39,718 matches
-
am schimbat macazul și am pus accentual pe fructe de maresalată verde cu crevete, roșii cherry, crutoane și niște feluri de piper, plus o porție generoasă de Seafood Spaghetti. Vizavi, pulpă de vițel tras la cuptor, cu garnitură de fasole verde și roșii cherry. Toate proaspete, bine gătite, gust echilibrat și arome apetisante. Porțiile sunt decente spre mari, așa că... mai venim! Terasa se află în zona Eugen Lovinescu, pe bucla din Drumul Taberei. Loc foarte bun atât pentru berea de fiecare
Bine și mult București by http://www.zilesinopti.ro/articole/14803/azzuro-bine-si-mult [Corola-blog/BlogPost/96596_a_97888]
-
de lậngă icoana, s-a adunat, domnule Ioane, toata durerea și credința Lumii - măcar, în ultima-ți ruga, pre limba patriarhului Deceneu, miluiește, încă, si vânturile și valurile... și toarnă, bunule mirean, în prea- sfậntul pocal, aghiasmă dintr-un iaz verde, pe obrazul de fecioara, de martir, pe rană eternei dimineți. Referință Bibliografica: Elogiu candelei / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ELOGIU CANDELEI de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_candelei.html [Corola-blog/BlogPost/366955_a_368284]
-
firmei, cerceta locul și mă aștepta, șeful de personal îl adusese iar apoi plecase. Era un bărbat de cinzeci și cinci de ani înalt, robust, cu un început de chelie, cu fruntea brăzdata de cute adânci, sprincenele aproape șterse, ochii verzi mari, expresivi ce de la bun început mi-au dat impresia că oglindeau multă durere și în același timp un haos sufletesc teribil, iar mai tarziu aveam să aflu că nu mă înșelasem, nașul mare croit frumos ce-i dădea chipului
SPOVEDANIA UNUI OM de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1412153433.html [Corola-blog/BlogPost/353073_a_354402]
-
spre tine! Pentru că dinspre tine tânguiește durerea la porțile înalte și grele ale inimii Pentru că mișelescul dor pe tine te caută-n potecile vremurilor Tu să mă culci pe brațe ! Răstignită-n răscruci de cuvinte și în patimi de iarbă verde Umbrită de păcatul așteptărilor lungi că niște hoarde de huni Tu să mă culci pe brațe! Să nu mă rătăcești în cernelurile cuvintelor nespuse Să nu mă uiți nepromisă , neiubită, netroienită de fior Tu să m-aștepți să uit! Să
ŞI SĂ MĂ IUBEŞTI ! de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/camelia_florescu_1486909260.html [Corola-blog/BlogPost/384781_a_386110]
-
femeie Cu o pasiune aprigă și fără lacăt Ce tu trezești în mine cu a ta scânteie Când mă ucizi ca să reiau tot de la capăt FĂRĂ CUVINTE Te caut în floarea de vară Și-n lacul lucios străveziu În pajiștea verde de plaur Și-n codrul măreț arămiu Tu ești un destin plin de farmec Și ești vocea umbri-mi pustii Ești sunetul dulce de cântec Sirenă sublimă ce-îmbii Și ești raza mea de lumină O stea ce lucești sus
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Versuri_de_iubire_perpetua.html [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
pe ei până la narcisism. Pentru ce i-ar iubi pe toți la fel? Doar pe cei care i-ar fi adus vre-un folos. Apoi, iubim proverbele. Sunt pline de înțelepciune. Iarba din curtea vecinului totdeauna ni se pare mai verde. Nu suntem toți niște sfinți și nu avem puritatea de a gândi totdeauna ca la carte. Nu e ușor, o știe oricine! Să te împotrivești păcatului. Ispitele sunt mereu la tot pasul și acestea te atrag. Păcătuind te desculpi spunându
IUBEŞTE-ŢI APROAPELE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 by http://confluente.ro/berthold_aberman_1410102211.html [Corola-blog/BlogPost/361128_a_362457]
-
iar plânge pe umărul zilei, Cu razele strânse la pieptu-i duios. Cu Tine chiar ploaia ce pare că vine, Îmi pare un lucru frumos, maiestuos. Se aud șoapte în ramuri ce bat, La ferestrele verii cu mâinile toamnei. Câmpul cel verde se simte trădat... Și cheamă florile să râdă în soare. Chiar de seninul se-ascunde în ploi Și vara se duce în vremuri uitate, Cu Tine e soare, e vară în toi, Iar zilele-n dragoste-s înveșmântate. Baia Mare, 15
POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1471272815.html [Corola-blog/BlogPost/379219_a_380548]
-
unei centrifuge, cănd cu lentoarea unui melc împovărat. A bătut drumul acesta de mii de ori, iar acum a venit timpul să îmi arate și mie traseul lui spectaculos, cu scene decupate dintr-un album patriarhal, cu dealuri și pajiști verzi, cu căpițe de fan, asemănătoare unor mingi uriașe, rostogolite pe câmp de zmeii năzdravani din poveste, cu Dunărea șerpuind agale, ajunsă la finalul aventurii sale, pe tărâm românesc, pregătită să îmbrățișeze marea. Parcă avem aceeași poveste, si eu fiind plecată
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1441543464.html [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
ajung la destinație, cobor din tren și încerc să îmi reamintesc chipul din fotografia celui cu care am vorbit în ultima perioadă pe messenger. Și, deodată, îl recunosc. Un bărbat de statura medie, cu un chip plăcut, părul castaniu, ochii verzi, păstrând în ei ceva din tăria și frumusețea locurilor, mă îmbrățișează cu căldură și îmi adresează un salut cuceritor: -Ciao! Eu sunt Marius! - Bine ai venit! - Bună, eu sunt Ela. -Încântată să te cunosc! Mă impresionează încă din primele momente
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1441543464.html [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
îmi doresc să îmi las propria imaginație să inventeze povestea fiecărui loc. Așa voi putea să recreez cu mintea și sufletul istoria acestui loc, atât de cuceritor. Plecăm cu greu din oraș și hotăram să ne oprim într-un paradis verde, aproape de casă lui Marius, cu o curte cu iaz și moară, cu o vegetație edenica unde savuram papanași și clătite cu înghețată. Astfel, povestea despre noi continuă, alunecând spre adâncimi noi, nebănuite, cu aceeași ușurință și naturalețe cu care am
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1441543464.html [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
trebui să se sărute, reînnoind focul dragostei . Doresc să păstrez vie, legenda vâscului dar mai ales, simbolul lui. La români, vâscul este una dintre plantele sfinte alături de busuioc, brad și tămâie. În urmă cu un secol, simbolul Crăciunului erau ramurile verzi ale vâscului și nu bradul. Românul ocrotea pădurea care-i oferea hrană, adăpost și lemne pentru foc. Pe atunci, pădurile erau pline de vânat iar tăierile se făceau cu discernământ, fiind sacrificați doar copacii uscați sau bolnavi. Vâscul, această plantă
TRADIŢII LA ROMÂNI-CRENGUŢA DE VÂSC de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Traditii_la_romani_crenguta_de_vasc_floarea_carbune_1355055248.html [Corola-blog/BlogPost/365772_a_367101]
-
vâscului și nu bradul. Românul ocrotea pădurea care-i oferea hrană, adăpost și lemne pentru foc. Pe atunci, pădurile erau pline de vânat iar tăierile se făceau cu discernământ, fiind sacrificați doar copacii uscați sau bolnavi. Vâscul, această plantă veșnic verde, era celebrat ca simbol al vieții eterne. În Muntenia, respectiv locul meu natal, bradul se folosea doar la nunți având același simbol-viața și iubirea eternă. La terminarea nunții, bradul se prindea la poarta mirelui. Celții considerau vâscul de origine divină
TRADIŢII LA ROMÂNI-CRENGUŢA DE VÂSC de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Traditii_la_romani_crenguta_de_vasc_floarea_carbune_1355055248.html [Corola-blog/BlogPost/365772_a_367101]
-
ajungând până în Evul Mediu, fiind răspândită în toată Europa. Toți cei care atârnau vâscul în casă, de Crăciun, aveau credința că planta aceasta atrage norocul și belșugul, îndepărtând certurile, ajutând la menținerea armoniei în familie, alungând bolile și demonii. Frunzele verzi și strălucirea fructelor albe sunt legate de nașterea Mântuitorului. Cununa de vâsc este întruchiparea aureolei care înconjoară creștetul micului Iisus, din momentul nașterii Sale așa cum este reprezentat în icoane. Cununa din frunze uscate de vâsc se păstra tot anul, fiind
TRADIŢII LA ROMÂNI-CRENGUŢA DE VÂSC de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Traditii_la_romani_crenguta_de_vasc_floarea_carbune_1355055248.html [Corola-blog/BlogPost/365772_a_367101]
-
sărăciei și aspecte legate de populația roma, sănătate (proiecte legate de problematica cancerului, TBC, finanțarea registrelor care țin evidența populației afectate de boli cronice), societate civilă, energie regenerabilă, copii și tineri aflați în situații de risc, capacitate instituțională și inovare verde în industrie. În cadrul conferinței, reprezentanții operatorilor de program au prezentat programele și obiectivele care trebuie îndeplinite în cadrul acestora. În baza Acordului pentru Spațiul Economic European (SEE), trei dintre țările AELS - Norvegia, Islanda și Liechtenstein - fac parte din piața internă europeană
Conferința de lansare a granturilor SEE amp; norvegiene în România by http://uzp.org.ro/conferinta-de-lansare-a-granturilor-see-norvegiene-in-romania/ [Corola-blog/BlogPost/93709_a_95001]
-
sunt Alexia iar el este prietenul meu, Țup-țup. Voiam să ne jucăm în poienița cu flori și tocmai ne întrebam a cui o fi pădurea asta, atât de frumoasă?! - Pădurea, cu toate minunățiile ei, este moștenirea dată de către Împăratul Ținutului Verde, Verde Împărat, celor patru zâne, fiicele lui: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Ca să nu existe supărare, Împăratul a dat poruncă, ca fiecare dintre fiicele lui să domnească pe rând câte trei luni pe an, îmbogățind pădurea, fiecare cu darul ei
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
Alexia iar el este prietenul meu, Țup-țup. Voiam să ne jucăm în poienița cu flori și tocmai ne întrebam a cui o fi pădurea asta, atât de frumoasă?! - Pădurea, cu toate minunățiile ei, este moștenirea dată de către Împăratul Ținutului Verde, Verde Împărat, celor patru zâne, fiicele lui: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Ca să nu existe supărare, Împăratul a dat poruncă, ca fiecare dintre fiicele lui să domnească pe rând câte trei luni pe an, îmbogățind pădurea, fiecare cu darul ei; explică
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
pe cer, pentru a-i porunci zăpezii să intre în pământ. Îmi place primăvara, pentru că o dată ce astrul nostru și-a arătat fața călduroasă și voioasă, pământul începe să se usuce ușor și din mantaua sa grea și neagră răsar firele verzi de iarbă. Ca prin farmec iasă la iveală ghioceii, cu căciulița lor finuță din petale. Îmi place primăvara, pentru că pomii și copacii cu tulpinile și crengile lor crestate, coroiate și lipsite de frunze se ceartă cu vântul uneori. Geloși pe
ÎMI PLACE PRIMĂVARA, PENTRU CĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_mosneanu_1398006281.html [Corola-blog/BlogPost/347846_a_349175]
-
Ca prin farmec iasă la iveală ghioceii, cu căciulița lor finuță din petale. Îmi place primăvara, pentru că pomii și copacii cu tulpinile și crengile lor crestate, coroiate și lipsite de frunze se ceartă cu vântul uneori. Geloși pe brazii veșnic verzi, pomii îi strigă soarelui că-și doresc frunze și fructe. Atunci el le îndeplinește pomilor dorința încet, dându-le mugurii din care răsar florile și le promite că vor avea la vară și fructe. Crengilor strâmbe ale copacilor încep să
ÎMI PLACE PRIMĂVARA, PENTRU CĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_mosneanu_1398006281.html [Corola-blog/BlogPost/347846_a_349175]
-
străine se deschideau spre un teren deschis și spre casele ambasadorilor, înconjurate de vița-de-vie. În spatele lor, soarele se înălțase destul de mult, acum. Dincolo de Galata și spre dreapta, se întindea Bosforul, pe ale cărui maluri estice, încă în umbră, începea pădurea verde. Și-o amintea pe doamna grecoaica, Nurbanu, care, ca valide sultan înaintea ei, stătuse chiar pe acel divan, purtând aceiași cercei cu rubine și perle, în timp ce Safiye o servea. - Ele cred ca eu nu știu că așteapta afară, îi spusese
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
străjuiesc castanii Doar cu amintiri calde mă înfiori. Se topesc ghețarii din Alaska noastră Sania e trasă de câinii știuți, Par așa grăbiți..., se întorc acasă, De un bici de viscol, parcă sunt loviți. Într-un clocot surd, arde ceaiul verde Așchia de brad, flacăra o vede, Ceașca tot așteaptă, mână să-ți sărute Singură pe masă...doar cu doruri multe! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: M-am trezit / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1330, Anul IV
M-AM TREZIT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1408708019.html [Corola-blog/BlogPost/352237_a_353566]
-
despre care habar nu mai au că la origine era dans sacru. Spune-mi, te rog, ce crezi că este de făcut deoarece, de nervi, îmi vine să-i dau cu capul de toate marginile universului, să vadă numai constelații verzi. - Iertare, Mărite Doamne, eu, credinciosul tău slujitor, de când m-au răstignit, acum două zile pe cruce, cu capul în jos, am niște vertijuri groaznice și o teribilă dorință de a la da cu niște asteroizi în cap. Prin urmare sunt
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1414428987.html [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > COPACUL Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Astăzi voi scrie la timpul prezent despre un copac viguros, fiul celor patru anotimpuri: făt-frumosul verde-al primăverii, umbra verii pe timp de caniculă, culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea, solitarul iernii, pe-alei, între nămeți. Scriu așa cum l-am văzut crescând: îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1437638361.html [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
MUZICII Regina muzicii frumoase ești cânturi de zeiță Reverși suave strune din portu-ți de crăiță, Arcușul tău cel molcom tresare din baladă Și plânge peste doine, ce-n triluri ți se scaldă. Răsunetul de coarde sub apriga cântare Trezește codrul verde și valul spart în mare, Cotloanele de munți și-ntinsul de câmpii, Adânc de văi zbârcite și florile zglobii. Ecouri prelungite, vibrate și frumoase Încântă suflul lumii în zilele mănoase, Divina-ți manieră... O, prea sfințită liră! Adulmeci suflul vieții
REGINA MUZICII de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 by http://confluente.ro/ciprian_antoche_1486619810.html [Corola-blog/BlogPost/383401_a_384730]
-
născuți cetățeani liberi într-o țară ocupată de bolșevici - Omul s-a nascut liber, dar pretutindeni este prins în lanțuri universale de femei, nu-i așa? Dar ce mare noroc să te naști în Gradina Maicii Domnului, într-o țară verde numită de toți comentatorii antichității Terra Mirabilis! - Fiind și eu unul dintre voi, născut deci în G-MD din TM, mă înalț să vă spun Domniilor Voastre, cu mâinile pe soarele din pieptul meu numit suflet, că și noi suntem într-un
SCRISOAREA NR.143 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Fragment_din_scrisori_din_mileniul_iii_c_constantin_milea_sandu_1352638585.html [Corola-blog/BlogPost/365793_a_367122]
-
i-a stins toată seminția și i-a-ngropat-o-n zalele zăpezii, pe unde capre negre-și urcă iezii,- iar platoșele rocilor trufia. Singur rămas pe gresii de ardezii, își simte-n solitudine tăria și față-n față stă cu veșnicia, sub viscolele verzi ale amiezii. Durând din vreme veche-n vreme nouă, e ultimul zăgan rămas pe creste. Nu-i pasă dacă grindinile plouă, el știe doar că biruie și este, și-n piscul unde bea azur și rouă, zbârlit, înfruntă secol și
11, MORFOLOGIA UNEI ZILE DE IARNĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/costel_zagan_1454000244.html [Corola-blog/BlogPost/363602_a_364931]