cest grup sunt: 1) pierderea de aer nasal; 2) timbru nasal; 3) grimasă nasală; 4) stop glotic; 5) omisiunea tuturor consoanelor fricative și explosive, neefectuându-se nici o încercare de a le produce în propoziție normală sau

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]