426 matches
-
constau în renunțarea la omagiile aduse sistemului național-socialist și lui Hitler personal. În rest, scrierile cuprindeau toate temele naționaliste dezbătute obsesiv și consecvent de-a lungul secolului trecut, la care se mai adaugau acum relativizările Holocaustului și atacurile la adresa democrației vest-germane și americane. Militează alături de organizațiile germanilor deportați. Continuă să primească premii literare: În calitate de membru de onoare al asociației naționaliste de drepta "Deutsches Kulturwerk Europäischen Geistes" (DKEG), la invitația societății pentru publicistică liberă ("Gesellschaft für Freie Publizistik") (GFP) Zillich ține în
Heinrich Zillich () [Corola-website/Science/309719_a_311048]
-
care sportivii de performanta erau tratați în România, a defectat în Republica Federală Germană în 1970, în timp ce era în Paris pentru Challenge-ul Martini, o etapă de Cupa Mondială: a scăpat din un dineu oficial și a găsit refugiu la ambasada vest-germană. Prin urmare, numele său a fost șters din statisticile și documentele oficiale. De pildă, nu a fost menționat în cartele "Aur olimpic românesc" (1980). El s-a stabilit la Ulm, unde a lucrat ca antrenor pentru Federația Germană de Scrimă
Ionel Drîmbă () [Corola-website/Science/308158_a_309487]
-
după dezvăluirea crimelor și genocidelor ce au avut loc.Germanii căutau o cale pentru supraviețuire.Pe plan politic deja țara lor nu mai exista. Pentru cele patru zone de ocupație a fost impus principiul celor „patru D”: După 1946, fiecare vest-german trebuia să completeze formulare de inspecție politică. Numeroși criminali de război au reușit prin intermediul atestatelor e deculpabilizare sau Certificate Persil să se spele de păcate. S-au creat state federale, iar în toamna 1946, au avut loc primele alegeri. În
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
în chirie. Serviciile medicale erau gratuite. Natalitatea crescuse. În 1974, RDG și RFG au fost primite în ONU, ambele participând egal la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa-CSCE. În septembrie 1987, Honecker a fost primit la Bonn de către cancelarul vest-german Helmut Kohl, cu toate onorurile unui lider de stat. Țara nu putea finanța dezvoltarea societății. Din cauza mdoernizarii inadecvate, productivitatea a stagnat. Golurile financiare au fost ameliorate prin creditele obținute din RFG. În 1983, premierul Bavariei, Franz Josef Strauss, a acordat
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
mai nemulțumită de politicieni. Pe plan extern, Kohl a încercat să stabilească contacte cu estul, promovând unitatea europeană prin parteneriatul cu Franța. După deschiderea graniței vestice a Ungariei, zeci de mii de cetățeni est-germani au părăsit RDG cu sprijinul ambasadelor vest-germane, profitând de politică lui Gorbaciov. Au izbucnit protestele pacifiste împotriva guvernului est-german. La 23 octombrie, 300 000 de protestatari au defilat prin centrul Leipzigului cu sloganul „Noi suntem poporul”. La 4 noiembrie 1989, un milion de cetățeni s-au strâns
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
libere au loc în RDG pe 18 martie 1990, iar succesorul PUS, PSD, a câștigat 10% din voturi. Alianța conservatoare pentru Germania, condusă de președintele-ministru-Lothar de Maiziere, a preluat puterea și a început negocierea unui tratat de reunificare cu guvernul vest-german. Situația economică tot mai gravă din RDG, și valul continuu de emigranți au condus la formarea unei uniuni economice, monetare și sociale între cele două state pe 1 iulie 1990. Fiziunea reală dintre RFG și RDG într-o Germanie unică
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
mondial. A fost începută negocierea Acordului Doi plus Patru între ambele guverne și miniștrii de externe ale forțelor aliate. La 45 de ani de la sfârșitul războiului, reunificarea a fost proclamată la 3 octombrie 1990. Grupurile est-germane s-au alăturat Verzilor vest-germani și au format o alianță. STASI a fost dizolvat după deconspirarea unor documente secrete. Primele alegeri ale Germaniei unificate sunt câștigate de Kohl. Deși industriile din est s-au prăbușit, și se menținea un șomaj ridicat în est, ceea ce a
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
peste prețul de listă pentru a se ajunge mai repede la modelul căutat. Chiar și mașinile second hand au fost de multe ori vândute cu preț peste cel de listă. Acest lucru nu s-a mai repetat în istoria auto vest-germană, cu vehicule de volum mare. Marele succes al seriei este evidențiat, de asemenea, si de faptul că seria Mercedes-123 este singura mașină care a depășit VW Golf într-un an calendaristic în statisticile de înmatriculare ale Republicii Federale Germania. În
Mercedes-Benz W123 () [Corola-website/Science/324073_a_325402]
-
Bavariei ("Bayerischer Rundfunk", prescurtat "BR") din München pe post de crainică. Concomitent a lucrat scurt timp pentru cotidianul conservator "Münchner Merkur". Ulterior a avut dese apariții - și ca moderatoare, cu emisiuni proprii - pe canalele 1 și 2 ale televiziunii publice vest-germane: ARD (din care face parte "BR") și ZDF. a scris câteva cărți și jucat ca actriță în câteva filme. În 1967 a născut o fiică; inițial Schărmann nu a fost dezvăluit cine e tatăl. S-a aflat apoi că tatăl
Petra Schürmann () [Corola-website/Science/318119_a_319448]
-
olimpic. În satul olimpic a avut loc masacrul din München din timpul jocurilor olimpice de vară din 1972, când teroriști palestinieni din organizația "Septembrie Negru" au luat ostatici membri ai echipei olimpice a Israelului. O tentativă de salvare din partea poliției vest-germane, cu concursul unor membri marcanți ai guvernului federal, a eșuat și s-a soldat cu omorârea ostaticilor israelieni, a cinci din teroriști și a unuia dintre trăgătorii din poliția orașului. Finala Campionatului Mondial de Fotbal din 1974 a avut loc
München () [Corola-website/Science/296794_a_298123]
-
Germania sau RFG (în germană "BRD"), cu capitala la Bonn. Pentru "Bundesrepublik Deutschland" în RDG s-a întrebuințat acronimul "BRD", cu o conotație politică disprețuitoare. Însă în RFG acronimul "BRD" nu s-a folosit de către populație aproape deloc, iar autoritățile vest-germane chiar s-au împotrivit folosirii lui, "BRD" nefiind o desemnație oficială a statului "Bundesrepublik Deutschland". Odată cu reunificarea Germaniei, finalizată la 1 octombrie 1990, respectiv odată cu sărbătorirea primei aniversări a Germaniei Reunite la 3 octombrie 1990, statul comunist "Deutsche Demokratische Republik
Republica Democrată Germană () [Corola-website/Science/298570_a_299899]
-
Kennedy a văzut Brandt că valul de viitor, în Germania de Vest și a fost în speranța că va înlocui Konrad Adenauer de cancelar în urma alegerilor mai târziu în anul. [4] Kennedy a făcut această preferință clară prin invitarea Brandt, vest-german liderul opoziției, la o întâlnire oficială la Casa Albă o lună înainte de întâlnirea cu Adenauer, liderul țării. Cârn diplomatice tensionate relațiile dintre Kennedy și Adenauer în continuare în timpul un moment deosebit de tensionată pentru Berlin. [5] Cu toate acestea, în urma construirea
Willy Brandt () [Corola-website/Science/308570_a_309899]
-
se instrui în „luptă armată”. Întors la Berlin, a fost arestat în octombrie 1970 și condamnat la 14 ani închisoare pentru „eliberarea unui deținut” și jaf armat. Când gruparea teroristă „2 iunie” l-a răpit în februarie 1975 pe politicianul vest-german Peter Lorenz pentru a obține eliberarea lui Mahler și a altor șase teroriști, Mahler a fost singurul care a refuzat să fie eliberat. Cu ajutorul avocatului Gerhard Schröder, viitorul cancelar, Mahler a fost eliberat în 1980, după ce ispășise două treimi din
Horst Mahler () [Corola-website/Science/326357_a_327686]
-
handbal din Franța, Poșta Franceză scoate un timbru cu portretul lui Moser. A jucat 224 de meciuri cu echipa națională a României. În 1968 i se dă voie să meargă cu un contract de 6 luni ca jucător-antrenor la clubul vest-german TV Milbertshofen. După expirarea contractului nu se mai întoarce în România. Soția și fiul, Richard, erau în vizită la el, așa că au rămas și ei în RFG. După terminarea carierei de jucător, antrenează diferite echipe de handbal din Germania, Elveția
Hans Moser () [Corola-website/Science/319202_a_320531]
-
a înscris în organizația de tineret a Partidului Social-Democrat din Germania. În 1972 a sprijinit campania electorală a cancelarului social-democrat Willy Brandt, iar în 1978 a fost una dintre zece personalități feminine "V.I.P." care au dat în judecată celebrul săptămânal vest-german Stern ("Steaua") în cadrul unui așa-zis "proces împotriva sexismului". În 1981 a respins ordinul Crucea pentru merit. A participat la câteva spectacole cu caracter caritativ în favoarea îmbolnăviților de SIDA. În 2003 i-a fost diagnosticată demența senilă. A jucat totuși
Inge Meysel () [Corola-website/Science/318145_a_319474]
-
Peres a continuat să depună eforturi pentru întărirea armatei isreliene prin achiziționări de echipament militar și prin cercetare. În anul 1957 Peres a pus bazele relațiilor de cooperare militară dintre Israel și Germania de vest. În întâlnirea sa cu ministrul vest-german al apărării Franz Josef Strauss a obținut consimțământul părții germane la acordarea de asistență în domeniul echipării cu armament a armatei israeliene. Această întâlnire, ca și contactele ulterioare israelo-germane în acest domeniu au fost ținute în secret. În paralel cu
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
i erau un popor germanic din vest (în traducere "cei liberi" sau "cei curajoși"). Fiind cunoscuți relativ recent sub acest nume comun, francii erau constituiți din mai multe ramuri: Triburile vest-germane situate în nordul Imperiului Roman au început circa din anul 200 să se unifice. La început doar "Usipiten, Tecteren, Sugamren și Bructeren" care au fost numiți și "cei curajoși" sau "franci". i sunt amintiți în sursele romane pentru prima oară
Franci () [Corola-website/Science/302424_a_303753]
-
Berlin între 1949 și 1990. El era format din sectoarele de ocupație american, britanic și francez, așa cum fuseseră stabilite în 1945. Deși nu era parte oficială a Germaniei Occidentale, partea apuseană a Berlinului era integrată în multe privințe cu statul vest-german. Sectorul sovietic a devenit cunoscut ca Berlinul Răsăritean, fiind proclamat de autoritățile comuniste est-germane capitală a statului comunist german. Aliații occidentalli nu au recunoscut niciodată statutul de capitală a Berlinului de Est, considerând întreg orașul ca un tot, aflat din
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
parte și cel sovietic pe de altă parte. Berlinul Occidental a fost înconjurat de la sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale de teritoriile Germaniei comuniste și ale Berlinului Răsăritean. În mod oficial, sectorul occidental al Berlinului era denumit de autoritățile vest-germane „Berlin (West)”, iar de autoritățile est-germane „Westberlin”, acestea din urmă încercând să sugereze că nu era o parte a „Berlinului” ca întreg. Berlinul Răsăritean era numit oficial de autoritățile est-germane "Berlin, Hauptstadt der DDR" („Berlin, capitala RDG-ului”), sau simplu
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
dar acest act nu a fost recunoscut de aliații occidentali. În multe privințe, Berlinul de Vest a funcționat ca făcând parte "de facto" din Germania Occidentală, hărțile arătând-o ca făcând parte din RFG. Locuitorii Berlinului de Vest erau cetățeni vest-germani și se bucurau de libertatea de mișcare (îngrădită într-o oarecare măsură de poziția geografică) între sectorul occidental al orașului și RFG. Aliații occidentalli erau totuși autoritățile supreme în sectoarele occidentale de ocupație. Berlinul Occidental era condus de un primar
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
consiliu orășenesc găzduiți la Rathaus Schöneberg, dar autoritatea lor emana de la forțele de ocupație, nu de la faptul că erau aleși prin vot popular. Berlinul Occidental nu se număra printre landurile RFG-ului, nu făcea parte dintr-un land, iar constituția vest-germană ("Grundgesetz") nu se aplica pe teritoriul orașului. Asta făcea că vest-berlinezii nu puteau vota în alegerile federale, în schimb ei erau reprezentați în mod indirect în "Bundestag" de 20 de delegați fără drept de vot, aleși de Camera Reprezentanților din
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
Willy Brandt a devenit cancelar prin această metodă, în 1969. Statutul ambiguu al Berlinului de Vest făcea ca cetățenii orașului să fie exceptați de prevederile legile serviciului militar obligatoriu al RFG-ului. Această excepție făcea orașul foarte popular printre tinerii vest-germani, ceea ce a dus la o contracultură înfloritoare, ceea ce a fost o caracteristică definitoare a orașului. Alte anomalii ale orașului erau reprezentate de „actele de identitate provizorii”, neprevăzute cu stema Germaniei, interzicerea zborurilor companiei aeriene Lufthansa către oraș și existența unei
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
Woods și suspendarea convertibilității dolarului american în aur (15 august 1971), banca centrală austriacă a adoptat o politică monetară riguroasă a cărei primă etapă a fost fixarea valorii șilingului în coșul monetar și apoi (începând din 1976) la valoarea mărcii vest-germane (Deutsche Mark). Șilingul a fost definitiv înlocuit cu Euro, de la 1 ianuarie 2002. Vechile bancnote emise în șilingi austrieci pot fi schimbate în euro, fără limită de timp.
Șiling austriac () [Corola-website/Science/313261_a_314590]
-
pe care ambasadorul Germaniei, pe care tocmai l-ați pomenit, sau căruia i-a fost familiar bineînțeles imediat... și anume două state, același popor. Este formula cu care s-a avansat în politica de destindere spre Răsărit a guvernelor social-democrate vest-germane din anii ’60-’70-’80, până la unificare. Marian Voicu: Spre deosebire de domnul Ion Iliescu, care pomenea de două state românești, ceea ce l-a înfuriat teribil pe domnul Voronin. Emil Hurezeanu: E mai corect, în orice caz, același popor și două state
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
lui Carol cel Mare împotriva „barbarilor”. Referiri similare făcea la vremea să Hitler. „Fițuicile titoiste” din Franța au reacționat în favoarea planului Schuman, prezentând acest „complot imperialist” că o măsură menită să stabilească o colaborare între popoare. Din acest motiv ziarele vest-germane consideră „aducătoare de speranță” politică lui Tito față de „guvernul marionetă” de la Bonn. Conform autorului, agenții „titoiști” din Franța ar fi eșuat lamentabil în încercarea de a-si constitui grupuri de simpatizanți în rândul muncitorilor, cadrelor didactice sau tineretului. Până și
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]