285 matches
-
mai mici umbre, neînsemnați pitici./ Oricare sentimente înalte, generoase,/ Ne par ca niște basne de povestit, frumoase,/ Și tot entuziasmul izvor de idei mici.”) ca să vedem că aerul timpului, cu toată concentrația lui de patetism, se descarcă, în preajma lui. Poetul versifică și trece mai departe. Nu altceva sunt poeziile de dragoste, sau de natură, decât consemnări. „Mă hotărâi a-i da pace și deschisei gazeta”, opțiunea îmbrățișată de personajul-martor al Buchetierei de la Florența față cu un prăpăd sentimental, prin care trece
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
toate în tinerețe; C.A.Rosetti avea la activ cîteva încercări juvenile; Heliade însuși, dacă exceptăm epopeile începute și neterminate, își putea strînge toate versurile într-un volum de dimensiuni medii. Bolintineanu, în schimb, a scris imens, în ritm susținut, versificînd așa cum respira. Facilitatea lui de a improviza depășește limitele obișnuitului, într-o poezie aflată la primii ei pași, cum era poezia pașoptistă. Ușurința de a compune - trăsătura esențială a poetului - s-a transformat curînd în principala deficiență a unei opere
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
său cel verde, Prin umbre depărtate, mijind, tăcut, se pierde” (Ionienele). Bolintineanu unește istoria și geografia într-un ansamblu de neașteptată coerență. Trecînd pe lîngă insulele grecești, Conrad își rememorează epopeile homerice, ca și imnurile primilor lirici; în Liban, el versifică în stilul lui Rudel, trubadurul îndrăgostit de legendara „prințesă depărtată”; în Palestina, revede timpurile biblice și pe profeți; în Egipt, descrie originea civilizației umane și monumentele mute ale splendorii, așa cum va face mai tîrziu Eminescu în Memento mori. Ca și
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
a se putea dispensa de medierile tropice, pentru o autentificare a discursului printr-o mai directă priză la „real”, la concretul existențial cotidian, mai „prozaic”, deposedat de prestigiile metaforei înalte și ale simbolurilor mari. Începusem, în orice caz, ca „poet” (versificam încă din liceu, fiind înscris și la un cerc literar de la Casa Pionierilor clujeană), am continuat așa aproape încă un deceniu, pentru ca, după intrarea în corpul de dascăli academici, să fiu cumva obligat să alternez practica literaturii cu lectura ei
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
scurt și, mai ales, greu, având ghinionul ca tot ceea ce înalță ziua, să se prăbușească, negreșit, noaptea. De altfel, confuzia între muncă și trudă i-a adus românului o sumedenie de necazuri, pe care, de ce să nu recunoaștem?, le-a versificat bine. Și tâlcuitor. Munca este de departe cea mai strălucitoare charismă a românului. Românul este robace tot timpul anului, ca o furnicuță, în intervale precis delimitate, ocolind însă discret iarna, când nici atunci nu stă, ci își face car. Pentru
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
opresc însă aici, pentru că natura intimă a poeziei lor e diferită. Chiar dacă teme și tonalități pot părea asemănătoare, Iosif n-a ascultat niciodată de preceptele artei clasice, s-a ferit de sonoritatea țipătoare, a refuzat să compună balade ori basme versificate de zeci de strofe: muzica poeziei sale evocă mici compoziții de cameră, în gamă minoră, discrete și elegante. Virtuoz al versului, ritmurile lui rămîn însă catifelate, fără nimic mecanic, fără sunet de alămuri. Modelul lui Coșbuc a fost preluat, în
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
Și câte versuri are, câte pagini ai?» Și el spunea: «Are șase versuri». Și mi se părea miraculos că un individ poate să creadă despre el asta, să fie convins că el poate scrie oricând poezie. Și când începusem să versific și eu, îl întrebam pe Matei: «Dom’le, asta o fi poezie?» Și el îmi zicea: « Dom’le, asta merge, asta nu merge, asta e bună, ești în mână, nu știu ce.» Și eu spuneam: «Dar ești convins? De unde știi că asta
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
pe nume Luigi Frollo, care a ajuns, mai tîrziu, profesor la Universitatea din București, si a publicat, cam pe la 1867, un amplu dicționar italian-român. Era un om de o largă și profundă cultură literară și juridică, cunoștea mai multe limbi, versifica foarte curat, desena, pictă miniaturi. Numai că îi lipsea un pic artă de a se face ascultat. Timp de trei ani, fără a frecvență vreo altă școală l-am avut profesor în tovărășia cîtorva veri, apoi, fără ei, timp de
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
epistolare sînt adunate acum pe site-uri specializate (felicitari.net, smsportal.go.ro, floridelux.ro etc.), frumos grupate pe categorii (Crăciun, Anul Nou, Florii, Paste, aniversări, Urări de sanatate /însănătoșire, De dragoste etc.). Stilistic, aparțin mai multor categorii: urări folclorice (versificate), glumețe și parodice, aforistice, poetice, sobru-oficiale. Aparținînd folclorului nou, sînt copiate și recopiate, expediate sub semnătură, dar puse la dispoziția tuturor. Unele sînt citate din poezii, traduceri și adaptări din alte limbi. Ce poate fi mai reconfortant (în ciuda scepticismului profesorilor
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
ministru Tăriceanu în văzul televiziunilor: -În UE procentul de îmbolnăviri este cu mult mai mic decât în România... -Ei, acolo e de noi!, zic. Las'că vine 2007 și vom fi cu toții sănătoși, frumoși, cu stare... -Și cu gripe aviare, versifică Haralampy. ,N-am găsit altă rimă", ni se justifică el citându-l pe Mircea Diaconu din celebra scenetă cu Toma Caragiu... Are dreptate: e de-a dreptul jignitor ca o țară destul de mică și gata să pătrundă în UE, să
Dezlegarea lui Haralampy la pălincă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11043_a_12368]
-
lumii. E un poem în spirit medieval și biblic, ca și Psaltirea în versuri, pe care eu îl găsesc mult mai impregnat de acea „subiectivitate afișată și asumată conștient” reclamată ca marcă a literaturii de Mihai Zamfir decât Psaltirea, care versifică în limba română, pe modelul lui Kochanovski, psalmii biblici. Sensibilitatea lui Costin este aceea prăpăstioasă de la finele Evului Mediu (s-a vorbit chiar de baroc). A lui Dosoftei, în schimb, nu arată nici o „individualitate marcată”. Și dacă nu ne putem
Când începe literatura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4046_a_5371]
-
și Țiganiada au fost cunoscute târziu, nu în epoca scrierii lor, neavând cum juca un rol cu adevărat în nașterea unei literaturi. Să ne amintim și că Mihai Dinu a demonstrat mai demult ruptura care există între modul de a versifica al lui Dosoftei, pierdut, acesta, ca tradiție, și acela al romanticilor. Mai dificil este de a vorbi de literatură în textele de după Scrisoarea lui Neacșu și acelea ale lui Coresi. Singurul sprijin, practic, nu și teoretic, ne vine de la teza
Când începe literatura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4046_a_5371]
-
Mare. S-abate atunci din drum corabia și se-mpotmolește și nici iscusința cârmaciului și nici a vâslașilor N-o supune.” Daniil Sandu Tudor, poet așezat definitiv pe raftul poeților creștini, înduhovnicit, hăruit unei viețuiri isihaste și martirizat pentru Hristos versifică, nu de puține ori, în duhul lui Arghezi și Voiculescu. „Dă-mi, Doamne, ca să fiu numai de jar cu Tine și patima zvârlită să-nghețe lângă mine. Cum am iubit păcatul să Te-ndulcesc, să plâng și-n așternuturi, noaptea
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
lungul anilor și aceștia au ajuns în programele școlare, în revistele și cărțile de spiritualitate, în Antologiile de gen. Din seria scriitorilor de literatură religioasă, numele lui Traian Dorz este arhicunoscut prin multitudinea de cărți existente, prin iscusința de a versifica, prin stilul format ca și prin căldura și sinceritatea sentimentului de credință și de iubire pentru Dumnezeu. Cele trei poezii din lirica acestui poet, alese de antologator, sunt reprezentative. O serie de poeți basarabeni și-au adus și ei ofranda
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
vine în Antologie cu o bogată colecție de versuri religioase de mare forță spirituală. Un fel de învățături și povățuiri către un copil, pretextul pentru a-și declina Crezul și dezideratele liricii sale. Unele poeme sunt parafraze la Psalmii biblici, versificați în stil propriu, ușor accesibil pentru orice cititor. Aurel Anghel avansează ideea că poți zidi Casă Domnului « Din psalmi, din rugăciuni / Ziduri înalte de poezie ». (Casă Domnului). Printre alte teme abordate, e și cea a eroilor, a căror dragoste de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
vedere, logice și cât se poate de normale. Dar, dacă ne gândim la protaza conform căreia românul s-a născut poet, o adaptare în versuri a Cărții Sfinte s-ar putea mula mai bine pe sufletul românului, obișnuit să-și versifice durerea și suferința, prin doine de o frumusețe divină, dar și bucuria și fericirea, prin imnuri sau ode de preamărire a puterilor cerești. Considerăm că o astfel de viziune, inovatoare - de bună seamă, asupra Vechiului Testament, ar putea deveni un
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
Crăciunului). Aici sufletul poetului vibrează la întâlnirea cu Creatorul prin intermediul colindelor, dând frâu liber imaginației prin hiperbolism și metafizic, având a revela senzații inedite cu ajutorul unui dialect liric personal. Un rol important în acest context îl are ușurința de a versifica care dă o muzicalitate versurilor. Aproape întreaga carte este dedicată cu generozitate femeii, jumătate mitologică a bărbatului, ce întrughipează mama, soția sau iubita. Sentimentele sunt atât de profunde încât cuvintele vibrează precum coardele harfei sub degetele unui înger coborât „Din
CRONICĂ DE CARTE – GAVRIL MOISA: “ARHIPELAGUL IUBIRII” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383187_a_384516]
-
Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă și riscantă pentru că ea se produce în afara drumurilor bătătorite ale poeziei, pentru că Ștefan Dumitrescu nu versifică frumos și cu talent în cadrele unui lirism știut sau bănuit numai, ci își creează propriile sale cadre, propriile sale sisteme de referință. Fiecare din poeziile sale este o deschidere către o lume creată de el, o lume în care
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă și riscantă pentru că ea se produce în afara drumurilor bătătorite ale poeziei, pentru că Ștefan Dumitrescu nu versifică frumos și cu talent în cadrele unui lirism știut sau bănuit numai, ci își creează propriile sale cadre, propriile sale sisteme de referință. Fiecare din poeziile sale este o deschidere către o lume creată de el, o lume în care
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
lira. E uimitor să constați ce savante configurări scoate din atât de puțină substanță. Îți vine-n minte Shelley, care, cu cele trei simboluri ale lui: fluviul, barca și lampa, compune un vast ritual. Moréas, cel din Syrte, începuse să versifice folosind acest material. Dar cât de stîngaci! Iată motivul lunei, în bucata Ottilie: "Cu necromanții, luna, fidelă - stă cunună Sus, peste burg, filtrând prin crengi argint pe-o rază Ca fâlfâiri de-aripi vibrează cîte-o strună De harfă,-n sala
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
primul rând gestul reactualizării Mitului, al aducerii la suprafață al unui conținut important și vechi din substratul memoriei colective a neamului daco-român, al unor structuri informaționale care „vin” din profunzimea subconștientului colectiv al acestui popor. De ce s-a apucat să versifice domnul Adrian Erbiceanu tocmai acest basm, tocmai acest motiv epico-filozofic, și nu altul? Din cauză că structuri ale subconștientului domnului Erbiceanu „și-au reamintit”, s-au „trezit”, și au „readus la suprafață” aceste conținuturi ancestrale, pe care toți credem că le avem
UN MARE POET ROMÂN, DL ADRIAN ERBICEANU, SE ÎNTOARCE ACASĂ, ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363940_a_365269]
-
Zamfirii,” sau basmul „ Călin, file de poveste” de Mihai Eminescu) și ar face parte din opera lor, l-am aprecia cu toții ca fiind un poem foarte realizat, produs al talentului lui George Coșbuc sau Eminescu. Sau, altfel spus, basmul acesta versificat de domnul Adrian Erbiceanu este la fel de bun, de valoros ca și „Nunta Zamfirii” sau ca basmul în versuri al lui Eminescu. Rămânem uimiți de talentul poetului Adrian Erbiceanu, de măiestria lui de a împerechea și de a potrivi cuvintele, de
UN MARE POET ROMÂN, DL ADRIAN ERBICEANU, SE ÎNTOARCE ACASĂ, ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363940_a_365269]
-
singură în cerdac în haine de doliu. Apoi a început să se plimbe prin codrii Filioarei, acum fugea de lume și rămânea încremenită cu gândurile rătăcite. Îi veneau în minte ca un laitmotiv versurile lui pe tema morții și acum versifica și ea pe aceeași temă: ,,O moarte vin de treci Pe inima-mi pustie... și curmă-a mele gânduri S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi, Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, Mi-e dor de-un
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
ați crescut sub ochii lor), ce merg la inima omului, au trezit în mine curiozitatea de-a afla taina lumii în care ați trăit zile de neuitat în satul natal, cum și când a început această nobilă pasiune de-a versifica melodiile ce vă sunau cu atâta duioșie în fagurele memoriei -"amintiri scumpe din anii ce au trecut"? Steliana Sima: Eu m-am născut la sat, iar cum veșnicia se naște la sat, cântecul popular rămâne veșnic. Folclorul este adevărata carte
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
revarsă în poeme, aidoma marilor sonetiști, madrigaliști și epigramiști clasici: Mihai Codreanu, Păstorel Teodoreanu, care turnau în versuri și sare și piper, și ingrediente dulci-amărui, și ceva din dulceața umorului autohton, spre bucuria cititorilor. Este uimitoare și ușurința cu care versifică autorul, dar și stăpânirea noțiunilor de teorie a versificației. E vorba de o acuratețe a stilului, deja format, deși nu a fost exersat în reviste și cărți. Parcă sunt tentată a spune că acest om s-a născut dintr-o dată
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]