808 matches
-
căzut jos de durere, iar Ioana îi căra cu reteveiul pe unde apuca, pe unde nimerea și în același timp răcnea cât o ținea gura: Săriți, oameni buni, săriți, că mă omoară Baier! Primii oameni care au venit au fost verișorii Ioanei, care au asistat cum îl bătea Ioana pe Ion Baier. Așa l a liniștit Ioana pe fustangiu. După aceea s-a mutat Răchită la Ioana și a luat în serios rolul de tată, că el nu avea copii și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Vestea că la Schinetea este un om pe care-l mănâncă viermii de viu și nu au doctorii ce să-i facă s-a răspândit ca fulgerul și au început să meargă oamenii să-l vadă. Așa a ajuns și verișorul meu Petruț, strănepot al lui Ciolac și moșul meu Arghir, nepot de la fratele lui Ciolac, să-l vadă pe Dumitru Cristescu în beciul de la Schineteia cum îl foiau viermii și cum se văita, iar mâna dreaptă era alături desprinsă de la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
la rândul nostru, îi suntem recunoscătoare. Suntem un popor disperat Azi, aproape toți membrii familiei mele s-au adunat la o masă. E bine că mai sunt alegeri și sărbători, căci mamele își mai văd copiii, nepoții, se mai întâlnesc verișorii, frații, surorile. Azi, este ziua alegerilor, când toată lumea merge pentru a vota pe cineva, am votat și eu, sinceră să fiu, sunt dezgustată de această adunare de oameni din Parlament, care-și fac interesele, iar noi suntem acei care-i
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
în care schimbăm numele sclavilor noștri, fără ca numele schimbat să pară mai puțin potrivit decât cel dat înainte." În familia mea, botezul copiilor a fost întotdeauna o problemă spinoasă. Ardeleni fără simțul umorului, bunicii, unchii și, mai aproape de zilele noastre, verișorii și verișoarele mele aveau o singură obsesie: să facă în așa fel ca numele copiilor să nu poată fi maghiarizate. O rană veche persista din vremea imperiului chezaro-crăiesc: să dăm nume latinești nu pentru că așa ne-a învățat Școala Ardeleană
V-ați gândit vreodată să vă schimbați numele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7195_a_8520]
-
de planetă, pe - iarăși surpriză - Vasile Cârlova. Teste peste teste, percheziții peste percheziții, detectoare de minciuni și infidelități conjugale se intersectează sub ochii vigilentului comisar Stancu. Principalul suspect e mereu distratul Macedonski. Adevăratul vinovat, care se autodenunță, spre stupefacția tuturor, verișorul acestuia. Adică Vlad Zografi. Până aici hazul e nebun, iar actanții sunt hazoși. De aici încolo, o dată cu scena în care toți presupușii cunoscuți ai criminalului deconspirat sunt înșirați complet, cu nume, adrese și posibile, algoritmice, numere de telefon, totul devine
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
Ca la colectivizare șsubl. meaț?ť ș...ț Sus-numitul aparat/ Mi ți l-a deposedat/ De drujbă și chimonou/ Și i-a tras vergi la popou./ Precum știe tot păgânu',/ Codru-i frate cu românu',/ Dar hotarul milenar/ Îi e verișor primar,/ Cum s-a lămurit pe loc/ Samurai a' lu' Amoc.../ După care-a fost cazat în spațiu capitonat/ Și-a primit alt chimonou,/ Alb-imaculat și nou,/ Cu mâneci amplificate/ Legate fundă la spate./ Acum timpul și-l petrece/ Cu
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
păstrat și, după cum se va vedea În continuare, chiar s-au agravat. Ultimul subiect intervievat, Ariana, oferă foarte puține detalii despre situația economică a familiei sale, sub pretextul unei aparente nepăsări precizând chiar că: „... singurele persoane la care țin sunt verișorii mei, pentru care aș face crimă dacă s-ar atinge cineva de ei, și mătușa mea, sora lui tata...”. Face parte dintr-o familie destrămată: „... mama m-a părăsit când aveam doi ani... am fost crescută de bunica... (bunica de pe
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
până atunci nici nu am existat, nu? aveam bani și... de? De taică-meu nici nu are rost să vorbesc... e un pierde-vară, un gunoi pentru mine, nu dau nici doi bani pe el... Singurele persoane la care țin sunt verișorii mei, pentru care aș face crimă dacă s-ar atinge cineva de ei, și mătușa mea, sora lui tata. Imi este ca o mamă, practic ea m-a crescut. Acum am 20 ani și lucrez Într-un night-club. Pentru mine
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
jumătate, Simona trăi în sânul familiei zile de neuitat. Dormea dimineața până târziu, lua micul dejun și apoi făcea un tur prin oraș. Seara, toți trei, tată, mamă și fiică, se așezau la povești. Mai veneau uneori și verișoare sau verișori care se interesau de noua ei viață, dacă profesoratul îi procura satisfacțiile așteptate, unii dintre ei fiind tentați să îmbrățișeze și ei ramura didactică. Simona le dezvăluia cu sinceritate părțile colorate și unele mai cenușii ale acestei profesii, care cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tot orașul la picioare. Apoi spuse: Ce-ai zice și de o țigară? Dacă e bună! Extra! Îi arătă un pachet de Pall Mall și o invită să se servească. Bag seama că ai trecut granița la capitaliști. Da' de unde, verișorul meu, Geo, e lucrător la shopul de la hotel și-mi mai scapă și mie unele delicatese ce-i trec printre degete. Are atâtea obligații... și de unde să ia valută forte, că nu crește, tu, fir-ar să fie, în grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cap până în picioare, ca după o oarecare timp să o întrebe: Nu cumva ești Mona, Mona lui Costache Deleanu? Ba chiar eu sunt, zise Simona slobozind un zâmbet de bunăvoință. Eu sunt Săftica lui Nistor Cărăbăț. Cu tatăl tău suntem verișori de-al treilea, dar se cheamă că tot neamuri suntem. Aracan de mine, da' din ce lume vii, fato? Ei, vin și eu... mai zise Simona fără a detalia, pe fața ei așternându-se o negură de tristețe. Săftica, înțelegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
numească „mătușica”, „lelica”, dar până la urmă revin la „Ionica”, nu li se primește, zic ei. Chiar și copiii lor, pentru care este bunică, o numesc la fel. Se adunaseră împreună cu ocazia unui eveniment; a doua zi, sâmbătă, se căsătorea un verișor, unicul care mai era necăsătorit. Vorbeau despre toate: părinți, copilărie, prieteni, școală, profesori ...Amintiri, amintiri, amintiri frumoase. Câte mai ține minte omul acesta! Aceste momente sunt foarte plăcute, sunt ca o călătorie pe care o fac toți împreună, o călătorie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Se oprise pentru o zi și o noapte la sora mai mare. A doua zi, se înțeleseră să meargă la mormintele părinților. Trecură să vadă mai întâi casa. Sora ei îi spuse că lăsase să trăiască în ea pe un verișor, care-și construia casă, până urma să o termine. Nu găsiră pe nimeni acasă. Intrară doar în curte și atât. Ioana își aminti că acolo , în curte, sora ei începuse să-i spună că îi venea foarte greu să îngrijească
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cât rămânea mai puțin de lucru la rochiță, cu atât Ioanei i se părea mai mult; își imagina deja cum iese în uliță îmbrăcată în rochița ei cea nouă. Se va duce până la mătușica ei, să o vadă cei cinci verișori, apoi până ajunge le ei acasă mai are de trecut pe lângă casa altora, de unde încă știa că o pot vedea multe prietene și vecine... Simțea așa o bucurie! Se gândi ce norocoasă era că avea așa o mamă, îi venea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o casă la alta! În ajunul pomenirii celor Patruzeci de sfinți mucenici din Sevastia, obișnuiam să organizăm o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor. Zicea taică-meu că acela era momentul cel mai potrivit pentru această operație. Era atât de plăcut! Plantam la noi acasă mai întâi, apoi ne duceam la o mătușă, nașa Paraschiva, sora mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mamei: - Da’ eu, mamă, de câte ori am luat fructe din pomii lor, niciodată nu am zis „bogdaproste”. - Să zici măcar de acum înainte și spune și pentru toate acele pentru care nu ai zis, mă sfătui mama. Eu povestisem această istorioară verișorilor și prietenilor mei, unor colegi de clasă care-și aveau drumul spre școală, trecând pe lângă acei pomi. Nu știu dacă toți din ei au zis ce mă învățase pe mine mama să spun, eu, însă, nu uitam niciodată s-o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o casă la alta! În ajunul pomenirii celor Patruzeci de sfinți mucenici din Sevastia, obișnuiam să organizăm o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor.” (Tradiții de familie). Însuși timpul pare a se derula după alte tipare, fiind măsurat de la o sărbătoare la alta, iar evenimentele cruciale, vestite prin glasul de bronz al clopotelor de la biserică, rămân pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
frate, Ioan Mugurel Sasu, scriitor și publicist recunoscut în mediile literare din țară și străinătate, și poate o fărâmă nepotului ce semnează aceste notații. * O poznă a firii, amuzantă și controversată, care nu mi-a înșelat deloc memoria, a fost verișorul Ramiro, progenitura unchiului Milian Doboș, notarul orașului Vama. Fiind conceput de doi veri primari care s-au iubit și apoi s-au căsătorit în ciuda opoziției din familie, Ramiro s-a născut prematur, diform și cocoșat. Mătușa Viorica, învățătoare la școala
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mă de aici ! Ce cauți la școală cu înălțimea ta ?” Am explicat comandantului că am venit să scap de la infanterie și că vreau să fiu repartizat la aeroportul militar Sibiu să-mi satisfac satisfac stagiul militar acolo că am un verișor subofițer. Mi sa răspuns de comandant totuși astfel: „ - Să văd ce știi și dacă ești rezistent la probele practice ce te vom examina !” Am reușit la toate probele teoretice și practice și am rămas cu bine la școala militară, secția
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Ioan GEMAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93211]
-
în ...? - De la Ismail, din sudul Basarabiei, provincie istorică revenită la patria mamă în 1918. Aici se încheagă primele mele amintiri. Tata era ofițer de jandarmi, căpitan, era căsătorit. Mama se trăgea din neamul Teodorenilor (Ionel și Păstorel Teodoreanu îmi sunt verișori). Legiunea de jandarmi din Ismail, avea ca scop principal, limitarea influenței acțiunilor bolșevice în zonă. De altfel știți de revolta de la Tatar Bunar, la lichidarea căreia au participat și jandarmii de la Ismail. Îmi amintesc de vaporul ,,Dacia” care făcea legătura
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
să sară, că ei nu cred în miracole, că nimeni n-are aripi și așa și pe dincolo, aiureli, zicea Coșuță. Și Cristos i-a ascultat și nu a sărit în seara aceea, numai că lui Coșuță i-a spus verișorul lui, iar verișorul lui nu minte, că, dacă Cristos și gașca n-au sărit de pe bloc atunci, e doar pentru că ei o făcuseră altă dată și că deja erau prea plictisiți ca să mai enerveze proștii. Se aruncau toți deodată, cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ei nu cred în miracole, că nimeni n-are aripi și așa și pe dincolo, aiureli, zicea Coșuță. Și Cristos i-a ascultat și nu a sărit în seara aceea, numai că lui Coșuță i-a spus verișorul lui, iar verișorul lui nu minte, că, dacă Cristos și gașca n-au sărit de pe bloc atunci, e doar pentru că ei o făcuseră altă dată și că deja erau prea plictisiți ca să mai enerveze proștii. Se aruncau toți deodată, cădeau liber vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aripi, din care începeau să fâlfâie încet, apoi mai tare, și toți ăia începeau să răcnească și să chiuie, mișcau din aripile lor, cică, până când o luau ușurel mai sus și mai sus și nu-i mai vedea nimeni, nici măcar verișorul lui Coșuță, și numai de pe undeva de prin cer le mai auzeai strigătele și cum îi înjurau pe dinamoviști. Că îi înjurau pe toți dinamoviștii, n-aveam nici o îndoială. Era un lucru la mintea cocoșului că cine stă pe Băiuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tare, să mă facă să-mi doresc nimicirea lui Cristos cu palme, pumni și picioare la prima ocazie pe care aș fi avut-o. Nu-i spuneam însă nimic din toate astea lui Coșuță, iar el continua, uitând definitiv de verișorul lui, să-mi povestească cum l-a văzut pe Cristos la telejurnal prin R.F.G. zburând și omorând naziști, cum a aterizat pe urmă pe cel mai înalt vârf din lume, unul de 12.826 de metri, cum s-a întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
putea înfrâna puzderia de întrebări: Mamă, de ce surorile tale nu ne invită în plimbările lor? Ce le-am făcut? Ce nu le place? Noi, atunci când mergem în parc sau la ștrand, nu ne simțim bine dacă nu chemăm întreg cartierul. Verișorii mei nici nu mai au nevoie să fie poftiți. Cum văd că ne gătim, cum dau fuga să se îmbarce și ei. De ce nu fac și surorile tale la fel? Întrebările fetei, rămase fără răspuns, răneau inima Sandei care, tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]