604 matches
-
hrănit, te-a ridicat, a plâns pentru tine, care te iubește. La dragoste se răspunde cu dragoste dacă vrei să exiști În lumină. Luați aminte și vă Închinați În fața „Mamei”! Și-o respectați și n-o mai terfeliți În fața tuturor veneticilor, ca să nu vă fie vouă la fel de la copiii voștri. Și iată că trecui fără să observ de la un subiect la altul și, cum este firesc, vom trece și la altele la fel de fierbinți. Să ne Întoarcem, deci, acasă. Sunt atâtea de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
la șatră! Să ne spună: mulțumesc! Cei ce încă mai trăiesc. Să le fie slugi plecate Celora de prin palate! Ordinea și disciplina, Munca, cinstea: asta-i vina. Robi, spinările plecate: Asta-i tot ce se mai poate. și pe lângă venetici Ce se adunară aici O grămadă de lingăi Care, cică, sunt cu noi, Sunt de-ai noștri și se bat Să explice ce mai Stat Liber, progresist, făcură Pentru toți din bătătură. Dar românu’, tot român! Nu se pleacă la
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
și pe mine. M-am săturat de substanță, vreau să mă prefac în umbră, tânjesc după starea de umbră. (Rîsul tăcut) Este o formă modernă a romanticului Sehnsucht nach dem Tode: Veveriță, îngân, simt că nu voi mai fi un venetic, un om fără iubire. Mântuirea e poate pe aici, primprejur. Iubesc moartea, și dorul acesta îmi insuflă poftă de viață. De hatârul morții, de dragul ei mă voi căzni să trăiesc. (Cel mai tare) Râsul tăcut, vocea mută sunt un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ani de existență, s-a îmbinat experiența cadrelor didactice mai în vârstă cu elanul cadrelor tinere, unitatea școlară a fost încadrată în majoritate cu personal didactic din localitate sau care s-a stabilit definitiv în Heci, renunțând la statutul de „venetici”. Un lucru esențial pentru stabilitate și continuitate l-a constituit existența unor adevărate „dinastii”: Gheorghe și Margareta Curcă, Dumitru și Ana Gheorghiu, Vasile și Maria Șeremet, Ioan, Elena și Valentina Buga, Ioan și Veronica Varzaru, Ioan și Virgilia Hreamătă, Eugen
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Geo Vasile Manuc de Victoria Comnea, roman în patru părți și treizeci și patru de capitole, folosește procedeuri, ritmuri și imagini cinematografice, inclusiv modul de a introduce în scenă personajele, fie ele pământeni din Principate, fie venetici românizați, diplomați, militari, aristocrați străini etc. Figura centrală este, bineînțeles, celebrul bei armean de la începutul veacului al XIX-lea, care sare-n ochi, ca să zicem așa, datorită aurei sale de ambiguitate și virilă noblețe, caracterului său eroic, inspirat. Personalitate legendară
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
-i cu toate babele astea? (Mișcare dezaprobatoare din partea femeilor, care încep din nou să șușotească.) PITAC: Asta încă n-ar fi nimica. Alta-i pacostea... NIȚĂ: Da' cuvântă săptămâna asta, dascăle Pitac! PITAC: S-a iscat în sat un călugăr venetic, un batist sau un inochintist, ori dracu' știe ce-o fi fiind. L-a cules de la Dâmbu' Ciorii Ilinca lui Dudău și l-a cărat în spinare prin pârâul Suveicii, că s-a umflat apa și s-a rupt puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Tom Jones. Mai avea câteva colinde din zona Sibiului, pe care le scotea de la naftalină la ocazii. La Revelion, din patriotism local. Taică-su’ a venit în București din zona Sibiului de undeva. De fapt, Călin acolo s-a născut. Venetic din Ardeal, taică-su nu prea și-a făcut prieteni. Nici faptul că era profesor de matematică nu i-a permis treaba asta. Aici îi lipseau și rudele. De-aia pomeneam de Revelion, petreceau doar ei trei, aici de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
camuflate sub cuvinte meșteșugite și ipocrite de felul „ne împrumutați și nouă o găletușă“ sau „aha, voi faceți un castel“. Era de la sine înțeles că o țară cu principii morale solide, cum era a noastră, nu va împrumuta nicicând unor venetici nici măcar toarta unei găletușe. Iar o chestiune cum era aceea legată de construirea unui castel atingea deja proporțiile unui secret de stat. Concurența, în vremurile acelea, era atât de înverșunată, încât orice nefericit ce îndrăznea să divulge țărilor (triburilor) vecine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stârnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dând chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se află Antichitatea! Ea ne va îndruma pe calea cea bună. Problema, acum, e cea a prezentului, Excelență! Va trebui să dați un Decret! Așa că se forară puțuri pe tot cuprinsul Parisului până la cele mai limpezi pânze freatice, din care veneticii, imigranții, afaceriștii în tranzit sorbeau cu plăcere angoasele, măcinările, răstălmăcirile, cacealmalele, pamfletele, strofocările, refulările lumii de jos care, fiind asimilate, produceau ravagii cu izotopii radioactivității lor încât se înmulțiseră, așa cum sugerase Mioara, poeții pe cap de locuitor mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în coșul căruței și plângea. Trifoiul așternut între scânduri înflorea a doua oară. L-a bocit satul trei zile și trei nopți. Zăpada, pe valea Sărății, cel mai generos cimitir. Sărățenii creșteau și îmbătrâneau la umbra frunzei de sfeclă. Vasile, venetic pe acele meleaguri, a cunoscut-o pe Eugenia la cules de vie prin podgoriile Dobrogei. Pe ăl mare l-a făcut sub un butuc; ciorchinii erau verzi și acri, boabele de struguri ca niște lacrimi înșirate pe sfoară. Cel mijlociu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oraș. Părinții le expediau în aceleași desage, scrise cu creion chimic, făină, zahăr, ulei, vin, țuică, carne, ouă, fructe. Petru mirosea cutiile de carton, bine sigilate cu bandă P.T.T.R., unul câte unul, și le așeza piramidă în tindă. Vasile era venetic în comună. Oamenii îl respectau, știa cum să-i împace pe toți, dar mai mult decât atât știa să le vorbească. Orele petrecute pe lângă consiliu, miliție, școală, moară, crâșmă i-au deschis mintea. Era respectat, nu oricui îi era îngăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
hotărârea lui neclintită de a-și recupera daunele pricinuite de iepuri, motiv pentru care a decis să-l aștepte la poartă... Așa te vreau, măi Gheorghieș-tată! Să-ți aperi cu destoinicie bunurile, casa și familia! Că doar nu ești un venetic de trei parale, ci gospodar la ocina ta din moși-strămoși!.. * * * Zarvă de nedescris la unitatea liceală de învățământ de la târgul Siretelui! Ba chiar scandal în toată regula, că noul director, instalat în funcție cu 15 septembrie curent, s-a hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
avere, de la Mihai și Hagi? Vodă. Două tipare, din care cel din urmă e mai rezistent, și mai actual, din unghiul fameliei care, la 1900, înghite familia. Ici-colo, Sion consemnează, cu satisfacție, "familie nouă", sau "nouă rădicătură", cernîndu-i, deci, pe venetici. Inutil scrupul istoric! Alteori, e și mai caustic: "rădicați de domnul M. Sturza din proști, neguțitori birnici a țării, Bulgari." O superioritate, romantică, a neamului pămîntean, cît ar fi el de slăbit, se simte printre rînduri. În povestea lui Boldur
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
Es. Pop, Lucian Vasilescu, 70 de Buzura, 60 de George Arion etc., dar găsim, oho, slavă Domnului, timp să sărbătorim centuriste de succes și pedofili celebri. Dedicăm week-end-uri înduioșătoare Madonnei și ridicăm în slăvi mari scamatori ai muzicii (de pe aiurea, venetici!) precum Michael Jackson. Iară cînd moare cineva, și mai rău! Apare o știre marginală pe un crol, un reportaj lamentabil de la bocetele de înmormîntare. Altfel nu știm să îi jelim. Altfel nu știm să îi omagiem. Cît sînt încă în
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
C, 25). Ceva mai pe larg și-a descris revenirea în țară din iulie 1991. În perioada petrecută departe de țară, ea devenise o occidentală care iubește imaginea României atemporale (C, 69). La întoarcere, avea impresia de a fi parcă venetică în țara natală, după cum, la începutul exilului, se simțise străină în Franța necunoscută în profunzime (A fost o vreme când ascultând Marsilieza încercam un puternic sentiment de alteritate... Azi, situația s-a inversat: România este aceea care mi se pare
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
primitori. Că întotdeauna cînd apare un străin care vrea să facă ceva în România, un front de ostilitate se creează împotriva lui. E o fatalitate românească că pînă și oamenii bine intenționatți să fie sabotați doar pe motiv că șunt venetici. Numai că Itterbeek s-a integrat foarte bine, fiind un exemplu de transplant etnic reușit. Și astfel, cuplul Itterbeek-Stănișor reușește să păstreze colocviul pe linia de plutire culturală, scoțînd fonduri din piatră seaca și mobilizînd oameni în vremuri de criză
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
acestuia, Kat, un ins cu morbul cercetării pe cont propriu (scenele cu el încercând să măsoare cotele apelor se rețin cu ușurință). Și Alexandru Rogozan, activistul cu față umană, înșelat de soție și înșelând la rândul lui. Și Pompiliu, profesorașul venetic fără prea mari merite, care întreprinde totuși investigația asupra crimelor din deceniul al șaselea. Și altele, multe. Toate, de fapt. Fiecare primind, în capitole distincte, cuvântul și, din nou, fiecare devenind obiect al vorbelor celorlalți. Încarnându-se și descărnându-se succesiv
Tradiții și talent personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4929_a_6254]
-
marea familie a Națiunilor Europene. Majestatea Voastră, noi, românii loiali Tronului, nu am uitat că Republica a fost impusă neamului nostru prin forța tancurilor Armatei Sovietice a lui Stalin și prin trădarea de Neam și Țară a câtorva rătăciți și venetici care, prin amenințări și șantaj, v-au obligat să părăsiți Tronul Țării. Pervertirea istoriei reale a Monarhiei Constituționale de către propagandiștii naționalism-comunismului este încă prezentă în agora românească, minciunile lor, aruncate cu disperarea celui care se știe a fi un impostor
Scrisoare emotionanță de la un preot către Regele Mihai by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/52698_a_54023]
-
mai voalat, că, de la mine, din palat, te-arunc, de nu te vezi! Azi, pentru mine-i un mister, prezența ta în minister. Chiar n-o fi mai găsit Emil un pedelist cât mai umil, doar un arab sever?! Tu, venetic în astă țară, mă faci pe mine de ocară? Ia vezi, poate-ți găsești de treabă, urgent, în țară ta arabă sau alta, bunăoară! Chiar dacă-n două mii și cinci, când, zice-se, munceai pe brânci, te-am decorat cu mâna
SMURD, parodie după El Zorab, text integral () [Corola-journal/Journalistic/67456_a_68781]
-
de substanță. Interogații lungi și dense edulcorează o istorie dislocată, care, din păcate, alungă cititorul. Probabil din această pricină, Anton, ca autor mărturisit, renunță la echidistanțe false și diplomație. Îl va numi pe Raul, în ultima parte a cărții, „golan venetic”. În general, eroii lui Virgil Duda trăiesc nehotărâți între două lumi, și două istorii. Ultimele iubiri concluziona drama inadaptării, niciodată recunoscută fățiș, ci țesută în complicate experiențe. Căci Duda nu este un rebel, după cum nici eroii lui nu îndrăznesc până la
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
întâi, vlăstarul unei familii aristocratice, von Lichtenstein, care pleacă într-o călătorie pentru regăsirea tatălui demult plecat. Un bolnav internat într-un ospiciu-spital, care amestecă experiențe reale cu amintiri cu coșmaruri și cu viziuni premonitorii. Un bărbat care, alături de alți venetici cuprinși de admirație pentru Lev Davidovici Troțki, pregătește în subsolurile din Monte Negro Revoluția Mondială. Un ofițer austriac care-și povestește aventurile cotidiene. Relatarea la persoana I, concentrarea asupra trăirilor intime și parcimonia detaliilor face ca lucrurile să rămână în
În labirint by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4581_a_5906]
-
sinonim cu a trăi neresponsabil, dar profitabil. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, când Gorgias, în calitate de spițer, însă cu misiune diplomatică secretă încredințată de Casa de Habsburg, oricum înalt mason, sosește în Oraș, zona era dominată, după înscrisurile împăratului, de „venetici” care „obișnuiau să cumpere țăranului puiul din ou, mierea din floare și mielul din pântecele oii cu un preț de nimic”. Răstimp, veniturile curgeau din cârciumile „în care poporul bea zilnic și se strica”. Dincolo de obișnuitele asocieri ale evreilor, armenilor
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
urcă și se afundă în singurătățile muntelui narațiunea capătă perspectivă. Orășelul fără identitate precisă în care se reunesc poveștile lui Luci și Emil se vădește astfel ca o adevărată punere în abis a romanului - un spațiu semiînchis, în care apariția „veneticilor” bucureșteni generează dezechilibre și frustrări. În ceea ce are mai caracteristic și mai rezistent, Toate bufnițele e un roman „sadovenian”, prin care se exprimă o sensibilitate evazionistă, retractilă, vag „tradiționalistă” și nițel mizantropă, atrasă de nălucirile diafane ale trecutului familial, de
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
la Chișinău problematizează acut identitatea provincială, fără a avansa vreo teză sau alta. În fața potentului american, frumoasele locului cedează exasperant, iar autoritățile publice, în egală măsură cu interlopii, se îmblînzesc servil; pe de altă parte, loserul Anton e disprețuit ca venetic de unii brașoveni și privit chiorîș chiar și de consătenii care-i privesc cu respect succesul literar, fără a înțelege ce-i cu el. Tribulațiile poetice ale protagoniștilor (există, la un prim nivel, un „roman al poeților”, chiar americanul vădindu
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]