229 matches
-
usha) gânditoare (mânaș). Harul creștin nu are nimic cu carul boului, nici cu vreun organ trupesc țigănesc. La foame se spune BOKH/BUKH, exact ca în India. Khil - unt sau semen virile? Toți romii din lume folosesc acest cuvânt indian vernacular pentru unt ("ghi" în hindusa de Bollywood). Doar ursarii îl folosesc cu sensul de "semen virile". Un prieten de-al meu, țigan ciubotar, s-a căsătorit cu o ursărița. Pe la începutul căZniciei fiind ei la masă, el i-a dat
VASILE IONESCU, SĂ NU SPUI URSARULUI MĂNÂNCĂ UNT ! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374347_a_375676]
-
a Partidului din iunie și iulie, c...ci nu vor fi dezam...gite. Gorbaciov crede În mod evident c... acestea sînt destul de novatoare că s... calmeze contestația. „Revendic...rile lor (ale balticilor), noteaz... el În Memorii, erau diverse: recunoașterea limbii vernaculare că limb... oficial... În republicile respective, restabilirea imnurilor și drapelelor din 1918, limitarea fluxurilor de imigranți din restul Uniunii, precum și o real... autonomie a republicilor. În ansamblu, toate acestea erau conforme cu textele constituționale și În spiritul celei de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
liturghiei (predica) se desfășurau în română. Ca și în alte limbi neoromanice apusene, la începutul secolului al IX-lea, conținutul predicilor, omiliilor, nu mai era înțeles în latină, iar autoritățile bisericești și seculare (statale) îndemnau la transmiterea credinței în limba vernaculară (populară), la fel s-a întâmplat și în nordul Dunării. Deducem că, în secolele VII-X, evoluția limbajului religios de origine latină se încheiase, devenind unul românesc. Dar latina n-a fost eliminată complet din liturghie (de pildă, în Moravia, se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Accent Foarte comercial Moderat comercial Orientare Doar pentru turiști Pentru turiști Și localnici Cazare Dimensiune Scară mare Scară mică Model spațial Concentrat, zone distincte pentru turism Dispersat, nu există zone distincte pentru turism Densitate Mare Mică Arhitectură Epatantă, internațională Locală, vernaculară Proprietate Străină, corporatistă Locală, familială Statut economic Încasări Mari Mici Legături Cu sectoare din alte regiuni Cu sectoare locale Scurgeri Mari Mici Efect multiplicator Mic Mare Rolul turismului Dominant Suplimentar Reglementare Control Străin, corporatist Local, comunitar Cantitate Mică Mare Principiu
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
1. Comunități urbane / 144 2.2. Cazul Americii / 145 2.3. Arhitectură și comunitate Europa urbană / 150 Capitolul IX. Comunitarismul sau: Comunitatea a murit! Trăiască comunitatea! / 155 1. Forme ale comunitarismului / 156 1.1. În vechime / 156 1.2. Comunitarism vernacular, comunitarism filosofic și comunitarism politic / 157 1.3. Comunitarismul "nou" / 158 2. Disputa liberalism comunitarism / 161 3. Comunitarism / individualism / 167 Capitolul X. Ferdinand Tönnies / 171 1. Exegeză / 171 2. Gemeinschaft und Gesellschaft / 179 PARTEA A DOUA / 185 Capitolul XI. Intermezzo
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pe firul logic o treaptă, am descoperi că există (ntr-adevăr fluvii care atrag o mulțime de afluenți, fără a-i atrage (nsă pe toți. O astfel de (ncadrare se potrivește, credem noi, prezentului demers, asumându-ne poziționarea între adepții comunitarismului vernacular. Oricât de relevantă în sine ar fi analiza comunității, ea este aici realizată în special pentru a evidenția importanța abordării comunitariste pentru sesizarea cauzelor adânci care conduc la capacitatea foarte redusă de reacție colectivă în spațiul românesc. Oare cât de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de mineri, pescari, oțelari, agricultori etc. unde membrii erau legați de o arie restrânsă. Imediat după acestea vine vecinătatea, caracterizată de o economie a întrajutorării, de stimă și respect inter-generațional. Fiecare dintre cele trei tipuri de comunitarism identificate de Frazer (vernacular, filosofic, politic) se referă la spațiu, la localizare. Pentru cel dintâi, locul de muncă, în școală, acasă etc. este cel care generează conflicte și anxietăți care conduc la activități ce își propun reîntoarcerea la comunitate sau conturarea acesteia. Totodată, locul
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
comunități. "Astfel, arată Triandis, dezbaterea comunitaristă este în primul rând una filosofică și încearcă să definească o ordine socială dezirabilă" (1995: 40) axată pe valorile de bază ale comunitarismului și anume autonomia, corectitudinea, raționalitatea, legea și dragostea. 1.2. Comunitarism vernacular, comunitarism filosofic și comunitarism politic (n anii '70, în cadrul democrațiilor occidentale s-au rulat dezbateri cu o deosebită relevanță politică având ca element central probleme care marchează societățile respective fără a li se fi găsit soluții până atunci. În acest
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
li se fi găsit soluții până atunci. În acest context, unii au subliniat importan(a comunit((ii mai presus de orice. Rezolvarea oric(rei probleme s-ar afla (n construcția comunită(ilor. Frazer nume(te acest tip de discurs "comunitarism vernacular". (n filosofia politic( (( (n teoria politică exist( o formă elaborată a acestuia, apărută (n principal ca o critică a individualismului liberal, desemnat drept "comunitarism filosofic". Originile comunitarismului filosofic sunt legate de un melanj de mai multe orient(ri filosofice incluzând
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
statului de a impune folosirea limbii franceze au avut drept scop lizibilitatea practicilor locale. Autoritățile insistau ca fiecare document (testament, contract de vânzare, de Împrumut sau de alt tip, titlu de proprietate) să fie redactat În franceză. Elaborate În limbile vernaculare locale, aceste documente ar fi fost opace pentru funcționarii trimiși de la Paris și practic imposibil de armonizat cu proiectele centrale de standardizare juridică și administrativă. Campania de centralizare lingvistică a avut un oarecare succes deoarece s-a derulat În paralel
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ca limbă internațională), Lazar Zamenhof, care Își imagina că va elimina astfel naționalismele parohiale ale Europei. Totuși, este foarte clar de ce esperanto, căreia Îi lipsea sprijinul unui stat puternic care să impună adoptarea ei, nu a reușit să Înlocuiască limbile vernaculare sau dialectele existente pe continent (după cum le place specialiștilor În sociolingvistică să spună, „o limbă națională este un dialect cu o armată În spate”). Esperanto era o limbă extrem de inconsistentă, fără rezonanțele, conotațiile, metaforele curente, literatura, istoria orală, expresiile fixe
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mai rău lucru care i s-ar putea Întâmpla unui editor ar fi ca sfatul lui să provoace eșecul unei recolte. Ca urmare a acestei prudențe comerciale, se poate pierde timp prețios de creștere de dragul preciziei. Sfatul indigenului este, dimpotrivă, vernacular și local, adaptat caracteristicilor unui anumit ecosistem; el se referă la frunzele de stejar de acolo, și nu la frunzele de stejar În general. În ciuda specificității sale, funcționează incredibil de bine și În alte zone. Poate fi urmat oriunde În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
semnificații noi, plasându-și frecvent contribuțiile în perspectivă comparată. În Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți pornește de la prima versiune în limba română a acestei cărți populare și relevă că traducerea de la mijlocul secolului al XVII-lea reproducea în limba vernaculară un text care, în versiunea slavonă, intrase de aproape două secole și jumătate în circuitul culturii românești, păturile sociale cultivate cunoscându-l și difuzându-l intens. Sunt trecute apoi în revistă principalele versiuni ale cărții: medio-persane, arabe, persane, ebraice, grecești
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
dar și mare amator de comparatisme lingivistice, prin care se înțelege la momentul respectiv jocuri cu cuvintele și etimologii inventive. De altfel, secolul al XVII-lea este martorul a două fenomene interesante, dintre care Olender zăbovește numai asupra unuia: apariția vernacularelor și problema deșteptării unor instincte naționale. Pentru a căpăta legitimitate și a se impune, aceste noi limbi își caută un strămoș ilustru, un "idiom ancestral" care să le fi conținut în germene, laolaltă cu toate celelalte limbi europene. Celălalt fenomen
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
varietățile (câteodată) și sensul lor terapeutic, cu trimiteri Încrucișate care Îl transformă, pentru erudiți - de altfel, așa cum intenționa autorul -, Într-un veritabil Honigberger Dispensatory cu un imens farmec revolut. A fost continuat de J.L. Stewart, Punjab Planta, comprinsing Botanical and Vernacular Names and Uses, Lahore, 1869. 330. Această mărturisire finală poate să se fi aflat În legătură cu prezumțiile de lipsă a acurateții pe care le-a formulat, Înainte de publicarea volumului, dar după scrierea sa, Horace Hayman Wilson, În scrisoarea sa către autoritățile
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
siddhiț, deși atestate În textele literare, trec pe planul al doilea: rezultatele tehnicilor yoga erau cele care pasionau «publicul» obsedat de imaginile mitice ale libertății absolute și ale nemuririi. Nicăieri nu surprindem mai bine decât În folclor și În literaturile vernaculare adevărata funcție pe care o Îndeplinește Yoga În economia spirituală a Întregii Indii”1. Mai important este că Eliade știa că un fenomen similar este și adopția europeană (inclusiv românească) a temei (ceea ce ar merita un studiu separat, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unui Leonardo da Vinci -, simt tot mai acut nevoia împărtășirii achizițiilor unui cerc cât mai larg de receptori, aparținând unui popor decăzut acum, dar care odinioară, prin strămoși, fusese purtătorul unei strălucite civilizații. Transmiterea cunoștințelor (de orice soi) în limba vernaculară le apare cărturarilor drept capitală pentru eliminarea „neînțelegerii” (barieră creată de limba străină), inteligibilitatea (cerută de renascentiști) fiind apoi premisa eradicării „neînvățăturii”. Nici un lucru nu li se arată mai „jalnic” și mai „plânguros” decât absența instrucției. Pentru acești cărturari, laici
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
compromise prin esența și mai cu seamă prin derapajele extraliterare deplorabile, ideile p. au supraviețuit, vitalitatea lor fiind legată de preeminența sentimentului legitim național, dar în primul rând a orgoliului disproporționat pe care acest sentiment îl generează într-o mentalitate vernaculară, insuficient adaptată la normele și exigențele lumii moderne. Repere bibliografice: Edgar Papu, Protocronismul românesc, SXX, 1974, 5-6; Dan Zamfirescu, Istorie și cultură, București, 1975, passim; Edgar Papu, Din clasicii noștri. Contribuții la ideea unui protocronism românesc, București, 1977; [Dezbateri referitoare
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
și bucovinean lângă hibrizi bizari făcuți din aluviuni slave, maghiare, nemțești, evreiești etc., neaoșisme coexistând cu vorbirea gazdelor, care nu sunt din partea locului (căci „noi vobiăm limbiele toatie, numai franțuzeinește spețial mă abțin”). Și limbajul naratorului se împănează cu forme vernaculare, unele poate chiar proprii creații: abârglă, beancă, butdulă, ciupos, găpurele, gogleț, hutupește, pirș, zgumți ș.a.m.d. Astfel, excursia cinegetică pare doar un prilej pentru o incursiune de arheologie lingvistică fabulos-ilară. Lupii stabilește un pattern stilistic care poate fi regăsit
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
fi corupția la vârf sau educația tinerilor și a adulților din Biserică, au rămas subiecte aproape neatinse. În cazul ultimei exigențe - obligația catehizării propriilor credincioși - Biserica Ortodoxă din România a eșuat. O „buturugă mică” precum Malta ar putea răsturna orgoliile vernaculare, dacă luăm în calcul că un sfert din populația activă a acestei țări face parte din programul de neocatehumenat postbaptismal al Bisericii Romano-Catolice inițiat în ultimele decenii. Reintroducerea „religiei” în școli nu poate reprezenta, în sine, o izbândă. În fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
proiectului colonialist. Păstorii ortodocși - mulți dintre ei monahi, precum Sf. Herman din Alaska (1756-1837) - au știut să adopte un limbaj dezinteresat, punând accentul pe bunătatea Evangheliei lui Iisus Hristos și pe virtuțile iubirii și iertării. Ei au arătat cum cultura vernaculară nu poate fi disprețuită din considerații dogmatice zeloase, care pun „acribia” înaintea „dragostei”. Confruntați cu problema primirii altor neamuri la credința pravoslavnică, nenumărați preoți misionari au înțeles că ortodoxia nu poate fi redusă la sinteza liturgică bizantină din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ele, dar nu total străine de principiul unei normativități universalizabile. Se reclamă insistent, în special de către lumea academică americană „politic corectă”, singura care se mai crede îndreptățită moral să facă judecăți de valoare, dreptul inalienabil la ceea ce aș numi emotivitate vernaculară, parte a dreptului mai vast la tot ceea ce sintagma „stil de viață”, mereu mai cuprinzătoare, desemnează astăzi, de la gimnastică și dietă la Weltanschauung. Totuși, ideea că aproapele tău e diferit nu a fost complet absorbită nici de societatea americană, în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Association of Advertising Agencies, Jerry Gibbons, o spune perfect (traduc de pe situl NCM): „(Sondajul) demonstrează că mediile etnice și reclamele comerciale pe care le conțin operează o legătură emoțională cu consumatorii etnici”. Nimic mai profitabil decât cunoașterea și exploatarea emotivității vernaculare! Oricât de emancipator a fost considerat de propunătorii săi, dreptul la diferență este recuperat de capitalismul postmodern... Nici măcar „coca-colonialismul” nu mai este ce era: din megamașină care de-culturează lumile tradiționale și instituie interminabila reproducere a identicului postistoric, a devenit, grație
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
plăcea să văd cândva o analiză amănunțită a lumii noastre cultural-academice, în care unii dintre participanții cei mai interesanți intervin din cele mai diferite colțuri ale lumii. Distanța nu ajută întotdeauna, fiindcă multe dispute culturale au o dimensiune informală și vernaculară greu de urmărit de pe alt continent; dar „exercițiul distanței”, distanțarea empatică, favorizează, pe de altă parte, judecata critică. Poate că dreapta cumpănă și luciditatea aduse de cartea lui Mark Lilla în interpretarea câtorva episoade celebre de „tiranofilie”, despre care au
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
al IX-lea, de către un călugăr irlandez, trăitor Însă În Lotharingia. Poemul relatează peripețiile faimosului călugăr din secolul al VI-lea pe mările Nordului În căutarea paradisului terestru. Până În secolul al XIII-lea s-au realizat numeroase traduceri În limbi vernaculare, dintre care cea mai cunoscută e În dialectul anglo-normand (autorul ei este tot un călugăr, Benedeit). Brendan parcurge un itinerariu deopotrivă fascinant și Înfricoșător, acostând pe insule ciudate, pline de păsări, vizitând castele de un lux divin, celebrând o slujbă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]