217 matches
-
mai multă dragoste, credință, speranță și iertare.” Gibson inițial a anunțat că va folosi două limbi vechi fără subtitrare și că se bazează pe "povestirea filmică". Deoarece povestea Patimilor este atât de bine cunoscută, Gibson a dorit să evite limbile vernaculare, totul pentru a surprinde publicul: Cred că este aproape contraproductiv să spunem unele dintre aceste lucruri într-o limbă modernă. Te face să știi pe din afară care va fi următoarea replică, ca atunci când auzi "a fi sau a nu
Patimile lui Hristos (film) () [Corola-website/Science/297172_a_298501]
-
neoclasicismului (însemnând "clasicism nou"). De fiecare de fiecare dată când a fost reînviat, acesta a fost diferit. Stilul Misiunea spaniolă a fost reînviat 100 mai târziu ca "Misiunea Renașterea", și în curând a evoluat dând naștere „Renascentismului Colonial Spaniol”. Arhitectura vernaculară, care se manifestă și este proprie unei țări, lucrurile funcționează ușor diferit și este listată separat. Este o metodă nativă de construire, utilizată de obicei de localnici, cu ajutorul și capacitatea forței de muncă specifice locului, metode și materiale locale, și
Stil arhitectural () [Corola-website/Science/327734_a_329063]
-
la traducerea textelor liturgice și religioase. Ea a fost prezervată mai mult în comunitățile sefarde din Anglia, America de Nord și Olanda, care au trecut mai repede la folosirea curentă a limbilor țărilor de adopțiune - engleza și respectiv, olandeza. În schimb, iudeo-spaniola "vernaculară" sau judezmo este limba vorbită, cu sintaxă romanică ca și cea a spaniolei, și care vreme de secole a fost folosită în familie și în cartier de evreii sefarzi din Balcani, Turcia, Palestina, Italia și de cei din Maroc, Algeria
Limba ladino () [Corola-website/Science/298193_a_299522]
-
a literaturii clasice egiptene. De asemenea, Papirusul lui Westcar cuprinde un set de poveștile spuse lui Khufu de către fiii săi cu privire la minunile realizate de preoți. "Instrucțiunile lui Amenemope" este considerată o capodoperă a literaturii orientale. Spre sfârșitul Noului Regat, limba vernaculară a fost mai des folosită pentru a scrie piese populare, cum ar fi "Povestea lui Wenamun și Instrucțiuni de oric"e, care relatează povestea unui nobil, care este jefuit pe drum pentru a cumpăra cedru din Liban și luptă să
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
în alte limbi, precum în franceză "sodomie" (verb sodomiser), spaniolă "sodomía" (verb sodomizar) sau portugheză "sodomia" (verb sodomizar), sunt folosite exclusiv pentru a desemna sex anal penetrativ, cel puțin de la începutul secolului al XIX-lea. În aceste limbi, termenul este vernacular (în alte culturi are sens strict legal); cuvântul sex este de obicei asociat cu consimțământ și plăcere în ceea ce privește parteneri implicați și adesea se evită direct menționarea a două aspecte ale tabuului social - sexualitatea umană și anusul - fără a se feri
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
pătura conducătoare s-a maghiarizat, trecând la catolicism în urma persecuțiilor religioase (ceea ce a provocat subjugarea „țărilor” românești și includerea lor în comitatele ungurești sau săsești), dar în Țara Românească și în Moldova, conducătorii și-au păstrat credința ortodoxă și limba vernaculară română, „țările” fiind incluse în „județele” Țării Româneaști sau în ținuturile Moldovei. În secolul VII, Maghiarii, ramură a triburilor fino-ugrice, originari din estul Munților Urali, au intrat în contact cu Bulgarii din bazinul mijlociu al fluviului Volga și au coborât
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Madagascar și Asia practicele agricole intense au afectat negativ numărul pupezelor. Pupezele sunt încă persecutate de către vânătorii din Europa de Sud și unele părți ale Asiei. Această pasăre inconfundabilă are un istoric lung în cultura umană. Numele sau științific și vernacular este onomatopeic în mai multe limbi. Hrana pupezei include insecte dăunătoare agriculturii și silviculturii și utilitatea acesteia în controlul acestor dăunători a fost recunoscută. Pupăza este protejată prin legi naționale.
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
a-l atinge pe Dumnezeu. Unii cercetători consideră că au existat două versiuni ale acestei cărți, cea mai completă fiind scrisă în limba latină, după ce o versiune mai succintă fusese aprobată de Cardinalul Giacomo Colonna. În consecință, manuscrisele în limba vernaculară nu ar fi decât traduceri din originalul în limba latină. După alți cercetători, este mai probabil ca scribul să fi notat cuvintele Angelei în limba vernaculară și apoi, după ce ea s-a declarat de acord cu textul, să le fi
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
versiune mai succintă fusese aprobată de Cardinalul Giacomo Colonna. În consecință, manuscrisele în limba vernaculară nu ar fi decât traduceri din originalul în limba latină. După alți cercetători, este mai probabil ca scribul să fi notat cuvintele Angelei în limba vernaculară și apoi, după ce ea s-a declarat de acord cu textul, să le fi tradus în latină. În 1298 "Memorialul" era terminat și începuse să circule în Umbria. Este important de înțeles că, în această lucrare, apar două persoane distincte
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
rit al Romei, trecându-se apoi prin decretele Conciliului Vatican II la niște liturghii hibrid în 1965, ca, mai apoi, în 1969 Liturghia Romană încetând să mai existe, să fie înlocuită cu o variantă reformată de factură protestant-lutherană, celebrată în vernacular (limba poporului). În majoritatea țărilor, limbajul folosit în celebrarea Liturghiei a fost latina, exceptând Dalmația, unde s-a primit un indult pentru folosirea limbii slavone. După Conciliul Vatican II (1962-1965) și până la abolirea Liturghiei Romane în 1969, încet-încet s-a
Ritul tridentin () [Corola-website/Science/308100_a_309429]
-
domeniu, coroborate cu anumite idei ale filozofiei romantice, au avut ca efect faptul că limbile au primit o conotație politică: limba folosită în administrație este luată drept limbă de Stat, în vreme ce numeroși tineri instruiți încep a-și impune limbile "lor" vernaculare ca limbi literare - astfel sunt tipărite primele gramatici și primele dicționare ale unor limbi cu o istorie culturală mai mult sau mai puțin firavă ("Elementa linguae daco-romanae sive valachicae" în 1780, prima gramatică rusă în 1802, cehă în 1809, ucraineană
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
treptat. Când Dioclețian împarte Imperiul în patru prefecturi, el numește în fruntea fiecăreia dintre ele un prefect al pretoriului. În latina medievală, termenul "præfectus" era utilizat pentru a indica diferite poziții administrative, militare, judiciale, etc., de obicei împreună cu un termen vernacular precis. Termenul este utilizat de către Biserica Romano-Catolică a cărei terminologie legală este bazată foarte mult pe terminologia legală romană. Modelul francez a fost copiat într-o serie de alte țări: Alte tipuri de prefect: În România, un prefect este reprezentantul
Prefect () [Corola-website/Science/305880_a_307209]
-
acestei răspândiri globale, s-au dezvoltat diverse dialecte ale englezei, precum și limbi creole bazate pe engleză. Varietățile majore ale englezei includ, în cele mai multe cazuri, mai multe subvarietăți, precum argoul Cockney în cadrul englezei britanice; engleza Newfoundland în cadrul englezei canadiene; și engleza vernaculară afro-americană, precum și engleza sud-americană, în cadrul englezei americane. Engleza este o limbă pluricentrică, lipsită de o autoritate lingvistică centrală, cum de exemplu pentru Franța este "Académie française"; și, cu toate că nici o varietate nu este considerată cea standard, există unele accente care au
Limba engleză () [Corola-website/Science/296521_a_297850]
-
urbane, viitoare orașe moderne, din Moldova epocii regulamentare (1830-1840), însemnau o colecție de comunități etnoculturale, cu viață distinctă, dar care reușeau, organic, să funcționeze urban, împreună, fără să vorbească aceeași limbă și folosind româna de multe ori doar ca limbă vernaculară administrativă. Mi-am dat seama atunci că sunt separat de o memorie istorică cu totul și cu totul interesantă, care este ștearsă din mintea mea, din varii motive. Iașii contemporani mie nu aveau pic de evreitate. Nu mai aveau armeni
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
ei vorbesc aceeași limbă”, a light version of Romanian, but they speak the same language, but it is Romanian. „Vorbesc aceeași limbă, este o variantă, o versiune ușoară de limbă română, dar este aceeași limbă”. Când spun acest lucru, și vernacularul în limba engleză îmi permite să fac această nuanță, referința se face clar la conținutul lexical, pe de o parte, care este altfel amenajat în limba română cum se vorbește ea pe teritoriul dintre Prut și Nistru; doi: accentul dialectic
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
statului de a impune folosirea limbii franceze au avut drept scop lizibilitatea practicilor locale. Autoritățile insistau ca fiecare document (testament, contract de vânzare, de Împrumut sau de alt tip, titlu de proprietate) să fie redactat În franceză. Elaborate În limbile vernaculare locale, aceste documente ar fi fost opace pentru funcționarii trimiși de la Paris și practic imposibil de armonizat cu proiectele centrale de standardizare juridică și administrativă. Campania de centralizare lingvistică a avut un oarecare succes deoarece s-a derulat În paralel
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
ca limbă internațională), Lazar Zamenhof, care Își imagina că va elimina astfel naționalismele parohiale ale Europei. Totuși, este foarte clar de ce esperanto, căreia Îi lipsea sprijinul unui stat puternic care să impună adoptarea ei, nu a reușit să Înlocuiască limbile vernaculare sau dialectele existente pe continent (după cum le place specialiștilor În sociolingvistică să spună, „o limbă națională este un dialect cu o armată În spate”). Esperanto era o limbă extrem de inconsistentă, fără rezonanțele, conotațiile, metaforele curente, literatura, istoria orală, expresiile fixe
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
mai rău lucru care i s-ar putea Întâmpla unui editor ar fi ca sfatul lui să provoace eșecul unei recolte. Ca urmare a acestei prudențe comerciale, se poate pierde timp prețios de creștere de dragul preciziei. Sfatul indigenului este, dimpotrivă, vernacular și local, adaptat caracteristicilor unui anumit ecosistem; el se referă la frunzele de stejar de acolo, și nu la frunzele de stejar În general. În ciuda specificității sale, funcționează incredibil de bine și În alte zone. Poate fi urmat oriunde În
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
că amândoi aveau o reală slăbiciune pentru prăjiturile de la supermarket și pentru dulciurile asortate care se vând pe la cinematografe. — Dar de chișcă ce părere ai? Întrebă Sam. Pe Ruby o izbi cuvântul „chișcă“. Tipul chiar se străduia să folosească termeni vernaculari. Mor după ea, Îi răspunse. Grăsimea Îi dă o savoare aparte. Și știi după ce mai mor? —După ce? Sandvișuri cu spaghete din conservă, pe pâine albă, cu unt și cu Marmite. —Aoleu, râse el, asta-i din cale-afară de gras. Spaghetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
numeroaselor experiențe, a fost educată în primul rând la școala 288 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 278. 289 S. H. Rigby, op. cit., p. 127. (trad. n.) 290 Susan Signe Morrison, Don’t Ask, Don’t Tell: The Wife of Bath and Vernacular Translations, în „Exemplaria”, University of Florida, nr. 1, 1996, p. 97. (trad. n.) 291 S. H. Rigby, op. cit., p. 140. 292 Ibidem. 98 trăirilor autentice, pentru ca apoi să dobândească și unele cunoștințe livrești. Libertatea de a-și alege soțul sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Not a love story: sexual aggression, law and order in Decameron X 4, în „The Romanic Review”, Nov 1995, vol. 86, nr. 4, pp. 623639. 81. Morrison, Susan Signe, Don't Ask, Don't Tell: The Wife of Bath and Vernacular Translations, în „Exemplaria”, University of Florida, vol. 8, nr. 1, spring 1996, pp. 97-123. 82. Mosher, Harold F., Jr., Greimas, Bremond, and the Miller's Tale, în „Style”, fall 1997, vol. 31, nr. 3, pp. 480-500. 83. Nelson, Marie, "Biheste
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de o ironie evidentă și emoționantă să vezi un servitor care oferă ospitalitate stăpânului său. Primirea este în același timp indubitabilă, dar fiind vorba despre cocioaba unui porcar, dicția este lipsită de emfaza tradițională, iar Homer recurge la un limbaj vernacular, adaptându-l dicției unui eveniment ne-eroic. Această scenă tipică de ospitalitate nu are loc în palatul unui rege, într-un cadru eroic, ci la un porcar care nu poate oferi măcar o baie oaspetelui (singurul element clasic absent aici
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a Partidului din iunie și iulie, c...ci nu vor fi dezam...gite. Gorbaciov crede În mod evident c... acestea sînt destul de novatoare că s... calmeze contestația. „Revendic...rile lor (ale balticilor), noteaz... el În Memorii, erau diverse: recunoașterea limbii vernaculare că limb... oficial... În republicile respective, restabilirea imnurilor și drapelelor din 1918, limitarea fluxurilor de imigranți din restul Uniunii, precum și o real... autonomie a republicilor. În ansamblu, toate acestea erau conforme cu textele constituționale și În spiritul celei de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
păgân], derivat de la latinul pagus, câmp, lucru și mai periculos (în 1690, Furetière încă scrie païsage). Pentru poeți și italieniști, a mângâia astfel carnea lumii era o injurie adusă Antichității, de care puteau fi în stare numai naturile grosolane și vernaculare precum flamanzii, care nu văd mai departe de nasul lor. Michelangelo, de la înălțimea Idealului, ar fi ironizat această rustică superficialitate septentrională: "Pictura lor reprezintă doar trențe, ziduri, câmpuri verzi, desișuri de arbori, fluvii și poduri, cărora li se spun peisaje
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imobil, sincopă de eternitate, tăietură verticală în infinitul încremenit al divinului. Arta este lentă, dar arată deja figuri în mișcare. Vizualul nostru este în rotație constantă, ritm pur, obsedat de viteză. Lărgire a spațiilor de circulație. Idolul este autohton, puternic vernacular, înrădăcinat într-un sol etnic. Arta este occidentală, țărănească, dar circulatoare și înzestrată pentru călătorie (Dürer în Italia, Leonardo în Franța etc.). Vizualul este mondial (mondoviziune), conceput încă de la fabricație pentru o difuzare planetară. Fiecare vârstă are limba ei maternă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]