209 matches
-
de inspirație biblică, umbrite uneori de clișee. Își încearcă puterile și în lirica de orizont laic, ca în versurile adunate în volumul Poezii, publicat în 1939. Strigătul lui Iov (1942) nu aduce nimic nou, ci doar aceeași imagine a unui versificator talentat al subiectelor de inspirație religioasă. SCRIERI: Candela veacului, București, 1932; Lacrimi sub soare, București, 1935; Veniți la Isus, București, 1935; Cântece în lumină, București, 1937; Poezii, București, 1939; Strigătul lui Iov, Sibiu, 1942. Traduceri: Victor Hugo, La Villequier, Constanța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287314_a_288643]
-
Petrovanu își propunea să activeze pentru îmbunătățirea moravurilor și a obiceiurilor politice, pentru cultivarea limbii și pentru a atrage cititorii către o literatură corespunzătoare sub raport etic și estetic. S-au publicat și multe încercări literare ale poeților gălățeni. Lista versificatorilor care au colaborat la A. cuprinde pe A. Antoniady, C. Camiliu, C. Constantinescu, A. Ionescu, N. B. Muntenescu, G. Rarincescu și G. Veveriță. C. Constantinescu și A. Antoniady erau și autorii unor naive poeme în proză, iar ultimul mai tipărește o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285490_a_286819]
-
universitar și în locul ei este numit poetul „pe linie” (cum se zicea în epocă) Marcel Breslașu. La „demascarea” ei (cuvânt la ordinea zilei) un rol important l-a avut, se pare (oricum, așa reiese din notele intime), tânărul, pe atunci, versificator, actor și activist politic Dan Deșliu. Sigur este că această mare intelectuală e lăsată pe drumuri, trăiește în mizerie, trece apoi prin experiența detenției și a deportării. Însemnările din această perioadă sunt zguduitoare. Când iese din pușcărie și intră în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
Sodomei și pe cartea lui Iona (De Sodoma și De Iona). Mai lung e primul poem (167 de hexametri), în timp ce al doilea numără doar 105 și descrie cu precădere furtuna și naufragiul în care a fost implicat Iona. Autorul, un versificator capabil de performanțe retorice notabile, cunoaște bine și literatura păgînă, mai ales pe aceea care descrie Marea Moartă și caracteristicile ei extraordinare, efect al ploii de foc trimise de Dumnezeu. S-a spus despre aceste poeme că ar proveni din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a lui Adam și izgonirea din Paradis; tipologia e cea obișnuită (de exemplu, crearea Evei din coasta lui Adam simbolizează formarea Bisericii din trupul lui Cristos). Alcimus Avitus se înscrie așadar în categoria autorilor de epopei biblice și e un versificator de un bun nivel; el scrie într-o limbă fără impurități și într-un stil prin care imită corect modelele clasice și creștine. Poetul posedă notabile capacități descriptive, confirmate de frecventele divagații narative, cum sînt episodul transformării soției lui Lot
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mod explicabil, mitul romantic al trecutului pe care încă anticii îl numiseră „vârsta de aur”, va fi totdeauna marcat la Eminescu de pecetea metalului regal. „Sfinte firi vizionare”, pașoptiștii au visat „Zile de aur pe-asta lume de amar”, Cichindeal, versificator mediocru, este „gură de aur”, începuturile înseamnă „zilele de-aur a scripturelor romane”. „Vremile-aurite” împreună cu „mitele albastre” oferă soluția utopică a sintezei viitorului cu primitivitatea arhaică. Revelarea istoriei prin cunoaștere magică se poate face numai inițiatic, sub semnul aurului. „Turma
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
drumul, gările), geografia exotică (cu o toponimie sonoră și extravagantă), nestematele, parfumurile rare și florile luxuriante etc. Toate acestea întăresc aerul de artificiu și decor, de scenerie manieristă. Acuzat de „lirism comun” (Paul Zarifopol) sau de a fi un simplu „versificator” (Tudor Arghezi), M. face voit poezie decorativă, plină de „fantezie ingenuă, pitoresc și improvizație” (Perpessicius), în care filonul nostalgic are o vibrație autentică, iar sinceritatea nu e trucată. Expresia eului poetic este mereu dublată de umor, ironie, bufonadă și pantomimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
și, uimit de sine, „stă visător, smerit, ca un copac”. Interpretabil în paradigma Luceafărului eminescian, poemul dădea indicii despre fantasmele ce-l vizitau pe necunoscutul autor și de preferința lui pentru modul baladei - cu totul altul decât baladescul pedestru al versificatorilor epocii. Volumul Balade documenta îndeajuns apartenența poetului la generația lirică a războiului, „generația pierdută”, pornită în căutarea unei poezii și poetici menite să scoată lirismul românesc din criza ermetizantă și anemiantă postbarbiană și a „poeziei pure”. Fără a face parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
poate fi socotit printre precursorii orientării marxiste în estetica românească. Fără interes sunt încercările de critică literară. În literatură, B. rămâne, în fond, același publicist. A scris schițe, nuvele, un început de „roman cazon”. Poeziile de factură intimistă sunt naive, versificatorul simțindu-se mai în largul său în rostirea umoristică. Accentele sentimentale, romantice (în lirica erotică e un eminescianizant) lasă locul treptat pornirilor de sarcasm și vehemență. Cele câteva traduceri - din Maupassant, Turgheniev, Théodore Ghèze, Jókai Mór, Hector France, E. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
semnând și cu pseudonimele M. S. Cyrus, Mihai/Natalia Ramură, Stamillo ș.a. S. este un autor modest, sensibil la suferința umană, mărturisind că iubește deopotrivă frumusețea morală și splendoarea naturii. Cu sufletul luminat de „razele divinității”, de „sclipirile din univers”, versificatorul vrea să se lase cuprins de „ideea desăvârșirii” și să o „plămădească-n vers”. Considerându-se predestinat să caute idealul „în frumusețe și toată fericirea-n poezie”, el încearcă transpunerea trăirilor în plachetele Tăcere (1916), Murmur de izvoare... (1931), Spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
și literară”, „Tribuna”, „Vatra”, „Viața Basarabiei” ș.a. Volumul Povestiri din copilărie (1896) aduce în fața cititorului un scriitor plin de umor și de candoare, universul copilăriei fiind evocat prin simboluri delicate. În cărțile de versuri C. se dovedește doar un bun versificator al unor motive patriotice. SCRIERI: Povestiri din copilărie, pref. G. Coșbuc, București, 1896; Încoronarea, București, 1901; Florin, Brașov, 1902; Viața și luptele lui Ștefan cel Mare, București, 1904; Zece Mai, București, f.a.; Patrie și libertate, București, 1916; Cântări basarabene, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286565_a_287894]
-
care nu este identificat mai clar, ce apare împreună cu niște copilițe de-ale lui și cu niște bătrânei foarte simpatici; și mai există și niște „colective” (Grupul de creație artistică din comuna Datia, districtul Xinjin); nu întâmplător este vorba despre versificatori țărani ce vorbesc despre satul lor, în care, în fine, marele Optimism datorat celebrului Salt devine „religios” de-a binelea, dar trebuie să ținem cont că lumea agricolă în China nu are, se pare, conotații nostalgice, ci progresiste. Al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de recitire (1972). Versurile vorbesc despre un spirit juvenil care încearcă să afle „o vedenie”, cum va zice poetul mai târziu, adică un stil propriu, ce nu are nimic de-a face cu stilul poeziei din epocă (anii ’50). Tânărul versificator este când angoasat, când „bășcălios” și sfidător. Cele mai multe sugestii vin din direcția Arghezi și din „cântecele de ibovște” pe o tradiție muntenească. Arghezi însuși amestecase în pasta din Florile de mucigai culorile și jalea irmoaselor. S. alege două modele care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
teoria nodurilor de tensiune este, dintre marii poeți moderni, Bacovia, cel care despodobise, într-adevăr, versul românesc și avusese curajul să introducă expresia brutal prozaică (de tipul „barbar cânta femeia aceea”) în discursul liric. Rezumând, S. nu este numai un versificator diabolic de abil, un poet inspirat și original, ci și un teoretician al poeziei. A construit un model (poezia metalingvistică), un tip genetic de lirism care reprezintă o sinteză a modernității târzii și, în același timp, o depășire a paradigmelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Sodomei și pe pățania lui Iona (De Sodoma și De Iona). Mai lung e primul poem (167 de hexametri), în timp ce al doilea numără doar 105 și descrie cu precădere furtuna și naufragiul în care a fost implicat Iona. Autorul, un versificator capabil de performanțe retorice notabile, cunoaște bine și literatura păgână, mai ales aceea care descrie Marea Moartă și caracteristicile sale extraordinare, efect al ploii de foc trimise de Dumnezeu. S-a spus despre aceste poeme că ar proveni din cercurile
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Adam și în izgonirea din Paradis; tipologia e cea obișnuită (de exemplu, crearea Evei din coasta lui Adam simbolizează formarea Bisericii din trupul lui Cristos). Alcimus Avitus se înscrie, așadar, în categoria autorilor de epopei biblice și e un versificator de bun nivel; el scrie într-o limbă fără impurități și într-un stil prin care imită corect modelele clasice și creștine. Poetul posedă notabile capacități descriptive, confirmate de frecventele divagații narative, cum sunt episodul transformării soției lui Lot în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
criticii și eminescologii noștri nu s-au simțit ofensați, n-au consemnat măcar blasfemia, iar „creatorul”, devenit deodată un adorator impenitent al lui Eminescu, promite să scrie și un al doilea volum. Nu mai pomenesc aici de marea armată de versificatori, plodiți parcă pe bandă rulantă, care se simt obligați să consacre „câteva versuri” lui Eminescu. Parcă îi văd cu ochii umezi, înroșiți de băutură, rostind câte un poem-dedicație lui „bădița Mihai”, că îți vine să intri în pământ de rușine
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
pleacă stânjenit privirea atunci când vârstnicii debitează enormități și prostii groase. Cum s-a întâmplat și în cadrul Simpozionului, unde s-a afirmat că tinerii scriu o poezie neocomunistă, că înțeleg procesul creației la fel ca generația lui Petru Cruceniuc (un jalnic versificator de partid), că iau importante premii literare deoarece sunt mediocri, că nu sunt suficient de patrioți și că optzecismul și postmodernismul basarabean este o diversiune regizată de KGB. Dar ce jenant e să auzi și să aprobi - prin faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
1993. Debutează în 1965 cu o epigramă la „Urzica”. Prima plachetă pentru copii, Ham, aventurile unui cățel năzdrăvan, îi apare în 1974. Mai este prezent în „Contemporanul”, „Cutezătorii”, „Gazeta literară”, „Luminița”, „România literară”, „Universul copiilor” ș.a. Z. este un prolific versificator pentru cei mici, cu o perspectivă edenică asupra copilăriei, în continua ei deschidere spre valorile morale perene. Cărțile sale pentru copii s-au bucurat de succes, au fost traduse în Marea Britanie, Franța, Rusia, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria. A inițiat și o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290706_a_292035]
-
prin viziunea sa zdruncinată, strâmbă, deplin caracterizată sau, ca să-i zic așa, sașie.” 2 Vladimir Streinu n-a ieșit, se pare, niciodată din cadrele unor atari judecăți rezervat - paradoxale, scriind în același studiu că Ion Barbu „este fără îndoială un versificator totdeauna sigur, autor de balade fantastice, cuprinzând poezie fără nici o specificare, adică adevărată, un poet, în sfârșit, care a scris prea frumoase lucruri în narativ și pitoresc, când nu s-a împiedicat de apucătura teoretizantă și de cel mai steril
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
analiză estetică a creației autorilor amintiți, reținând sâmburele peren. Dacă la Cezar Bolliac, bunăoară, nu poate fi vorba de talent, „nimic nu oprește istoria literară să rețină lirismul social, tenebros și formalist ca direcții certe ale întinsei lui activități de versificator”2, dacă despre Costache Stamati - observă Vladimir Streinu - se poate spune cu dificultate că e poet, „putem reține de la întâiul Alecsandri ca semn neîndoielnic al participării lui la fizionomia lirică a epocii un exotism îndeosebi turcovenețiano-iberic, exotism nomenclatural, topografic și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
este cântată lupta de clasă. Poezia deceniului al V-lea care pare, într-adevăr, să conteze într-o istorie a literaturii române este cea din prima parte a acestei perioade pentru că apoi ingerințele politicului fac să descoperim tot mai mult versificatori, dar nu poeți. De asemenea, studiul are în vedere și prezentarea revistelor Albatros și Cadran, care îi ajută pe tinerii scriitori să se delimiteze de trecut și de exagerările epocii. Importanța lor e legată de reafirmarea criteriului estetic ca unul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vers în inimi și pe zid/ Republica Română Populară/ Și noaptea-n schimb de gardă la partid/ Chiar viscolul părea că-i primăvară" (Istorie.30 decembrie 1947). Genul epic, baladesc este utilizat și de Victor Tulbure ca și de alți versificatori din epocă pentru o astfel de poezie angajată: în Balada tovarășului căzut împărțind "Scânteia" în ilegalitate (1949), se încearcă crearea unor mituri, dându-se poveștii o aură legendară (ochii celui ce cade văd deschizându-se un nou drum marcat de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
oile, păstorului,/ Și gândul, gânditorului/ Și celui fără libertate, slobozenia."). Nu lipsește din publicațiile vremii poezia socială sau cea închinată tovarășului Stalin, poezia combativă 52, așa că pe lângă scriitorii mai vechi sau mai noi, convertiți la noua literatură, se înmulțesc și versificatorii dedicați noului regim, cazul, de exemplu, al lui Dan Deșliu, care, pe model folcloric, construiește adevărate imnuri închinate muncitorului. Astfel după Lazăr de la Rusca (1949), în care tonul de baladă capătă uneori nuanțe de cântec de jale și care este
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
, pitarul (sfârșitul sec. XVIII - începutul sec. XIX), cronicar și versificator. Mic boier bucureștean, poate aceeași persoană cu aceea cunoscută în istoria literară ca pitarul H. Ioanide, H. termina în 1817 Istoria faptelor lui Mavroghene vodă și a răzmiriței din timpul lui, pe la 1790, publicată abia în 1863, în revista „Buciumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287461_a_288790]