112 matches
-
târzii Ce ai dat-o anilor cu florile pe care le iubești Le porți în suflet, le-ai făcut vorbitoare zâmbindu-ți ele vesele iernile din covoare Când viscolul în galop nevăzut Bântuie ținutul și hornurile Belșugul îți inundă masă, Velințele împodobesc casă, în sunetele cântecului de dragoste, si colindelor în care ai tăi au crezut. Tu, singura mergi curajoasă prin păduri, cunoști glasul păsărilor, ierburile, fiarele și că prin farmec sub semnele tale, se supun urmându-te îmblânzite, viețuitoarele! Izvoarele
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
perisabilitate mai mare, asupra cărora natura acționează distructiv. În prima sală, camera ” a bună” sau ” de bună”, cum se mai numea popular, se găsesc expuse două lăzi de zestre, un pat, o mașină de cusut iar pereții acoperiți cu tradiționalele velințe, țesute în casă cu motive florale în culori vii. Peste velințe sunt prinse câteva costume populare autentice, de vechimi diferite, unele atingând vârsta de 200 ani. Patul este și el foarte vechi, donatorul are peste 70 de ani și spune
MUZEUL SATULUI DE LA GRĂDIȘTEA, VÂLCEA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340340_a_341669]
-
camera ” a bună” sau ” de bună”, cum se mai numea popular, se găsesc expuse două lăzi de zestre, un pat, o mașină de cusut iar pereții acoperiți cu tradiționalele velințe, țesute în casă cu motive florale în culori vii. Peste velințe sunt prinse câteva costume populare autentice, de vechimi diferite, unele atingând vârsta de 200 ani. Patul este și el foarte vechi, donatorul are peste 70 de ani și spune că patul este primit ca zestre de la soacra sa. Pe el
MUZEUL SATULUI DE LA GRĂDIȘTEA, VÂLCEA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340340_a_341669]
-
un pumn de ierburi toamnă strânsă-n gând cu rodul necules rostiri de vânt mi-e plin gol câmpul înfloriri pornesc în cale-mi cugetând mi-e dor de tine câmp de gânduri albe cutezând să-mi fie-n bucurie velință vie bucurând privirea Domnului prin rug de frunze miruind viața fapta gândul dezvelind de patimi grele ființa liberând mi-e plin de Tine Doamne câmpul de gânduri prezent de iarbă-amară spre cer trupul fragil pe trepte înălțând --------------------- --------------------- *** am tot chematul
PLIN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342036_a_343365]
-
naștere ușoară și un copil sănătos, indiferent ce va fi el, continuă ea să dialogheze cu Duhul Sfânt. În acea seară nici de mâncare nu i-a mai păsat. Așa cum adormise când s-a urcat în pat, doar cu o velință[ 19 - Cu sensul de cuvertură, pătură, macat.] pusă peste ea, se trezi în plină noapte în durerile nașterii. Știa că a sosit momentul, așa că-l strigă pe soț să anunțe de la primărie să-i vină salvarea, s-o ducă la
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
M-am trezit din somn azi noapte (trecuse miezul ei, să zic) Cu gândul tot la tine, moarte știind că nu ți-am dat nimic * Parcă te-aveam pe conștiință uitându-mă cum te târăști N-aveai pe tine o velință și m-am temut să nu răcești * Mi-am zis apoi, că n-ar strica să îți aștern vreo două rânduri Ca să-nvelești de frig, măcar întunecarea-ți din adâncuri * Demult vroiam să-ți scriu, moarte dar nu m-ai
POEM ÎNTUNECAT de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379999_a_381328]
-
M-am trezit din somn azi noapte (trecuse miezul ei, să zic) Cu gândul tot la tine, moarte știind că nu ți-am dat nimic * Parcă te-aveam pe conștiință uitându-mă cum te târăști N-aveai pe tine o velință și m-am temut să nu răcești * Mi-am zis apoi, că n-ar strica să îți aștern vreo două rânduri Ca să-nvelești de frig, măcar întunecarea-ți din adâncuri Demult vroiam să-ți scriu, moarte dar nu m-ai
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
iarna cu toanele ei! Clopotul toamnei Stau pomii încremeniți în scoica zării Și vârfurile-ntind s-asculte-un zgomot, Ce răbufnește viu în poala depărtării, Și-acoperă pământul ca un clopot. Străbate orizontul cu vâjâit și zel, Aruncă pe dealuri a toamnei velință, Culege frunzele, trofeu le ia cu el, Și sună solemn clopotu-i de biruință. Pomii îmi șoptesc întorși de vânturi Că se lasă pătrunși de sevele reci, Și când se-apleacă înspre pământuri, Văd putrezind frunziș pe poteci. Clopotul toamnei, se
POEME DE TOAMNA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379458_a_380787]
-
navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își făcu loc dând întregii fete un aer îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorata. Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite de timp și praf... Timpul trecea ... Citește mai mult MIRELA PENU (București) - PREMIUL III la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își făcu loc dând întregii fete un aer îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorată.Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite de timp și praf... Timpul trecea ... XIII. DORIN RADU (BUCUREȘTI) - PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNAȚIONAL "MEMORIA SLOVELOR", EDIȚIA A II-A
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
rodul plin, neatins de voința sau lipsa de voință a acelei părți materiale care ne definește și ea în mod firesc. Tremură în mine prin mine pe mine toți franjurii de visări, amorțirile femeii și săruturile imaginate a-mi fi velințe de bucurie trecătoare spre durere, pentru că ea, durerea, așteaptă mereu ieșirea din scenă a tuturor măștilor pe care le aștern mai mult nevrând sufletului pe chip. El primește transfigurarea aceasta absurdă și rămâne acolo, în colțul învinșilor, căutându-mă neîncetat
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
tu ce-i aceea iertare, Anna? - Păi nu știu decât că dacă voi ajunge vreodată să iert, voi resimți totul ca pe un duș binefăcător de energie interioară. Exterior nu știu ce va fi. Probabil că totul va veni deodată ca o velință căzută din ceruri risipind în mine liniștea și bucuria eliberării. Cu alte cuvinte, nu mă aștept ca în viață fiind să pot ierta. Este o lecție uriașă și densă. Îi aud pe toți spunând ce este iertarea. Totuși simt că
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
A COMUNISMULUI În Calomfireștii Teleormanului, nu departe de Alexandria, în plină câmpie, unde iarna urlă viscolul adunând nămeții uriași de zăpadă, iar vara te coci de căldura soarelui vlăscean, singura umbră a țăranului istovit fiind căruța sub care așternea o velință pentru a-și odihni oasele rupte de coarnele plugului sau de legarea snopilor, aici într-o zonă moromețiană cu țărani încovoiați de muncă, oameni ai pământului care se întâlneau sărbătoarea în centrul satului ca în Poiana lui Iocan, discutând ridicarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
PREOTVICTIMĂ A COMUNISMULUIÎn Calomfireștii Teleormanului, nu departe de Alexandria, în plină câmpie, unde iarna urlă viscolul adunând nămeții uriași de zăpadă, iar vara te coci de căldura soarelui vlăscean, singura umbră a țăranului istovit fiind căruța sub care așternea o velință pentru a-și odihni oasele rupte de coarnele plugului sau de legarea snopilor, aici într-o zonă moromețiană cu țărani încovoiați de muncă, oameni ai pământului care se întâlneau sărbătoarea în centrul satului ca în Poiana lui Iocan, discutând ridicarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
Ediția nr. 837 din 16 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului desenează-mi și mie o casă spune copilul ridicând jucăria desenată de pe covorul de gunoaie îți iubesc mâinile și ochii spune femeia cu abdomenul golit cu brațele în zdrențele așteptărilor velințe colorate de colbul gândurilor viselor prădate pe rând de gurile de foc ale încercărilor desenează-mi doi copii vii și lasă-mi vreme să-i alint spune sufletul ca o amforă spartă în mijlocul întâmplărilor cât realism sur - poți arunca din
PICTORE, de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345903_a_347232]
-
să o vadă! E păcat să o pierdem. Își șterse gura cu ștergarul cusut cu motive oltenești, și își întinse picioarele care îi amorțise. -Antonio! Rupe foaia de calendar și adumi-o! Femeia se ridică de pe marginea patului acoperit cu o velință din lână roșie împestrițată cu figuri rombice, intră în odaia de alături și se întoarse cu bucățica de hârtie cu data de 13 iunie. Carol a luat-o și începu să citească cu glas tare. -Auzi, Antonio ... Nici-un secol ne
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
sărbătoreau puteau bea o cafea, o răcoritoare, sau mânca vițel la proțap, mici, cotlete, tochitură, pește prăjit etc. Remarcabile spectacolele muzicale în aer liber, concertele și colecțiile de ceramică românească, de port popular românesc, de miere, cașcaval, ustensile de bucătărie, velințe, instrumente muzicale, dulciuri etc. În Piața Prefecturii și în multe alte locuri, Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” a instalat mese sau rafturi de bibliotecă, unde trecătorii puteau citi după voie cărți aflate în această veche instituție culturală. În Piața
SĂRBĂTOAREA UNUI ORAŞ EUROPEAN: ZILELE CRAIOVEI, 2012 de CORNELIU VASILE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346479_a_347808]
-
navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își făcu loc dând întregii fete un aer îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorata. Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite de timp și praf... Timpul trecea iar în sufletul Oliei se cuibarea deplin o nouă stare. Față trăia acel moment care
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > VELINȚĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului VELINȚĂ Pășește-ncet, cu grijă și cu teamă, Această toamnă blândă și discretă, Păstrează încă aura secretă, Cu care ne tentează și ne cheamă. A
VELINŢĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375209_a_376538]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > VELINȚĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului VELINȚĂ Pășește-ncet, cu grijă și cu teamă, Această toamnă blândă și discretă, Păstrează încă aura secretă, Cu care ne tentează și ne cheamă. A ars culorile-n cuptor de cretă, Iar soarele n-o să-l mai bage-n seamă, Nici
VELINŢĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375209_a_376538]
-
vântul, care-ncepe iar să geamă, Nici zborul părăsit de vreo egretă. E ziua tot mai scurtă și prea slabă Să mai încapă visuri și dorință, Când nimeni despre noi nu mai întreabă De ne-nvelim cu ploi, ori cu velință. Iar timpul trece fără nicio grabă Și ne uităm la el cu neputință. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: VELINȚĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
VELINŢĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375209_a_376538]
-
mai încapă visuri și dorință, Când nimeni despre noi nu mai întreabă De ne-nvelim cu ploi, ori cu velință. Iar timpul trece fără nicio grabă Și ne uităm la el cu neputință. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: VELINȚĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
VELINŢĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375209_a_376538]
-
din carele grele nu lipsesc merindele: mălai, fasole boabe, ceapă, roșii, brânză, păsări vii și alte legume pe care le au oamenii în grădinile lor de zarzavat. Nu sunt uitate: secerele, pirostriile, ceaunul de mămăligă, cerga pentru așternut, macatele și velințele pentru învelit, că noaptea se face destul de răcoare, față de canicula de peste zi. După ce carul este încărcat cu toate cele necesare de duminică seara, el se acoperă cu un coviltir de rogojină, fixat pe carâmbi. Unii săteni își iau la câmp
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
-i mai ușor cu îmbăiatul și spălatul scutecelor!” Aproape că fugea. Transpirația îi năvălea prin toți porii și cămașa de pe el se udă pe spate și la subțiori. Ajuns acasă, Vetuța, cu fața palidă, întinsă în pat, acoperită cu o velință ușoară, îi arătă plodul de lângă ea înfășat într-un pled moale de molton, cumpărat anume, și-l întrebă: - Îți place Ionică ce ți-am adus pe lume? ...Mie îmi place că are nasul cârn. - Da’ ce-i, fată sau băiat
CAPITOL DIN ROMANUL „COPILUL NEDORIT” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372295_a_373624]
-
eu, cu Dumnezeu în casă, străduindu-mă să nu îl supăr! Eu is taranca, ca moșii mei,. Am săpat pământul și am crescut animale. Am stat în casa asta cu cerdac, m-am îmbrăcat cu ileacă și batic, am țesut velințe și am copt cozonaci ! Da' ce mai sunt copiii mei? Că nici nu știu ...! Față e măritata peste două sate da se duce la oraș, la muncă;Costică, al mijlociu , e profesor , ca tare i-a plăcut cartea ! Da e
CIOBURILE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377735_a_379064]