90 matches
-
intitulează Scrisoarea lui Nicolae Spătarul către țarul Alexei Mihailovici... și e datată „aprilie 1676”, tot un text „comandat”, M. nu mai este cel dinainte, nu mai e constrâns să facă „geografie” și „etnografie”, nu mai este zorit, grijuliu să numere verstele dintre două sate, să nu scape vreo populație dintre cele ce se mutau cu iurtele pe malurile fluviilor și să afle dacă plătesc sau nu „bir” țarului, abia având vreme să semnaleze câte un „loc” ingnorat de geografii consultați îndeobște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
prințul G. A. Potemkin a părăsit Galațiul împreună cu suita sa. După cinci zile de drum, trecând prin Bârlad, la 21 septembrie 1791 a sosit la Huși, despre care secretarul lui scria că este un sat (!) frumos situat la 80 de verste de Iași, oraș în care vor continua lucrările Congresului de Pace. La Huși va fi oaspetele episcopului Iacov Stamati. Contele de Langeron descria starea sănătății mareșalului: „Boala lui se înrăutățește; el plânge, geme, cheamă în ajutor toți sfinții, se spovedește
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe zi, unul ca să caute un fruct la Iași, un altul o legumă în Crimeea ... El se plictisește la Huși, își trimite echipajele în cinci sau șase locuri diferite și în cele din urmă, se stabilește la Ceardac ... la 5 verste de Iași”. La 25 august/ 6 septembrie 1791, G. A. Potemkin a murit la distanță de 40 de verste de Iași. Unii călători ne-au oferit date importante despre eparhia Hușilor. Iona Ghedevanișvili (1737-1821), în Călătorie în Moldova (1790-1792), scrie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși, își trimite echipajele în cinci sau șase locuri diferite și în cele din urmă, se stabilește la Ceardac ... la 5 verste de Iași”. La 25 august/ 6 septembrie 1791, G. A. Potemkin a murit la distanță de 40 de verste de Iași. Unii călători ne-au oferit date importante despre eparhia Hușilor. Iona Ghedevanișvili (1737-1821), în Călătorie în Moldova (1790-1792), scrie despre această eparhie: „se află la hotarul cu Polonia. Ea întrece prin păduri și pășuni alte locuri ale Moldovei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Kișinău, 13 ianuarie 1918. Nr. 10.615 Șeful Statului-Major bolșevic din Kișinău, Caabac, Către Sovietul Soldaților și Marinarilor din Odesa cu ocazia intrării Armatei Române în Basarabia: Situația este gravă. Românii, așezați în formă de semicerc, se găsesc la 20-25 verste de liniile Bender-Chișinău și Ungheni-Chișinău. Românii de la Strășeni au un dos de apărare slab. Sub influența propagandei Sfatului Țării, Comitetul moldovenesc a cerut evacuarea frontotdelului care luptă împotriva românilor, țăranii care s-au despărțit au hotărât să nu permită intrarea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
după adoptarea hotărârii de înființare a republicii, la 12 octombrie 1924, în Sesiunea a III-a a Comitetului Executiv Central din Ucraina, legislatura a VIII-a, câteva raioane din regiunile Odesa și Podolia, pe un teritoriu de 7 200 de verste (o verstă 1,066 km), cu o populație de 545 598, cuprinzând 687 de sate și șase orășele, în total 12 raioane (Balta, Bârzul, Nani, Cruteni, Râbnița, Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Tiraspol, Slobozia și Stavrov). Moldoveni erau 32%, ucraineni 45,65
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
hotărârii de înființare a republicii, la 12 octombrie 1924, în Sesiunea a III-a a Comitetului Executiv Central din Ucraina, legislatura a VIII-a, câteva raioane din regiunile Odesa și Podolia, pe un teritoriu de 7 200 de verste (o verstă 1,066 km), cu o populație de 545 598, cuprinzând 687 de sate și șase orășele, în total 12 raioane (Balta, Bârzul, Nani, Cruteni, Râbnița, Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Tiraspol, Slobozia și Stavrov). Moldoveni erau 32%, ucraineni 45,65%, evrei 9
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
din spate, a roșcatului cel mare, câte o picătură de sânge împestrița zăpada, o mică picătură de sânge, purpurie. Dar ei înaintau, totuși, mai departe, mai departe, în ritm egal... În seara aceea, șapte lupi mărșăluiau cam la vreo două verste nord de Humpleu, la vale. Șase dintre ei mergeau în șir, la distanțe egale unul de altul, al șaptelea rămânea puțin în urmă. Pe unde călca el, rămânea în zăpadă câte o picătură mică și roșie de sânge. Doar una
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
săliță de lîngă prăvălie. Cîțiva obișnuiți transformaseră acest loc puturos și plin de praf într-un soi de club. ș...ț Prăvălia era deschisă de la cinci dimineața la unsprezece seara. Closetul se afla pe un maidan, la distanță de o verstă. "Mi se întîmpla, își va aminti Cehov, să dau nas în nas cu cîte un vagabond care se adăpostea acolo peste noapte. Ce spaimă trăgeam amîndoi!" În fine, unul din comisionari, care stătea la pîndă pe drum, se întorcea strigînd
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
chiar de pe acum, trecând prin viața mea și povestind despre temeiurile ei, despre aripi, peristiluri și altele, să-ți arăt unde începi tu în ea (foarte devreme, la vârsta de șase ani!), unde dispari, unde revii (ca Marina Țvetaieva din Verste), unde amintești propriile-ți temelii, lăsându-te cu forța înghesuită în spate și, dintr-o dată, începând ofensiva cu acele corespunzătoare surprize din celelalte părți (despre asta însă în altă scrisoare, următoarea), și crești, crești, repeți temeiurile și făgăduiești să desăvârșești
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
pentru ca în finalul vieții să intre în cinul monahal și să se stabilească la același Văratec, lăcaș bătut de „vântul cel rău” de iarnă și de aerul fierbinte care seceră florile din lunci, vara, după spusa lui Hogaș, la câteva verste doar de Humulești, leagănul copilăriei celui mai mare, mai spectaculos și mai popular povestitor român. 1. „În jurul lui Maiorescu”, în „Viața românească”, nr. 5, mai 1963. 2. Dezbaterile cele mai intense au loc în revista „Viața românească”, nr. 6-7/ 1963
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
case oarecare. Galoșul capturat era aruncat de învingători pe acoperișul unei clădiri cu două etaje, cea mai înaltă din orășel. În Stargorod mai erau și cadeți pe care gimnaziștii îi numeau „cizme”. Ei însă locuiau în clădirea lor, la două verste depărtare de oraș, și duceau o viață misterioasă, ba chiar legendară, în opinia „pătlăgelelor”. Ippolit îi invidia pe cadeți, le invidia epoleții azurii cu monograma galbenă a țarului Alexandru, lipită neglijent după șablon, și insignele cu vulturul imperial, dar lipsit
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
malul drept al Prutului la Fălciu în întâmpinarea armatei turcești. Eu cu dragonii mei, am trecut sub comanda generalului Ianus. Din cauza lipsei de iarbă, datorită unei invazii de lăcuste, n'am coborât până în Fălciu ci ne-am oprit cu două verste mai sus de gura Săratei, pe malul acestălalt al Prutului, unde se găsea pășune pentru cai. în 6 Iulie, la amiază, ne-au zărit Turcii, care urcau pe malul stâng al Prutului. Ei și-au oprit înaintarea și au început
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
freamătă stins năvala hoardelor sibiriene în prelungirea acareturilor monahale lăcașul sacru zace-n paragină: fiind tot atât de viu ca cel mai mare poet român biserica pe care Ștefan a fost în stare să o mute într-o singură noapte, cale de verste din ochiul, tot mai asemănător multora, al hoardelor ( Vechea biserică de lemn, unică prin splendoarea ei sacră a fost denumită de Eminescu Ierusalimul nostru...) * și dacă tratăm lumea din jur drept reală, nu e oare pentru că visăm fără a ști
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
întristare lângă mormântul de păstor și frate (nu-i Sulamita implorând a toate o linie de cer însoțitoare?) îi pun în palmă vorbe de țărână: - aproape zeii sunt de noi privește cum coace pânea vieții o bătrână la șaptezeci de verste peste creștet. în cuibul ei ca pe pământ se poartă dezgroapă rădăcini aprinde focul îndeamnă vita-n jug visând norocul cu pânea din secara morții moartă (stihia mea). O, Mamă, vin cu boabe într-un ulcior golit de-nțelepciune după
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
sau vrâstă pentru vârstă), rar atestate de atlasele lingvistice. Rusismele, în fine, sunt multe în primele cinci volume, a căror localizare în Rusia a impus autorului elemente de „culoare locală", editorul adăugând cuvenitele note explicative. Cu o singură excepție: cuvântul verstă, (unitate de măsură rusească, pentru distanțe, egală cu 1,067 km), considerat probabil ca fiind cunoscut de cititor, deși nu e deloc așa. În absența manuscriselor, munca depusă de editor pentru a identifica variantele a fost dificilă și a necesitat
Lungul drum al recuperării lui C. Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6110_a_7435]
-
palmieri. Katarina își amintea Georgia natală ca pe-un ținut de basm, care-ți tăia respirația: munți de sticlă albastră, cerul plin de flori umede, vaci cu tălăngi de aur, cătune cu biserici de cristal. Se născuse doar la câteva verste de satul în care văzuse lumina zilei marele călăuzitor al popoarelor, și cu unsprezece ani în urmă aproape că-și dăduse sufletul de-atîtea lacrimi vărsate la moartea lui. Despre tovarășul Stalin, despre dulcele ei tătuc Djiugașvili, nu se mai vorbea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
repaus și de lucru. vizitiu care conduce diligența, poștalionulăcălare pe cal). instituție feudală, caracterizată prin starea de dependență a țăranului față de proprietatea feudală a unui stăpân. cârmuitorul orașuluiătârgului). ștempel, ștampilă. adeverință, chitanță. tricorn turcoman țarism țârcovnic țimiraș ugerit vătășel vel verstă voievod zaharea zapciu pălărie bărbătească cu trei colțuri. turc formă de guvernământ monarhică în care puterea supremă aparține țarului. cântăreț, dascăl de biserică. însărcinat cu transportul corespondenței oficiale. taxă. slujbaș însărcinat cu transportul corespondenței între comune. mare. unitate de măsurăăo
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
voievod zaharea zapciu pălărie bărbătească cu trei colțuri. turc formă de guvernământ monarhică în care puterea supremă aparține țarului. cântăreț, dascăl de biserică. însărcinat cu transportul corespondenței oficiale. taxă. slujbaș însărcinat cu transportul corespondenței între comune. mare. unitate de măsurăăo verstă - 1.066,78 m). conducător de oaste. hrană, proviziiăpentru armată). slujbaș însărcinat cu strângerea dărilor. LISTA ABREVIERILOR ȘI SIGLELOR Ab Abonat adtiv Administrativ Ag. Agenție AR confirmare de primire ASIROM Asigurarea Românească BA Banca Agricolă BCR Banca Comercială Română BI
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
România, credemă! Ajută-mă, ajută-mă să avadez! Plângând, Mariusia l-a îmbrățișat și i-a răspuns: - Da, te voi ajuta să pleci! A doua zi ne-am urcat amândoi într-o sanie cu un cal. Am mers vreo zece verste. Apoi a oprit calul.Du-te, ești liber! mi-a spus plângând. Mă credeam scăpat, dar pistolul automat care-l ținea pe grumazul ei îmi spunea altceva. Mi-am dat drumul în zăpadă, era până la brâu, dar mă gândeam că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Lebedev sfârșise prin a-și atinge scopul. Curând, ceata gălăgioasă se îndepărtă, îndreptându-se spre Voznesenski Prospekt. Prințul trebuia să pornească spre strada Liteinaia. Era frig și umezeală. Interesându-se la trecători și aflând că avea de străbătut vreo trei verste, se hotărî să ia o birjă. IItc "II" Generalul Epancin locuia în propria lui casă, puțin într-o parte de strada Liteinaia, spre Catedrala „Schimbarea la Față a Domnului“. Pe lângă această clădire (excelentă), din care cinci șesimi erau închiriate, generalul Epancin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din bârne, de-abia construită; casa era elegant mobilată, iar sătucul, ca un făcut, se numea Otradnoe 14. Moșiereasa o duse pe Nastia direct în această casă tihnită și, întrucât era văduvă, n-avea copii și locuia doar la o verstă de-acolo, se instală și ea împreună cu Nastia; li se alăturară o bătrână chelăreasă și o tânără cameristă, cu experiență. În casă se găseau instrumente muzicale, o foarte bună bibliotecă, potrivită pentru o domnișoară, tablouri, stampe, creioane, pensule, vopsele, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
La noi, acolo, era o cascadă mică și cădea de sus, din munte, ca un fir de ață subțire, aproape perpendicular; era albă, vuitoare, înspumată; cădea de sus, dar părea că nu-i cine știe ce înaltă, era cam la jumătate de verstă depărtare, însă părea că până la ea nu sunt decât cincizeci de pași. Noaptea îmi plăcea să-i ascult vuietul; iată, în aceste clipe ajungeam uneori să fiu foarte neliniștit. Tot câteodată, la amiază, când te duci undeva în munți, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
au speriat grozav de tare; dar Marie era de-acum fericită. Copiilor li s-a interzis chiar să se întâlnească cu ea, dar ei dădeau fuga pe furiș la cireada ei, care era destul de departe, la aproape o jumătate de verstă de sat, îi duceau cadouri, iar unii pur și simplu veneau doar ca s-o îmbrățișeze, s-o sărute și să-i spună: „Je vous aime, Marie!“*, după care se întoarceau acasă ca din pușcă. Marie mai că nu înnebunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe furiș, ferindu-se de ceilalți, numai ca să mă îmbrățișeze și să mă sărute între patru ochi. Iar când am pornit la drum, toți, cu întreaga ceată, au ținut să mă conducă. Stația de cale ferată era cam la o verstă depărtare de satul nostru. Încercau să nu plângă, dar mulți nu se puteau stăpâni și plângeau în gura mare, mai ales fetele. Ne grăbeam ca să nu întârziem, dar câte unul țâșnea din ceată, mă îmbrățișa cu mânuțele lui mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]