399 matches
-
act autentic sau act privat redactat în conformitate cu art. 317 Cod procedură civilă, sau cu cambie, mandat comercial, bon sau cec, care în conformitate cu art. 606 - 620 Cod procedură civilă se pot realiza pe cale de mandat de plată și dacă totodată arată verosimilitatea pericolului. De asemenea, are loc execuția de asigurare, în cazul că se face verosimil pericolul, pe baza unei sentințe a judecătoriei civile, care obligă la o determinată suma de bani, înainte de expirarea termenului de îndeplinire. A se vedea, pentru cauze
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127795_a_129124]
-
condamnată nu execută sentința înlăuntrul termenului de îndeplinire fixat prin sentința. Articolul 225 Pînă la concurență sumelor de chirie sau arenda scadente, insă restante pentru un timp nu mai lung decat doi ani, la cererea locatorului, fără a se justifică verosimilitatea vreunui pericol și suma creanței, se va ordona execuția de asigurare asupra mobilelor care se află în încăperile închiriate și asupra produselor, instalațiunilor economice*96) și vitelor*97) care se află pe bunul arendat, dacă raportul de locațiune se dovedeste
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127795_a_129124]
-
Idei") (în ) este un dialog scris de Platon, care face trecerea de la dialoguri de maturitate la dialoguri târzii, dialoguri de bătrânețe. Parmenide este unul din cele mai subtile dar și mai contradictorii dialoguri platonice. Cuprinsul dialogului tratează în prima parte verosimilitatea presupunerii existenței 'formelor în sine', iar partea a doua analizează consecințele presupunerii existenței 'Unului' sau ale existenței 'Pluralității'. Este bine cunoscută ipoteza platonică a existenței unor idei în sine a unor prototipuri modale exemplare din care rezultă cumva conceptele sau
Parmenide (Platon) () [Corola-website/Science/303653_a_304982]
-
Ansamblul statuar sugerează unitate și stabilitate. Materialul ales, durabilul porfir (care provenea din Egipt), simbolizează o permanență în genul sculpturilor egiptene și a statuilor kouros mai vechi. Porfirul era rar și rezervat pentru uzul imperial. Figurile sunt robuste, departe de verosimilitatea sau idealismul perioadelor anterioare. Persoanele sunt rigide, ținuta lor este ornamentată și stilizată. Fețele lor sunt repetitive și ei par să privească într-o stare de transă. Comparându-le cu reliefurile de mai târziu de pe Arcul lui Constantin din Roma
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
formează ca produs de multe variabile aleatoare independente pozitive, de exemplu în studiul turbulențelor. Logaritmii sunt folosiți pentru a parametrice. Pentru un astfel de model, depinde de cel puțin un care trebuie să fie estimat. Un maxim al funcției de verosimilitate are loc la același parametru-valoare ca și maximul logaritmului verosimilității, deoarece logaritmul este o funcție crescătoare. Această log-verosimilitate este mai ușor de maximizat, în special pentru verosimilitățile multiplicate pentru variabile aleatoare . este o ramură a informaticii care studiază algoritmilor (programe
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
exemplu în studiul turbulențelor. Logaritmii sunt folosiți pentru a parametrice. Pentru un astfel de model, depinde de cel puțin un care trebuie să fie estimat. Un maxim al funcției de verosimilitate are loc la același parametru-valoare ca și maximul logaritmului verosimilității, deoarece logaritmul este o funcție crescătoare. Această log-verosimilitate este mai ușor de maximizat, în special pentru verosimilitățile multiplicate pentru variabile aleatoare . este o ramură a informaticii care studiază algoritmilor (programe de calculator care rezolvă o anumită problemă). Logaritmii sunt valoroși
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
cel puțin un care trebuie să fie estimat. Un maxim al funcției de verosimilitate are loc la același parametru-valoare ca și maximul logaritmului verosimilității, deoarece logaritmul este o funcție crescătoare. Această log-verosimilitate este mai ușor de maximizat, în special pentru verosimilitățile multiplicate pentru variabile aleatoare . este o ramură a informaticii care studiază algoritmilor (programe de calculator care rezolvă o anumită problemă). Logaritmii sunt valoroși pentru că descriu algoritmi care împart o problemă în altele mai mici, după care alătură soluțiile subproblemelor. De
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
în urma unui accident biologic straniu. Cucoaneș se transformă într-un uriaș, el pierzându-și treptat auzul exterior și capacitatea de a comunica într-un limbaj articulat. Creșterea lui în înălțime este relativ lentă la început, dar se accelerează, depășind rapid verosimilitatea medicală a cazului. Personajul își depășește astfel condiția umană, fiind proiectat într-o condiție mitică. Vorbirea lui își pierde specificul omenesc: "„sunetele pe care le scotea își pierduseră intensitatea și precizia lor omenească, începând să semene cu exploziile infrasonice, cu
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
de documentare care să nu mutileze într-un fel sau altul realitatea. Din perspectiva redactării materialului, adevărul ar însemna: Importante sunt conținutul și registrul stilistic în care sunt prezentate. În privința conținutului, este de reținut: Câteva reguli stilistice de respectare a verosimilității: Demersul media, ce implică intervenția editorilor, ar fi combinația dintre demersul editorial și demersul comercial al unei organizații media. În mod normal, în țările cu presă puternică, din punct de vedere administrativ, patronatul este separat de redacție, la fel, deciziile
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
administrația guvernamentală chineză, expunând conspirații și corupția politică din viața politică a Chinei. "" a fost filmat în Los Angeles, fiind folosite decoruri elaborate și 3.500 de fotografii și încă două minute de imagini din China. În scopul realizării unei verosimilități a filmului, mai mulți actori din Beijing au fost aduși în Statele Unite ale Americii, fiindu-le acordate vize pentru filmare. Scenele de la tribunal și de la penitenciar au fost recreate pe baza descrierilor date de avocați și judecători din China, iar
Temnița roșie () [Corola-website/Science/326541_a_327870]
-
putea” cu sensul „a-i fi permis” sau „a avea posibilitatea” + verb la conjunctiv sau la infinitiv: "Még várhatok" „Mai pot să aștept”, "Nem engedhetlek elmenni" „Nu te pot lăsa să pleci”. Verbul potențial mai poate exprima și probabilitatea sau verosimilitatea, corespunzând verbului românesc la modul prezumtiv: "Eshetett tegnap" „O fi plouat ieri”. Când sufixul de potențial are sensul „a avea posibilitatea”, el poate fi înlocuit cu verbul "tud" având acest sens + infinitiv: "Nem mehettem be a kórházba" sau "Nem tudtam
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
a moravurilor lunare în raport cu ale noastre. Dar în nici un caz nu văd efortul de a face plauzibile amănuntele călătoriei însăși. Toți autorii par absolut ignoranți în materie de astronomie; în "Hans Pfaall", intenția este originală în măsura în care reprezintă un efort către verosimilitate în aplicarea principiilor științifice (atât cât o îngăduie natura fantastică a subiectului) la călătoria de la Pământ la Lună.” Povestirea lui Poe nu tratează călătoria în Cosmos ca un subiect fantezist sau ironic, ci analizează un număr impresionant de probleme de
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
al doilea criteriu al categoriei High Fantasy). Termenul de "Lumea secundară" a fost popularizat de J.R.R. Tolkien (1892 - 1973), autorul Stapânului inelelor: numele acesta este asociat frecvent cu High Fantasy, iar opera sa își frapează cititorii prin bogăția, coerența și verosimilitatea lumii inventate de profesorul britanic, din Țara de mijloc încât se uită adesea că acest teritoriu nu este complet!
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
în Regatul Unit, iar albumul a primit cinci discuri de platină pentru cele două milioane de copii vândute. Dion și-a menținut rădăcinile franceze, continuând să lanseze albume francofone între fiecare lansare de album anglofon. În general, acestea au avut o verosimilitate mai mare decât albumele ei în engleză. În 1994 a lansat "À l'Olympia", un album live înregistrat în timpul unuia dintre concertele lui Dion de la Teatrul Olympia din Paris din același an. Un singur cântec a promovat albumul, varianta live
Céline Dion () [Corola-website/Science/303104_a_304433]
-
centrată pe un erou sau o eroina, de regulă sărac(a) sau nevoiaș(a) la început, care, după o serie de aventuri în care elementul supranatural joacă un rol important, isi atinge scopul și trăiește fericit(a) de atunci încolo. Verosimilitatea basmului fantastic trimite spre o vreme îndepărtată, în illo tempore, "când a umblat Dumnezeu cu Sfântu Patru pa Pământ, când erau viteji cu urieși", adică într-un timp mitic. Despre veridicitatea faptelor petrecute într-un timp atât de îndepărtat și
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
expunerii faptelor. În același timp, se pot identifica particularități ale stilului, modalități portretistice și motive proprii autorului în scenariul basmului, care ai conferă originalitate și atractivitate. Basmul cult estompează de cele mai multe ori miraculosul și fantasticul, dându-le o mai mare verosimilitate, si in acelasi timp reduce caracterul convențional al unor secvențe narative, adaugîndu-le semnificații și efecte specifice literaturii culte. G. Călinescu numea basmul cult “o oglindire a vieții în moduri fabuloase”, “un gen vast, depășind cu mult românul, fiind mitologie, etică
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
să expună adevărul uman dincolo de clișeele academiste. Există o filiație directă între Rodin și Michelangelo, a cărui opera o studiase la Florența și Romă, împreună cu arhitectura catedralelor gotice. Principiul dinamic se referă la ceea ce el a numit "iluzia vieții", adică verosimilitatea creației ("Omul care merge", 1877; "Gânditorul", 1880; "Eva după păcat", 1881). De la lucrări în care prim-planul reprezentării este consacrat tinereții senine ("Primăvară eternă", 1884; "Danaida", 1885; "Sărutul", 1886), artistul trece la compoziții dominate de dramatism, de tensiuni interioare ("Durere
Auguste Rodin () [Corola-website/Science/304966_a_306295]
-
În care se Întrupează fiecare povestire, cu dedesubturile ei incitante, face ca o istorie obișnuită să devină originală, o situație superficială să devină profundă ori una simplă să capete complexitate, carácter de generalitate. Forma este cea care oferă densitate și verosimilitate personajelor. Cartea Adrianei Bittel, Cum Încărunțește o blondăpovestiri din secolul trecut, reușește să Își aducă cititorul mai aproape de secolul trecut, prin atracția timpurilor ce prind viață prin personaje. Prin forța lor interioară, aceea de a modela lumea exterioară, de a
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
Gombrowicz, Günter Grass, Malaparte, Böll și Céline (cazurile literare urmărite de profesorul clujean) sunt prozatori inanalizabili cu instrumente critice tradiționale. Optica trebuie schimbată pentru a înțelege resorturile creației lor, viziunea modernă care îi îndepărtează de modelul consacrat al mimesis-ului și verosimilității. Mai vechea ambiție de a figura o lume întru totul conformă celei reale, de a o reflecta pe aceasta din urmă cu o plasticitate subsumată exactității, e înlocuită la începutul secolului 20 de un proiect post-balzacian de integrare a realității
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
morbidă de a interpreta fiecare întîmplare ca pe un semn premonitoriu, apoi narcisismul lui Eliade și modul în care își convertea umilințele sau înfrîngerile în tot atîtea cauze de imbold personal - toate aceste detalii psihologice dau cărții un aer de verosimilitate și fac din Eliade un personaj viu, credibil, și nu o simplă fantoșă livrescă, lipsită de alura plauzibilă a unei ființe în carne și oase. În plus, în paginile acestei lucrări solid construite documentar, contextul social, politic și cultural al
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]
-
posibilul. Dar nu este vorba totuși de orice fel de posibil: în cea de-a doua parte a definiției sale, Aristotel introduce două criterii selective, a căror relație va trebui elucidată cu multă circumspecție. Poetul are ca obiect posibilul (...) „în funcție de verosimilitate sau de necesitate”. (...) Istoria narează faptele în succesiunea lor cronologică ori în simultaneitatea lor întâmplătoare; în schimb, poezia selectează, reorganizează și creează conexiuni nonaccidentale. Iată un al doilea concept de verosimil pe care propunem să-l numim vero-coerent-ul (il vero-coerente
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
aceea a normalității, atunci ï?á ?ăåßôï (l’accadibile, „întâmplabilul”, în terminologia lui Bottiroli) este fără doar și poate posibilul în totalitate, de aceea Aristotel introduce imediat două criterii restrictive: arbitrarietatea posibilului va fi delimitată, pe de o parte de verosimilitate, pe de alta, de necesitate. Iată așadar cum raporturile de forțe dintre posibil și realsimil apar inversate în viziunea lui Bottiroli: realsimilul nu mai reprezintă, nici pe departe, categoria cea mai cuprinzătoare, ci devine doar un semnificat minor în polisemia
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
un semnificat minor în polisemia å?küs-ului. Minor, pentru că în accepțiunea lui Aristotel arta ar avea ca obiect atât posibilul, cât și imposibilul. Contează mai puțin dacă o operă propune o lume posibilă sau una imposibilă. Esențial rămâne efectul de verosimilitate. Imitarea realității cotidiene nu constituie însă un garant al obținerii acestui efect, din moment ce autorul Poeticii afirmă că există și posibilități neverosimile; în acest context, afirmația sa conform căreia „decât întâmplări posibile anevoie de crezut (äýíáôá ?ðièáôá), trebuie preferate mai curând
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
câmpul tragediei?1 În această lumină, intenția primordială a Poeticii ne pare a fi mai puțin aceea de a oferi o clasificare riguroasă a artefactelor literare și mai curând o tentativă de a investiga polimorfismul acestora din urmă, în funcție de criteriile verosimilității sau, după caz, ale necesității 2. 1.3 Mimesis-ul denaturalizat. Critica paradigmei mimetice. Aporiile convenționalismului. Artă vs științătc "1.3 Mimesis‑ul denaturalizat. Critica paradigmei mimetice. Aporiile convenționalismului. Artă vs știință" Denaturalizarea mimesis-ului, conceptul propus de Antoine Compagnon în 19983
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
spectru de probleme extrem de vast, mai multe paradoxuri și o serie de incertitudini. Este mimesis-ul mai degrabă subversiv sau mai degrabă represiv? Este o „celebrare” a lumii sau o formă de subminare a prestigiului ei? Presupune oare această categorie o verosimilitate în sens natural, sau una culturală? Interpretarea dată de către teoreticienii moderni binomului Platon-Aristotel a accentuat cu precădere ultimul aspect, dezvăluind implicit caracterul aporetic al categoriei de care ne ocupăm și urmărind să provoace o atrofiere a acesteia în favoarea semiosis-ului. Încercările
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]