79 matches
-
chiar atitudinea generală a revistei atestă prezența în redacție a unor oameni cu gust literar sigur. Se recurge, ca la orice revistă umoristică, la divertisment, glumă ușoară și calambur, dar există o atitudine literară anumită, menținută cu consecvență. D. atacă veleitarismul, critică moda în literatură, face o cronică a debuturilor, semnalând slăbiciunile scrierilor respective. Se intervine, de asemenea, în polemicile vremii în favoarea unor scriitori cunoscuți (G. Coșbuc, Radu Rosetti). Printre începătorii recenzați cu atenție se numără N. D. Cocea și Tudor
DISTRACŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286795_a_288124]
-
unui neuroastenic, „Vorbe... vorbe” au rămas netipărite în volum. În publicistica lui B., impulsiunile umorale prevalează. La început, apropiat de junimiști, pe care îi adulează în scrisori și dedicații, el denunță ca „primejdie națională” literatura „falsă”, prin care înțelege atât veleitarismul impenitent, cât și tentativele moderniste. Ulterior, se arată deosebit de agresiv față de „ardeleni”, atacul extinzându-se și asupra „Sămănătorului”, ceea ce îi va atrage simpatia cercului de la „Românul literar și politic”. Înzestrat cu o abilitate rară, chiar cu talent, B. nu are
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
Și dintr-o gloată replicată sinistru în maternitățile familiilor, clonele se transformă în oameni, ridicând dintre ei Mântuitorul. Mereu același, mereu jertfit, mereu făuritor al Căii spre Dumnezeu. Și devin credincioși, religioși, muncitori, multumiți de statutul lor, fără ambiție, fără veleitarism, fără talente... În lipsa Lor, Regatul Celor o Mie de Stele ar muri de foame. Iar clonele îl slăvesc pe Dumnezeul nostru, care întunecă vederea Familiilor, nedeslușindu-le Lucrarea Lui: numai un om poate fi religios! Restul e Armaghedon. Novicele terminase
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de S., Joc viclean (1972), prezintă un caz de bovarism împins până la alterarea personalității. Actul de creație - artistică ori științifică - se dovedește a fi pentru protagonist, un modest inginer de provincie, doar o capcană, un „joc viclean” care îi stimulează veleitarismul. Pentru a se sustrage unui mediu meschin și agresiv, personajul pretextează că lucrează la un roman, ceea ce stârnește curiozitatea tuturor. Prins în jocul vanității, elaborează „fragmente”, prilej pentru autoare de a insera diverse încercări cu caracter parabolic, experimente ale „scriitorului
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
D. Patrașcanu, iar comicul cu tăiș satiric e asemănător celui din schițele lui G. Brăescu. Lumea „perfecților diplomați” relevă o faună compusă, potrivit chiar indicațiilor auctoriale, din „lichele”, „licheluțe”, „hoțomani”, „caiafe”, „vulpoi” și alte asemenea specimene, caracteristice fiindu-i ciocoismul, veleitarismul, impostura, snobismul, indolența, servilismul, ipocrizia, invidia, delațiunea, hoția legalizată, corupția. Șefii de legații și alți funcționari superiori își dau aere aristocratice, își atribuie origini nobiliare, chiar princiare. Ambasadorul interimar State Daltaban, fiul unui „fioros bivolar” de la Zimnicea, fost hoț de
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
Înrâurite de realism și având ca model câteva dintre creațiile lui Costache Negruzzi, „copiile” vizează, de regulă, obiective ce au stat frecvent în atenția criticii junimiste: politicianismul (Tachi Zâmbilă, om politic), demagogia (Ștefan și Mihai), mania latinistă (Vespasian și Papinian), veleitarismul literar (Poeticale). Scrutând atent moravurile contemporane, N. realizează câteva portrete remarcabile: Părintele Gavril, Cucoana Nastasiica, Ioniță Cocovei, Cuconul Pantazachi. O contribuție deosebită la campania începută de Junimea pentru cultivarea limbii populare și pentru îndepărtarea neologismelor o au cele cinci Scrisori
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
și pătrunzător, tarele societății apar în toată urâțenia lor, după cum insul social este dezgolit de veșminte și măști, iar râsul devine astfel, voluntar sau involuntar, un mijloc de consemnare activă, de protest. La fel sunt urmărite și scăderile vieții literare: veleitarismul (aici se află sursa ranchiunei lui C. Al. Ionescu-Caion, detractorul de mai târziu), exagerările moderniștilor (nici Caragiale nu este scutit de îngroșări, mai ales când săgețile lui vor fi îndreptate împotriva poeziei lui Al. Macedonski), relațiile necamaraderești existente între aleșii
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
Abia acum conștiința i se liniștește. Luminoasă și fierbinte, raza de soare îi șoptea felicitări. Observam la cei care admiteau criteriile lui Popescu că interesul pentru artă le dispărea treptat. Aș zice, o inversare curioasă. În redacții își făcea loc veleitarismul. Doar cu preocupări rutiniere, redactorii uitau că menirea lor era să ajute, nu să persecute pe cei mai talentați. Dispărea gustul pentru delectarea artistică ca să se impună cel pentru funcții. Nume indistincte își forjau trivial cariera, călărind pe șeaua lingușirii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bibliografic, promit să revin. Urmează seara de 16 septembrie crt., când am văzut filmul lui Radu Muntean Marți, după Crăciun, care m-a căpiat, pur și simplu, de plăcere. Mă rog, accept oricâte castane din partea amicilor care, în fața sălbaticului meu veleitarism cinematografic, m-au acuzat că n-am văzut nici Boogie, nici Hârtia e albastră și că tot așa m-am extaziat infantil anul trecut, când mi-am vărsat în Idei în dialog admirația pentru (atunci, dramaturgul) Mimi Brănescu, după ce omul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu constă în reconstruirea identității naționale în țara gazdă, rezultând o pseudo-națiune, ci în păstrarea ei în limitele occidentale. Monica Lovinescu recomandă scriitorilor din exil să se abțină de la polemici inutile și să-și canalizeze energiile creatoare spre cultura românească. Veleitarismul, concurența, calomnia, denunțul, "vadimita" (termen folosit de autoare pentru a caracteriza atitudinea lui Corneliu Vadim Tudor) și "spionita" transferă scena politico-culturală românească în mijlocul exilului. În ierarhia culturii comuniste, se urcă prin procedeul denunțării. Monica Lovinescu îi acuză pe Mihai Beniuc
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
înfăptuirea unor acțiuni salvatoare. Emisiunile semnate de Monica Lovinescu contribuie la dezbaterea fenomenelor din exil: identitatea națională și culturală, creațiile literare de-o parte și de alta a "Cortinei de Fier", condiția de exilat și efectele exilului, rezistența prin cultură, veleitarismul. Exilul nu reprezintă doar un etalon demn de urmat, disidenții nu-s întotdeauna un model de conduită. René Al. De Flers, funcționar al postului Radio Europa Liberă și reprezentant al românilor la acest post de radio, susține eficacitatea luptei unor
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
e un anxios heraclitian și totodată un cioranian ce veștejește cu predilecție provincialismul ca simptom devastator al unei posibile patologii culturale. De la înălțimea unei perspective "monarhice, inventariază în această stranie republică a literelor păcate veniale și mortale, cum ar fi veleitarismul, reveria protocronistă, furtul de idei, imobilismul, lipsa de vlagă și onestitatea în a-și impune valorile la scară universală. În contra acestui tip de comoditate conservatoare, Marian Mincu și-ar fi lansat metoda ce îmbină teoria telquel-istă a textului cu semiologia
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
prăpastie. Cei care au supraviețuit după primul act al Revoluției doresc acum să fie numai studioși, în amfiteatre și săli de lectură, întocmai cum armata și ea alcătuită îndeosebi din tineri se dorește numai apărătoarea țării, dincolo de orice agitații și veleitarism politic. Aceasta nu înseamnă abandon, ci un fel serios, matur, de a aprofunda mesajul Revoluției într-o etapă când dictatura e abolită, însă uneltele ei oarbe continuă să o servească, în spirit, întreținând teama, suspiciunea, nesiguranța în societate. Cui îi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
le va salva viața. Pornit în tonalitate grotescă, Cum vrea Dumnezeu capătă pe măsura depănării unanimiste a narațiunii datele unei tragedii: între hiperrealism, paroxism și comics, Ammaniti face totodată portretul unei țări devastate de vulgaritate și de fudulie consumistică, de veleitarism, birocrație, cinism și agresivitate. Ammaniti nu este doar un iscusit tehnician al contrapunctului narativ, ci și un romancier care plimbă eficient și cu efect de frescă o necruțătoare oglindă de-a lungul drumului străbătut de personaje. Italia sau pasiunea unui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
iubirii. Țin unii la putreziciunile din ei ca la o avere. Bolnavul nu se supără pe boală, ci pe cei sănătoși. Ura poate fi solistă. Aria iubirii reclamă un duet. Și în legendă se intră uneori pe ușa din dos. Veleitarismul rămâne principala boală profesională a artei. Ura vrea să demonstreze că și ea poate să miște stelele și luna. Și ochiul te înșeală. D - apoi iubita ... Deviza orgolioșilor : ori geniu, ori la groapa comună a posterității. Tăcerea are și zone
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe Ipingescu mârâind mereu "Rezon""19. Departe de a fi considerate carențe, mecanismul de marionetă, schematismul psihologic și chiar nongândirea, repetițiile gestuale, situaționale și de limbaj, uniformizarea sau gruparea în cupluri siameze, degradarea fizică și/sau morală, precum și dezorientarea și veleitarismul sunt, pentru I. Constantinescu, elemente de construcție a personajului caragialian prin care acesta se îndepărtează de structura tipului tradițional, dar se apropie profetic de noneroul farsei moderne. Leonida și Efimița, Farfuridi și Brânzovenescu, Dandanache, Trahanache, Dumitrache și Ipingescu, Pampon și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și spiritual i se conferă astfel noblețe și nebănuită adâncime. În sens opus reabilitării tipului Mitică procedează Mircea Eliade. Spiridon Vădastra, personaj din proiectatul roman eliadesc Apocalipsul, preluat în parte în Noaptea de Sânziene este, fără îndoială, apropiat prin vanitate, veleitarism și obsesia parvenirii de eroii schițelor și ai comediilor caragialiene, mai exact de avântatul dar cameleonicul Coriolan Drăgănescu, de înflăcăratul și ridicolul primar al Mizilulului, Leonida Condeescu, sau de naivul megaloman Conu Leonida. În varianta inițială, publicată postum sub titlul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
încă o dată înrudirea lor mai mult sau mai puțin îndepărtată cu antieroii literaturii absurdului. Lipsite de individualitate și de viață lăuntrică, personajele caragialiene capătă relief doar prin consecvența purtării unei anumite măști, în spatele căreia nu se întrezărește nimic. Aneantizarea, alienarea, veleitarismul, marionetizarea, "lichefierea" sunt, în concluzie, aspecte care argumentează considerarea lor drept prefigurări ale antieroilor farsei tragice moderne. 5.5. Dezarticularea limbajului Ceea ce micșorează în mod esențial distanța dintre opera caragialiană și literatura absurdului este dezagregarea cuvântului, proces aflat în directă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
protagoniști. Dacă ar fi așa, judecata noastră de valoare ar fi simplă: Intermezzo ratează această interesantă modalitate romanescă, Întrucât, din păcate, jurnalul lui A. nu are nici o calitate literară, el putând interesa doar ca document psihologic și ca formă de veleitarism literar (orice jurnal publicat cade În ghilotina judecății estetice ca fiind publicat tocmai Întru o atare valorizare). Dar apare aici o problemă. Nu A. Își publică jurnalul, ci Marin Mincu i-l folosește Într-o construcție care se autointitulează „roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
presupunea subminarea celui oficial, propunând o variantă productivă, un fel de concevoir autrement le discours. Acest tip de discurs poate fi perceput ca un discurs subversiv, în sensul ranversării canonului comunist, un discurs în care valoarea să înlocuiască impostura, falsitatea, veleitarismul, artificialitatea. Ca atare, cred că se poate vorbi de o taxinomie a discursului subversiv, în funcție de mediul creativ și de emitenți. Un alt tip de discurs subversiv îl reprezintă tipul practicat de elita intelectuală și în care regăsim o recuperare a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Mirel) nu există decât un singur tip, și acesta este tipul erotic. Mai exact tipul veleitarului erotic și cu asta înțelegem prin ce iese el din seria clasică a amanților de profesie, sau de ce pare mai mult <<voce>> decât făptură. Veleitarismul său nu este altceva decât tot o formă a activismului modern care a dus la scindarea și disoluția caracterului. Ca și în alte împrejurări, spiritul teoretic atât de dezvoltat la romancierul eseist al veacului, a descoperit repede prototipul <<mitologic>>, în
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
presupunea subminarea celui oficial, propunând o variantă productivă, un fel de concevoir autrement le discours. Acest tip de discurs poate fi perceput ca un discurs subversiv, în sensul ranversării canonului comunist, un discurs în care valoarea să înlocuiască impostura, falsitatea, veleitarismul, artificialitatea. Ca atare, cred că se poate vorbi de o taxinomie a discursului subversiv, în funcție de mediul creativ și de emitenți. Un alt tip de discurs subversiv îl reprezintă tipul practicat de elita intelectuală și în care regăsim o recuperare a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
fost, îndeosebi în deceniile trei și patru ale veacului trecut, cu asupra de măsură. Au fost aruncate în discursul public al presei și al nenumăratelor conferințe judecăți deformatoare, duzini de epitete devalorizante, reproșuri dure pînă la negări violente. Revenea frecvent veleitarismul, prezumțiozitatea (cum zice chiar Vulcănescu) sau infatuarea tinerei generații, iar stilul unor atare incriminări era, de pildă, precum cel al unei note din Viața Românească (oct. 1934), semnată P. Nicanor & co. (sub care se ascundeau Topîrceanu sau Ibrăileanu) și intitulată
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
reală: omul-lada-de-gunoi, cel ce trăiește sub cerul liber, poartă cu el tot ce-i al lui și are ca supermarket: pubela și lada cu gunoi menajer. Ce detest cel mai mult: impostura (cu forma ei cea mai canceroasă: impostura lingvistică), veleitarismul, grobianismul, kitsch-ul. • Fapta militară pe care-o admir cel mai mult: îmi plac faptele militare din filmele romantice cu soldați precum Marcelo Mastroiani sau Richard Gere. • Darul natural pe care-aș vrea să-l am: să-i readuc în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
odată cu dispariția cenzurii politice a dispărut și cea profesională și astfel publicul românesc care ne-a fost, decenii, prieten și formidabil complice s-a pomenit cu o avalanșă de scrieri și tipărituri dintre care 90%, s-o recunoaștem, sunt ale veleitarismului neobosit și ale imposturii, oportuniste sau nu. Anarhia, care s-a infiltrat și În alte sectoare fundamentale ale vieții sociale, a apărut și În lumea artelor și a literelor. O anarhie ce purta și poartă diverse nume, „tranziție”, „criză”, „revenirea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]