734 matches
-
Cosașul milos, Pe câmpie, Zâna florilor, Cântec de mai, În pădure, Păsărica, floarea, valea, Apa călătoare, Pescarul etc., cele mai multe sunt din această categorie), recomandări și elogii profesionale (Roșiorul, Fierarul, Dogarul, Doctorul, Zidarul, Cizmarul, Plugarul), jocuri (Cântecul soldatului, Copilul neastâmpărat). Tehnica versificației e simplă, adecvată destinației didactice, ceea ce nu înseamnă că lipsesc ingeniozitățile. Regia textului nu are mari subtilități. Singura echivalență metaforică insolită mi s-a părut aceea dintre pădure și oraș (p. 51 și 87). E diminuat, chiar neutralizat, accentul ardelenesc
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
ingeniozitățile. Regia textului nu are mari subtilități. Singura echivalență metaforică insolită mi s-a părut aceea dintre pădure și oraș (p. 51 și 87). E diminuat, chiar neutralizat, accentul ardelenesc, remarcat de G. Călinescu în coloratura lexicală a poeziei coșbuciene. Versificația ușoară construiește o poezie a elogiului solar, a muncilor câmpului, o poezie a celebrării naturii și a anotimpurilor. Uneori e adoptat modelul folcloric, ca într-un fel de invocație sau descântec: "Ieși, sfântule soare!/ Ieși din închisoare!/ De ne adu
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
poeme destul de ample și greoaie, cu o narațiune istorică (Episod războinic, Stâncile strigă Amin), legendar-baladescă (Călărețul străin, Coardele de aur) sau anecdotică (Arabii și dracul, Îngerul păzitor). Din periodice (p. 123-189) provin două categorii de poeme: traduceri cu virtuți de versificație narativă, plus epigrame și ghicitori fără prea mult haz. Ocazionalele (p. 191-203) nu depășesc valoarea de album sentimental. În Addenda (p. 205-228) Mircea Popa plasează poemele elevului Coșbuc, restituite anterior de Constantin Catalano. Mai ales acestea ar fi fost cu
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
par să gîndească unii, regretînd în gura mare lipsa de atenție acordată de contemporani evenimentelor și datelor istoriei naționale. Faptul se datorează schimbării conceptului de poezie. De mai bine de o sută de ani prin poezie nu se mai înțelege versificația și cu atît mai puțin aceea pe teme patriotice, dar lirismul, subiectiv, personal și intim, în care problemele eului sînt singurele esențiale și, încă, nu în ceea ce ele ar putea avea în comun (temele obștești au totul în comun!), ci
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]
-
și suprarealism, în volumul Zoosophia. Însă, nu o dată, prezintă și semnele unor involuții: "Alexandru trece de la Ion la Ioan și cu asta de la expresionismul rustic la decorativul encomiastic creștin, iar Păunescu de la beția de cuvinte a poemului senzaționist la șablonul versificațiilor de partid ori al alegoriilor găunoase". Deși nu e nominalizat, îl recunoaștem ușor pe Nichita Stănescu, în rîndurile prin care i se reproșează unui bard "morga îngroșării articulațiilor cu beton metafizic, care chipurile ar asigura perenitatea piramidei". După cum, într-un
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
rafinat culturalicește. Versurile demonstrează imediat că de un literat e vorba și că literatul nu se complexează de propria cultură poetică și nici nu se rușinează s-o etaleze prin decalcuri (de orice tip) ce fac aluzie la obiceiele de versificație ale lui Barbu, Arghezi ori Stănescu. Doar că la Iulian aceste apucături și întorsături de sintaxă sunt de joacă, nu de principiu poetic; sunt rafinătățuri, nu responsabilități. Mai stă, firește, și ironia (autoironia) de pază, ca nu cumva caligrafia densităților
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
veche sau mai nouă, mustind de referințe culturale, oferă în același timp deliciul unei sonorități perfecte, lucrate cu mână de orfevrier. Acestea sunt însă cazurile flagrante, în care influența lui Dimov se vede concret, la nivel de tehnică poetică, de versificație, de stilistică. Mult mai mult va fi contat pentru poeții de după Dimov spiritul poeziei acestuia, fronda, ironia, polemica, nonconformismul. Prin acestea mai cu seamă, alături de alți mari poeți ai perioadei, și mă gândesc aici în special la Mircea Ivănescu, a
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
această filieră a tradiției devine secundară. Si oricât am insista asupra ei, nu vom putea ignora evidența: în Gravuri, nordicul Ion Horea capătă un suflu meridional. Surpriza e imensă. Fără a-și abandona reflexele (nici măcar pe acelea tehnice, ținând de versificație), poetul își aduce la zi atitudinea. Melanjul e dintre cele mai interesante. Căci e greu de imaginat o poezie în care aproape totul (în afară de sonoritate și de muzica internă) să conducă la biografism, cotidian și chiar intertextualitate. Nu voi detalia
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
ale verii/ și stăm și stăm și-l vom găsi la urmă fiecare/ pe cel care trebuie, fiecare arătăm celuilalt/ o față stupefiată” (Pentru o față stupefiată). Ocolind conceptualizarea goală (prea adesea, din păcate, poeții actuali ne oferă o pretențioasă versificație eseistică), această producție a negrului nu e uniformă, monotonă (un alt pericol pe care destui nu-l evită), ci reglabilă, de-o cursivitate marcînd o suită de dispoziții. Nu figurează un bloc, ci un evantai. Uneori are un aspect epuizat
Sensul demoniac by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2770_a_4095]
-
în limba română. După cum în spatele poetului realității etnografice stă, de fapt, un meșteșugar livresc al textului. Coșbuc nu a căutat doar înțelesurile lui Dante, ci mai cu seamă estetica acestor înțelesuri. Aparent dezinteresat de estetic în propria operă, în care versificația perfectă e o chestiune de „meserie”, George Coșbuc se înfățișează, așadar, în ipostaza de traducător, ca un impenitent estetizant. Oricine altcineva s-ar fi mulțumit și cu soluții mai simple, în fața evidenței că o traducere decentă a marelui florentin este
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
filosofice și expresive. Lucrările sale omiletice, capodopere ale oratoriei și artei retorice, îl arată a fi unul dintre cei mai mari creatori din istoria literaturii universale, ca, de altfel, și imnele sale sacre - adevărate modele de poezie cu o rafinată versificație, bazată pe valoarea silabelor și pe accentele tonice ale cuvintelor. Ca să nu mai vorbim de calitatea de muzician a Sfântului Ioan Damaschin, respectiv de faptul că lucrarea sa Octoihul, care cuprinde cântările din fiecare zi a săptămânii, intonate succesiv pe
Semnal editorial şi Publicistic: Mihail Diaconescu – Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009 … [Corola-blog/BlogPost/94084_a_95376]
-
această formă fixă: RONDELUL. Care este compus din 13 (treisprezece) versuri, grupate în trei catrene și un vers independent. Primele două versuri sunt identice sau aproape identice cu versurile 7 și 8, iar versul independent este identic cu primul vers, versificația limitându-se numai la două rime. Există și rondeluri de 12 versuri (un catren, un terțet și un cvintet). Cultivat îndeosebi în poezia medievală franceză, redescoperit și reluat în poezia modernă, rondelul a fost reprezentat în toate literaturile.” (C. Fierăscu
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
anului 1965. Defel întîmplător s-a conturat atunci o viziune a trecutului cu substanță rurală (satul se vedea îndeosebi periclitat cu întreaga-i suită de tradiții) ca o imagine a patriei beneficiind de prestigiul unui univers primar, întemeietor. Replică la versificația festivist-idilizantă a "realismului socialist", creația de această natură vădea o sumețire expresionistă ce reflecta lupta pentru afirmarea valorilor existențiale amenințate de proiectul totalitar. Un trecut neguros, cu valențe mitice, reprezenta cartea de identitate deopotrivă estetică și națională a unui lirism
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
partid/ care-ndrumă, care-nvață/ pentru Pace, pentru Viață". În primii ani ai comunismului, fantasma dușmanilor interni și externi creează o retorică înverșunată a urii de clasă, fără de care nu e de imaginat nici propaganda, nici poezia. Prinși de o versificație zglobie, am putea astăzi cita la nesfârșit versuri ce hrănesc curiozitatea stranie a celui ce se lasă în voia farmecului desuet al proletcultismului, receptat la modul parodic. Nu putem furniza un rezumat mai bun pentru strădania ideologică a poeziei oportuniste
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
tropilor, la scara întregii creații a "poetului țărănimii" - lipsa lor poate fi neglijată dacă alte calități o compensează. Și în acest caz inițial, poezia se împlinește prin prospețimea unei lumi rurale reconstruite aerian, prin acumulare de peisaje, de armonii în versificație, printr-o stranie nostalgie... impersonală! Mircea Tomuș constată această particularitate artistică în prefața la ediția centenară în BPT: "Există la Coșbuc o imposibilitate de a se autoexprima, un obstacol ce barează calea fluxului personal emotiv." "Nunta Zamfirei" împreună cu "Moartea lui
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
sector m-a desfătat întotdeauna, oricâte riscuri iau s-o mărturisesc: e vorba de textele, care umpleau cândva manualele, dedicate copiilor! Îl urmez pe Mircea Tomuș (el însuși se referea la Vladimir Streinu) în aprecierea că, pentru acest autor: "problema versificației avea o importanță capitală; și dacă el a fost cucerit și preocupat până la absorbire de realizarea unor ritmuri cât mai diverse și mai dificile, acesta nu a fost un simplu exercițiu formal, ci a contribuit în bună măsură la procesul
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
în accepția croceană și călinesciană poezia nu poate fi explicată fără noțiunea de expresivitate, Marin Mincu operează pe tot parcursul comentariilor din antologie cu noțiunea de "practică semnificantă". Criticul caută, antologhează și valorizează poezia din care lipsește sentimentul, repudiază mecanica versificației, nu discută aproape niciodată statutul schimbător al metaforei și al altor tropi, nu-l interesează retorica poeziei, considerată caducă - toate acestea fiind specifice poeziei de dinainte de 1900. În încheierea prezentării lui Stephan Roll, Marin Mincu aduce precizarea necesară, departajarea între
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
Mincu relevă cu obstinație antilirismul arghezian din Flori de mucigai, din poezia lui Ion Caraion, din discursul parodic sorescian și din toate modalitățile prozaizante. Denunță, de câte ori are prilejul, "sentimentalismul minor", "transpirația afectivă" (ultima sintagmă e a lui Doinaș) și "mașinăria versificației" (p. 528). Are oroare de simbolizare. Ne întrebăm de ce "mașinăria versificației" îl deranjează la Ștefan Aug. Doinaș, considerând-o o relicvă a poeticii tradiționale, grevate de prestigiul eminescian, și nu-l deranjează la Ion Barbu, de pildă. Sunt contradicțiile unor
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
poezia lui Ion Caraion, din discursul parodic sorescian și din toate modalitățile prozaizante. Denunță, de câte ori are prilejul, "sentimentalismul minor", "transpirația afectivă" (ultima sintagmă e a lui Doinaș) și "mașinăria versificației" (p. 528). Are oroare de simbolizare. Ne întrebăm de ce "mașinăria versificației" îl deranjează la Ștefan Aug. Doinaș, considerând-o o relicvă a poeticii tradiționale, grevate de prestigiul eminescian, și nu-l deranjează la Ion Barbu, de pildă. Sunt contradicțiile unor valorizări care privilegiază alte criterii. Dacă ar fi fost pe deplin
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
Gheorghe Grigurcu Dacă industria indigenă se află în impas, redusă, în destule din ramurile sale, la o cotă de avarie, într-o situație frapant diferită se află ... poezia. Da, poezia. Întrucît există o industrie a versificației băștinașe, extrem de prolifică, înscriind un crescendo amețitor, pe care nimic în lume nu pare a fi în stare a o descuraja, ca o compensație, s-ar zice, a tuturor frustrărilor, deziluziilor, mizeriilor noastre, cantitativ biruitoare în veac. E de ajuns
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
Opera Națională Română din Timișoara, sub conducerea lui Corneliu Murgu (și cu sprijinul Ministerul culturii și al patrimoniului na- țional), a propus publicului feeria muzicală „Steaua de sticlă”, pe muzica lui Dan Ardelean și cu un libret de Silvia Kerim (versificația: Silvia Kerim, Aurel Storin). Muzica a fost înregistrată de Radio Timișoara cu Orchestra Operei naționale române din Timișoara, sub conducerea muzicală a Mihaelei Silviei Roșca; concert-maeștri: Ovidiu Rusu, Corina Murgu. Scenografia este semnată de Geta Medinschi, iar coregrafia și mișcarea
?Steaua de sticl?? by Oana Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/84020_a_85345]
-
Atâta jaf și mincinoasă ură?" În plus, am îngreunat și această culegere cu un ciclu de recuperări din anii 1956-1963, întitulat "Caiet": nici una din cele șase piese de tinerețe nu merita transcrierea, totul se mărginea la răsfățuri de vocabule și versificație, la limita anonimatului pretențios. Moralia cheltuie 6 catrene pentru a rosti sentențios abstracțiuni înrudite cu nerozia! Unele poeme ratate nu reușesc să capete viață, iar altele, ca Moralia, se nasc moarte! La fel ca văicăreala din Altoi, la fel ca
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
la nuanțele fiecărei strofe mai poate identifica astăzi cele trei straturi care compun poezia lui Dosoftei. Opera primului nostru poet cult a avut șansa de a se fi aplecat asupra sa un exeget excepțional, Mihai Dinu. Acesta se ocupase de versificația dosofteiană încă din prima monografie monumentală închinată prozodiei românești (Ritm și rimă în poezia românească, 1986), pentru ca, în „Bătrînul poet dintîi” (2007), să întreprindă cea mai completă analiză stilistică a unui poet român dinainte de epoca romantică. Datorită acestei monografii avem
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
al Uniunii Scriitorilor din România între anii 1973 și 1989, apoi director al Teatrului Mic pînă în 1991. A fost senator în Legislatura 1990- 1992, apoi membru în CNA între 1994 și 1998. Poemele sale de o rafinată tehnică a versificației au fost culese în mai multe volume dintre care emblematic este Arte & Meserie (1979). A tradus în chip remarcabil poezie de François Villon, Dante Alighieri, Charles d’Orléans, de poeți francezi ai Pleiadei. A tradus de asemenea din François Rabelais
In memoriam Romulus Vulpescu () [Corola-journal/Journalistic/4293_a_5618]
-
cu Țara Mamă. Altul a fost Vasile Harea, profesor la Catedra de limbi slave a Universității din Iași. Participase, și el, ca ziarist, la același eveniment memorabil. Prin anii 1975-1976 mi-a fost pus pe masă manuscrisul unui tratat de versificație românească. Autorul, absolvent al Universității din Cernăuți, acum câștigându-și pâinea ca fochist la instalația de încălzire a unui bloc din București, mi-a apărut ca un personaj desprins dintr-o pagină de istorie rămasă necunoscută. Era un bătrân înalt
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]