296 matches
-
din sediul Comitetului Central se va putea face numai cu aprobarea șefilor secțiilor C.C. al P.C.R. 7.XII.1968 IV/100 ex. NOMENCLATORUL funcțiilor care au dreptul la legitimație pentru acces în sediul C.C. al P.C.R. 1.Legitimații de culoare vernil, valabile pentru toate intrările în sediul C.C. al P.C.R. -Membrii și membrii supleanți ai C.C. ai P.C.R. -Membrii Comisiei Centrale de Revizie a P.C.R. -Membrii Colegiului Central de Partid -Membrii Consiliului de Stat al R.S. România, vicepreședinții și secretarii Marii
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
diferite tipuri de munci (tabel 8.4.). Tabel 8.4. Efecte compensatoare ale cromaticii industriale Caracterul muncii și condițiile de ambianță Caracterul culorilor recomandate Culoare Muncă manuală cu eforturi fizice dinamice Procese de supraveghere Culori odihnitoare (nuanțe pastel) Bleu, roz, vernil Muncă monotonă Culori stimulative (nuanțe vii) Roșu, portocaliu Muncă la temperaturi ridicate Muncă în încăperi iluminate natural Culori reci Verde, bleu Muncă la temperaturi scăzute Muncă în încăperi iluminate artificial și puțin aerisite Culori calde Crem, roz, portocaliu Munca în
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Roșu, portocaliu Muncă la temperaturi ridicate Muncă în încăperi iluminate natural Culori reci Verde, bleu Muncă la temperaturi scăzute Muncă în încăperi iluminate artificial și puțin aerisite Culori calde Crem, roz, portocaliu Munca în locuri zgomotoase Culori liniștitoare Verde, albastru, vernil Bogathy (2002) prezintă următoarele recomandări pentru o ambianța cromatică optimă: să se utilizeze pentru pereții interiori culori care nu distrag atenția și care rețin murdăria (gri, verde-albăstrui); să se folosească tonuri calde (crem, roz) în halele friguroase și tonuri reci
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
datele din tabel Liniile 2-10 din tabel, aliniate la centru vor fi completate cu date fictive d) Salvați fisierul cu numele fis2.html. Aplicația 3 Creați o pagină Web cu limbajul HTML. Cerințe: a) Fundalul paginii să fie de culoare vernil, link-urile nevizitate marcați-le cu culoare negru iar cele vizitate cu culoare alb, textul să fie scris cu titlu H4, lăsați 2 rânduri libere. b) Creați o legătură la site-ul M.E.C.T. www.edu.ro pe textul Doriti sa
APLICAŢII PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT EVALUAREA COMPETENŢELOR DIGITALE by PAULA MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/324_a_604]
-
cu justiția comunistă, dar pe atunci ne-a uluit, ne-am trezit în crunta realitate strâmbă, din încă adormitoarele lozinci în limba de lemn a „lumii drepte”). Așadar, „evident”, reclamantul a câștigat procesul, B. a plătit «cheltuieli de judecată», dulapul vernil de bucătărie a rămas neclintit ani de zile, «servanta» s-a alipit de un frigider «Fram», parchetul nu s-a mai curățat ani de zile. Nu (mai) știu dacă B. a pățit ceva la Partid, dar poate că nu, pentru că
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
stejar, vedeau, în hol (care avea doar umbre înnegrite pe locul tablourilor, fie vândute, fie depozitate în camera mamei), un cuier de haine cu ciorapii puși la uscat de către «colocatari», eventual șí alte rufe, mai intime, apoi dulapul de bucătărie vernil lângă bufetul de nuc, și zăreau (până să-i poftim, repede, în dormitor) o tânără în capod înflorat de «zenana», mergând cu vase către bucătărie, sau un bărbat în pijama, trecând (spre baie) cu prosopul pe umăr. Uneori, mai auzeau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
camera. Mobilierul includea canapele și fotolii de piele din London Holiday, iar capetele de zebră de pe pereți erau din Jungle Bwana. Ușile batante care dădeau spre dormitor fuseseră recuperate din salonul de pe platoul filmului Furie pe Rio Grande. Mocheta era vernil, cu dungi violete, iar pe cuvertura de pe pat o aprigă amazoană se înecase de plâns în Cântec din pampas. Audrey zise: — Meeks, ai cumpărat tu toate astea? Cadouri de la un unchi bogat. Vrei ceva de băut? — Nu beau. — De ce? — Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai fi Îngrășat vreo cincisprezece kilograme, ar fi fost chiar frumoasă. ― Ai găsit ceva drăguț? mă Întrebă ea, jucându-se cu vârfurile părului său lung și blond. ― Nu chiar. ― Mie mi-a plăcut aia, zise ea arătând către o bluză vernil, dar toate numerele Îmi erau prea mari. Probabil toate numerele din lume Îi erau prea mari. Iar ea chiar părea să se laude cu asta, de parcă a cântări patruzeci de kilograme la cei șaptesprezece ani ai săi era un motiv
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pe scaun, telefonul în față. Gina își bea cafeaua la serviciu, toți își beau cafeaua la serviciu, deși nu există de cumpărat cafea nicăieri. Cum venea, Gina dispărea în spatele ghișeului, revenea cu ceașca umplută într-o mână și cu bluza vernil orange bordo în cealaltă mână, uitând că a rămas doar în sutien. Se apleca peste registru, aranja pixurile și abia într-un târziu trăgea bluza pe umeri. Moment în care și roșea, scurt, provocator. „Chiar n-a venit încă profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o motocicietă cu care duminică vor... I-am strigat atunci să înceteze și m-am repezit în stradă. Plângeam în hohote, noroc că era întuneric. Treceam plângând pe lângă vitrinele cu costume de schi, pe lângă atelierele de reparat televizoare, prin lumina vernil a magazinelor de pantofi. Știam că o pierdusem și totuși nu puteam să înțeleg asta. Era ca și când cineva mi-ar fi spus ca am murit sau că murise Gina. Nu îmi puteam imagina cum vor trece zilele în care o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
uit niciodată, a fost Ester. M-am mai întîlnit cu ea acum vreo doi ani. Treceam pe Magheru, prin dreptul restaurantului Grădinița, când mă oprește o femeie cât un cal, cu vulpile pe ea grămadă, cu o pălărie cu voaletă vernil și cu un buchețel liliachiu în mâna cu mănușă de ață. N-am recunoscut-o la început, dar privind-o mai bine i-am văzut trăsăturile acelea greu de confundat, buzele subțiri și reliefate, nasul acvilin, privirile triumfătoare, leonine, radiind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
putea ridica din pat. Surorile și câte un doctor brunet, în bluză albă cu mâneci scurte, treceau grăbiți de la un pavilion la altul. Am urcat niște scări de ciment, în spirală, posomorâte și reci, pe lângă niște pereți vopsiți cu ulei vernil. Am deschis o ușă mare, cu glasvand, și am intrat într-un culoar nesfârșit, la fel de vernil. Am mai deschis apoi nenumărate alte uși, care dădeau în alte culoare tăcute. Mereu mă așteptam să intrăm în salonul mamei și mereu coteam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
treceau grăbiți de la un pavilion la altul. Am urcat niște scări de ciment, în spirală, posomorâte și reci, pe lângă niște pereți vopsiți cu ulei vernil. Am deschis o ușă mare, cu glasvand, și am intrat într-un culoar nesfârșit, la fel de vernil. Am mai deschis apoi nenumărate alte uși, care dădeau în alte culoare tăcute. Mereu mă așteptam să intrăm în salonul mamei și mereu coteam, urcam, coboram pe culoarele întortocheate. Din loc în loc, câte o ușă numerotată era deschisă și vedeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în câmp. Spațiul, fără imaginea ei, rămase dureros de gol. Curând am fi preferat însă să rămână așa, căci din al doilea ou, al Garoafei, ieși o omidă gigantică. Tîrîndu-se, lăsa în urma ei o dâră de bale, ca un jeleu vernil. Boabe mari din acest mucilagiu îi rămăseseră presărate în perii lungi de pe corp. Era albastră cu pete galbene, iar capul negru ca smoala, lipsit de ochi, avea mandibule puternice, tot negre, ascuțite. Partea din față a corpului și-o târa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cât colo și-o clipă m-am sprijinit cu fruntea de ușa stacojie. Am întredeschis-o și am intrat. Mă aflam într-o cameră de mărime mijlocie, cu pereții zugrăviți într-un galben-crem liniștitor. Peste parchet se întindea un covoraș vernil cu desene rombice negre și albe. Camera era mobilată modest: un dormitor ieftin alcătuit din câteva piese furniruite cu lemn gălbui. Pe peretele pe care se afla ușa în pragul căreia stăteam se găsea un șifonier. Pe șifonier, două valize
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o lumină roșie avea darul să sugereze un strat de tăciuni fierbinți. Pentru cine nu credea în veridicitatea acelei imitații de tăciuni se ofereau saci cu cărbuni, de diferite mărimi, expuși chiar la piciorul grătarului. Un umbrar alb cu dungi vernil prelungea spațiul deschis din spatele unui automobil station, iar o masă pliantă înconjurată de scaune pliante era așternută pentru cinci persoane, cu tacâmurile de rigoare, toate, bineînțeles, de plastic. Privirea lui Nestor întâlni drept fundal, întinsă pe toată înălțimea vitrinei, o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întâlnit bărbați care nu purtau rochițe, dar afară de faptul că erau bărbați nu prea aveau cu ce să se laude. Lucian băga de seamă că și pe Mirel Poenaru îl îmbrăcaseră într-o rochie de hârtie creponată. Hârtia lui era vernil, iar fâșiile arătau altfel: în loc să i le taie în franjuri cu foarfecele, răsuciseră puțin marginea hârtiei și marginea se ondulase într-un chip încântător. Dar încântarea trebuia amânată. Nu se mai auzea vuietul îndepărtat de glasuri ce venise până atunci
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Piper sălbatec, dafin de câmp, / Fructul cornului tânăr însămânțând luna, / Toate acestea într-un alambic, / Ca într-o vrajă continuă se înfrățesc. / Proaspete arome la fântâna cu mandarini..., iar tumultul sufletesc debordează, antrenând văzul, auzul, mirosul, fiindcă Purpuriu, maro, roșu, vernil și verde închis, / Coralul, ametistul, chihlimbarul, / Smaraldul și albastrul: / Penele păunului într-un ritual peste florile tinere / Logodesc aurul și argintul în broderii, și toate se întâmplă când Mâna Grădinarului înveșnicește culorile, iar Cântecul urcă până la cer, până la vămile lumii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
peste pod, am crezut că, în fine, am avut o imagine! Mi-am re-evocat-o-n memorie și am cre zut că voi fi sfâșiat de nostalgie: era o vitrină cu bomboane de ciocolată învelite-n foiță de staniol, foițe roșii sclipitoare, vernil și intens violete, cu mo dele de steluțe și mici dreptunghiuri, era o femeie în fața vitrinei (purta o haină de culoare roz) și mai era ceva, lucrul cel mai enigmatic, o umbră, o mare umbră căzând peste vitrină. Totul ținea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
se apropie, e chiar acolo! Chiar în fața lui, chiar vine la el! Și arată excelent, nu-și poate lua ochii de la ea, aproape nu îndrăznește s-o privească, atît de mult îl atrage... Paradoxal, ea poartă un trening lejer și vernil, dar l-a dat gata deja... se oprește lîngă el ca o apariție strălucitoare și ochii ei sclipesc de scîntei care lui i se opresc direct în suflet... Acum cînd sînt împreună, chiar în acea scară de bloc, el ar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
șterge însă din cuget orice părere și, precum un Ferrari de formula 1, ia un viraj abrupt pe lângă fotoliu, dărâmând aproape lămâiul din hârdău, trage ușa din țâțâni și iese pe coridor unde, așezat alb pe măsuța lui cu milieu vernil, telefonul încă mai sună. Câtă lume nu atârnă astfel, pe toată întinderea pustie, de câte un firav alo! Câte nu sunt legate prin asemenea fire, văzute sau nevăzute, îngropate sub pământ și pe sub oceane, răsucite prin văzduh sau zdrăngănind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
imposibil de estimat deoarece se află într-o stare deplorabilă, un raft metalic, stativ de laborator de fapt, pe care zac niște borcane dintr-o epocă la fel de greu de stabilit ca vârsta pianinei și o saltea pusă direct pe linoleul vernil, lucioasă de jeg ca centura neagră a vechilor samurai. Fereastra dublă nu are perdele și dă spre lacul Plumbuita. Pe peretele opus, spânzură un crucifix de ghips vopsit în auriu. Și din locul său de suferință veșnică, Iisus Hristos privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
travestiuri, să se scoboare până la cele mai pitorești și brutale straturi ale poporului său... În urmă cu vreo trei zile, prezentul Brav Conducător fugise incognito dintr-o vizită de lucru din județul Satu-Mare. Și, căptușit într-un postav gros, vernil, de pădurar, c-o călcătură de bărbat încă tânăr, c-o pălărioară de vânător și-o mustăcioară ce le înnebunea și scotea, uneori, tot bâzdâcul din muierile trecute de 40 de ani, colindase așezările, dinspre Satu-Mare, către Dâmbovița. Se băgase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zdruncinase vestea că el va deveni poet, încît i s-ar fi părut necuvincios să-i strice o așa mare bucurie din prima. El nu era necuviincios. Se răsuci prin pat și își îmbrăcă, în fața portiței, pe dedesubt, un maieu vernil și-o izmană culoarea oului de rață, cu cracii prea lungi, căreia îi îndoi, de două ori, manșetele. Perfect. Îi va strica totuși bucuria dintr-a doua. 370 DANIEL BĂNULESCU "Doinește numai de jale?... sau, din adâncul sufletului, doinește și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
descărca. S-ar trage în neștire...“ Tovarășul Manole : obraz palid, proaspăt ras, părul muiat de transpirație, privirea calmă, clară. Ochii nu clipesc decât la mari intervale. Și-a dezbrăcat haina, adevărat dezmăț : umerii înguști și osoși înveliți într-o cămașă vernil cu mâneci scurte și guler descheiat peste cravata galbenă. „S-ar trage în neștire. Unii în alții, în neștire. Descărcând totul, totul. Neputință și ură și complicitate.“ Colegul Vornicu, nebărbierit, buzele mult subțiate, dunga mustății nesigură, perii rebeli năpădind pungile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]