298 matches
-
unde mitologia este o extensie a semnificațiilor legendei istorice. Prelungirea adevărului social-istoric în linia magiei duce la o mitologizare a personalității și faptelor, voievodul Vlad Dracul fiind astfel receptat și prezentat într-o formulă originală, intuitivă și totodată, convingătoare, unde verosimilul se îmbină perfect cu povestea-legendă. Prof. dr. Rădulescu Mihaela Referință Bibliografică: Valorificarea elementelor de mitologie autohtonă în romanul contemporan - Ion Nălbitoru, Urmașul lui Dracula - de Prof. Dr. Mihaela Rădulescu / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2314, Anul VII
DE PROF. DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379421_a_380750]
-
au spart ușile și ferestrele și au aruncat toată hârțogăria [ ...] în Dâmbovița; generalul Emanoil Florescu n-a găsit altceva mai bun de făcut decât să ordone fără crâcnire armatei să tragă în mulțime» - p. 213), Partida de pocher (în „limitele verosimilului“, înfățișează eroul central jucând „un pătimaș-strategic pocher“ cu «grupul statuar» de cartofori „solemn-înconjurători“, în vreme ce, prin ferestrele „încăperii cu mese pentru jocuri de cărți“, se aud împușcături, mișcări „de gărzi“, de „brigăzi ale trădării“ etc.), Ultima noapte de dragoste (este „capitolul
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
Paginile cele mai bune se ivesc atunci când atenția naratorului față de realitate (înviorată în câteva rânduri de o emotivitate lirică temperată) pare a se subordona unei mecanici abulice, de un lirism leneș. G. Călinescu observase adâncirea realismului „sub proporția normală a verosimilului, până la fantastic și suprarealistic.” Această calitate, ținând de modernism, face proza lui C. interesantă, însă într-o cheie minoră. SCRIERI: Odaia ambulantă, București, 1930; Flori de întuneric, îngr. Artur Silvestri și Ioan Groșan, introd. Artur Silvestri, Cluj-Napoca, 1978. Repere bibliografice
CORNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286419_a_287748]
-
istoriei românești după o schemă foarte personală. În volumul Cărvunarii (1928) se află mai curând succinte tablouri istorice, fanteziste în mare parte, cu deosebire când au în vedere „viața zbuciumată și moartea silnică a comisului Ionică Tăutu”, dar apropiate de verosimilul artistic atunci când se referă la Ioniță Sandu Sturza, primul domn pământean după fanarioți. Adevărata ivire a „izbăvirii naționale” pare a fi considerată însă epoca lui Iordache Darie Dărmănescu, a cărui trepidantă viață a fost transpusă de B. în romanul Conspirația
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
decenii (1947-1967) a activat în Miliția Judiciară. În proză, B. debutează cu o culegere de nuvele, Cutia cu scrisori (1959). Genul în care se va specializa este acela al romanului polițist, lucrat cu meșteșug, dar fără un simț deosebit al verosimilului (Jos masca, domnule Dib, 1971, Insula spionilor, 1972, Întâlnire în Valea Morții, 1974, Prețul tăcerii, 1974, Pichetul în alarmă, 1976, Invidia, 1979, Martor ocular, 1982 ș.a.). Scriitorul, care nu uită de micii cititori (Armata de pitici, 1974), abordează, adresându-se
BERCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
al Evangheliei) AM CITIT ÎN CARTE (adevărat ca un cuvînt tipărit) AM VĂZUT LA TELEVIZOR (adevărat ca o imagine în direct) REGIMUL AUTORITĂȚII SIMBOLICE INVIZIBILUL (Originea) sau ceea ce nu se poate verifica LIZIBILUL (Temeiul) sau adevărul logic VIZIBILUL (Evenimentul) sau verosimilul UNITATEA DE GUVERNARE SOCIALĂ UNICUL SIMBOLIC: Regele (principele dinastic) UNICUL TEORETIC: Conducătorul (principiul ideologic) UNICUL ARITMETIC: Liderul (principiul statistic, sondajul, cota, audiența) CENTRUL DE GRAVITATE SUBIECTIV SUFLETUL (Anima) CONȘTIINȚA (Animus) CORPUL (Sensorium) Tabel cu intrări multiple, în care trăsăturile pertinente
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ahileice” și „odiseice”, dar întruchipat de această dată de un conducător politic, Pericle, reiese și din discuția ulterioară asupra retoricii: Platon însuși autorizează analogia dintre situația iubirii față de cel neîndrăgostit și situația mulțimii care îl urmează pe retorul care cultivă verosimilul. Astfel, el opune și aici două modele: unul dintre ele este cel al retorului care cultivă discursul numai pentru a putea convinge mulțimea, iar celălalt este modelul bunului orator, responsabil de binele mulțimii, care practică arta călăuzirii sufletelor. Tabloul analogiilor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este modelul bunului orator, responsabil de binele mulțimii, care practică arta călăuzirii sufletelor. Tabloul analogiilor este incomplet în prezentarea retoricii, dar, dacă urmăm sugestia analogiei cu tipurile de iubire de la începutul dialogului, putem crede că modelul retorului pentru care doar verosimilul este important, făcând din el un stăpân sofistic al adevărului și falsului, este apropiat de tipul odiseic, iar conducătorul de suflete spre adevăr (care uzează totuși conștient, voluntar și reflexiv de tehnicile retoricii) reprezintă buna împletire a atitudinii ahileice față de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
reușește o admirabilă întemeiere a negației, pentru a putea delimita figura filosofului de cea a sofistului. Și de această dată, distribuția adevărului și manierele diverse în care cei doi îl stăpânesc constituie deosebirea lor. Sofistul, analogic retorului preocupat de domeniul verosimilului, pretinde o stăpânire absolută asupra adevărului și minciunii, în vreme ce filosoful pare din această perspectivă înzestrat cu o forță a cunoașterii mai precară, fiindcă el deține doar maniera în care poate opera cu adevărul și falsul, dar nu poate decide asupra
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
copilași - de astfel de fapte vor fi învinuiți însă creștinii când le va veni rândul să fie calomniați. Pentru a calomnia cu succes, trebuie să travestești realitatea, să o deformezi, să-i aplici ușoare distorsiuni, trebuie ca, plecând de la ceva verosimil, să faci astfel încât să pară că e veritabil. O ipoteză posibilă, o voință de a face rău, o pervertire, nici nu-ți trebuie cine știe ce pentru a lansa un zvon, pentru a-i construi cuiva o proastă reputație, pentru a-i
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și personajele sale. Vedeta universului fictiv este de fapt naratorul: autorii și personajele lor îl interesează pe critic doar în măsura în care își trec unul altuia dreptul și îndatorirea de a nara. În primele două volume criticul urmărește consecvent mișcarea convențiilor de verosimil în ficțiune, între polul social și cel psihologic, ca și mecanismul grație căruia forul narat se mișcă între un Olimp transcendent - în modelul de roman numit doric: Mara, Baltagul, Rusoaica, Enigma Otiliei, Scrinul negru sau Moromeții - și profunzimile interiorității - modelul
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
pare să fi fost o simplă întâmplare. Cartea de proze politice Dreptul la normalitate (1991), subintitulată Discursul politic și realitatea, interesează istoria literaturii române tot atât cât istoria politică a României. Citind conjunctura contemporană, raportând-o la un etalon de verosimil și de firesc, articolele politice lasă să se întrevadă în ele o analogie cu discursul critic. Pe canavaua bogată în nuanțe (uneori derutante) a scrierilor lui M., se poate desluși cu ușurință „desenul din covor”. Comentatorul de literatură se remarcă
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
sau, mă rog, să construiești un plot? Înseamnă să Încerci să dai sens, să explici, să pricepi, Înseamnă să configurezi Într-un scenariu permeabil, accesibil configurației noastre psihologice, dar nu foarte simplist, pentru că este neverosimil, atenție! Lucrăm și aici cu verosimilul, poate mai mult decât cu adevărul, pentru că știm din viața de zi cu zi, adeseori ceea ce ni se Întâmplă Într-o zi e neverosimil... Nu putem regresa la poziția pozitivismului lui Auguste Comte, să terminăm cu orice Încercare interpretativă a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fi numele unui tiran. Irineu se gândește, fără îndoială, la episodul mitologic al revoltei Titanilor împotriva lui Zeus, revoltă asimilată, în registrul creștin, cu revolta îngerilor corupți de Satan. Prin urmare, „numele de Teitan pare atât de convingător și de verosimil (tantam habet uerisimilitudinem) încât, dintre multe (ex multis colligamus), am înclina să credem că poate cel ce va să vină se va chema Titan” (30, 3). De ce însă Ioan ne‑a făcut cunoscut numai numărul adversarului, ferindu‑se să descopere
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
modelului de a fi utilizat ca grilă valorică, cu amendamentul că schema funcționează exhaustiv doar în textele guvernate de convențiile mimesisului. De aceea, critica poeticii lui Gide din perspectiva acestei teorii se justifică doar parțial, de vreme ce în Falsificatorii de bani verosimilul este numai unul din factorii care se confruntă în angrenajul motivațiilor compoziționale. În schimb, productivitatea analitică a teoriei este maximă în perimetrul ficțiunii realiste, ceea ce îi permite interpretului să manevreze conceptele pe terenul său favorit. Analiza prozei lui Slavici constituie
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
incursiunii și află amănunte care îl consternează. Fusese, așadar, instrumentul unei influențe oculte, a unui fluid cosmic, în sensul ipotezelor de magie neagră. Premisa teoretică a nuvelei predispune, ca și în Omul din vis, la depășirea lejeră a firescului, a verosimilului. Prozatorul exploatează această deschidere îndeosebi în direcția fantasticului terifiant, redescoperind convențiile literaturii romantice, dar folosindu-le într-o convergență insolită și modernă. În confruntare cu un subconștient insidios și agresiv trăiesc și personajele nuvelei Somnul, anticipând intransigența morală a eroilor
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
revolta localnicilor, aceștia fiind convinși că li se prezentau niște cadre trucate. Explicația e simplă: la Marsilia plouă extrem de rar - câteva zile pe an. Dacă veridicitatea înseamnă putere de convingere (lucrurile sunt așa cum spun eu), este de la sine înțeles că verosimilul nu se realizează de la sine, ci printr-un cumul de procedee: narative, descriptive, stilistice. Credibilitatea nu este un dat imanent al faptului de presă. Ea se obține cu atenție și efort, prin adaosul unor detalii suplimentare, prin alăturarea unei secvențe
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
sorginte aristotelică - a adecvării, demonstrează C. Perspective critice (1978) dă măsura vocației didactice și aplicative a lui C. Prima secțiune a cărții - Elemente de poetică a prozei - abordează câteva dintre chestiunile fundamentale ale naratologiei: în planul diegetic, al povestirii povestite, verosimilul; iar în cel al fluxului narativ sau al povestirii care povestește, se insistă asupra temporalității și a focalizării. Comentariile sunt însoțite de aplicații pe texte din literatura română (Caragiale, autori interbelici, o serie de prozatori contemporani). Cea de-a doua
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
maniera lui Hugo, I. L. Caragiale denunță neverosimilitatea unui asemenea personaj, apropiinduse de principiul verosimilității formulat de Aristotel: „a înfățișa universalul înseamnă a pune în seama unui personaj înzestrat cu o anumită fire, vorbe și fapte cerute de aceasta după legile verosimilului și ale necesarului”<footnote Aristotel, Poetica, II, București, Editura Academiei, 1965, p. 55. footnote>. Valoarea estetică nu este condiționată de moralitatea personajului. Această idee este exemplificată de Caragiale prin elogiul adus lui Shakespeare pentru crearea personajului Falstaff: „iar ticălosul de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Mi-am amintit senzația aceea de nefiresc, de artificial, de ipsos vopsit, pe care mi-o lăsase balena Goliat, când fusesem cu tata la Orășelul Copiilor. Față de acea jalnică panaramă, scheletul descoperit de noi în grota ovală era cu totul verosimil, văzuserăm și noi oase de vită sau de păsări și știam cum ar trebui să arate un schelet. Verosimil, cu excepția mărimii sale exorbitante, în jurul său grota era ovală, făcută parcă pe măsura lui. La început ne luase piuitul, dar până la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Aristotel (384 î. H.-322 î. H.) vede în activitatea de joc, asemănare, nu o îndepărtare de adevăr, ci o modalitate adecvată de cunoaștere a adevărului, obiectul artei sportive fiind nu realitatea existentă, ci o realitate ideală, posibilă, „în limitele verosimilului și ale necesarului”. Prin competiție, imitarea luptei din război, prin conflict, sportivul se cunoaște pe sine, ca un practicant desăvârșit al acțiunii fizice și, etic, prin fairplay se imită acțiuni, ce creează o eliberare, prin milă și frică, simulacru real
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
ludică și fantezia debordantă a peliculelor lui Mack Sennett, dar și vivacitatea demonică a lui Donald Duck sau Woody. Banda desenată este, odată cu Pif și Hercule, nu numai ocazia de a experimenta antropomorfizarea animalelor, dar și spațiul în limitele căruia verosimilul este suspendat. Ceea ce se naște este o logică gravitațională sui generis. Confruntările dintre cei doi nu par să se termine niciodată, iar lumea din jurul lor este prinsă în acest vârtej de zgomote și agitație frenetică. Propria lor existență se desfășoară
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Africa de Est britanică și insulele din Atlantic, pregătind intrarea către Brazilia tuturor misterelor. Cartografia lui Pratt se naște în jurul acestui tărâm în care visele și misterele se află în libertate, iar rațiunea nu este prinsă în chingile carteziene ale verosimilului. Regiunea afro-caraibiană, cu ale sale prelungiri până în Bahia, este mediul care permite geniului lui Pratt să gândească aventura ca pe un cocktail rafinat în care se reunesc, în doze demne de James Bond, ingredientele de fascinație ale arcanelor inițiatice, senzualității
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din Somalia anului 1931 este teatrul pe a cărui scenă se urcă atât personaje din carne și oase (ofițeri ai Maiestății Sale, devotați misiunii lor), cât și demoni ai deșertului și luptători pentru independență înzestrați cu darul ubicuității. Linia dintre verosimil și vis se șterge în acest coșmar grafic al lui Pratt. Referințele culturale și istorice, existența unei rebeliuni în Somalia condusă de Mullahul „nebun” sunt topite în magma narațiunii ce forțează limitele genului aventurii. Somalia pe ale cărei dune de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a slăbi soliditatea posesiunilor spaniole. Dincolo de acest nivel al istoriei înalte, al istoriei care înseamnă planuri și impersonalitate birocratică, El gaucho oferă, ca în atâtea texte ale lui Pratt, o vitalitate a ficțiunii și explozia unui realism care desfide placiditatea verosimilului. Argentina este, ca și Bahia către care se îndreaptă Corto, o curte a miracolelor în care fuzionează, ca într-un laborator alchimic, sunetele și visele a trei continente. Indieni, europeni și africani sunt ingredientele originare ale unei culturi ce fascinează
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]