65 matches
-
a o diferenția de intruziunea originală care cauzează anxietate. De exemplu, un pacient a declarat că are gînduri supărătoare și vizualizează imagini în care îi face rău unei persoane dragi în timp ce aceasta doarme. Intruziunile par să capete forma unor gînduri verbalizate Am să-l omor , însoțite de imaginea efectuării acțiunilor. Chestionarea detaliată a pacientului a indicat că imaginile supărătoare, generatoare de anxietate, reprezentau o reacție la gîndul nedorit și erau produse în mod voluntar, avînd rolul de a asigura pacientul că
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și ceea ce nu este semnificativ. Modelul lui R. Jakobson propune una din primele scheme ale comunicării, în al cărei proces intervin următorii factori: - destinator (emițător) - trimite (emite) mesaj destinatarului; - mesaj - care necesită un context pentru a fi operant; - context - referent, verbalizat, susceptibil a fi verbalizat de către destinatar; (Prin context, Jakobson a desemnat: a) situația comunicanților; b) contextul - mesajele fac parte din același ansamblu de la care-și primesc sensul; c) referentul - la ce trimite mesajul, sau ce încearcă să descrie) - cod - ansamblul
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
Serrus (1933) au susținut un dualism, o existență paralelă, separată a celor două procese. Criticând poziția lui Whorf, Joseph Churh afirma chiar că structura limbajului nu determină structura gândirii și că gândirea utilizează procese care nu pot fi în întregime verbalizate. În opoziție cu cele două tendințe, unii cercetători au adoptat o poziție intermediară, considerând gândirea și limbajul două procese distincte, dar complet dependente unul de celălalt, aflate în relație de reciprocitate. L. Vîgotski consideră că gândirea și limbajul se află
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
stimulului până la apariția reacției verbale. În asociațiile directe simple, subiectul nu are posibilitatea unei alegeri, căci, stimulul este unul singur și este precis, iar reacția de asemenea verbală este de asemenea una sigură posibilă. Totuși, anumite oscilații pot să fie, verbalizate (de exemplu litera A, poate fi verbalizată ca A sau A mare; o culoare poate fi verde sau verde pastel, roșu sau roz etc., un stimul luminos poate fi lumină sau lumină vie, ori lumină slabă; o figură poate fi
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
Dillon, Kirchhoff 1976; Genette 1980, 1983; Jespersen 1924; Lips 1926; Lorck 1921; McHale 1978, 1983; Pascal 1977; Strauch 1974; Todorov 1981; Vološinov 1973. discurs narativizat [narratized discourse]. Un TIP DE DISCURS prin care sînt reprezentate ENUNȚURILE unui personaj sau gîndurile verbalizate, în cuvinte care aparțin naratorului, ca acte între alte acte; un discurs despre cuvinte (sau gînduri) rostite, echivalentul unui discurs care nu e despre cuvinte. De exemplu, dacă un personaj ar fi spus la un punct oarecare "Ei, așa rămîne
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
informație (PARALEPSA), sau dătătoare de mai puțină informație (PARALIPSA) decît ar trebui transmisă în condițiile codului guvernant. ¶Genette 1980. monolog [monologue]. Un discurs lung produs de un personaj (neadresat altor personaje). Dacă monologul este nevorbit (dacă el constă din gîndurile verbalizate ale personajelor), el constituie un MONOLOG INTERIOR. Dacă este vorbit, el constituie un monolog exterior sau solilocviu. ¶Holman 1972. Vezi și DIALOG. monolog autocitat [self-quoted monologue]. Un MONOLOG CITAT într-o NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI. ¶Cohn 1978. monolog auto-narat [self-narrated
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
o parte a acesteia din urmă. Vezi și EPILOG. ¶Tomashevsky 1965 [1973]. propoziție disjunctivă. Vezi PROZIȚIE INCIDENTĂ. propoziție incidentă[tag clause / tag]. O propoziție ("el spuse", "ea crezu", "ea întrebă", "el răspunse") care însoțește discursul unui personaj (vorbire sau gîndire verbalizată) și care individualizează actul vorbitorului sau gînditorului, identificîndu-l și (uneori) indicînd diverse aspecte ale actului, personajului, mediului în care apar ele etc. Propozițiile incidente pot însoți DISCURSUL DIRECT ("Ce faci aici? întrebă el, cu un zîmbet") sau DISCURSUL INDIRECT ("Ea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
gândite în mod deschis și clar, exteriorizate și, mai ales, rostite. Capacitatea de a spune (de a verbaliza) este revelatoare pentru calitatea conștientă a conținuturilor mentale. Vorbim, din aceste motiv, de reprezentare de cuvinte. Dacă tot ceea ce poate fi spus, verbalizat, numit este conștient, prin opoziție, ceea ce nu poate fi spus, exprimat în cuvinte este inconștient. Vorbim în cazul inconștientului de reprezentare de imagini. Este motivul pentru care visele, produse de inconștient, sunt practic făcute din imagini, iar schimburile verbale, în măsura în care
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pe sine Însuși; semnificînd toate celelalte lucruri, vorbirea se semnifică și pe sine Însăși; și, de vreme ce vorbirea este ea Însăși semn, evident că nu există nimic care să pară că poate să fie instruit fără ajutorul semnelor.” (Sf. Augustin) Cunoașterea verbalizată este forma cea mai spiritualizată de cunoștere, deoarece ea dovedește că psihicul poate determina, prin simbolurile create, situațiile exterioare; ea dovedește că poate exista, și trebuie să existe, o forță interioară care știe să extragă din contextul vieții prezente acele
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cuvânt; * Tonalitatea jucăușă o persoană spune, pe rând, aceeași replică 54, dar într-o tonalitate veselă, tristă, ghidușă, enervată etc.; * Râdem în a/e/i/o/u Ce spunem? asocierea diferitelor tipuri de râs55 cu mesajele/stările/atitudinile aferente (râsul verbalizat); * exerciții de respirație 56: umflarea unul balon, stingerea unui pai de chibrit aprins, mirosirea unei flori, respirație profundă, respirație superficială etc.; * Cuvântul-desen fiecare participant trebuie să se gândească la un cuvânt (tip bucurie, prietenie, frumusețe, fericire, împlinire etc.), să-l
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
să se simtă în siguranță sau cel puțin să fie în siguranță. Terapeutul va stabili o comunicare emoțională cu copilul victimă bazată pe discreție, respect al tăcerii copilului până ce acesta va fi în măsură să accepte o relație (o acompaniere) verbalizată (Muntean, 2010). Procesarea informației strivitoare pentru copil nu se poate face de către acesta decât cu o bună acompaniere emoțională din partea profesionistului. în acest sens K.A. Dodge spune: „orice procesare informațională este emoțională, emoția fiind energia care conduce procesul, îl
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sau recontextualizări pe rând... Acești „4R” sunt patru note a căror utilizare flexibilă construiește o frumoasă melodie relațională. Experiența demonstrează că este important să aplicăm metoda în manieră pură: recontextualizările, reformulările, rezumatele și întăririle trebuie să fie clare și precise, verbalizate direct. Perifrazele defensive ale terapeutului, stereotipurile verbale, „dantelăriile verbale” sunt inutile. Mai mult, non-verbalul trebuie să fie adaptat conținutului discursului, astfel încât să întărească impactul tehnicii utilizate. Interogarea socratică Interogarea socratică este tehnica convorbirii cea mai reprezentativă pentru terapia cognitivă. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
distanțează și de ipoteză Sapir-Whorf, conform căreia fiecare limbă decupează diferit realitatea, iar structurile lingvistice predetermina, orientează și chiar organizează viziunea noastră despre lume19. Mounin, în Linguistique et philosophie, afirmă că nu există ruptură între gândire fără limbaj și gând verbalizat, ci trecere gradata, ce tatonează mereu, de la una la alta20. Definițiilor lexicografice, considerate insuficiente, semantica funcțională le preferă definiția referențiala, adică definirea referentului. O asemenea opțiune este în consonanta cu unul dintre principiile fundamentale de traducere la Eugene Nida, si
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
consta în consecvența devenirii temporale. Caragiale și Eugen Ionescu aduc pe scenă personaje caracterizate prin discontinuitate, dezarticulare, amețeală, nebunie, pierderea identității. Similitudinile sunt extinse la procesul de comunicare, în ansamblu. Caragiale a sesizat "uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor" verbalizate. Nonsensurile, gluma absurdă, agramatismul construcțiilor sintactice sunt indicatori cu valoare caracterizantă. Fracturarea sintaxei, digresiunile haotice, noncomunicarea nu caracterizează numai vidul sufletesc al personajelor, inaptitudinea lor de a judeca și raționa. Micșorează distanța temporală și augmentează semnificațiile valorice existente în creațiile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Eroii lui D.H. Lawrence trăiesc într-un infern al impulsurilor pshice și fizice inexplicabile. Henry James aspiră la onestitatea ființei, mutând centrul de interes al romanului de la real la verbalizarea lui deficitară, transformând acțiunea (incidentele) în understatement (subînțeles, înțeles insuficient verbalizat). Ceea ce rezulta din mâna autorului modernist trebuia decodat, prelungit, explicitat: clarificarea era, de fapt, o completare a textului (bazat pe preverbal) cu un alt text (critic), în care criticul transpunea în verbal ceea ce romancierul încercase să ascundă de sens, de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]