1,039 matches
-
tatăl ei pregătirii pentru facultate. Se bucură nespus de aprobarea fondurilor, știind că o așteaptă de acum multă muncă în concretizarea ideilor ei, deocamdată pe hârtie. Petre convocă, într-o ședință fulger, la "sediu", adică la masa cea mare din fața verandei, pe badea Ion și pe domnul Pavelescu, îi informă despre tot ce făcuse și discutase la București, concluzionând că pentru întâlnirea de sâmbătă cu "Cooperatorii" trebuie să pregătească, pentru a fi supus aprobării, un "Plan de măsuri". "Radio-șanțul" funcționase excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de răchită pe gazon și să tricotez puțin. Pe când îl duceam în grădină, am văzut un șarpe în iarbă. Mi s-a făcut negru înaintea ochilor. N-am stat prea mult pe gânduri, astfel că am dus scaunul înapoi pe verandă, m-am așezat și am început să tricotez. După-amiază, când am coborât în grădină cu intenția de a lua din colecția noastră de cărți (ce se afla într-un fel de magazie, la capătul grădiniiă un album cu picturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mergi la Izu? — Nu-i vorba de asta, răspunse ea, privind în gol. Pregătirile pentru mutare ne-au luat vreo zece zile. Într-o seară, pe când ardeam niște hârtii și uscături în grădină, mama și-a făcut brusc apariția pe verandă. Privea, tăcută, focul. Sufla un vânt rece dinspre vest și fumul cenușiu plutea destul de jos. M-a izbit paloarea chipului ei, mai alarmantă ca oricând. — Mamă, nu te simți bine? N-am nimic, răspunse ea cu un zâmbet palid. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Mirosul lor pătrundea în cameră ori de câte ori deschideam ușa. Spre sfârșitul lui martie, în fiecare seară se stârnea vântul și, pe când ne beam, în amurg, ceaiul, petalele purtate de aripile vântului zburau direct în ceștile noastre. Prin aprilie, în timp ce tricotam pe verandă, ne-am făcut tot felul de planuri legate de cultivarea pământului. Mama zicea că ar vrea și ea să dea o mână de ajutor. Chiar când scriu aceste rânduri, mă gândesc că mama avea poate dreptate: am murit cândva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
din când în când. De la isprava cu focul, am senzația că la pieptul meu sălășluiește iar acea viperă oribilă, că sângele mi s-a mai închis la culoare, că mă abrutizez pe zi ce trece. Când stau cu mama pe verandă și tricotez, mă simt amorțită și sufocată, dar când ies pe câmp să sap pământul, parcă prind aripi. Muncă brută aș numi-o. Nu e prima oară când fac așa ceva. În timpul războiului am fost recrutată ca muncitoare. Pantofii cu talpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
se-nvăluie ca-n ceață, privirile mi se întunecă și simt cum toată vlaga mi se scurge prin vârful degetelor. În ultima vreme, ploaia mohorâtă a căzut neîncetat. Tot ce întreprind mă deprimă. Astăzi am scos un scaun de răchită pe verandă cu intenția de a lucra la puloverul pe care l-am început în primăvară. Lâna e de un roz pal și o combin cu un fir de bleu-cobalt. Lâna cea roz o am de la un fular pe care mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ea, șovăind parcă. Stătea la o măsuță în colțul camerei și citea. M-am zăpăcit. — În sfârșit, au înflorit trandafirii. Știai? Am observat abia acum. Uite, au înflorit, am zis eu, cam tare, fără să-mi controlez vocea. Trandafirii din fața verandei au fost aduși, cu multă vreme în urmă, de unchiul Wada din Franța sau din Anglia. Nu mai știu exact de unde, dar oricum dintr-o țară îndepărtată. Cu două-trei luni în urmă, au fost transplantați aici din grădina noastră de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mama de toată povestea asta. În ultima vreme, mama s-a plâns de o durere acută în limbă. Mulțumită „tratamentului estetic“ prescris de Naoji, durerea a mai lăsat-o și îi este ceva mai bine. Acum câteva minute stăteam pe verandă. Privind răpăiala de-afară, încercam să-mi imaginez care vă sunt sentimentele. În clipa aceea, am auzit vocea mamei din sufragerie. -Am încălzit laptele. Vino, te rog! E atât de rece azi, c-a trebuit să-l înfierbânt. În timp ce beam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pește, ficat, ciorbă, supă, roșii, ouă, lapte... Ar fi bun niște tōfu... supă miso cu tōfu. Orez. Găluște din orez. O să vând tot ce am ca să-i cumpăr mamei mâncare. Am intrat în camera chinezească și am scos șezlongul pe verandă. De-acolo o vedeam bine pe mama. Nu arăta a om bolnav. Ochii ei frumoși erau foarte limpezi și tenul proaspăt. Dimineața se scula bine, mergea la baie, își făcea toaleta, se pieptăna singură. Se întorcea în camera ei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cu un zâmbet sfâșietor de trist și plin de compasiune: — E în mormânt. Am țipat. Asta era, deci. Mama nu se mai afla printre noi. N-am înmormântat-o? M-au trecut fiori. Am deschis ochii. Se lăsase amurgul pe verandă. Ploua. O ceață verzuie plutea în aer, exact ca-n vis. — Mamă! — Ce faci acolo? m-a întrebat, calmă. Am sărit în sus de bucurie și am dat fuga la ea. — Dormeam. Mă întrebam ce faci. Ai dormit cam mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
film, clipele fericite pe care le-am petrecut lângă mama... câte un eveniment sau altul. Nu-mi puteam stăvili lacrimile, cu toate că știam foarte bine că nu mai aveau nici un rost. În seara aceea, după ce s-a întunecat, am ieșit pe verandă și am stat acolo multă vreme. Nu-mi puteam înăbuși suspinele. Stelele toamnei sclipeau pe cer. La picioarele mele s-a cuibărit o pisică. Nu știu a cui. În ziua următoare, mâna mamei era și mai umflată. Nu mai mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în fața altarului... despuiate, îngenuncheate... proferînd blasfemii suave și îngrozitoare... Mi se uscau buzele de căldură, mă tîram mereu, mereu, pe stradelele în pantă, bătute în cuburi monotone, lucii... Mă îndrăgostisem, la modul cel mai senzual cu putință, de case cu verande și scări, de răscruci de drumuri, de cîte o pompă cu mînerul vopsit în verde, de vreun ciob de sticlă strălucind feeric între două cărămizi gemene, de vreo minge de cauciuc spartă și abandonată lîngă un stîlp, uneori plină cu
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
din Sabaneta, dar nu așternuse nici un rând despre locul lui de baștină. Ca și cum ar fi vrut că șteargă Bahía Negra de pe harta șifonată a Columbiei. Ca și cum Bahía Negra n-ar fi existat. M-a anunțat iarăși că Aida ieșise pe verandă. Mi-am ridicat ochii spre ea. N-am putut s-o văd. Casa părea moartă. Nu știu nici ce caut eu aici, m-am gândit. De ce mă vrea? Nu mai ploua și nisipul strălucea ca o rogojină fină, argintie. Lemnul
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
pahar. Înțelegea; Terence putea să înțeleagă aproape totul. Mă abțineam să beau de teamă să nu ratez camionul de a doua zi și să-mi văd puținele șanse îngropate sub un nou strat de gunoaie. Mi-am petrecut noaptea pe verandă, într-un fotoliu, semănând mucuri de țigară în jur fără ca vreun vis premonitoriu să-mi indice locul unde zăceau însemnările mele. La ora cinci, cerul s-a înverzit ca mărul, frunzișul eucalipților a scânteiat ca argintul viu, apoi valul grețos
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
un limbaj elevat detalii despre domnia lui Petru Rareș. Am cumpărat pliante și am aprins lumânări pentru sănătatea celor vii și liniștea celor plecați spre eternitate. Apoi, maica L. ne-a condus către locul de cazare. Ne așteptau căsuțele cu verande din lemn, pe marginea cărora erau așezate, unul lângă altul, ghivece cu mușcate albe, roz, roșii, În marea majoritate. Ce frumusețe! După cum se vede, am ajuns În „grădina raiului!”, spune prietenul meu, ușor ironic, dar și Încântat de Întreaga priveliște
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
trebuie să revin la realitatea În care am fost aruncată. Înainte de plecare, au apărut doi tineri, fată și băiat, care Îl căutau pe „prea-sfințitul” pentru a le binecuvânta mașina abia cumpărată. I-am rugat să-mi facă câteva poze În veranda cu mușcate a lăcașului, unde am fost cazată. Au ieșit niște poze destul de frumoase, mai ales mușcatele. După ora prânzului, o rugasem pe maica I. să Întrebe turiștii dacă n-au drum spre Pașcani. A apărut o mașină cu număr
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rigola de lângă poartă, adică pe parcursul acelor ore, că au fost ore din moment ce am luat în calcul și spălarea pereților bazinului, nu fusesem bruiat deloc. În răstimpuri, mă spălam pe mâini și, odihnindu-mă pe unul din fotoliile de pai din verandă, sorbeam licorile pe care mi le lăsase doamna K.: coniac, cafea, vin, pepsi-cola (pe care n-o cumpărai decât pe sub mână, cu pile mari), etc. și ronțăiam biscuiți și covrigei de casă. Când să cobor însă pentru ultima rundă de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acea oră. Îl recunosc numaidecât: era gestionarul prăvăliei (magazin înseamnă ceva mai mare și mai diversificat) la care se vindeau lactatele. Avea două plase în mâini și călca apăsat. Intră în curte, încuie portița după el, se oprește puțin în verandă, descuie ușa bucătăriei și zăbovește cel puțin vreo cinci-șapte minute acolo. Se auzeau mișcări pe la chiuvetă, pe la aragaz, ca și cum voia să-și facă o cafea sau să fiarbă laptele. Hotărâsem să nu ies nici într un caz, din bazin, crezând
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ar provoca o stare vecină cu dezinteria. Dacă vrei să știi adevărul, ar trebui să-mi înfig o grenedă-n cur, îmi șoptește el în timp ce maică-mea ocupă baia, iar soră-mea se îmbracă de școală în „camera ei“, adică pe verandă. Am băgat la All-Bran în mine cât să lansezi un cuirasat. Sunt plin până-n gât, ce Dumnezeu. La faza asta, surprinzându-mă că râd pe înfundate, amuzându-se și el în felul lui caustic, cască gura și-mi arată cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
emoțiile pe care mi le-a stârnit, casa din scânduri albe în care crescuse Dovlecel era în ochii mei mai ceva ca Taj Mahal-ul. Poate că Balboa știe ce-am simțit când am zărit întâia oară scrânciobul prins de tavanul verandei. A crescut în casa asta. Fata care mi-a dat voie să-i desfac sutienul și s-o mozolesc în ușa căminului a crescut în casa asta albă. În spatele acelor perdele goișe! Uite, are și obloane! — Tati, mami, zice Dovlecel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
baze, își molfăie tacticoși chiștoacele jilave de trabuc. Nu-s niște puștani, vezi bine, ci bărbați în toată firea. Burtoși! Musculoși! Cu brațe păroase! Cu țeste pleșuve! Și ce voci mai au - răsunătoare ca tunul, de le auzi hăt până pe veranda casei noastre, care-i cu o stradă mai încolo. Îmi închipui că au niște coarde vocale groase ca frânghia de rufe! Niște plămâni cât dirijabilele! Nu trebuie să le spună nimeni niciodată să nu mai mormăie și să vorbească mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de cafea. Mona apare în ușă cu mâinile-n sân și zice: — Ce? — Vezi că trebuie să treci pe la - zice Helen, frunzărind prin agendă - ... așa, să treci pe la casa din Willmont Place, numărul 4673. E în stil colonial olandez, cu verandă, patru dormitoare, două băi și omor deosebit de grav. „Recepție?“ zice în stație. — Faci ca de obicei, zice Helen, apoi scrie adresa pe o bucată de hârtie, pe care i-o întinde. Nu trebuie să rezolvi nimic. Să nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
subsol. Și, pe deasupra, un ambalaj cât de cât atractiv. Bungalow-ul de pe Elm Street, de la numărul 521, are patru dormitoare, instalațiile originale și urlete în pod. Casa în stil normand de la numărul 7645, de pe Weston Heights, are ferestre în ogivă, vinotecă, verandă cu vitralii și un cadavru care apare pe holul de la etaj, cu multiple plăgi prin înjunghiere. Ranch-ul de la Levee Place, numărul 248 - cinci dormitoare, patru băi și toaletă de serviciu, cu curte interioară pavată cu cărămidă -, unde, în baia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se aude valsul lipit de punk lipit de rock lipit de rap lipit de imnuri gregoriene lipite de muzică de cameră. La televizor, cineva povestește cum se fierbe somonul. Cineva povestește cum s-a scufundat crucișătorul Bismark. Lipesc ferestre de verandă de bolți în arce butante, de bolți de nave și de domuri, scări, vitralii, podele mozaicate, pereți izolanți, calcane și coloane ionice. La radio, tobele africane se suprapun cu șansonetele franțuzești. Pe jos, dinaintea mea, pagodele chinezești se întrepătrund cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
timp? - O săptămână. O să fiu lângă aeroport. O să mă poți ține sub observație de la birou. - Să știi c-o voi face. - Catherine, trebuie să ies mai mult în lume. Am lovit în parbriz cu amândoi pumnii. - Nu pot sta pe verandă o veșnicie... încep să mă simt ca o plantă de ghiveci. - Înțeleg. - Ba nu-nțelegi. În ultima săptămână, după ce fusesem adus acasă cu taxiul de la spital, am stat în același scaun pliant pe veranda apartamentului nostru, uitându-mă printre balustradele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]