943 matches
-
femelei de 18—30 mm. Poate trăi până la 1—2 ani. Corpul este mult turtit dorsoventral, alungit, dar lățit, cu protoracele, de asemenea, turtit și lățit în formă de disc, dedesubtul căruia se află capul. Capul este rotunjit, hipognat (întors ventral, sub torace), turtit anteroposterior, formând un unghi ascuțit cu axa longitudinală a corpului. Văzut dorsal, capul este în mare parte acoperit de pronot. Pe laturile capului se află ochii compuși, reniformi, alungiți, mari și 2 oceli. Antenele sunt setiforme, multiarticulate
Gândac negru de bucătărie () [Corola-website/Science/331843_a_333172]
-
din greaca "chondros" = cartilaj + și latina "ostei", pluralul lui "osteus", din greaca "osteon" = os. Ca înfățișare externă, condrosteii amintesc, în oarecare măsură, selacienii. Capul lor este prelungit într-un rostru, iar orificiul bucal se găsește pe partea inferioară a capului (ventral), sub forma unei crăpături semilunare. Lepidotrihii (razele externe osoase) din înotătoarele neperechi sunt în număr mai mare, de obicei dublu, decât razele interne cartilaginoase corespunzătoare. Coada (înotătoarea codală), ca și la selacieni, este heterocercă, lobul superior al ei este mai
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
este un gen de animale rozătoare din familia Sciuridae. În România poate fi întâlnit prin specia popândăului european. Toate animalele din această grupă sunt rozătoare, pe partea dorsală (spate) sunt în general de culoare brună sau cenușie, iar ventral ( pe burtă ) sunt de culoare gălbuie. Cele mai multe specii poartă dungi sau pete de culori diferite. Popândăii aurii, din subfamilia Callospermophilus vara au pe cap și regiunea umerilor (omoplaților), blana de de un galben intens. Lungimea corpului diferă în funcție de specie, ea
Spermophilus () [Corola-website/Science/329785_a_331114]
-
sunt în formă de cioc, falca superioară este neprotractilă. Pedunculul caudal este totdeauna subțire. Înotătoarea dorsală lungă, cu partea anterioară formată din raze neramificate, slabe. Multe specii au două înotătoare dorsale. Înotătoarea pectorală și vârfurile înotătoarei caudale mult prelungite. Înotătoarea ventrală (când este prezentă) cu poziție pectorală. Vezica înotătoare mare; uneori lipsește. Scombroidele sunt cei mai iuți înotători dintre toți teleosteenii. Se hrănesc cu crabi, crevete, calmari, crustacee, pești și larve de pești și nevertebrate. Unele specii mici filtrează zooplanctonul prin
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
slabe. Majoritatea speciilor au două înotătoare dorsale ("Trichiuridae" au o singură înotătoare dorsală). La unele specii în urma celei de-a doua înotătoare dorsale și a înotătoarei anale se află mai multe înotătoare mici, numite pinule. Înotătoarea pectorală mult prelungită. Înotătoarea ventrală (când este prezentă) se află în poziție pectorală. Înotătoarea caudală bifurcată sau în formă de semilună, cu vârfurile mult prelungite. Razele înotătoarei caudale acoperă placa hipurală. Oasele epiotice ale craniului sunt separate unele de altele prin osul supraoccipital. Premaxilarele sunt
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
țările de origine a lăsat vulva descoperită în întregime. Descendenții lor au fost continuu atacați, chiar dacă la aceștia codotomia a fost efectuată la un nivel mai distal, în așa fel încât vulva să fie protejată până la 1 cm sub comisura ventrală. Unele specii ale acestor miazigeni se dezvoltă de obicei în substanțe organice animale sau vegetale în descompunere. Factorii care provoacă și stimulează ovipoziția sau larvipoziția, transformând acești paraziți saprofagi sau coprofagi în agenți miazigeni ocazionali, sunt mirosurile fetide degajate de
Wohlfahrtioză () [Corola-website/Science/312197_a_313526]
-
sau de accent circumflex pe un fond brun-albicios. Treimea posterioară a trunchiului, membrele și coada sunt cafenii. Pe membrele posterioare se văd oceli albi, mai deschiși decât fondul cafeniu. Abdomenul, partea inferioară a cozii și gușa sunt portocaliu intens, plăcile ventrale externe ale abdomenului albastre cu pete negre. Partea inferioară a capului albă. La femele, coloritul verde este înlocuit adesea prin cafeniu-pământiu; capul cafeniu (uneori verzui) cu sau fără puncte negre; partea inferioară a corpului albă, cu reflexe roșietice. Șopârla de
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
dorsală continuă, cu partea țepoasă tot atât de lungă sau chiar mai lungă decât cea moale, cu 8-21 spini (de obicei, mai puțin de 15) și 6-21 raze moi. Înotătoarea anală cu 2-6 spini (de obicei trei) și 7-18 raze moi. Înotătoare ventrală (pelviană) cu poziție pectorală. O labridă, "Conniella apterygia", nu are înotătoare pelviene, și face parte din grupul "Cirrhilabrus". Înotătoarea caudală trunchiată sau ușor rotunjită. Linia laterală este continuă, uniform arcuită sau descrie o curbă abruptă sub partea moale a înotătoarei
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
un maxilar lung și puternic, fiind ușor de recunoscut după linia suplă, are înotătoare, dorsale, anale și codale dezvoltate. Peștele are un colorit diferit, fiind dorsal de o culoare mai închisă brun verzuie și o culoare mai deschisă pe partea ventrală. Peștele este carnivor el se hrănește cu viermi, crustacei și pești mici. Exemplarele adulte ating o lungime de 1,5 m, depunerea icrelor are loc între lunile ianuarie și mai. El poate fi găsit în regiunile de coastă până la o
Gadus morhua () [Corola-website/Science/322732_a_324061]
-
cu botul ascuțit, cu gura mică, transversală, semiinferioară, prevăzută cu dinți mici ascuțiți, dispuși pe un singur rând. Ochiul este mare, acoperit în partea sa anterioară de o pleoapă transparentă, semilunară. Înotătoarea dorsală cu baza lungă este înaltă, iar înotătoarele ventrale și anală au marginea rotunjită. Au o înotătoare adipoasă. Înotătoarea caudală puternic excavată, cu lobii aproape egali. Coloritul corpului este verzui-cenușiu pe spate, flancurile gălbui-roziu sau vânăt-argintiu, iar abdomenul alb argintiu, uneori bătând în roșu. Deasupra liniei laterale are puncte
Lipan () [Corola-website/Science/331967_a_333296]
-
în fața evreilor și a francmasonilor, care și-a căpătat expresia prin instaurarea sistemului democrat-liberal, ce a acordat drepturi tuturor.” ". Pentru Antonescu, evreii, francmasonii, comuniștii, rușii, sistemul democrat și liberal constituiau un amalgam, "dușmanul" care trebuia nimicit, ca o cerință impulsivă, ventrală, în afară de logică, explicații sau motive. Antonescu declara la 7 martie 1941: "...„Principiul e că ce este român îl instalez în Bucovina: ce este străin, ucrainean etc. îl punem în lagăre și de acolo îl expediem în țările slave. " (...)"Domnilor, să
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
pește răpitor și lacom, ce face mare pagubă între pești. Are un corp alungit, cilindric și acoperit cu solzi relativ mari. Capul este mare, cu bot conic, gura largă cu dinți puternici, dispusă terminal. Înotătoarea dorsală este așezată înaintea înotătoarelor ventrale, iar înotătoarea anală mult în urma înotătoarei dorsale. Există o înotătoare adipoasă. Coloritul corpului este cenușiu-brun pe spate, iar pe laturi și abdomen argintiu. Lostrița depune icrele pe funduri pietroase, în martie-aprilie. Se practică și reproducerea artificială. "Hucho", latinizarea numelui german
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
cu un diametru care reprezintă 12,1-16,4% din lungimea capului la peștii adulți și 20,5-27,0% la tineri. Spațiul interorbitar este convex. Au o înotătoare adipoasă foarte dezvoltată, care se inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Înotătoarele ventralele se inserează sub partea terminală a înotătoarei dorsale. Înotătoarea anală se inserează mult în urma înotătoarei dorsale și a înotătoarelor ventrale. Înotătoarea codală este evident excavată, iar pedunculul caudal scund. Înotătoarea dorsală cu III-V radii simple, neramificate urmate de 8-11
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
Spațiul interorbitar este convex. Au o înotătoare adipoasă foarte dezvoltată, care se inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Înotătoarele ventralele se inserează sub partea terminală a înotătoarei dorsale. Înotătoarea anală se inserează mult în urma înotătoarei dorsale și a înotătoarelor ventrale. Înotătoarea codală este evident excavată, iar pedunculul caudal scund. Înotătoarea dorsală cu III-V radii simple, neramificate urmate de 8-11 radii ramificate. Înotătoarea anală cu III-V radii simple, neramificate și 7-9 radii ramificate. Înotătoare ventrală cu I-II radii
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
dorsale și a înotătoarelor ventrale. Înotătoarea codală este evident excavată, iar pedunculul caudal scund. Înotătoarea dorsală cu III-V radii simple, neramificate urmate de 8-11 radii ramificate. Înotătoarea anală cu III-V radii simple, neramificate și 7-9 radii ramificate. Înotătoare ventrală cu I-II radii simple, neramificate și 8-9 radii ramificate. Înotătoare pectorală cu I radie simplă, neramificate și 14-17 radii ramificate Linia laterală aproape rectilinie cu 180-200 solzi. Deasupra liniei laterale, până la începutul dorsalei, sunt 18-20 solzi, iar sub linia
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
radii simple, neramificate și 8-9 radii ramificate. Înotătoare pectorală cu I radie simplă, neramificate și 14-17 radii ramificate Linia laterală aproape rectilinie cu 180-200 solzi. Deasupra liniei laterale, până la începutul dorsalei, sunt 18-20 solzi, iar sub linia laterală, până la începutul ventralei, sunt dela 20-24 solzi. Spini branhiali pe primul arc în număr de 15-19. Au în jur de 200 de apendice pilorice. Vertebre în număr de 66. Numărul de cromozomi: 2n = 82. Colorația pe spate, este închisă, brun-verzuie, brună, vânătă sau
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
posterioare. Scuturile parietale prin unghiul lor anteroinferior alungit se află de obicei în contact cu scutul postocular inferior. Solzii dorsali sunt în număr de 25 (excepțional 23 sau 27), în fiecare șir transversal de solzi din jurul mijlocului trunchiului (fără scuturile ventrale). Solzii dorsali cu doi pori apicali rotunjiți sunt slab carenați longitudinal. Solzi laterali sunt netezi. Pe abdomen au 187-224 (în medie 203-208) scuturi ventrale la masculi și 205-234 (în medie 218) la femele. Scuturile ventrale de pe laturile abdomenului nu formează
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
25 (excepțional 23 sau 27), în fiecare șir transversal de solzi din jurul mijlocului trunchiului (fără scuturile ventrale). Solzii dorsali cu doi pori apicali rotunjiți sunt slab carenați longitudinal. Solzi laterali sunt netezi. Pe abdomen au 187-224 (în medie 203-208) scuturi ventrale la masculi și 205-234 (în medie 218) la femele. Scuturile ventrale de pe laturile abdomenului nu formează carene vădite. Au 56-90 scuturi subcaudale. Scutul anal divizat, mai rar întreg. Fiecare solz are o pată cafenie-închisă pe un fond alb-gălbui sau alb-roz
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
din jurul mijlocului trunchiului (fără scuturile ventrale). Solzii dorsali cu doi pori apicali rotunjiți sunt slab carenați longitudinal. Solzi laterali sunt netezi. Pe abdomen au 187-224 (în medie 203-208) scuturi ventrale la masculi și 205-234 (în medie 218) la femele. Scuturile ventrale de pe laturile abdomenului nu formează carene vădite. Au 56-90 scuturi subcaudale. Scutul anal divizat, mai rar întreg. Fiecare solz are o pată cafenie-închisă pe un fond alb-gălbui sau alb-roz. Pigmentul cafeniu închis predomină. La balaurul dobrogean coloritul spatelui este foarte
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
neconfluente, ușor alungite în direcția transversală, de culoare închisă - cafenii, cafeniu-brune, brun-roșcate, negru-brune sau aproape negre, pe alocuri contopite uneori într-o dungă în zigzag; aceste pete sunt dispuse în 4 șiruri (4-5 șiruri la juvenili) longitudinale. În partea inferioară (ventrală) a flancurilor se află câte un rând de pete mai mici întunecate de aceeași culoare cu a spatelui care tind să formeze o dungă închisă continuă. Unii solzi de pe laturile corpului au o culoare roșiatică sau portocalie. Acest tip de
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
supralabiale la adulți au o culoare galben-deschisă caracteristică. Irisul ochiului este negru. Abdomenul are o culoare monocromă uniformă galben-pai sau uneori este pătat cu pete brune mici neclare. Masculii adulți sunt mai mari decât femelele și au mai puține scuturi ventrale. Coada masculilor este mai lungă, cu mai multe scuturi subcaudale. Este răspândit în sud-estul Europei (Albania, sudul-estul României, Republica Moldova, sud-estul Bulgariei, nord-estul Greciei, sudul Ucrainei, Turcia europeană), Asia Mică (Siria, Liban, Israel), sud-vestul Rusiei (Daghestan), Caucaz (Georgia, Armenia, Azerbaidjan), sud-vestul
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
dând corpului aspectul unei săgeți, ca o adaptare a peștilor răpitori care se deplasează cu mare viteză pe distanțe scurte și se hrănesc cu alți pești și alte vertebrate. Înotătoarea caudală este bifurcată, iar înotătoarele perechi nu sunt mari. Înotătoarele ventrale sunt bine dezvoltate, cu poziție abdominală. Razele (radiile) înotătoarelor sunt moi. Înotătoarea caudală cu 40-50 raze și 17 (mai rar 16) raze ramificate. Linia laterală este completă și dreaptă, toți solzii sunt cicloizi, dar solzii de pe linia laterală și de pe
Esocide () [Corola-website/Science/330694_a_332023]
-
ascuțite (țepi). Aparatul opercular cu 7 radii branhiostegale și o pseudobranhie normal dezvoltată. Au două înotătoare dorsale distanțate între ele, prima cu 8-15 țepi, a doua cu 10-20 de radii ramificate. Înotătoarea anală este lungă, cu 8-13 radii ramificate. Înotătoarele ventrale orizontale, mult mai mari decât cele pectorale sunt distanțate între ele, fiind separate printr-un spațiu mai mare decât lățimea bazei lor; radia ventralelor este simplă netransformată în țep. Înotătoarea caudală este slab scobită. Solzii sunt mărunți și acoperă cea
Zingel () [Corola-website/Science/335411_a_336740]
-
a doua cu 10-20 de radii ramificate. Înotătoarea anală este lungă, cu 8-13 radii ramificate. Înotătoarele ventrale orizontale, mult mai mari decât cele pectorale sunt distanțate între ele, fiind separate printr-un spațiu mai mare decât lățimea bazei lor; radia ventralelor este simplă netransformată în țep. Înotătoarea caudală este slab scobită. Solzii sunt mărunți și acoperă cea mai mare parte a capului (dorsal ajung până la nări); solzii lipsesc pe piept și pe istm. Linia laterală este completă, aproape rectilinie. Papila urogenitală
Zingel () [Corola-website/Science/335411_a_336740]
-
complexă este la biban ("Perca fluviatilis") și vrea să spună că prima înotătoare dorsală are XIV-XVI raze spinoase, a 2-a înotătoare dorsală are I-III raze spinoase și 12-16 raze moi ; că înotătoarele pectorale au câte 14 raze moi, ventralele câte o rază spinoasă și 5 raze moi, anala are II raze spinoase și 8-10 raze moi, iar codala 17 raze moi.
Formula înotătoarelor () [Corola-website/Science/330666_a_331995]