1,213 matches
-
un cer plin de sfinți cu Beatrice de mână; un cer plin de flori, de stele, luceferi, iubire, într-o primăvară universală, să luăm o gustare la umbra teiului lui Eminescu când razele soarelui întoarce fagurii luminii într-un roșu verzui peste florile și mirosurile lui într-un zumzet de albine? nu vreai să delirăm ca Shellei, o, eul nostru nemuritor, habar n-ai că nu știi de iubirea noastră care n-are legi în nicio fizică, ea se hrănește cu
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1422183873.html [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
opus bibliotecii și al canapelei extensibile. Se duse spre biblioteca de deasupra canapelei - pat, deschise cu o cheie ce o scoase din buzunarul de la pantalonul ce-l purta o ușiță ca de bar și luă o agendă legată în piele verzuie. Veni spre Andrada instalată deja în unicul fotoliu din cameră, ținând paharul cu suc rece în mână din care sorbea încet și cu plăcere, savurându-i gustul reconfortant și delicios. Deea se așeză pe marginea fotoliului lângă Andrada, care abandonă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405430516.html [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
apple tree flowers over the ashes I'm stuck with branches to my shoulder young and serene. [7] DACĂ NU VII Dacă nu vii Soarele va apare din nou Izvorul va mai surpa un mal Apă va curge în straturi verzui că leșia Și ce dacă nu vii? Inima mea va rămâne acolo fără cuvinte. [7] IF YOU DON'T COME If you don't come The sun will rise again The spring will dig through another bank The water will
POEME BILINGVE (I) de WALTER CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Walter_chiurlea_poeme_bilingve_i_walter_chiurlea_1332491625.html [Corola-blog/BlogPost/362099_a_363428]
-
Pe socluri mari și verzi dorm lei regești Și prin alei se plimbă triști păunii Cadâne moi cu lungi și grele funii Târăsc prin ierburi leneșe calești. La geamuri vergi albastre străjuiesc Și prin odăi, din amfore rotunde Un fum verzui desbracă și ascunde Bazine cu făpturi ce dănțuiesc.” Balada și conturul baladesc în lirica lui de confesiune directă intervin ca un punct de cristalizare și, deopotrivă, ca o modalitate de disciplinare a discursului poetic de tip schiller-ian. Gradația sentimentului se
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Radu_stanca_un_cneaz_valah_la_ion_ionescu_bucovu_1387364271.html [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
ar începea să cânte dacă n-ar avea gura de sticlă o, glorie dumitale Veronica Micle cea care l-ai făcut o clipă fericit pe poet el trece asemenea unui echilibrist pe orizont în toga lui ce răspândește o lumină verzui roșietică în mijlocul oricărei toamne arde o candelă pe țărm un atom tăiat în două sângerează în paharul de pe masa văduvei o inimă înflorește (oh, și într-un târziu iată vedem realitatea fugind ca o cârtiță în fundul lumii) câtă tragedie
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_veronica_micle_mi_stefan_dumitrescu_1358235968.html [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
observând cerul cu ajutorul unei oglinzi al cărui simbol e imaginea sa apărută mereu la suprafața apei, curge o dată cu ea?: „ -Cine ești tu? De-mi stârnești mereu apele, rotindu-le într-un straniu balet?/ -Eu sunt lacul albastru, răcoritor, cu ochiul verzui fulgerat în apusul violet/”. Din acest univers s-a desprins acel teatru de umbre, într-o gesticulație patetică pe valuri de Timp: „Doar noi, obsedați de lumină, ne aflăm permanent la marginea Timpului/ Cu urechea ascuțită, ca un pui de
TAINA SCRISULUI (32) – UN PRIVILEGIU AL SCRIITORULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 by http://confluente.ro/Elisabeta_iosif_taina_scrisului_32_elisabeta_iosif_1345745653.html [Corola-blog/BlogPost/355143_a_356472]
-
B, gheață, apă minerală și tot ce mai trebuia începerii unei mese de prânz într-adevăr de protocol. Cristina era o tânără până în treizeci de ani, frumoasă, slăbuță, blondă și cu părul lung, cu o fustă de serviciu din stofă verzuie, cam scurtuță și cu o privire șăgalnică. - Vă rog să vă serviți, și poftă bună! le ură directorul tuturor. - Mulțumim! se auzi din gura celorlalți comeseni, aplecându-se cu vioiciune asupra bunătăților rafinate din farfuriile aduse de ospătari. Meniu a
LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1403412337.html [Corola-blog/BlogPost/343080_a_344409]
-
de aproape, li se păreau deosebite, uluitoare. Străzile erau asfaltate cu pietre nestemate, trotuarele acoperite cu plăci de gresie albăstrii, aurii, cu încrustații de safire, rubine și smaralde, de-ți era teamă să pășești. Casele din marmură albă, liliachie, azurie, verzuie, cu încrustații de sidef pe la uși și ferestre, înconjurate de palmieri, cu revărsări de flori la balcoane și pe alei, în mii de nuanțe și culori, de-ți luau ochii cu sclipirile lor. Oamenii erau îmbrăcați în veșminte vaporoase din
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422207349.html [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
fie? Revărsare de flori și fluturi în cascade de nuanțe? Pomi înfloriți într-un vârtej dansant? Sau un joc miraculos de raze?... Și, din acest ocean de culori, răsări un palat sclipitor de aur și argint cu scări de jad verzui și gălbui, coloane de smaralde și safire, iar trandafiri în mii de nuanțe se revărsau în cascade de pe acoperișul cu turnulețe argintii pe zidurile palatului, pe pardoseală și pe trepte, curgând în valuri pe alei, până hăt departe de palat
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422207349.html [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
cercetăm cât mai mult taina ce ni se înfățișa privirilor. Acolo, în fundul văgăunii, se afla ceva neobișnuit, ceva sub forma unei camere luminate, precum un cristal oval, sau poate un perete străbătut în interiorul lui de spectre fantastice de lumini aurii, verzui, ori albastre. Ceea ce vedeam părea o piatră de prund șlefuită, străvezie, de dimensiuni uriașe. Și mai misterios era faptul că în interiorul acelui corp se puteau vedea prinse ca într-un sloi, niște siluete ciudate, inerte, care semănau cu niște rădăcini
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1466490145.html [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
o verificare mai atentă, la fața locului... În poartă bătu un bătrân înalt ce se sprijinea pe un toiag, deși nu părea deloc ajuns de vreun beteșug. Câinii domnului Duluman, niște creaturi greu de definit, cu ochi roșii și bale verzui, să repeziră în salturi spre poartă, deoarece rația lor zilnică, bine gândită de gospodar, era formată din șuturi, coji de cartofi și multe înjurături, iar vara, așa ca desert, pepeni cruzi. Evident, orice brumă de proteină era binevenită! Însă, odată
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420477231.html [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
acapara , plutind pe deasupra hăului. De cealaltă parte a văii , un alt perete mai mic își ițea către soare gresia sfarâmicioasă. - Aici , îmi zise amicul meu , am găsit odată o rocă de mărimea unui pumn în care sclipeau vinișoare aurii și verzui. Credeam atunci că ceea ce am găsit ar putea să fie aur , dar numai un geolog ar fi putut lămuri problema. Mai la vale , în josul văii , se află o stâncă semănând cu Babele din Bucegi . Sub pălăria de piatră din vârful
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/andrei_toader_1470252830.html [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
ca niște adevărați alpiniști. Pe partea de răsărit lacul este străjuit de crestele sterpe ale masivului muntos. Aici este un hotel, dar și un restaurant mai aparte care pătrunde în apele lacului ca o lacustră. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasă și rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 by http://confluente.ro/Transfagarasanul_si_splen_ion_nalbitoru_1369562557.html [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
cerului vinețiu, / pe gheața crăpată în iceberguri / risipite sub cer vinețiu. / [...] // Hiperboreea, zonă mortală / a maimarilor minții, / loc al nașterilor de copii de piatră, / din care sculptați sunt doar sfinții. Desigur, idealul de zbor s-a- ndeplinit aici, / și-o aură verzuie prevestește / un mult mai aprig ideal. («Elegia a opta, hiperboreeana» - SAlf, 108 sqq.). Ideea de zbor cu aripi confecționate din șindrilă (nu din penele păsărilor ucise / pierite în labirintul din Creta dedalică / icarică) aparține spațiului mitic „hiperboreu“, românesc-arhaic, și este
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1391384478.html [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
florile „săpate în stânci“, nisipurile „spălate de valuri“și zâmbetul senin al cerului, trasând „drumuri / spre răstigniri și temeri, / sau spre lumina / ce se cerne / din aura sfinților“ ori construind din „hârtia cuvintelor“ păsări cu „aripi firave“, „căprioare /cu ochi verzui de căprui sau albaștri“și alte minunății izvorâte din sufletul său „mereu călător“, mereu însetat de-atâta așteptare. Măcinat de doruri și iubiri ce s-au „pierdut / în aspra încleștare de răstimpuri“, de „cumplitul dor nemângâiat“ și de lupta perpetuă
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/leonid_iacob_1446709879.html [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
Toate Articolele Autorului culegător Mă rătăcesc în palmele sărutului tău, univers de dorință și dans, vântul mi-aduce frunza de dor, inima ta, mereu în balans nectarul, de floare îl iau de pe corola chipului drag acolo unde ochii căprui de verzui sunt ca stelele prinse-n șirag. și te îmbrac în toate cuvintele mele de dor ce le știu fiindcă tu îmi răsari din primăvara de mai ce-a venit în târziu acum odihnesc odată cu tine-n cuvânt Poarta Sărutului o
CULEGĂTOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 by http://confluente.ro/Culegator_leonid_iacob_1337708882.html [Corola-blog/BlogPost/358225_a_359554]
-
ce era necesar, adică o saltea și un televizor unde putea urmări fericit dezbaterile asupra doctrinei și vieții exemplare a Profetului. Tot la această vârstă începea și livrarea băuturii. O sticlă de un litru pe zi cu ceva de culoare verzuie. Nu se cunoaște rețeta de fabricare, dar nici nu au fost vreodată înregistrate cazuri de intoxicație sau de alcoolism. De căsătorit, puteai să te căsătorești când și cu cine voiai, primeai imediat încă o cameră, iar când se nășteau copiii
PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1409129605.html [Corola-blog/BlogPost/357331_a_358660]
-
zic?Tradu, tati, tradu - Dios mio! Și yo tuviera tu tierra, besarla todos los dias ! -Ce zice, tati,? Tați? Undeeee te uiți? Băiatul scutură mana tatălui așteptînd ... Undeeeee te uiți? Anton privii ochii lui Tudorel și găsi aceiași lumină puțin verzuie din ochii lui Moș Petre Dinu. Ridică privirea spre căsuța albă din fundul curții. Langa gardul mic ,de sîrmă, dincolo de portița, pe partea stîngă a potecii înguste , un strat de călțunași încă mai rîdea la soare.Sărută cu gîndul florile
SARUTUL DIN VIS de MIRELA PENU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mirela_penu_1409575146.html [Corola-blog/BlogPost/340153_a_341482]
-
Sunt ceaiul acesta amar, tremurul de mână blestemata, duhoarea pe care o las în urmă? Vă rog să-mi răspundeți, o sa ma tulbur curând, o să urlu din nou sub voaluri de vrăbii, sub ape cu lintița deasa și cu broaște verzui, Tatăl meu mă va plesni peste față cu biciul căilor, iar eu voi adormi cu seringă dumneavoastră prin sânge, lunatic cum sunt și al nimănui, stârv răstignit și putred de ani... Sunteți frumoasă, doamna, ca Tamara mea, ... Citește mai mult
CAMELIA RADULIAN by http://confluente.ro/articole/camelia_radulian/canal [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
gând? Sunt ceaiul acesta amar,tremurul de mână blestemata,duhoarea pe care o las în urmă? Va rog să-mi răspundeți, o sa ma tulbur curând,o să urlu din nousub voaluri de vrăbii,sub ape cu lintița deasa și cu broaște verzui,Tatăl meu mă va plesni peste fațăcu biciul căilor, iar eu voi adormicu seringă dumneavoastră prin sânge,lunatic cum suntși al nimănui,stârv răstignitși putred de ani...Sunteți frumoasă, doamna,ca Tamara mea,... XXV. PĂMÂNTEAN, NELUMESC..., de Camelia Radulian , publicat
CAMELIA RADULIAN by http://confluente.ro/articole/camelia_radulian/canal [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
stare, Se-mpotriveau la-nsurătoare, Asta vă spune Bjornstjerne Bjornson, Prieten fiind cu Churchill Winston. Prudhomme a fost și el un om, Cu goluri, calități, vezi bine, El aprecia ierburi, verbine și nu vorbea în somn. Rănit de un cristal verzui, s-a adresa chiar nu știu cui, că s-a trezit cu un cucui, lovit de-un băutor de rom. Astfel rămase el umflat Doar într-o parte, fără scuze, Bău și el cu niște muze, Dar Nobelul l-a luat. Adesea
CĂUTAREA PROPRIULUI CORP de BORIS MEHR în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1396496863.html [Corola-blog/BlogPost/347388_a_348717]
-
de frunze, -ntinse, Pe plapuma-nflorată, Atinge florile învinse, Cu viața mult scurtată. Ea zice-un cântec de iubire Pe-a lor amărăciune... Și-aud, din locu-mi de umbrire, Finala rugăciune... Domnița dulce și naivă Nimic nu bănuiește, Că aeru-i verzui, de divă, În mintea mea-ncolțește... Și glasu-i pur, ca de fetiță, Cerând vremii s-oprească, Îmi iscă-n suflet o dorință: S-o las să înflorească... O dată, și-ncă o dată! Timișoara, 06.02.2017 Sergiu Velescu Referință Bibliografică: Ca
CA O FLOARE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1486408993.html [Corola-blog/BlogPost/344178_a_345507]
-
ar mai fi putut urma, drumul către Pădurea Neumblată. Cu toate că era noapte, când intră în pădure îl învălui o beznă atât de adâncă, încât nu-și putea vedea nici degetele de la mâini. Brusc, brățara prinse să lumineze, împrăștiindu-și razele verzui la picioarele lui. Flăcăul rămase mut, cu ochii la crengile care brodau o țesătură stranie între pământ și cer. Un vânt rece îi zburli părul și țipete prelungi se ridicară din adâncurile întunecate. Nu făcu mai mult de zece pași
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
animalelor și păsărilor, privirea i se obișnui cu întunericul umbrelor, încât, atunci când deschise în sfârșit ochii, flăcăul nu se mai recunoscu. - Acesta ești tu cu adevărat, îi spuse Sânziana, îndemnându-l să se scalde în lacul din adâncul pădurii. Apa verzuie, răcoroasă și prietenoasă, îi spori puterea. Era pregătit pentru înfruntarea cu Udor. Însoțit de Sânziana, porni spre castelul săpat în stâncă, în care locuia marele vrăjitor. Acum văzu fiul zânei cât de mare era Pădurea Neumblată, nici după două zile
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
tine, de mama ta, de zâne și de pădure, iar Udor nu va sta în calea mea. Ionuț reuși să scoată firele din cosița Sânzienei și să le apropie de lumânarea groasă care ardea pe masa de lângă el. O ceață verzuie se strecură în camera vrăjitoarei și din ea se întrupă chiar Sânziana. Zâna atinse cu degetele ei străvezii plasa fermecată, care căzu de îndată pe podea, eliberându-l pe Ionuț. Bătrâna vrăjitoare își înfipse mâinile în părul Sânzienei, aruncând-o
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]