74 matches
-
definitivă. Însă tăcerea e sinonimă cu moartea, cu resemnarea, dând naștere unui acut sentiment de culpabilitate: "Toți suntem vinovați pentru totul (...). Nimeni nu e nevinovat: toți suntem martori și acuzați în același timp". Frecvența elementelor triviale și scatologice (scena confruntării "vespasiene" dintre Tutilă I și Carasurduc) nu exprimă exuberanța și vitalitatea, ca la Rabelais, ci denotă abjecția și decăderea ființei umane. În fața monstruozității, a nebuniei șefilor politici, inteligența ironicului Candid rămâne neputincioasă; absența vorbirii justifică orice absență - inclusiv absența ființei. Fiind
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
sau fier făcute pe dimensiunile unui om și maxim înc-o jumătate, neîngropate, care răsar unde nici nu te-aștepți: în curtea Muzeului Național de Artă, pe cîmp (folosite de țărani în diverse alte nobile scopuri, cum ar fi cel de vespasiană), printre blocuri. Că veni vorba de Hoxha, trebuie totuși să recunosc că cel puțin încă o similitudine româno-albaneză m-a lovit: nu știu cum se face, dar Piramida - construită ca muzeu în memoria dictatorului - aduce frapant pe dinăuntru cu Teatrul Național din
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
umanitate, însă în mijlocul maselor largi populare, Merrick nu are nicio șansă, cineva îi smulge sacul cu o singură fantă în dreptul unui ochi, sac care-i acoperă țeasta enormă. Mulțimea îl sesizează iritată, îl urmărește furioasă și-l încolțește într-o vespasiană cu intenția clară de a-l linșa și numai strigătul disperat al victimei " Nu sunt elefant, sunt o ființă umană" produce un recul al maselor prostite, iar intervenția poliției îi asigură protecția. Este clar că nu există loc pentru omul
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
nu o dată un "deșert al amorului", cum spunea Mauriac, vitregit de latura sa spirituală, de noblețea nuanțelor sale practic infinite ce se pierd între vectorii triadei erecție-copulație-orgasm. O bună parte a erosului însuși e sacrificată prin limbajul tip inscripție de vespasiană. Ceea ce se cîștigă oarecum pe de o parte se pierde considerabil pe de alta. Vulgaritatea fără frîu e capabilă de orice. Nu ne-ar mira, luînd în considerare registrul scatologic curent, ca versurile lui Dante sau Petrarca să fie folosite
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
poți să fii groaznic de vulgar atunci când încerci să descrii o floare. Vulgaritatea nu se află în obiectul contemplat, ci în gura vorbitorului. Pudibonderia prostească a împiedicat de-a lungul secolelor cercetători serioși să abordeze probleme profund umane precum closetul, vespasiana etc. Faptul că există atâtea sinonime și atâtea eufemisme sunt folosite pentru a desemna o simplă necesitate fiziologică e extrem de relevant. Petrecem pe WC o mare parte din timpul vieții. Și asta nu doar în cazul în care am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
tineri, cărora ideea de responsabilitate a cuvântului scris nu le provoacă insomnii. Am auzit de multe ori ideea că sîntem "o cultură de rahat", și asta din gura unor oameni care nu contribuiseră cu nici un glonț de producție proprie la vespasiana comună. Am auzit că aceiași Arghezi, Sadoveanu etc. ar fi fost trădători, monștri, escroci... Ceea ce rămâne valabil în ierarhiile anterevoluționare le incită, mai ales, fantezia demolatoare. în opinia lor, de exemplu, Nichi-ta Stănescu ar fi un poet de mâna a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ridica un soi de magazie unde se înșirau câteva bărci găurite, pline cu rațe. Tot acolo își avea sălașul și câinele. Uitându-se mai cu atenție, Barzovie-Vodă regretă imediat că romanii se rătăciseră atât de iute în sudul Dunării, nepermițând vespasienelor intrarea lor irezistibilă spre Nord. Natura urma să rezolve ceea ce stăpânirea romană n-apucase să împământenească. între timp, nevasta creștinului, Știucî, pusese un ceaun pe foc și-i invită pe înalții oaspeți moldoveni să ia loc acolo afară, pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
eclectic, sincretismul lui Otto Julius Manntoifel, al cărui sanctuar cu Multe Muze din Postdam Îmbină casa-Încăpere, scena giratorie, biblioteca circulantă, grădina de iarnă, impecabilul grup sculptural, capela evanghelică, chioșcul sau templul budist, patinoarul, fresca murală, orga polifonică, casa de schimb, vespasiana, baia turcească și budinca. Oneroasa menținere a acestui edificiu multiplu a provocat vinderea lui la licitație și demolarea de rigoare, aproape În continuarea sărbătorii care i-a Încununat ziua inaugurării. Să nu uităm data! 23 sau 24 aprilie 1941! Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
povești, ea râdea. Chestia cu balonul însă era singura absolut adevărată. Emil Brumaru: Ei, chestia cu veceul e, zic eu, destul de interpretabilă. În Primăvara neagră, Henry Miller are pagini fermecătoare, la capitolul „O după-amiază de sâmbătă“, despre closete, veceuri, toalete, vespasiene... ceva feeric aproape. Face un elogiu de neuitat cititului în toaletă, în recreații... Nu dau citatele care-s voluptuoase... acolo i-a înțeles, scrie el, pe Boccacio, pe Rabelais, pe Petroniu... etc. Se ajunge până la Hemingway, Dos Passos... „Vreau o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
nou stalagmita cu degete rectale - ca un vagin cu veleități coprofage“ „mă cațăr pe grilajul de fier spre clonul meu transcendental de excremente • un pas propovăduit de fecale și altul profețit de fier forjat • buchete tot mai cărunte în iarna vespasienelor“ ș. (tot) a.m.d. Ideea de a reprezenta în poezie viziunile coșmarești provocate de migrene sau de a concepe poezia însăși ca pe un delir nu este, luată în sine, de disprețuit. Dar autorul o aplică neinspirat și abuziv, cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Umblam printre stâlpii de ciment a ceea ce părea să fie un imens garaj părăsit și în sfârșit soarele ne lăsa în pace. Apoi am intrat într-un gang întunecat, acoperit de inscripții făcute cu spray, unde plutea o putoare de vespasiană amestecată cu un iz de friptură care venea cine știe de unde. Ușa de la lift era larg deschisă, în spatele butoanelor smulse se vedeau firele. — Să urcăm pe jos. Am urmat-o pe treptele unei scări traversată de țipete neașteptate, sclipiri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
așa, nici n-ai timp să te dezmeticești și nici nu mai am minte, nu mai pot judeca, domn’ doctor, nu mai pot sta locului. Și: uriașul blajin și glumeț, fără memorie,fără sentimente, care traversează, voios, intangibil, străzile, parcurile, vespasienele, risipind anecdote, întrebări, hohote mari de râs și nepăsare, cum indică și afișul atârnat de gât, cu litere roșii ale diagnosticului: EUFORIE CU TENDINȚĂ SPRE CALAMBUR. În sfârșit, fantoma ultimului pacient: adolescentul pierdut între cărți, sfios, delicat, copia perfectă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în schimb un foșnet ritmic, ca un mers târșâit. Îl auzea așa cum auzise și ceasul primarului și înțelese că totul e o iluzie. La capătul unei străduțe pustii licărea râul. Constată că respira greu și se sprijini de zidul unei vespasiene, rămânând pe loc, cu capul plecat, căci strălucirea râului îl amețise. Foșnetul ritmic se apropie și se opri în spatele lui. Firește, și ceasul se oprise la un moment dat. Nu dădu nici o atenție acestei noi iluzii. —Pidot, se auzi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
din cupele florilor sau din rădăcinile copacilor, dar când ai ajuns la bătrânețe nu mai crezi că pietrele de pavaj pot vorbi. Unde ești? întrebă din nou și apoi își dădu seama de propria lui prostie: sub copertina verde a vespasienei se vedeau două picioare și partea de jos a unei perechi de pantaloni. Erau pantaloni negri cu dungi subțiri, pantaloni de avocat, doctor sau deputat, dar pantofii nu mai fuseseră curățați de câteva săptămâni. — Sunt Monsieur Carosse, Pidot. —Da? — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Charlot privi în urma bărbatului: era un tip înalt, voinic, îmbrăcat în negru - purta genul de haine pe care le-ar fi purtat el însuși, cu mulți ani în urmă, în drumurile sale între Rue Miromesnil și tribunal. Pe polița din vespasiană găsi un sul de bancnote - trei sute de franci. Monsieur Carosse, indiferent cine o fi fost el, avea marea calitate de a se ține de cuvânt. Charlot izbucni în râs și glasul lui sună găunos între panourile metalice ale toaletei. Trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
naționale)! Și tinerii entuziaști (și studioși), conduși de bătrînii impotenți, își macină sufletul, și-l istovesc, și-l ucid, în frămîntări zadarnice, roată în jurul statuei cutărui sau cutărui Voevod, masturbîndu-și energia-le patriotică (?) la o răspîntie de stradă, lîngă o vespasiană care duhnește parfumuri acre de cea mai pură esență națională... Ieftin, domnilor!... Cumpărați ideal național!... poftiți, poftiți...” („Impresii de iarmaroc“). „Jurnalul săptămînii“ (realizat, probabil, de Ion Vinea) polemizează, pe același ton violent pînă la trivialitate, cu represiunea instituită în Capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prelegeri pe tema aceasta, de la „eheu fugaces...“ și până la Origene și Meletie Pigas), profesorul a intrat direct în subiect: — Am platfus. Și ceva pe la metabolice. Urinez des și oriunde. E degradant, dar boala-i boală și, cum nu mai sunt vespasiene prin centru, apelez și la chestii de-astea, empirice, rurale, strămoșești. Că doar de la țară venim toți. L-am asigurat că toți trecem prin astfel de momente delicate, de extreme încercări. Am dat chiar să-i povestesc cum, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cînd de originea lui paradisiacă și să se simtă liber. În locul pomului ademenitor din mijlocul raiului, În centrul acestui maidan se află o ciudată construcție subterană, destinată inițial a fi un W.C. public. Cum drumurile frumoase nu duc departe, nici vespasiana aceasta nu și-a văzut decît În parte visul cu ochii. Oameni i-au descoperit menirea virtuală dinainte de a deveni un stabiliment public cu instalații sanitare, cu om de serviciu și firmă la intrare. Lucrarea nu Înainta, În schimb, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se pierdea, transfigurat. În îmbrățișare, râdea, râdea dezlănțuit ! Vârtejuri de ape loveau în râsul înnebunitor, răsturnând încremenirea lumii, rosto golindu-se, rotindu-se, o dată și încă o dată. Ieși în poteca întunecată și pustie. Reîntâlni patrulele și câinii. Găsi subsolul unei vespasiene. Coborî, ținându-se la fiecare treaptă de balustrada metalică, rece, trecu prin dreptul unui ghișeu, tresări, surprins, sub privirea supraveghetoarei, o tânără blondă, delicată, chip de copil pastelat și lucios, de porțelan. Se privi îndelung în oglinda chiuvetei. Păr blond
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cel care a făcut primul această apreciere cinică asupra banului a fost Împăratul roman Vespasian ș69-79ț, care, preocupat de a reface starea financiară precară a statului, a pus impozite pe closetele publice, făcute din ordinul lui, numite apoi În popor „vespasiene”. La reproșul fiului său, Titus, că a pus impozite și pe „urină”, Împăratul i-a apropiat de nas un ban obținut din prima percepere a taxei, Întrebându-l dacă simte vreun miros; acesta spunând că nu, Vespasian Îi răspunde cu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
primitive decorații”, cum le califica, indignat, grădinarul-șef, grădina căpăta „un aspect jalnic de bîlci spre sfîrșit.” 8) E cazul să spun că, loc democratic, grădina era, la fel ca orașul în acea epocă, un loc murdar, fără barem o vespasiană. „Construirea unui closet public și a unui pișuar public” devine obiect de licitații abia în a doua jumătate a deceniului al treilea 9), dar fu mereu amînată.10) Spre deosebire de Ion Minulescu 11) și de alții pentru care „grădina publică” e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dos. 26/1927, f. 3. 7. ,,Răsăritul”, 2, nr. 10, februarie 1906, p. 195-196. 8. Arhivele Naționale Bacău, Fond: Primăria Bacău, dos. 26/1927, f. 27. 9. Arhivele Naționale Bacău, Fond: Primăria Bacău, dos. 65/1927. 10. Roland Kaufman, ,,O vespasiană!”, în ,,Bacăul”, 6, nr. 58, 1 aprilie 1929, p. 2; ,,Informațiuni”, în ,,Bacăul”, 9, nr. 174, 22 iunie 1931, p. 4; Marius Mircu, ,,O stradă privată”, în ,,Moldova”, 2, nr. 60, 3 iulie 1938, p. 1-6. 11. V. ,,Spovedanie”, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nr. 703, 25 martie 1935, p. 2. 9. ,,Noroiul și gunoiul”, în ,,Bacăul”, 6, nr. 58, 1 aprilie 1929, p. 3. 10. ,,Pentru Primărie”, în ,,Bacăul”, 7, nr. 78, 19 august 1929, p. 4. 11. Ibidem. 12. Roland Kaufman, ,,O vespasiană!”, în ,,Bacăul”, 6, nr. 59, 8 aprilie 1929, p. 1. 13. Iustus, ,,Pentru noul titular al poliției”, în ,,Bacăul”, 7, nr. 78, 19 august 1929, p. 1. 14. G. T. [Grigore Tabacaru], ,, Ce-ar trebui să fie Bacăul!”, în ,,Bacăul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se astupa gropile cu pământ, după ce vor fi stropite cu lapte de var”. Ceea ce definește, însă, cel mai bine starea de insalubritate cronică a Bacăului din perioada interbelică provine, la fel ca în cazul majorității orașelor din România, din lipsa vespasienelor (W.C.-uri) publice. Așa cum rezultă din documentele ce surprind aceste aspecte insolite, Bacăul anilor ’30 avea, chiar în zona centrală a orașului, un singur loc public în care trecătorii puteau să scape de presiunea nevoilor fiziologice - este vorba de W.C.
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]